Romănulŭ, aprilie 1861 (Anul 5, nr. 103-120)
1861-04-13 / nr. 103
Direptoriului pariului Româ’nulu și Redaptoriulu respund étoriu: C. A. Rosetti.— Tipografia C. A. Rosetti, (Caimata) calea Fortunei Nr. 15. Pentru abonare și reclamări se vor adresa la admiinistratoriul triariului Domnul C. D. Aricescu. Pas. Roman No. 13. DENEmiT» TELEGRAFIST. (Servigisl nartikslar al Romxnulsi) London, 24 Anrile. In medinga de ieri a kamerei korasnilor, Lordul Rissel a refusat’ înfugiimarea koreswondingei atingătoare de kontificarea armelor Benite de la flenOBa la Galagi. Adaogx kx aceste arme au fost readuse k’o korubix Britanikx la l^enova, fiind kx non minumnule K’zh, nici Sultanul n’am uitiat ne si fakx ku ele. Bucuresci, L3 Prior. Adunarea naționale n’a giritu ers niedingx din kausx kx unele Benifikxr! ne era xukx terminate inr unele dosarie nrekum iele de la Buzeu n8 Beniserx în kx. Anungarxm ers kx Ministeriului ar fi dat demisiunea in întregul seu, astăzi Bedem în Monitor un dekret prin care numindu-se demisiunea d-lor Kostaforu mi Boioresku, se Instruinează ad- 10teriu ku direngiunea internelor d. Ienureanu mi a justigiei d, N. Bogkopeaku; de aieea ne grăbim a faie cunoskut aceasta «cititorilor nomtri. Starea nolitikx a Euroiei uruieez’ a fi tot nesikarx. Ilitirile se ne cin ne fii kare zi konfirma mi mai malt ideia «ie am emis-o tot de una în foaia noastră, kx în kurxind Ba si o struminare teribile, la care negiunile celor a trei trebuesk sx se nenare a laa o narte aktiBX mi energikx spre a nu fi, stxnd nitite mi isolate, sfxrxmate ssnt derxmxtsrele se se vor modise. în aseastă nrepedere Bedem nagiunile seie ßice urmîndu-se ku gradx mi neînsetat. Bedem nagiunile sele krezete moarte redikțnd fruntea lor întregitx de suferinge de ssnt Jingolul ssnt kare le akonerise mxna desnotismuluî, mi amintind in fagx ne tiranii lor konrimni de snaîmx mi nxligî de teroare la aceste anaragiunî a unor niktime ne kari le krezuserx bine unise. Bedem ne Ilolonia Bĭrsxnd sxngele seS ka martire mi nenarĭndi-se, prin aneastx komunikare sakrx, la o Biengx liberx, konstitugionale. Bedem nonoragisuile Austriei mi ale Turuie! skuturind searele lor, aleoror skomot respux snBîmînt’ator in inimile autrsitorilor lor. Bedem Serbia sBmeginduuiî mi nenele nentrs isati; Italia liberi ii reparindi-se amîre ki iuti ga kamitatea lui Benegia; Franga, Englitera, nermania armind, toati lumea ki mina ne kogit mi trisiind la vel mai mik skomot, la nea mai miki Isnire ne se modsue în aero. Bizînd negrmiit in auel skomot detsnetsi nreîmbuiuitor al kutremsr felsî velsî mare ne se anronii, în auea lsnire, skinteia urinai a fsiyerslBÎ <je va iniiikiru în kitînd tot orizontele nolitik. Intre mesemneie anroniiriî aieler mari strunuiind, asem a mai nota asti/,1 o non manifestare kare, de mi astizî are o monoririsne miki, ne arați însi ki fokul interior uretstiudeni ferbe, ferbe ku klokote mi n’amteanti debit opasiunea mroniue smo a eslelui; aceasti manifestare s’a muirekst la Bisna, in urma unei inuitiingiii a nolitici, care o uria aduniile de nonor ne strate; ziarul oficiaie austriak, Wiener Zeitung, ne sasne ki ,,la 16 mi 17 Anrile s’au firist la Viena uimte demonstriri nonorariene stratene mari,a Silitului Stefan mania de demonstratiune a junimii s’a manifestat prin strigirî mi fîneriturî; un individ a împins insolinia nîui a airinde o raketi sau netardine a pirodus o detunarea de muiki. Sa si pirmit neste tot 38 arestiri. O desturgire de trurie a fost nestati ne marja sintslui Stefan, nolija sa, atit akolo kit mi in celelalte lokuri, a bariait straiele de mulțime.