Romănulŭ, septembrie 1861 (Anul 5, nr. 245-273)

1861-09-27 / nr. 270

m arawnii'M'—inA I*. 2 Î 0. All 111 \ • «mbbm—iiiniinmf'npijp^M—ww^—i——jüm—w—8BHM8asaieBg ______ J*k ____ W MIERK8RÎ. Jgg| as Égg| IgpiS 27 SEPTEMBRE. 1861. Voiesce Erek FV“' * ' BhS MMk S I f§§ șt I I LuminețUM*' puté. JM# %M lift 1ft In ft# ft! ft# 9 doua-țli după S­erbatoriS. ’ f|f fi f&tfft HUT TŰITflit fl AlVlHtfl­T­A f IV V VIMHl i fSfff Abonam se face în Bucuresci, la Administra­pXÎ ” “iv-v:""....... «8* QlâElit FOUTICU, iiOIifGIALI, mTIMN­U. ,iu"c> I­“ *— Ä T­rei luni................................................ 32 — ________ ______-1. . _____ în județe la domnii Administratori și la cares­­­e lună.................................................. 11 pondinții nostrii, sau d’a dreptul prin poștă tri­­’"■.■gygjy­.f.­.­­........................... *­£ (ARTICLELE TRÂMBE ȘI NEPUBLICATE SE VOR ARDE.) mi,ind si b,»n. Tot a.em.ne. ,i­ta Inji. Direptoriulü­­pariului Românulu și Redaptoriulu respune istoriu: C. A. Rosetti. — Tipografia C. A. Rosetti, (Caimata) calea Fortunei No. 15. Pentru abonare și reclamări se vor adresa la Administratoriul epariului d. C. D. Aricescu, Pas. Romăn No. 13. Va eși în tote zlilele afurîî de Lunia și a Asupra oamenilor ce au guver­nat și guvernă țeara noastră. „Guvernul împăratului__știind insă că țeara, a căriî organisare trebuia făcută, era DE SECOLÍ ARUNCATĂ DE ABUZURI ȘPN DESORDINI AD­MINISTRATIVE AT­AT DE NUME­ROASE CAT ȘI IN VETET­ATE șei. Supscris: Walevski, Principii lele-a- Uni. REVISTA POLITICA Râpciune. •ÎMvsu­ ,­­ Brumarelu. Ue s’a fi mai filokst oare în gestiu­­nea Unirii Ilrim­inalelor ? se întreabă astăzî fit hare. He sb­ăi stassa de gs- Bernil ns aoeiute a ne sosne nemilia în aneastB nestisne? Demisiunea Mini­­sterÍB18i transfă k5 nea mai mare gră­bi anguțatB, de ne oare onorabilii boiul ni se gubesk tot asemenea a ne da informul mi în prigința Unirii? Ssu­Bnem aceste întrebări GiBernBlsi mi Monilor 15181. Fiind kt, Borblrsm de demisiunea MinisterÍB18Í Haus, si adasgem ani krB n’aBem nini o uitire nosit­ iBE desine ruptiBeIe retragerii Ministeristsi de ne­­ste MilkoB. Unii sssțiu kt ar fi nc­­reat­sarea îndatt a suirii Hrim­ina­­lelor; alții înst zik kt ar fi uro­ Bcuit dintr'su skandal ffolîBt de sn oare kare­liana Kosta, sbules im N’aBem nini o informare siksit nini asBu­ra a­­gestBÎ skandal ka st siptem Borbi mai ne larg aspuiri­t; se zine numai kt­anei indisid, rtziutinds­i ne m­oteku­suea lBseaskt, ar fi resistat ks armele la o ordine de arestare datt kontrt-i de gBBern; se susue kiar kt ar fi dosi saS trei soldați Bnirnî de diussl în a­­yeastt okasisue. iltnt ktud s’aBem relagisin siksre asBnra nelor netrekste dtm toate auegtea ssnt nea mai mare reserBt. Revista esterioarii ns ne nresinteazi m­ai nini «n fant de bi’o însemnitate oare­care uolitiki. St. in.o.muim ks toate astea, ba si no indenlin­im datoria de kronikar, tot no obosu. O intimidare, kare a m­odis niki o impresisne desfinnorabile nenris gSBornsi nan­ale, s’a nelrelist zilele «ieslea în Roma. Un birbnt anime Loc >telli­ng akssot la Roma k’ar fi snis sn gondarm nai­ale într’o ma­­nifestare natriotiki. Esrtca ku­m­inalell kondamni la moarte, rokomandidsl