România Pitorească, 1984 (nr. 1-12)

1984-01-01 / nr. 1

TOTDEAUNA PENTRU OM ALEXANDRU BĂLĂCI vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor în aceste zile forte, întregul popor român îl sărbătoreşte pe primul său fiu pentru opera monumentală pe care a ridicat-o pe aceste pămînturi binecu­­vîntate de la Carpaţi şi Dunăre. De la marele bărbat, înscris între fi­gurile tutelare ale istoriei, de la Preşedintele Ţării, am învăţat despre opera de desăvîrşire continuă a con­strucţiei sub semnul orientator al uma­nismului revoluţionar, despre modela­­rea omului nou apt să edifice aici pe pămînt, sub impulsul permanent al co­muniştilor, reala Cetate a Soarelui, sta­tul armonic al civilizaţiei superioare, al culturii integrale, în care să freamăte plenar întreaga efervescenţă creatoare a unui popor liber, în făurirea înaltului său destin umanist. Sub acest semn solar al umanismului revoluţionar, concepţia profund origi­nală a secretarului general al Partidului Comunist Român, întregul nostru po­por îşi trasează drumurile ferme ale vi­itorului, pe baza uriaşei sale experienţe istorice, ţinînd seama de realităţile sale specifice, de colectivitatea umană tot­deauna însetată de libertate, de adevăr şi de justiţie socială. Sub luminoasa orientare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a preşedintelui ţării, po­porul român, angajat într-un gigantic proces de construcţie, dă viaţă celor mai înaintate idei de eliberare socială, visul îndrăzneţ, dar realizat numai în prezent, al atîtor generaţii de patrioţi. Esenţa profundelor transformări din România contemporană îşi află izvorul limpede în strădaniile uriaşe ale Parti­dului, în concepţia secretarului său ge­neral, de a educa, în spiritul structuri­lor umanismului revoluţionar, întreaga colectivitate a patriei. România, în orientarea concepţiei preşedintelui său, are o viziune largă, profund umanistă, în care ţelul suprem este OMUL. Drepturile omului în ţara noastră sunt concepute şi realizate într-o viziune cuprinzătoare: „Concep­ţia noastră despre drepturile omu­lui — arată tovarăşul Nicolae Ceauşescu — porneşte de la necesi­tatea asigurării deplinei egalităţi in­tre oameni...“ In concepţiile Partidu­lui şi a secretarului său general, drep­tul la pace şi la viaţă, la existenţă li­beră, demnă, este cel mai important drept al oamenilor şi popoarelor, un drept fundamental, primordial, pentru că în absenţa lui toate celelalte drep­turi devin fără obiect şi fără subiect. De aceea România, preşedintele său, consideră că a lupta pentru om, pentru apărarea drepturilor sale presupune, în primul rînd, eforturi continui pentru oprirea cursei înarmărilor, a politicii agresive ce riscă să arunce omenirea în abisul unei conflagraţii nimicitoare. in apărarea acestui deziderat suprem se ridică, cu atîta vigoare, glasul României socialiste, al preşedintelui Nicolae Ceauşescu, al întregului nostru popor care, în cadrul multiplelor manifestări consacrate dezarmării şi-a făcut cunos­cută voinţa nestrămutată de pace, ho­­tărîrea de a acţiona nestrămutat pen­tru salvgardarea dreptului popoarelor la viaţă, la existenţă liberă şi indepen­denţă. 1) Vizită de lucru la Combinatul de Utilaj greu din Cluj-Napoca. 2) Tovarăşa Elena Ceauşescu conducind lucrările plenarei C.N.S.T.. 3) Pe platforma zootehnică Tofalău din judeţul Mureş. „Trebuie să se spună deschis şi cinstit popoarelor adevărul", subli­nia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, să se oprească noua escaladare a cursei înar­mărilor care pune în primejdie viaţa, însăşi existenţa pe planeta noastr.­ Această cerinţă existenţială şi-a găsit o dată mai mult expresia în Declaraţia Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., Consiliului de Stat şi Guvernu­lui Republicii Socialiste România, adop­tată la 25 noiembrie 1983. Prin acest document profund umanist, conduce­rea de partid şi de stat, România socia­listă işi reafirmă poziţia sa fermă, clară şi principială, voinţa sa neclintită de pace, ca o dovadă a înaltei răspunderi pe care o manifestă faţă de cauza păcii în Europa şi în lume, faţă de soarta în­tregii umanităţi. O dată mai mult România şi conducă­torul destinelor sale au lansat omenirii neliniştite un Apel profund raţional la pace, propunînd lucide măsuri con­crete pentru eliminarea marii primejdii de anihilare a omului şi a civilizaţiei pe care a creat-o de-a lungul dramaticei sale istorii, în concepţia României, a preşedinte­lui Nicolae Ceauşescu, singura alterna­tivă raţională la pericolul catastrofei care ameninţă întreaga Planetă, o con­stituie cooperarea