“ Borbind despre ziua de 17 Aunile, „Wanderer“ de la 18 zile. Seara trebuii a trebut în genere destul de linimttti. Se grimidiseri intru ade Bii mulgi oameni in straiele Bogner, Seitzer, Tuchlauben, Bischof, Graben mi ne maga silitului Stefan, însi liniștea n’a fost turburați nikiieri. Numeroase natrule de gendarmî se meimblari ne zisele mi ne inseuinatele strate, firi însi a gisi okasisne da nu te înduiosedă, zise Fredericu respingiadu mana ce ea i intindea; plécà, uméru ți plauuiu. Ce dreptu am eu d a te ține, d’a te oppri d’a cugeta fară voia mea la fericirea mea ? Déru nu lua cu d-ta uă asemene ilusiune. Mĕ întorcu in orașiu, Enrietta, unde voiu reafla petrecerile pe care făcuse și de se delăsasem; ele suntu funeste, gliceai d-ta, ce-mi pésa! Pe cătu timpu viuitiu îmi va procura beția, nu voiu vorbi reu de diusulu. Amieiele de cari te temeai pentru mine, pe cari le desprețuiam pentru d-ta, și pe cari fora indouințâ le-așiu li aflatu mai fedele de cătu p’a d-teie, se voiu reinoui. Ș’apoi consușii de depă suntu prețioșî oricumu; ei oprescu pe cineva d’a redeveni înțelepții și lu scapă de rușinea d'a h singuru degradatu. ^iendu-ți adio, 4i cu adio la cele mai frumose ale mele visuri, la cele mai nobili proiecte. Mé lasu de studie, de détorie, de viitoriu! Voiu căuta presintere, petrecerile, uitarea, și dă ca intr’uă gol sĕ ți pară rău de totu ce aveam bunu în mine póte, care s’ar ii mantu iâuge d-ta, déru care departe se va stinge! Vocea lui Frederico se induioștă la aceste din urma cuvinte. — Nu, respunse Enrietta, nu, amiculu meu, natura d-tale este pre frum ósă; de ai voi se traesci acea viéță nu vei pute. N’ai lăsatu-o dejá n desgustu? interveni. O kompanie de infanteria în hanul kina s’a obserat un komisar de noligus, duiBue se mesmblx prin mai multe strate, lux nost ne maga Sântului Stefan.,, Aueste manifes fini în adevăr, kum mai ziserxm, sunt de mine dimensiuni, nu trebue sx uilxm insij,, kx un reBOlugiunea italianx, ka mi , ori kare altx repolugiune, au înueuut prin demonstrarî de monorgiun mine, dar kx ne urma auele demonstrari de aeiiirx insureligiuní, mi nnssreligiunile, ajunse la rxndul lor reBolugiuni, akulkarx mi sneiberarx sekiele ordini de iukiurî. Trebue oare sa nrezicem aceasta pentru manifestărle din Viena? Ororile noastre, inima noastră sunt k» ori ue nagiune ue se rxdikx kontra ouresiunii; sherxin kx manifestarile nonioragiunil Bimese boi; lua irori orgiunile ue trebue sx aibx ori ue manifestare ne tinde la rekxmitigarea libertxgilor mi clventurilor noitorului; nu butezxm însx xukx a uronuuga definitiöe krediuga noasta asuma resultatului ne Bor produce demonstrările de la 16 mi 17 Anrile, uînx ne neuite fante mai bine karakterisate mi d’o naturx mal meuisx, nu Bor Beni a ne da nix sura insemnxlxgif evenimentelor de kari Borbini, mi a konseuingelor ne not avea. Avem mai multe desprinisiuni a 8Uiianelor ndveliste în Slolonia, na kare le nublikxm mai la Bale. Katx sx suunem mix aui kx înkxixixrile sângeroase la Lubliu mi la Kiev între lokuitori ori omurile ruse an aBUt, ka minele din Warszawa, eu resunet dureros in toate arimelanolonese, pretutindeni nonoragiunile ferb, agîgarea se mxremte mi numai temerea d’a koînmounte kausa uagionaiilxgii lor omeiute xukix esnuosiunea; cu toate astea numeroase omnii Iu Frederica nu ajunsese in astă a~prindere de cătu impinsu de violență durerii. Désăiiimarea sucesc aste! energie momentane. Elu privia pe Eurietta cu atâta desperare, în cătu sirupția și ea acumu puterea impuginăndu-i-se. — Ei bine nu, ii guse elu cum aceatu pliau ae desămurare, te înșelu, mă înșelu pe mine însumi. Acea viață scomotosă și săcătuieste de acumu înainte cu neputință; déru, Burietta, viața