însi grației Sintsl si Ilirinto; generări«! Go­­gon rokomandi asemenea o indiluinți ințeleanti lui konsilii grațiorea kondam­­nalsisî; — dar se Bodo ki gsperasi na­­n­alo roî si dea sn esernnl« mi s’arale energii, sintul iiirinte kmifirmi senlingo do moarte mi Locatelli f­ 'esekstai, ki toate ki îi rolestaso i chonientt mi kiar la emio fod do m­oninga l«î. Esekstareo so siBormi în aneiami zi, în kare­llaua notebri, în ners’oam, ksasnia Arnidin­e­­lsi Karol de Toskana ks urim­inesa Ma­ria de Neopole. Tot în anea zi se ’nfi­­gimii la Fioronga sa o mă, anime Ca­­strueieri, înaintea juoksratorisiii gene­rale, mirisrind ki el a fost acela care a omorît n’ano­ gendarui nanale. Nsaela fi telegrafiati îndati la Roma, dar oj«ase n­ea tirzis — inonintele Locatelli sfri­­mise Breasla Isî ne emiofod, strigind, theosk­i Italia. „Sns! din koresnondengii uoiutri din Paris, zi ne Indinendinga Bel­yi k î», reialsnd aste fante, komnars ne­­deausa flksti Ibi Locatelli inoiinte ks aneea ne Ba asferi Becker kslnabile. Asti, komnarare kondamnt esistiuija usteríí limiiBrale a siutslBi skaBU mai bine de ki>t toate ragionarnenti le, E- sekstarea bietslBí lskntor román ub bh asea mai nsijin ressnet ín Esrona de kit riiiirea.konilBlBi Mortara. Sen­yéié dreutslBí ks kiszime Borsát mi yiuetelc maternitigií íiltiayiale Bor ki­­dea assura bubi göveru ne mi mai ara nimik Bman. DsmuezeS orbemte ne nei ne kari Boeuile a­ î nerde mi nimi odatî, ast­adeBfer al anlinitiyi­­ub na fi gresit o aplikare mai dreanu­.“ Alegerile filiste de netsiji­ ji uii din Warszawa nentrs Mi nim­aalitate as m­o­­dis în ziaristiks­mi în werksrile voli­­tine o m­nuresiBue favorabile naji,ÎBui­ nolone, kare m­in energia mi linimtea ne aS țjioBt în aneasta okasisne s’aS arstat demni d’a fi liberi, kim do­­reulle mi k­Bm a esm­es nelimiat do­­rinya sea, mi mai alism în gruia in mandatai dat «iernilor, de kare umblam eri mi ne k­are­ 1 uoblikim mai la Bale. rtsblikiin asemenea mai jos mi nelelalte mtiri ne mal aBem. Mandatul dat aleșilor Munici­pali la Warszawa. „Konsiderind kB Polonia, sfiiniati de îm­nuni­rea din 1772 mi­ss total desmembrati de nele dose îmii Bryk­l BrmBtoarie, n’a înnelat nici o dats d’a reklama drenturile sele, institugiunile mi inden­ending,a sea. .,2-lea. Eir a m­olestat nekonte­­nit prin Sângeroasele mi ssblimi ma­­nifestare ne sunt: Konfederarea Ibî Bar, resbelele dskatulBl Warszawa, re- Bolsuiiunea din Noembre, konsab­irile lui Zalivvski, Zawisza, Konarski, mi nrin nei trei­zeci de ani de ssferingi ai emigrării.“ „3-lea. Kir­atests asuirsrile sele­kim­i o esistim­iB independiate prin manifestările nenorsisi din Warszawa­mi din Wilua­mi prin săngele ne­a ksis în m­&nelsrile odioase din 27 Fe­rsaris din 8 Anzile­mi din 18 Asgsst 1861, n­eksm mi nrin agitarea neînvetată ne donanemte în toate nărgile Iloloniei.1’ „4-lea. Ră tratatul din Biena, unde iieminii mi a căsătorit Iloloniei Boia a legalisa BSB mnarea lor, n’a bstezat inst­a­uroskcrie naționalitatea nolonese, mi­că, chiar dănd diferitele nărgire ale Iloloniei unor dominări striine, n’a astorisat nici odată anexarea lor, nu a lăsat a SBiisiste ka urobă ireknsabile de esistința nagisnii în regat (numit Holonia kongresului), ci