şi conlucrarea între toate popoarele. Totdeauna marele luptător pentru cauza omului şi a păcii, cum este consi­derat oriunde în lume, preşedintele Nicolae Ceauşescu, a chemat la unirea tuturor forţelor progresiste şi demo­cratice pentru soluţionarea probleme­lor grave de care depinde existenţa omului şi a popoarelor, pentru trăirea în libertate, demnitate şi bunăstare, pentru eliberarea omenirii de coşmarul distrugerii nucleare, pentru făurirea unei lumi mai bune şi mai drepte. Totdeauna, în aspiraţia spre desăvîr­şire, în sensurile viziunii noi despre lume şi om, preşedintele ţarii apare ca un exemplu luminos de înalt patrio­tism, pildă a eroului comunist care ser­veşte neabătut poporul în înaltul post al conducătorului, pe drumul libertăţii, al adevărului, al păcii, pe drumul uma­nismului revoluţionar. Conf. univ. dr. ADULIN CAZACU Elaborată la confluenţa celor mai va­riate planuri de analiză şi de acţiune, opera teoretică şi practică a secretaru­lui general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi-a pus şi îşi pune o amprentă decisivă asupra dezvoltării socialiste multilaterale a României con­temporane. Născută dintr-un profund spirit revoluţionar, căruia omul şi con­ducătorul i s-au dăruit de la cea mai fragedă vîrstâ, această operă defineşte o personalitate de excepţie a lumii pe care o trăim. Deschizînd calea unei vi­ziuni noi, creatoare, despre socialism şi impunîndu-se prin contribuţii de un înalt prestigiu în prospectarea căilor păcii şi colaborării internaţionale, această operă are întinderi şi adîncimi care se rînduiesc pe temeiul viziunii ştiinţifice, materialist dialectice şi isto­rice, asupra realităţilor care ne încon­joară. Cu continuitatea şi gradarea specifice travaliului esenţializator, mereu recep­tiv la nou, tovarăşul Nicolae Ceauşescu desluşeşte sistematic — în complexita­tea deosebită a proceselor economice, sociale şi politice contemporane — căile optime ale progresului României socialiste. Delimitîndu-se radical de orice viziune idilică şi triumfalistă des­pre socialism şi aşezînd întregul de­mers politic pe opţiunile strategice care decurg din conceptul nou, inte­grator, de societate socialistă multila­teral dezvoltată, conducătorul partidu­lui şi statului nostru desfăşoară o neo­bosită activitate de mobilizare a tutu­ror resurselor obiective şi subiective de care dispunem pentru înălţarea ţării pe noi culmi de progres şi civilizaţie, indisolubil legată de afirmarea partidu­lui ca adevărat centru vital al societăţii nostre, această activitate îşi află atribu­tele de vitalitate, eficienţă şi umanism în contactul laborios, nemijlocit cu ma­sele largi de oameni ai muncii. Făurit cu decenii în urmă, încă în anii luptei ilegale şi dezvoltat peste orizonturile noi ale construcţiei socialiste libere şi independente, spiritul revoluţionar care străbate întreaga activitate a tova­răşului Nicolae Ceauşescu n-a încetat şi nu încetează nicicum să se alimenteze dintr-o puternică bază de masă, din dialogul fertil, de lucru, cu poporul. Acolo, în laboratorul complex al pro­ducţiei, în dialectica profundă a vieţii, omul şi conducătorul caută resursele elaboratului teoretic, de perspectivă, împlinind acţiunea prin deschiderea de concepţie şi validînd demersul ideolo­gic în confruntarea cu experienţa reală, cu practica. De aproape două decenii, de cînd se află in fruntea partidului şi statului, to­varăşul Nicolae Ceauşescu ne oferă pilda unui model de închegare a unită­ţii dintre partid, popor şi conducător. In acest model se concentrează nu nu­mai o vastă experienţă revoluţionară, ci şi capacitatea prospectivă, activată mereu cu o energie deosebită de a se­siza şi promova noul valoric superior, atît în concepţie, cît şi în practică. Pro­fundele transformări petrecute în pei­sajul României socialiste, înscrierea fermă a ţării noastre pe magistrala pro­gresului economic şi social — într-o lume traversată de atîtea furtuni şi crize — constituie expresia opţiunilor noastre politice fundamentate, în adop­tarea şi materializarea cărora un rol decisiv revine gîndirii şi acţiunii tova­răşului Nicolae Ceauşescu. Acum, în anul care marchează cea de-a 40-a aniversare a revoluţiei de eli­berare naţională şi socială, antifascistă şi antiimperialistă şi în care va avea loc cel de-al Xlll-lea Congres al partidului, elogiul pe care întregul nostru popor îl adresează vieţii şi activităţii conducă­torului său încercat reprezintă deopo­trivă o opţiune angajată pentru înfăp­tuirea în cele mai bune condiţii a pro- MODELUL UNEI OPERE REVOLUŢIONARE PROFUND UMANISTE

Next