România literară, octombrie-decembrie 2001 (Anul 34, nr. 39-51)
2001-10-03 / nr. 39
România literară Apare săptămînal sub egida Uniunii Scriitorilor Editor: Fundaţia România literară Director general Nicolae Manolescu Coeditor: Editura Naţional Redactor-şef Violeta Borzea 3-9 octombrie 2001 (Anul XXXIV) EDITORIAL Alexandru CIORANESCU - inedit (pag. 20-21) Proză de Florin MANOLESCU O conferinţă de pomină (pag. 12-14) fi ni versare GEORGE COŞBCIC - an esea de Mihai Zamfir(pag. 10-11) Că ciţî. AcAIAC CM 4C (pag. 22) Poezie, bibelou de portelein (pag. 5) de 'Tticöiae ‘THcutoCeccu Caliban si Taliban LA PRIMA vedere pare forţată asocierea dintre personajul Furtunii lui Shakespeare şi talibanii afgani aflaţi de cîtva timp în centrul atenţiei întregii lumi. Se pare că dramaturgul elisabetan a avut drept sursă pentru Caliban (fiu al unui demon marin, peşte sau amfibie) eseul lui Montaigne despre canibali, schimbînd, în numele personajului, două consoane între ele. Talib înseamnă în arabă student coranic. In timpul războiului împotriva sovieticilor, studenţii teologi de la Kabul au organizat o mişcare politică şi militară, devenită forţă de guvernămînt în• Afganistanul actual. Ar fi, desigur, incorect să considerăm ca unic valabil tipul european de cultură şi să-i transformăm pe talibani în talibani doar pentru că refuză cultura de tip occidental. Cultura islamică îşi are specificul şi temeiurile şi a jucat, să nu uităm, un rol esenţial în conservarea şi transmiterea moştenirii antichităţii greco-latine, pe cale de a fi pierdută în primul mileniu de după Christos. Problema talibanismului este că, socotind a-l respecta cu maximă stricteţe, deformează spiritul Coranului, îl face de nerecunoscut. Ca orice fundamentalism, talibanismul începe prin a fi anticultural, ca să ajungă, la maturitate, acultural. Experiențe dintre cele mai diverse din secolul XX arată ce legătură strînsă există între negarea culturii (transformată în instrument propagandistic, manipulată ori pur şi simplu distrusă) şi regimurile totalitare. Toate aceste regimuri au urmărit din capul locului să anihileze cultura. Motivele invocate au fost totdeauna de natură mai mult sau mai puţin religioasă. Ideologiile extremiste au funcţionat ca nişte religii. Şi au încercat să-şi creeze cultura potrivită scopurilor, modificînd ori inventînd tradiţii, şi ameninţînd cu represiunea cultura şi tradiţiile rebele faţă de acest proiect. Proletcultismul din ţările comuniste a vrut să lichideze tre- cutul cultural. Talibanii au dinamitat statuile uriaşe ale lui Buddha, vechi de un mileniu şi jumătate, găsindu-le blasfematoare. Pe scurt spus, talibanizarea este, la origine, o calibanizare. Regimul actual de la Kabul a debutat cu o ofensivă împotriva culturii. A închis teatrele şi cinematografele, a interzis televiziunea, fotografia (în numele unui principiu islamic), muzica şi dansul. Femeile au fost oprite de la orice fel de şcolarizare. Educaţia a redevenit un apanaj al bărbaţilor. Şi ea este, exclusiv, religioasă şi militară. Tinerii învaţă, în acelaşi timp, Coranul şi meseria armelor. Nici o altă formă de cultură ori de sport nu este admisă. O dată cu dansul, a fost interzis boxul, o dată cu lectura cărţilor, jocul de şah. Singura cultură, Coranul, singurul sport, războiul. Copiii afgani se joacă, şi ei, doar de-a războiul. Se explică în felul acesta de ce, pe un fond de intoleranţă generală, preceptele islamice tolerante şi generoase, au fost împinse treptat spre violenţă şi crimă. Fanatizaţi religios, mulţi tineri au devenit kamikadze. Caliban şi-a pierdut orice blîndeţe, s-a făcut agresiv, răzbunător şi ucigaş. Calibanismul e o premisă a talibanismului, cum e a tuturor extremismelor. Incultura e o trăsătură de bază a nazismului, a comunismului sau a fundamentalismului islamic. In punctul de plecare, aceste totalitarisme neagă culturii două rosturi esenţiale: libertatea şi diversitatea. Aculturalismul taliban nu admite, o dată cu instaurarea unei cenzuri draconice (toate regimurile totalitare s-au închinat zeului cenzurii), nici o abatere sau excepţie de la o normă unică în cultură. De la lungimea bărbii (obligatorii!) la bărbaţi pînă la culoarea chadri-ului (vălului) la femei, totul e reglementat. Nerespectarea se pedepseşte chiar cu moartea. Şi, desigur, reglementate sînt numărul şi durata rugăciunilor zilnice, obli- gatorii şi ele. Se poate spune că atunci cînd din Caliban se naşte (Continuare în pag. 15) Bibliotecii Judeţean* MUREŞ b. m mrr