ce voiu trăi departe de tine va fi sfărâmată și sora animă. léte instinctele cele bune ce desvoltase și iu mine, le simplu clatinănduse și perindu în seuulu meu, o frumósa mea sunetă, frumusețe mele visuri, generósese mele dorințe, sburați de pre ce ea numai voes ce a ve însoți! Enrietta rădică ochii spre ceru ca cuani ar fi voitu a iu imreba. Fredericu tăcu, și alti bieți copii, coprinși de nisteță, incepure a plânge in tăcere. Fredericu era de bună credință: vieța soră Enrietta îi apărea cu unu deșertu a cărui lungime îlu spâria, și nu simplia in facultățile sele de cătu de sămurare și inerția, in locu de activitatea ce le da amarea. Enrietta curgeta la iată fericirea ce o făcea se iei^.^neseta sea, cătu de mandră ar fi rostit de era puia, da respunde ]a uă asemene amare, și lacrimele sele semti se nomesc în toate nărgile Ioloniei rusești. Flolonia austrianx mirirusianx asemenea se agitx mi trebuește toatx energia nartitei liberale snre a unui nimte manifestxrî nonorarie mremature kariar astea komutromite susagiunea. Ile kalea legale însx Bedem Dieta Galigiaux, iudatx dunx konstituirea, reklamând, în Adresa sa kxtre Inmiratul Austriei, Bekia autonomix pentru această parte a Ploloniei. Alte mtiri din afară ne avem se nublikeza mai jos, atrăgind anume atengiunea cititorilor asuma afacerilor Ploloniei, kare ne presintx snektaklul unor devotamente, sakrificie mi abnegagiuni nentru natrix demne de primele timpuri ale renublicelor Greciei și Romei. C< un supliment al onirh nublikx denemia urmatoarix: Blena, 1 Va3 Aprile. bemte nentru Îmululuire. Cavoar deklarx kx e gata pentru aceasta mi susgine kx Kamera sx diskute ku d’amxnuntul moientul de armare nonorarix al lui Garibaldi, Garibaldi aratx kix uere armarea nonorarix dunx modelul, uereî din Englitera mi ziue ex armia franesx la Roma ar fi o armix inemilix. în sfirmit desemnx ka kondigiunea îmnxuiuiriî sale re’ntokmirea armiei de Boluntarî mi trimiterea iei la Neanole. London, 18 Anrile. La bankerul lordului major al Londonuluî, a zis lordul Palmerston: Misiunea Engliter« ar fi a întrebuința înrîurirea sa pentru inxuginerea nxniî. Gestiunile nendings ale continentelui pot fi deslegate într’un kin onorabile. El snerg kx onerea glorioasă a unirii Italiei se Batutea termina fxrx onstable. snerx xnkx kx anul 1861 Ba trene fxrx a se turbura nauea Euroneî. Skrisorica lui Garibaldi kxtre nremedintele Marlamentului italian# are continderea următoarix. Domnule nremedinle. ImiSmm SEC III A *S rIT IMT A* VI. (Urmare). Totu în aceluași timpu, ea se aruncă în genuchi și lu conjură cu mărinele întrunite se asculte rugăciunea mea. Elu o rădică și îl iie cu amărăciune, orbu. — Te înțelegu acumu, și eram Nu me iubesci, nu m’ai iubitu nici uă dată, și presința mea îți este odiesa. Făcu unu pasu ea se dsă. — D^^eulu meu! o D-deulu meu! tu șeii de lu iubescu! strigă Enrietta, dăndu unu cursu liberu durerii sele. Fredericu au^i adevĕrulu acentului seu și se răpeai ére la piciórele sele. — A iertă-me, iertă me, plicea ea Cil transportu; eram în desperare, nu sciam cer ncu. Ve^iî, sum fericitu acumu. Mĕ iubesci nu e asia și nu vei mai plecă ? rick — Nu voiu sĕ te înșela. FredeVoiu plecă. . . — Ce pliceai déru adineauri ? . . — Luam de mariure ceruiu ce te iubescu, și pentru acésta plecu. Iu> tr’uă -i îmi vei fi recunoscétoriu. — Plécá déru, de óre ce nemicu Vezi 90,91 92, 9Ő96 97, 99 J00 101 mi 102. liemintele cere densitatea tisuelor modene de la franturiile venețiane. — Austria Inksvimgează unirea Ilincinatelor. Turin, 17 Anrile. Diskusiunea atingătoarix de titulatura aktelor guvernamentali s’a terminat mi s’a Botat formula: ..Victore Emanuele, prin gragia lui Dumnezeu mi pin Bovnga nagiunii, regele Italiei.