Romănulŭ, ianuarie 1862 (Anul 6, nr. 1-27)

1862-01-22 / nr. 22-23

/> REVISTĂ POLITICĂ BUCURESCI, "a2 Ke=ranagr"* Lumea se preokupi de formarea noului kabinetü mi kare se zice ki nu va fi kunoscuti de kit în ziua de 24 Ianuarie. Se suspine ki unii din membrii kabinetului vori fi: Președinte alü konsiliului mi ministru din întru, d. B. Katargiu, Ministru de finannie, d. Muruzi, al instrukțiunii publiue d. Balmin, al resbelelui kolonel Ion Ghika, d. Arsaki din alan, justißii Bailoiu, lubririle publiue mi kontrolu d. Sujju sau d. Ion Ghika, în sfîrmitu ori care aru fi Ministerjulu uelii nou, *ieea ue noi avemu se i veremîi mai ku dinadinsulu este se lucreze ku toati kuvenita înteliginat pentru adeverata întrunire, pentru kontopirea Moldo-Valachieî. Nu este nici una omu care se nu sail ki întrunirile mi mai ku seama kontopirile, de mi mai totudeauna kindu se faksi suntu suspinute prin entusiasmu, nini o dați însi ele nu se potu suspine mi consolida de kitti prin deplina îndestulare a intereseloru naijionali mi materiali. Adeea daru ne vomă nere necontenite, mi ku nea mai mare stiruire de la oricine ar fi la guvernu, este se nu uite unui singur minutu sakrifi«siele tele mari prin care toate klasile mi mai kuseami koiueruiannii, proprietarii mi funktionarii Romani de dincolo de Milkova plitesku unirea mi guvernulu prin urmare are de neapirati datorii, se ie necontenitu toate mesujele spre a mikiuiora m’a kompensa anele sakrismie. Este se nu uite si reunirea unei plißi a Basarabiei cu Patria komune, din causa inerpieî unora din guvernele trekute m’a relei bugetirî a altora, a fostu mai multii o kalamitate pentru lokuitorii Basarabiei, de ki>lü fericirea la care s’așteptau iui ereau în drepții se s’aștepte Rommii din Basarabia prin reîntoarcerea lorii la finala maniei. Dalia darii guvernului nelfi nou nu va da îndati fostei Moldavie toate mizioanele prin care se compenseze, de nu se se respliteaski sakrifiniele cele mari ale Românilor și de peste Milkovai, dari nu va face în dali la administratiunea mi justißia din Rouinia de peste Milkova se fix nea mai inteliginte, nea mai dreptx mi nea mai naiiionale, dakx nu va face îndatx ka se plene pe toti ziua o male poște, adikx o trxsuri uniiori, din Bucuresti la lami mi vice-versa, mi ’n kare se pótx găsi lokü d o ui kxixtorî mi ku pregiuri foarte moderate, dakx nu vor pune îndată în lucrare o linii de drumu de ferit prin care se inlesnestex komunikarea între Iaiul si Bucuresti; dakx nu vomi îngriji a da îndatx homeruiuluî întregii al Românieî miziónele neaperate d’a treima prospera, astfelu inkxta perderile nele mari ne are acum komerniulu din Moldavia se fix compensate prin asigurarea intereselor unelor mari ale komerniului întregit, atunci va fi bine constatat d’anelü guvernu — oricare ar fi — a lucrat pentru definirea Prínnipatelorü, pentru perderea deplină a României. Aceste se zicem de mi în skurtu, dar le zicem într’adins astăzi înaintea constituirii noului guvernu, ka se nu potx nimi ne banul, kx kombatem guvernulü pentru kx nu ne placü omenii ue-la kompun. în acest minut, nu suim sikur kari sunt omenii kari vor fi poîmxne la guvern și prin urmare putem se țicem, ka ori kari or fi, de nu le vor face îndată tóte acestea, îl vom kombate mi ka deputat, mi ka prima-Staroste, ka primul represintant al domerniului României, mi ka ziariștii, mi-ki vom kombate pînx la nea dupe urmx resuflare, precum asemenea îli vom susține din tóte puterile dakx va da o grabnikx mi deplinx satisfanere acestora mari, neapărate, vitali interese fxrx de care nu este nici sexpare nici vnépx. Spațiul ne lipsește astăzi pentru suirile din afară, avindu a da lobü însemnatului articlu asupra proprietății alü d-lui loan Brătianu. Observînd dar pentru mine stiirile din afară, se spunem numai ani kx le Constitutionnel anunjjx kx generarese Mexican Almonte, ne este akum in Belgia, a venit spre a urma negotirile relative la ridicarea arhiducelui Masimilian de Austria la tronulu Messicului, mi kx se va întâmni în Amerika cu spedipiunea frantese care termină în acesta momentu preparativele sale de plecare. tuSedaren Boiáréscü * v. (proprietatea). Dsnx nitirea nelsi din srmx artikls al mes, nai auitent ka d. Brxiloiß se-ini ziki, dane