Romănulŭ, ianuarie 1861 (Anul 5, nr. 1-31)

1861-01-22 / nr. 22

7ö ROM­A me 23s el însu mî, acelea în care tail rab­gi­­nise gaterea prin «r’o misangBßer­­niroentale mi dedes« nonnnorsisî seS o »arte din aceasti nstere; un­ no­­norsl îi a resnm­tit înmiit acest sa­­kripciu. Din nenorocire , aristoriî lui Abdamaram III. ns înjjelesen ka dînsal artea d’a gseerna, strikars ceea ce organisase el­iui ast­fel neri asterikal imneris al kalifului de Kordoba. Sant, fin îndoials, nenini sa­­serani, kari în­țeleg fericirea ade­­girati ast­fel kari a înțeles-o Ka­lifal Abdaraman III, kari prin ur­mare sunt disnsmi a face nonoare­­tor lor koncesisni un­ sakrificie de gatere, prin kari ksinligi înmițt, dar asemenea sa Beranî esistmi’nse­­kUI nostra, regele Leonold al Bel­­triei, Victore Emanuele al Italiei sânt demnii discinsii aî celebralui Kalif, mi amoarea sauamilor lor este razi­­mul cel mai tare al trenărilor lor. Tendința, oare-kam naturale, a dom­nitorilor sare asorisni este ana din stincele ce araeningw liberia­ca; an alt Herikis, noate iul mai mare este anatia uiî viefuia nonoarelor. Bn «onor kara renanai de bani. Boii la iiberliijile sale un­ lass gibernalsî s«S grijea d’a gindi , d’a bibsai sui d’a labra neutra densil, abdikt» , se linseiate d’«a drent lui d’o datorii, m­ibeazi pe societate de cea mai mare «stere mimkstoaris, de libera »ui karagioasa inificativa a cetigiani­­lor. „O cetate,44 zice Spinosa, „în­­ ve­nacea na se mingine de kil­arin inerflîa cetigianilor, «ude aceș­tia s»nl kondsuni ka o tarms de ani­mali, ande na îiMBays uii na mn­g de kit a se­sswane seainsus mai mait ks sn domiert de ki.1k’o cetate.44 Bieaua msnicinale este sorgin­tea siesjel pubu­ce uii în kom­ane oa­menii treble ss­ mî fain. împsustara drenturilor lui datorielor politice. Toate reformele trebue si’necam de la individ. Individ si treble mai sn­ Mig si­ mî silele raginea ce l-a la­­sat regim­al Bekig, si dobîndeaski konuntimua deronitijjii sale de om inj de cetiuiai­; avand ua renamte âimuimînt al familiei, atunci din fami­lie se sa rekonstitsi kovisnea ka oa­meni kauabili, ka oameni întregi , ka adeBirafii ualriouî. Dalis, sare a nreveni abisal libertinilor cíbiji , se anasi cetinile sânt jigsl anei cetralisaijisnl snerBiloarii, aktibita— tea suiritelor, energia karakterielor, slibesk, se molemesk, cei obicei ceriustoresk isakijianile nablice iur cel siracî oiental la sakra ; kauiditatea, ambisi­anea, setea niscerilor, kom­ind toate klasele societisjii; fii -kare in­­divid kaats a se sai nrin înjosire , tîrînduse în nalbere Boeuite a se aria d’asanra celor—lalöT ast­fel an költ orb al n­eti­ri, k» alten­atisele sale de sananere serpile au­ de resola­­jjíaní anarhice, kea loköl inteligenijil resneklalaî leuilor lui aal­rik­ijil mo­rale, kare este sufletul orî-kiraî ga­­lern liberale. Romanea, konslilsals în kondi­­ yiunile sale naturale, este cea mai nerferit din toate anitipile politice. Karakter’«­ ei m­incinale este anirea, identitatea sa ka mmînl»l ne kare s’a format mi ka marea asociatjiane n­olihiks din care face narte. Din a­­­ cest karakter nrincinale dekurg cele alte seköndarie mi acesorie. Ns este ka ualinys a lokai într’o years, fin a Inyeleye ki, din îmnreans-lokaire kö cel lalyi celijjiani, se