o konstitu­­țiune garantată, asi­irind stropingelor Sioloniei drepturile lor naționali și de­­spoltarea uniformă a institsgiBuilor lor naționali. „5-le Kă i­imninii Sloloniei nu» resnaktat nici kiar puerea­ lor mi as Bid­at de rusiie ori zissl tratat; „6-le Kă regatul Kongresului a­­nesat Rusiei, fiind legal prin toate e­­sistința sea de m­orințele liriane mi­ratene, trebie să fiă considerat tot de Rua ka metrouolea lor mi Waszawaka kanitale a astor acestor state: „7-lea Kă regatul Sloloniei mro­­niiS zis, neancutănd de kăt nentru el luspun­ instituțiunea konsilielor mi­­nininali, de guBern mi de distrikt, ar renunța, ka să zinem­ amia, nrin a­­nest singur fant, la drentul unei ko­­mune esistinte ks Litsania mi istenia mi­că narlininănd la altele gsBernal si ai­ăsător, se ar sankționa liber mi de bună­voință, nea­ a ie konstitsi o kri­­mă de kare nici o m­o­ință nolonă nu a devenit nici odată kmmnabile. „8-lea. Kă reskrintsi imneriale adresai generalislsi komite Lambert îî rekomandă d’a băpta a ksnoamte, mrin intermeziarisl anestor konsilie, tre­­buințele țerei mi d’a le komsnika 1b! AlesandrB II. „Noi, alegitorii, încrezînd konieti­­țimilor noustri sarcina de konsiliar­­ie rekumandim d’a m­esinta lokoten intels­ regal«!«i, m­lr’sn mod limsrit, ksrel rai nositip, trebuințele nagism­î nolenese, firi salisfaierea kirora ea ns ea­nstea a se ba Ima d’o denlim linimte nîni a rekisnoainte de base esnstința știrii legale. „D’aiea-a le dim mandatai srmitoi: ,,I-ik Regatsl Iloloniei, ks Warszawa de kanitate, reklammd drentsrile mi in­­slitsuisnile sele, le reklacu asemenea nentrs nroBÎnyele ie ssnt snite ks el de sokle, adiki nentrs marele dskat Litsania mi Rstenia; „2-Ie Nimai întrsnit ks­asie nro­ Binte regatul Sloloniei noale lsa parte la administrarea statilor lentralisati la Warszawa. ,,3-Ie Aieasta atîrni în moment»! aktsale de Boința monarksisi rss mi for­­m­eazi snika trebsinți mi singura cerere a flolon­esilor, m­eksm iui singsrsi raizlok d’a asiksra esîstința iui regularitatea funk­­ționarilor administrarii țerei; ,,4-Ie în fine alegătorii ni ostori­­seazi ne konsiliari a fuio nimik mai mslt mi ar konsidera ori ie akt­ie ar eini din limitele aiestsî mondat ka sn abis de Boința îor, ka o krimi mi ka o tri­­dare kontra intereselor sacre ale aatrnelor Tsrin 2 Oktobre. Ziarisl „Opîniono 14 de astizi deminte skomotole respindite ki Ricasoli ar fi adresat asterilor stnine sn manifest, atingitor de festisnea ro­mani. Dsni se aieste skomole s’as respîndit în mai multe ziarie, ,,Opinione4t deklan nositis ki Ricisoli n’a adresat nini sn fel de manifest sau shtimat nnii Franței, nini Bre­snel alte asteri, ki leia­ie s’a zis desnne m­iute conferințe între d. Nigrn mi d. Thouvenel atingi­­toarte de m­etinssi shtimat, n’are nici o smbri de adezir. Verona, 2 Oktobre. Lokitenintele Mareunidl Benedek a grațiat sa­lskrilor de zi (manoeuvre journalier) care fu­­sese condamnat la moarte fiind ki­ner­­oase a îndemna soldați imperialî la de­șertare. Triest 2 Oktobre. Baronele Hüb­ner nieaki asti la Syra, komitele Rech­­berg a sosit. Ragisa, 2 Oktobre. Omer Ilaiuia se mai afli iiki la Gazko. A­laiti­­îeri 300 tsk­î au fikst­ierkare ki mim armați si denirteze