obiieisl dsranialai, ksBinie mari mi late. Dar n’ai resims la întrebarea, kare-ul este ideia, olicîrea în festisne a monrîe txtjil ? Dar este oare sn singur om intelíijinle mi onorabile kare se kreazi kx d. Brisloi» are trebsingi d’o deklarare satisfxkitoarii din narie-mi într’areasti «lestisne ka în ori care alta, ka se mt mi mai dekiare anoî inemik al soiieligil? ns, kini a mea declarare am filist-o în modul cel mai solemn înaintea lui Dumneze» mi a nast»nei, am zis în kamen »că oricare ar fi putut topi»niunile politice și socialice le am avut ca omeni când eramu pe terimul »teorielor, de când țara nóstră este liberă și s'a deschisă arena naționale, «ne-amotărîtu a nu ne mai aduce a»minte de cătu de datoriele nóstre ca »Români că primind mandatul de deputat și luând rolul de omeni publici »ai României am abdicat la ori ce teo«riă, la orice sistemă, la ori ce in deră ce nu poate f pratică și compatibile cu starea nóstră sociale și poolitică, mikx de kind naaisnea a reintrat în dremurile sale minoase »distiane de soarecea sa, poate apca »o Bompia sa «romîi n'am mai cinül în altă carte de cât in marea car te naționale m’am s»u»s astfel akyi» ■ nea noastri Borijjeî oii intereselor »naționali. Am adaos miri ki în• aele nem ki mi d stri se ii fost • mrin tiadijji«ne, min obieisri, mrin * Vezi No. 11, 12, 17, 20. • interese limul de instituții snile mi »de oamenii trekstsi», de oamenii • aieia kari mrin nosigisnea lor ner• soninika» anele institsaismi, dar ki • aslizi kind sitsajiisnea ßerel s’a • skimbat, kredem ki mi d-B, trebse • se taie si abnegare de aiele kire• dinge mi de aiele simnatie mi fel • astfel k» tonii într’o »nire se l»krim >la edificarea edificiali] naționale.« D»ne o profesiune de kredingi atit de largi, atit de nositÎBi, atit de kategoriki, rostiti la tribuna nationale de oameni kari n’a minijil ni«n odati, aszi d~le Briiloi», kari n’a minßit niii odăii, mi kari ns mi-a» maskal oninisnile lor ni4i klar în faia tansrilor inemi4ilor, mai n»teai demniaia mi k» ai d-le se mai aibi griji klesli»mii monreliQii, sas ori kiril altei—a, o se Boirn noi a I da o solspisne d»ne nlaksi nostr» mi konsra Bompei napisnii esnresi ne kalea legale? ns. d. Briiloi» n» n»tea avea aceasti griji, n» uistea Bedea în mine enemikul mouri eiijii, ki4i, de mi iiißelegem kl konside ririle de s«s n» not avea nici o valoare nenlr» d-lor, dar miiaS 4el nspin, mi le am suss’o mi la trilisni, ki toaii starea mea este în ironmielißi mi ki n» am alt mizlok de pieß»ie j»dekind»-mi dar numal d»no d-lor, adiki ki omel ns poate p finnins de kit de interese nersonali, n» este învederat ki k» atit mai nspin min»tea» bin», ki boi» tra ta a4easti 4esfi»ne k» »misrinßi? n»; d. Briiloi» k» al d-l»I n» not fi ingrijati de 4esii»nea nronrietipii; dor mii» foarte bine ki n» sintera iuemi4ii bronrietipii, nu ai osnodarilor kari în lok de sabia lsî Mixai» Brapil pinea» în mini bini»l k» ka re mimelia» mi smeria» yeara ka s’o nregiteaski jeg»!»! stnin; mii» ki n» suntem inemimi mronrietißii 4î aî re mimel»! acel»ia ssnt kare mronrie-tatea n» esisten de kit ki n»mele mi era în tot d’asna madameI»! mai asternik, ssnt kare faminia era jok»l kannipislil, relipisnea »n mizlok de kiperniseali mi de Szek»si mi este Învederat ki d-lor ne migonesk în noi ne inemi4il aronrielißil 4i ne inemi4il acel»i repime, în care d-lor domnia», d. Brisloi» mi k» al d»miialil. i n» p’api fi serpit de gestiunea aronrietipii de kit într’sn kas isolat ka se »4ideßi do»î Ire! dintre noi, k»m ozi4epi, n» p’am fi fik»t noate nici o înn stare; d B. însi apl fik»t din 4esli»nea mronrietipii arma tstilor intripelor, a t»t»lor uneltirilor nartitel d-stri. D mal m»spi ani apiiapl zi mi «> « k» a4« sii Ht'slisn** sniritel» i ri mi klar m> f ri, mi le- u flikxr..l HStf^l în kit ori 4u d sinne serioasi, sinnen a fos* *usr nalinyi, kill se 4esti»ne noaie li mal komnlikati, mal delikati mal ar~ dinte de kit 4esti»nea monmetiiil ? k»m dar astea ea se fii diskistati de oameni ne kari mal mtîis T apl api pat mi i-apl fikst se se kreazi inemisl neimnikajji, inemisi kari de B’ar askslta ar trebsi se se stermineze.? Eaki de 4e, k» toati dorinßa 4e tiBem ka Roraml mi ka uronrietarl d’a regala kit mai k»rínd 4esti»nea