nask dile­­ri'e mi neaiiirat Ircțbs.incioase ranor­­ lerî ka din mii. D’aci iiropine n­erue­­l«a lendinjji a lokeitorilor d’a Biey,«i îminesm, d’a sni în komsne. Ile d’alli Harte, o asociatjisne, alkitsili­k« skon d’a melyimi treböinijele kon­­loköi­il, asm’n neumrat »’atragi în sîtisl șeii ne togi acel kari se sin­­nirtimesk d’acesle treböniye; prin aceasta se esniiki nénin« ce toate koniönile au aceeami teridlinyi si ’miiresne în slnsl lor ne togi lok«i­­ toril. Dar daki karakleriöl nrincinale al koniöiiil este snirea, inai are mki alte kaliti­­ í seköndarie d’o mare în­­­sem­nitate. In rindel d’iilíi« boiti­nanii »inversalitatea, care este sriöl din elementele sale esinuiale: Ko­­rasnea este kö atit mai nerfekti kö allt mal bine alkilöiti, kö kit cs klöde inai iiöjjin ne loköilori. ön al doöile karakler sl komanií este ner­­ netöitarea m­inciunölör se^ in formele sale Bariabill. Konloköirea riermanin­­te la acelaii­ lok kreeazi nimte tre­böiijie mi­nimle ranorkrl alit de ne­­cesarie în kit asociatiisneä kare re­­ssiri dintr’însa este nedeslröktibile mi se nem­etöi­ki toate alterauisnile m­odise mrin reBolöjíiöni sjö m­in in­ Basisni. Romsnile antice ale Greciei lui ale Italiei deschise nlebel eman­­cinate, öSörnan mai toate isnkuisnile Statelor în împrejmuirea teritoriölel­or, astfel înkât Statul nu era debit o konfederatjione de oraui­e. La a­­cest m­inciune de Anaroli a faces ne armi, printr’o reakjîiane inepÎIabile, an desnotism atil de asm­a înkit în m­omentul inBasianil barbarilor mani­­cinalitiuile, ka toali anarim­a lor de autonomii, ajunsen nimte instrumente de tiranii. Aceste dose cscesc, în sens onles, prin bare regimil msun­­cii sale fa mal desm­îrmit desnatarat, n’am natal însi si onreaski konser- Barea mi despoltarea acestei institu­­tiiuni urejjioase, kare s’a mitrat, în kontra Boinije! kok­onitorilor mi a domnitorilor, în Italia, în Spania mi’n m­oBinjiele romane ale Franței sânt dominațiisnea Francilor mi Lombar­­zilor, m­ekötu se instrase mi’n Gre­cia otomani, în India mongoli mi’n Mesike Snaniol, s’a instrat în kon­tra Bovineî seniorilor kari kiöla în emancinarea sklavilor mi serpilor »n mizlok d’a­ mi köluipa nimĭnterile mi d’a strînge kontribouiöul mi kari­arin aceasta au ajans instrumentele fasta­­nil uroBi dia miiale a cipilisaiiianii ro­mane mi a cipilisagianii germane. Egalitatea mi konkordia între membrii Romanei sânt 0 konsocingi naturale a miltimirii ce aceasti in­­slitapiane űrökön anipersalil­uiI in­tereselor. Nu este ad­­sorbi de e­­galitatea politiki mi sociale, ci de egalitatea relatiei skonalal speciale ai asociatianii manicinale, kare sti în aceasta, ki fii kare si se noali bakara, n­ob­iBil ka nosi pianea lal, de upantagiele asociatjianil; astfel kanul Statalei însămi kontribae la sarcinele manicinale sare a avea circnl la dra­­mari, la ane, la toate la­­rarile ce sant de dominial uablik manicinale mi sure a se folosi de instilatjianile de edekapiane, de salabrilale ua­­bliki ad­. Daki m­i Bilegial se ’ntro­­duce In municipalitate, atingilor de aßantagiele lokali, egalitatea este stri­­kati asociațianea este atinși la i­­nimi tui în neb­kla de moarte. Egali­tatea mi konkordia îm viream fak acea fraternitate, kare este sufletul Bieyel a romanilor