“ Turin, 18 Anrile, seara. Garibaldi a asistat la mediuga de astăzi a Kamerei, în care s’a disputat internelagiunea atingătoarix de desființarea armiei neapolitane. Reveranul Fanti a dat deslumirile necesarie. Garibaldi a ținut un kupint foarte violinte, a atakat mi a ofensat ministeriul. Mare skomot in Kamerx, komitele Cavoar mrotestx; uremedintele se akoriere mi medinga se întrerupe. — Ue urma Garibaldi sea earemi kupintul mi norbemte ku moderagiune, declarx formarea a trei dimisiune de Boluntarî ka de neajuns. Bixiunea kuBÎntul minorerau mai amare, coci trecutulu e mai penibile de regretatu de cătu viitoriulu. Frederica căzuse pe unu scaunu lungu feréstru. Enrietta veni cotră dinsulu și puse ușioru mana sea pe umetulu lui. Elu trasări și rădică capulu, deru îlu plecă îndată scuturăndu-lu cu incredulitate. — Nu mi mai vorbi, îi <Jise elu; delasâmé cumu esti otăritu. Nu voiu se te mai auz tu acumu. Ce ai puté sëmi gliei care se numi tu fui glisu deja? A se ucepi ére a te înjosorâ și a me umili in arnarea mea. A nu simpui, crudă, ce te iubescu asia și ce fiă care din vorbele tele, in locu d a me hitórce, afundă mai multu în anima mea simplimentulu ce nu mai póte eși dintr érnsa? Ești singură pe lume, neavută, delăsată; prețueșei cu atătu mai multu cu că tu ai fostu mai încercată. Cate femeie nu suntu détórie orgoliósa loru virtute numai lipsei pericleloru la cari au fostu dată fara apărare sutietantelel Cate, dupa ce au căujutu uă dată, aru fi căzutu și mai josu, în locu d’a se rădica, cumu ai facutu d-ta ! Nu mai căuta déru a mĕ convinge iț glicu, nu vei reuși. Pléca, de ore ce voesci, déru plecă fără a altera imaginea d-tele din anima mea. — Și dé ce nu voiu mai pleca, Fredericu? Șiee ea cuă voce asia de unele din kußintele mele, rek internre ta te, aâ fxkBt de s’a nrenss kx am Boit a ataka Ilarlament«! mi nersoana reyelBi. „Dévotamentul meu neurs Victore-Emmanuele este mouerbiale in Italia ka mi amina mea nentru regele. Komitiviaa meu mx ouvemte d’a mx kobori la o justifikare. „Ext dosare narlamentul nagionale Bienga mea intreagx konsakroix in deuenditigei mi libertigii gerei melensun vermite d a mx kobori illux mx justifika de a ireBeringx kxtrx Adunarea maiestonax a renesin tangiior uzui nonor liber, kixuiatb a reconstitui Italia mi-o faîncetă în cătu abia o aurji. Elu se rădică iute și o contemplă cu uă bucuria straniă, in căutătură. — Nu mé aluăgi, o nu mé amăgi! strigă elu. O veau așiă de frumósa, așia de mișcată și așiă de sinceră, în cătu nu se mai indoai și se aruncă la genuchii săi ca se-i mulțămâscâ. Atunci îi dede numele sele mai tinere, îi făcu juramentele cele mai sănte, îi descrise turmentele sele, nefericirea sea eternă, decó ea ar fi persistatu a fugi de dénsulu. — Fericirea mea, adause elu, u’o potu desemna; déru uitătă la mine, Enrietta, și judecă de se pare despre imensitatea mea! — In fine își descoperi așia de bine tinereța animei sele, îi arétà viitoriulu așia de frumosu, aruncă atâta stimă asupra trecutului, încătubieta fétá începu a se ierta pe sine și a se lăsa a fi coprinsă de farmeculu d’a iubi și d’a fi iubită așia. Déce scopurile lui Frederica n’aru fi fostu așia de pure, Bnrietta ar fi conceputa ore care neîncredere. După lupta ce susținuse spre a fugi și care rațiunea rămusese victorioră, se credu sicură ce va triunfa. Ar fi fostu mai pucinu periclu între acești doui copii cari se iubiau cu atăta bună credință, déce temerea loru de ei-înșii ar fi fostu deșteptată și ar fi abătutu pașii loru de pe clina lunecosă pe care apucasere, déru amarea și orbia, și dunii