ne kaimakamsi de la Trebigne, fiind ki, în kontra obi­e­­isisî, ns faie niiî o distincțiune între Islamiții mi Raia, înaintea judekitorieî. Msnix 2 Oktobre. Kamera konsi­­lierilor de stat adonli den­siunea kame­­reî deastaților atingitoarii de nestisnea industriale mi amteanti ka gseernsi si înfi­­meze la Bu­toaria dieti sn noS ird­­­ekt de lege assura kornoratisnilor ne temeisi libertitii indistriale Newyork, 21 Sentembre. Se zice să se Ba m­onsne generalislsi Fremont­o komandi d’o însemnitate mai milt spre a-1 îndemna prin aceasta a-mi da demisiunea. Bitilia lingi Lexington a durat mici la 18 Sentembre mi atsunf konfederațiî erau în nagsbi. Continua­­rea lottiliel s’amteanti nentri a doua zi. FQIți ROMIBUL L A VIN­I­I. Fartea VI. (urmare) XXXIII. Cititoriulă e superatu pate c’amu­stată arătă de multă fără se-î vorbimă de Thorn­ton, și că am lăsată fără soluțiune una s­ă dăue enigme ce se atingă de acestă genti­­lomă. Plecase elă ore în adevără la Sta­­tele­ Unite căutăndă pe Paolo, cum­ă putea cineva crede după visa pașa­portului seă, pe care­ să cunoscemă? și, în acestă casă, ce motivă îl­ putuse face, ca și pe comi­­sură de la consulată și pe mandatarii sei din London, a ține secretă loculă unde se dusese? Vemă respunde categorice și, spe­­rămă, într’ună modă satisfăcătorii la aceste dăite întrebări. Singurulă curentă ce ne a oprită d’a face acesta mai de multă a fostă neputința în care eramă d’a spune d’uă da­tă istoria mai multoră persane. ___Mortimer, după ce se mutase din stra­ff­ittll No, de eli­­ta Rohan in strata Neuve-Saint-Augustin, urmase neîncetată a primmi comunicări în privința lui Paolo. Aceste comunicări nu meritau cele mai multe nici măcară a fi luate aminte, de că elă stăruia a le trans­mite poliției. Cu tote astea că scrisăriă da­tată de la Havre lipsă atențiunea sea, a­­rătă din causa tonului de sîmptibilitate de care era întipărită, cătă și sorgintea din ca­re părea că vine. Autoriulă, care se d­­cea aginte­ală unei societăți de emigrațiune pentru Statele­ Unite, și pretindea că e fi­­lantropă, explica camă fusese apițată sim­patia sea de stăruința personei ce însera înșciințarea de care e vorba în­­ iarie, și cum, prin urmare, propusese la nesce cer­cetări în administrațiunea s­a, ca să să asi­­gure că nici ună individă ale cărui semne se asemennă cu ale personei căutate nu trecuse pe nici una din corăbiele societă­ții. Din acestă cercetare a resultată că în adevără ună june ală cărui esterioriă se apropia de semnele date despre d. Paolo Mancini se presintase la cancelaria la 26 Martie trecută și luase ună locă de clasea a doua, pentru New­ York, pe corabia A­­talante. Numele acestei persone, după cum­ se vedea din registre, era Paolo Man­­ni, iar nu Mâncini,­deră astă ușoară di­ferință în nume putea fi din crărea comi­sului care înscrisese pe călători. Din nefe­ricire știrea corespondintele necunoscută ale lui Thornton, nu putuse se văd­ă el­ însuși pe Italiană; deră de ce automiulă însciință nu va judeca că trebue a profita de acastă in­formare și va veni la Havre, comisura susă menționată ar fi pe fericită făcându-i cu­noscute suvenirile sale în privința individu­lui înscrisă suptă numele de Paolo Manni. Urma