mi’n genere a tatalor asociaßianilor. In El Bessia în ori­ce crain sag tîrg, fii­care kornorapiane are kasa sa komanale, ande în zile de sirbttoarie sau la sorbirile na­­lolice tot­i membrii asociatiianii se adani la o masi komami. Dani ce s’a terminat osnipal, fin a se skala kon­îBii de la masi, cerlele mi pro­­cesele se radcki prin arbitri, prin înnoire; andl se ridiki nînza de la masi mi mreuiedintele kornoraijianil skrie ka kreti (libii­ir) ne kiar acea masi senlinga, kare este resnektati lui esekaluti ka mai malti skrana­­le silate de kit cele m­onanjiate d’ori kare tribanale sag karle jadekilo­­reaski mi skrise ka cerneali ne­ner­­gament. Snirn­al komanale a trezsl prin multe modifikirî mi arefaceri de la timnii m­innitisi ai nalriar katalsi mm în zilele noastre, dar ks toati di­­ferinjia lokarilor, limnilor mi­legilor generali, s’a msirat inalterabile a moarea ordinii mi­a­nice­, obicei a! lakralai mi siinnpii­intal siberlipii mi al demnilijjii in.iipidaale, díranneam ka­resneklai legilor, ka simijimíntal onoarii mi al fralernilipii. Acestea sunt semnele karakteristice ce deosi­­besc ne­nonorapianile, kari m­in îra­­dipiani au întrodus regimal komanale, de nom­orajiianile nomade, kari sant centra lenepiei, koranuianii mi t«r­­barth­ior. Imbanilipirea m­oraBarilor pa­­blice de karye din despoltarea mora­ Barilor uriBate, prin kari se întem­e­­iază snirțial de familii și de celi­­pian; acest spirit în consecințțele sale nătărăii m­odace adeviratal na­­triolism. „ Ph­in natria cea inikii44, zise ilask­al Porlalis înaintea konsi­­liului de stat al Zînnerialbi, „împarți cineva a iebi natria cea m­are.44 Sor­­ginlea sekreti a natriolism­alui s’as­­kande de nreferinist în anularea e­­­ementarii, ande narnte mi se des­­uplli seminga komanitijjii dorinjte­­lor mi simjiimintelor, kare leagi tre­ketal de m­esinte mi konsl­tae indi­­vidualitatea nem­etai a napianilor, întreita legi­sa, ce ressili din ko- 'i menitatea moraparilor, traditianilor iui intereselor, leagi ne familii de Stal ; este o mare gremeali a krede­rii între sniritul lokale mi ’nice sni­­rital nationale esiste in antagonism: Komsnea este rnkoala elementarii a in­epei nablice; în komane tokmaî se nask mi se întiresk ideiele de na­­trui, de drent, de cetate inalienabile, de konksrsal nonoralai la akyisnea gKBtinalai, de romanizarea interese­lor între celijsian­, de anh­u­dinea nartikalarilor d’a se oksna de lakra­ nablik, k’ari ksBînt de indenendinjji naționale. Din kontra, ori ande linsemte elemental mank­inale, segi­­lara najsionale se slibemle mi na­­triolismal m­ere, floronia a nerit ka tot devotamental eroik a nobilejjei sale, nentri ki­ i liista suirital ko­manale. Romanea di Statalal suri— final anei nateri morale, kare n’are­­ alte limite, de kit acelea kare re­­latii din konsimtiimínlel mi din koo­­nerapianea tatalor; nalerea materiale na trebue si fii de kit komnlinirea acestei naleri morale. Starea so­ciale cea mai nerfokli este acea, în care nalerea centrale n’are alti forti de kit ceea ce­ î di konsimpimlntal reliuiariilor. A gsperna mai mult prin morapari mi mal n­apin prin for­­ti, în aceasta sli nerfekitionarea artei guvernamentale. Inda ti ce s’a konslitsit koma­nea, se intokmemle mi pronrietatea komanale. Ori