uronretißii, n’am k»tezat ni4l kiar a o disksta ín nsblik; mi ksm ín adeßer am fi ustst aßea k» tezarea a ’n4ene o disk»si»ne nsbli— ki, kind sniritele era» atit de ín flikirate, graßii, k»m zisei, aßißiril d-stri, ín kit kiar diskssisnile în nartikslar deßenera» îa 4earti? FOITA ROIAIMI. MEM0RIELE lui Giuseppe Garibaldi (1807-1059) Scrise de elu însuși, publicate de d. A. Dumascu uă introducere și traduse de d-nii D. NEGULICI. (Urmare).p. XXXVI. conducătorii de boui. Acumu écamé trappiere, adică conducătorii de boui, în urmare darii, perveni cu autorisarea Ministrului de finanțe, a strînge cu multă ostenelă lavă estanelă numită del Corral de Pedras, la cursă de vre douel Ve^i No. 21, zeci de țile, aprópe la noue sute de dobitoce cu toturi sălbatice. Uă mai mare ostenela însă, m’aștepta pe drumu, unde întîlnii ostace d’uă natură aprópe d’a fi neînvinse; celu mai mare decătu tote, la Rio Negro, unde era cätu p’aci se-mî vé^a înnecănduse totu capitalele meu. Pasagiulu fluviului, neesperiința mea în astă nouă meseriă, și mai cu semn hoția a nisce Capitazi plătiți de mine spre a-mi servi de conducători, me lasară cu abia cincîsute de boui, cari ș’aceștia, din causa relei nutriri a drumului lungă și a ostenelii trecătorielorű, fură judecați de necapabili d’a ajunge la destinarea lorii. Me decisei prin urmare, d’a-î tăia, d’a-î jupui și d’a le vinde pelea, operare după care, scoțîndu chieltuielele, îmi mai remase vr’uă sută descușli, ce-mi serviră a întimpina primele necesități ale familiei mele. Aci o loculă se însemnezi uă întîlnire care-mi dede p’unulă din ceî mai scumpi, din cei mei buni, din cei mai iubiți amici. Vaî! și acestaa e unulă din cei cari s’au dusă s’aștepte eliberarea Italiei într’uă lume mai bună! Apropiindu-mne de San Gabriello, în retragerea ce esecutarămu, auriii vorbindi-se d’una oficiăria italiană d’ună mare spiritu, d’uă mare animă, d’uă mare instrucțiune, care, estiiatu ca carbonaro, se bătuse în Francia la 5 Iuniu 1832, apoi la Oporto, în timpulu lungului asediu ce făcu a crede că acestu era și a este preste putință d’a se lua, și care în fine, sfârțiatu ca și mine d’a părăsi Europa, venise se-șî puiă curagială și solința în servițiulă juniloră republice ale Americei de Sudú. Mi-se spusese de elu acte de curagiu, de sănge rece și de putere cari me făcuse adesea a repeți. — Căndă voiă întîlni p’omulă aceastua, va fi amiculu meu. Elu se numia Anzani. Unul din actele sale avu cu deosebire mare resunetă. Sosindă în America, Anzani se presintase, cu scrisori de recomandare, la două din compatrioții nostru, D. D*#*, comercianți la San-Gabrielle. Acești Domni îl făcuseră factorulü loră. Anzani era la ei toto d’uă dată caslărnă, comptabile și oină de confiicință; — se chema mai bine ăncă, Anzani era genială celă bună ală casei lora. Ca toți omenii puternci și curagioși, Anzani era liniscita și blândă. Casa unde elu devenise adeveratură directoară era una din acele case, cumă se găseseu numai în America de Sud, și cari an de vîndare totu ce este cu putință de închipuită, adunăndă într’unji singură comerciă mai tote comerciele cunoscute. Orașial, unde resede că ambii noștri compatrioți era, din nenorocirea lui, vecină codrului care servia de refugiu seminție fară de indianî Bugros, despre cari am știsă căteva vorbe în Capitulul precedinte. Unul din capii astoră indianî devenisse spaima acestui mic Orașiă, unde se scoboria împreună cu seminția lui de dóue ori pe anu și lu supunea unei dări după placulu seű, fără ca bieții locuitori s’aibă curagiulu d’a face vr’uă resistințiă, Scoborînduse mai ăntîiul, cu doue, trei sute d’ómeni, apoi cuuă sută, și chiaru cu cinci șireci, după cumă veșluise că spaima crescente îi intăria așcendintele asupra Orașiului, pînă cs mai la urmă se simpția astafelö de puteri cu, încătă ajunssesse a veni numai ela singură și, asta singură precumă era, își da ordinele și-și manifesta esigințiele, ca și cumă ar fi avută tóta seminția sa în urmă, gata da pune orașială suptă focă și sabiă. Anzani auzise vorbindu-se despre acestu matamoru, acesta fălosă, și ascultase totu ce i-se spusese fără a-șî manifesta nici într’una după opiniunea asupra cutezanței capului sălbatică și a spaimei se inspira ferocitatea lui. 1