semnătura autoriului scrisăriei și a­­rătarea cancelariei la care trebuia a se a­­dresa. Ună post-scriptă adăugea că cora­bia cu vapăre­le Nonchalant pleca de la Havre la New-York a doua șli. Mortimer judecă aceste arătări pre pretinse spre a învoi­ună momentă de în­­douință. Merse dreptă la poliție, își visă passa­portară pentru Statele­ Unite, ca să fiă la nevoie gata a se îmbărca. Pleca apoi la Havre, unde în curăndă ve^i că fusese vic­tima unei mișelăse luări în rasă: semnătu­ra, strata, numerasă și cancelaria era ima­­ginarie, Thornton se întorse cu totul­ de­­s animatu, mai sumbru și mai sfărâmată de­­cătu totă de una. Prinse gustă a merge dese­ori la Morgue. Acestă rocă tristă și scenele ce se presintaă acolo esercitau a­­supra lui unu felin de fărmecare sălbatică. Primul­ prepusu ce avusese că Paolo se aruncase în Seria revenia neîncetată în mintea s­a cu stăruința unei ideie fipse, și i­­maginațiunea se a morbăsă nu se putea o­­pri d’a-și represinta neîncetată pe Paolo în­tinsă pe petrele sumbrului stabilimentă. Thornton se afla acolo într’uă demănăță în momentul­ căndă aduseră m­ă cârpă scosă din apă. Nu stetese în apă decătă căte-va ore, și nu era de­locă desfigurată. Era ca­­davrulă unei fete, abia în etate de doue­zzeci de ani, de statură mirjlociă, sveltă și două frumuseță însemnată. Lungură scă­peră unsă și lipită de tîmplele și de gătură scă, făcea de se vedea și mai bine delica­teța peliței sele de alabastru. Ea era îm­brăcată în albă. Uă mulțime numeră să se grămădise în giurulă frumăsei morte. E­­moțiunea era generale, și fie­care esprimea în diferite moduri causa acestei morți timpu­rie. Cei mai mulți o atribuiau firesce unei desperări de amăre. Mortimer privi multă timpă și cu a­­tențiune acea figură întipărită d’uă linișce solemnă, și cu cătă o privin­dă lucrare straniă de transformare, astă fel că cumă este în unele visuri, se îndeplinia încetă pentru dînsulă în aceste trăsure neînsufle­țite. Fie­care liniă părea că se modelez o putină câte pafinu dup’ale unei figure for­­te cunoscute, dup’ale unei figure întipărită de noue ani cu trăsure de focă în mintea și în anima­rea. Ori­ce noțiune de timpü se șterse pentru Thornton, și­ i se păru că abia era acea-a pe care o identifica cu ca­­davrulă întinsă în acestă momentă înain­­te-i, se răsfima pe dragulă seă, fericită și încred­etăriă, și elă, nebunu ce era, avuse­se cruzimea d’a o respinge, d’a o condam­na la desperare! și astă morte era fapta sea! și elă, omorîtoriulă, er a aci în fapa, victimei sele! Luptă influința acestei oribili ilusiuni. Mortimer­eși și arărgă de se a­­runcă în Seina, în orașiele cele mari poporate, ună omnă póte pre bine căde de simplă lipsă de puteri și muri în mișlă­ loculă stratei fără să­ lă dea cineva aminte decă alege rîulă de patură seă funebru, este sigură că va fi oprită in esecutarea scopului scă de personele acelea chiară ce în casulă d’ânteiă ară fi dată din umeri și ară fii trecută pe lăngă dînsulă; causa acestei di­­ferințe se explică de sine; locuitorii ora­­șieloră mari sunt­ necreștetorî și se temă d’a nu fi înșelați; unu omă care se svîr­­colesce în strata, cu spume la gură, pote fi ună amf­itonă, de­oare­ce acelt­a se a-

Next