ce iii­pi morale, ori ce kör­ sas komanitate trebue, ase­menea ka mi familia, si ’ngrijeaski m­in lakra de esi stinta sa mi si se bakare de întreita fakultate d’a do­­bîndi, d’a nosede mi d’a însm­ina, n­in armare de drental d’a îmm­ane  kontribayisni mi d’a kontrakta sinnra­­matiri nentri trebai­pele adminis­­tratianii sale. Acest drent naturale legea cipile îl poate limita, modifika, dar nu-l poate desfiinita, fiind ki este adevirale sorginte a m­ourieti­­cii korekline. Romanea, ka o íiingle korekÜBi, sare a nalea tni konform nalarei sale, are trebainßi de aja­­torial membrilor ce o komnan, a­didese trenelor austriece deja nimte ideie araia de diferite din are trek«t»l«i, ín kil jutr4o »an uitreagi, ele se miluim si d’a siripi ín linicite ne tsrci de la »n mai al dsitrii la celilalt. Din nenorocire, I*s«f, narnia Bidinösör, kare 11» sabia odina, ki lim­iutirea aceasta a lor dreut o douadi de slibicisne, mi ír­i iokin­ei ki noterile sale, suite ks acelea ale Isi MaBrogeni, ar fi rudestile sure a­rsgoni ne ass triad din Becinitatea si. El nnpeti­ne m­incinele fiu­ m­incin­at 31 BÜl ki pustirea ce-i mai amicese si se sneaski imaresni, mi acesta se dise lingi el îndati. La 14 Aegust, Iossi norsnei di­ Bisknil ki Maprogeui si Ireaki Dö~ mrea, atind de gînd, kl îndati ce acel desnirpirimt sa Ba intui ks misnusc lingi satsi Ka­lai­at si din do­­ssi kireia Boia si se a­meze, si trea­­ki ana nsjiii mai sss ks restii ar­miei sale, ka si ușii ne inem­ik între dsoe fokstî. Dar iucmiksi nenolitikos Ö8 u­si si se iudeilliueaski acest proiekt; ci, înaintinds se avautea fin a fi BizBt, ue ataki la 26, in faut­l zilei, ki omtíre mskt mal insk­i dekit a noastri. Ade Birsl este ki, profi­­tlînd de o imlpime de sude kom <3«as oolj resmi a okuli dsue latsrea pjUtifîî andtriaye, mi ki, atakindsi de la simte., ií fikaí a ktede an moment ki iilmm­al nostru reausise un­ kt lasar el insami l-ar fi atakuid; dar acea­­sti diversiane Benea m­ea strziu sare a ne sitia; inemicii erag deja înde ii lini uosesÍ8H8 a linielor noastre. in mizlokul Birstrií de­siine ce 5iun dane aceasta, ns ixitiS de­ miBa fi iertat de 1 Borbi desire soarta snei kildtri kare, kit de must obiekt se pare a fi ini ea, a format inst­an e­­nisodia însemnat in tabloal generale. De au timp neuomenit, aceasta skali a bakk­l­iel fusese kuusolagianea, ra­zim­al, nauktal de îmnreinare ai sue!: odaie (regiment) resriektabile de imi­­cerî. Trsnele acestei divisianî o kit­rnă dane dînsele în finele lor ks toa­te ispeala ce natoa s’o nerm­iti for­ma, mtrimea mi greutatea sa, mi ktl­­darea ficea ks maiestate retragerea sa în mijlokul sau kpionarilor deBotan I serBipialai ses, kare eras de la ibakt­­iarisl m­imar sas Amoi-barna al oda­ie­­nini la cel din arait rindarn de ksine al regimentilsr. en desntipi­­mint de xasar! d’al ine mi ksial o ziri mi o ottri st se fakt stiníu ne dín­­sa. Itaicerii a ktrora era kildarea ottoiri mi el ne de alti narte st a­­ner« nînt la moarte su instriment ka a’isla kare de atttea eri ssiginBse e­ sistim­a lor, mi restatornicise vigoarea lor. Linia is langi mi singeroast, kind austriacii biruitori daceau kil­­darea in triumf, kind it­iceril, ata­­landa’i ka nimte desnerapl, se naneaS cartmi in posesianea ei. In fine, d’a­­bia kind piktima nasipt a acestei kon­­testtri ítmiermanate, tîrîte într’o car­­te, tiritt într'alta, Biza­kt k­erirt tog­ au tritorii sei cei musulmanî, d’abia atanci treks din numile binekredincio­­inilor intr’ale ntgunilor,* ftrt­st se arate ingrijati de a mti cine vor fi aceia kare vor imntea de aci înainte larga sa kan­acitate, mi cine va fi în­­streinat d’a mai apiga fokal saut­­in­­tecele sale cele nem­asnice. Boii kare dau,î tot d’aana mai ma­re imiîortanjat kapiilelor de ktt la­­krarilor, Begî întoarce kanal ka dis­­h­rep de la o asemenea scent, mi Bejji uri Bέo ka an fant de o uitejit neba­­neaskt! An­ay.1 dar kt organisarea fon­­damentală a itnicerilor face din sti­­darea ce serBemte la fiertara lor din tóate zilele, nanktsi de imareanare al regim­entului lor, face obiektul a kt­­raia nerdere im nie, ne acel kom ce n’a mtrat s'o auere, ka o natt nemtear­­st mi rauunoast; mi kt, îndestal e­­ ste ka soldatei st aibt an obiekt oa­re kare a ktraî ntstraie st fit neu­tra dînssl sn nsnkt de onoare, ktci nsßin ne nast ka obiektsl acela st fit sn Bas de ararnt, saS sn netik de mtlaso imiiestiißat de mai mslte fene (ka stimlarisl) sas o aksilt, sag o ktldare. Dißisiunea mea intim­ise mai ns­­m­u de ktt toate in bituia aceasta a noastrii int întorsei dar la Kalafat­ka si n­otej reîmbarkarea celor­lalte tisite, dar ns nstsi onni o­scent de o grozaBt konissisue. Sste de neno­rociri, neastind ajsnye la barcele a­­dsnate ne ris, se arsukart in ant ks sueransia d’a le ajsnye, mi nalsrile Dintrii suisert sn nimer mai mare de soldași d’aî noustrii de ktt armele nemijilor. Barka nlint de soldatii is ksisndatt in ant de kittre artile rit, o gislea snarse barka Isi MaBro­geni kiar in minst si kind el se do­borîse dintr’însa, mi d’ar fi isbit’jo ks­o klint mai nainte, m­incinele mi ar ti sfirinise zilele in Dsntre; dar nu era aceasta moartea ce i se destinase lsi, ci alta. Fiind kt remisesem­ sa simt ne malsi i nemi ksi si ks o mint de ar ntipi, mi amtentam st beag naxarsi mscenicei, ks toate kt btstsra acea­sta n?5-mi era de lojs ne gsst, ktnd ztriî la ktgi­ Ba narnî o Isatricikt ni­­titt în stil, ne kare n’o Isase niminea nenstind-o skoate d’akolo. O arttal la Bre o uatrs, cinci dintre soldașii mei cei mai vrednici, alergarim de grăbi la c'însa, iui arsnkînds-ne in i­isntri, triserim kli nsteam ks bra­­jiele in lok de Besle ki­re malsi tsr­­cesk. Artileria iiemiki gisise în noi sn­semn ka si loBeaski, dar nentri A noroksi nostri isgeala ksrssi si Dim­­m­î ne îmninse ksrind snre loksi ski­­nsk­i; m­i ki toate ki gislelele mise­­ras ne lingi srekiele noastre, nici sna înti­ns ne a atins de moarte. Mî-as lisat nima­i m­in kirnsr­ pre o dose ríni smre sSBenire de zisa aceea, dar eg ni’ami fi linsit bsksros mi de ace­­lea/ ks toate ks dsne ksm zice Ko­­ransk­i din rsnile iskste de armele ne­­kredinciomilor ese sn miros niskst lsi Maxomet; mi ks atst mai mslt ks Tar­­cii ssnt atst de ssnsmi Boinijelor nro- Bedinnei în rist nici ns obiensesk a tiri dsne omu­rile lor oameni de aceia kare striks dekretele cerșiși, mi kare se nimesk xirsrgi. (formare într’sn No. Biitor). * Higin­i .ci sönt kremtinii, ear binekre­­dinciviuii sânt musulmanî. * Kartea nroorokalai Másomét, reliyiinea mi leyea Jsrcilor,

Next