Romănulŭ, aprilie 1862 (Anul 6, nr. 90-121)

1862-04-22 / nr. 112

SSO re­­lixul dorimă aktualeluí minis­teriu alu Prusiei unu sfírmiitu multu mai rea de kxtu ar­gusi ín situayiunea de as­­tx—zi.1 Se continue a esista ïn aktuala sa kompunere atxtu timpii, pînă kxnd resultatulu noueloru alegeri va fi do­vedită ku evidinyx neputinya d’a­mxn­­yine sistema ie se urmezx astăzi la Berlin. Este acum­ în numele poporu­lui prusiană a dovedi dala,, cu kon­­stituțiunea abordată, a dobîndită în­­tr’adeveră și drepturi; drepturile, însă nu suntu scrise de câtă pentru acela­a ca­re spie a le întrebuința, și documentele de constituțiuni, fiă ad­roiate firă învoite, au numai acolo o semnificare, unde națiunea nu se lasă retăci, prin planurile favo­rite ale cutărui sau cutărul ministru, în libera sa disposițiune asupra averii și sân­gelui seu. Da­x nu ne num­esc tóte semnele, poporul­ prusianu este tocmai acuma dispusă a pune bunulă seă dreptu mai presusă de ideiele și închipuirile mi­nistrului de resbel, generaliulă de Roon, mi a nu lua în considerațiune înrîu­­rirea de care se bucurx atestă demnă, ku planurile sale atâtă de scrumpe, în ierburi inalte. Poporulă voiemte în sfîrmită se afle dala, viega konstituyi­­onale în Prusia are se fix ună ade­­veră, sau dakx din kontra nayiunea n’a dobîndită de kxtă o konstituyiune aparinte, bună spre a întinde, după voințța arbitrary a guvernului, puterea kontribuitórix a yerei, era nu spre a menagia avea putere după votulă re­­presintagiunii poporului.“ După aiestă autorială arîtă kx guvernulă, perzîndă speranța d’a tri­umfa la viitoriele alegeri prin kandida­­ții sei, a revenită la fxgxdusele, prin care krede kx va pute­amugi pe o­­meni, suxpxndă lele purjim­ă aparinya. Astă­felă ministrulă de resbelă a pusă în perspektivă ekonomie în budgetul­ armatei, dară kari nu voră trece pes­te un milionă mi jumetate de taleri, mi ku anesta krede kx va mulyxmi géra mi va dobîndi alegeri nu pre o­­puse guvernului. ..Dară géra — urmezx autorială — nu va uita kx kausa desființerii ka­­merei după urmă a fostă tokmai te­merea ex kamera nu va da konsim­­gimîntulă seă cererilor d­esorbitanți ale guvernului pentru scopuri militarie. Dakă guvernulă avea intr’adeveră in­­tențiunea d’a modifika cererile sale, atunci n’ar fi fostă nici o trebuinjix d’a disolve kamera, d’a schimba minis­teriul­, d’a publika lirkulxrile pentru­­ alegeri mi cele­lalte. Atunci guver­nulă ar fi putută guverna fórte bine ku vekia kamerx, nedîndu­ adaosu­lu de 25 % la împosite, ne akumu­lată vo­iemte­a­lă vede de nevoix, fxrx a a­­lerga la alte sorgingi de venită pen­tru acoperirea trebuinței armatei, fx­rx a relua k’o mxnx ue s’a dată ku uea larix. Dară tóte acestea,nu le vo­ia mi d’auta­ a tokinál a disolvata ka­mera mi s’a silită a îndupleka popo­rală, funcționarii statului, magistratu­ra prin uiricularie îngrozitorie pentru nouele alegeri; mi dupx ue mi aués­­ix stratagemx a remasa fxrx resultatulu dorită, pune akumu în perspektivx e­­konomie în budgetulă armiei, arxtx a­­legãtoriloru moiie la unui skxzxmînt de 2‘/2 milióne din împosite, pe kari nu voră avea ale mai plxti, mi krede kx faue, prin fxgx duiela avestuî kxus­­tigă efemeră, se parx națiunii mai de suferită sikura mi realea perdere a dreptului iei d’ami lipsa însă-mi im­­positele.“ Ex mnă asemenea joku nu póte fi koronată de suuesă, resultx din împre­­giurarea kx guvernală, kare priveste ku grezx ori ue ekonomix în armată, s’a vezută în posesiunea estremx d’a surîde la nevoix, d’a rampe din bud­getul­ armatei 1 */2 milionă, numai ka se nu jaue m­ă rolă pre­miserabile la alegeri. Auestă vedere asupra unui puntă, la care liberalii nu putea de lokă se spere o confesiune, dovedeș­­te Iămurită, kxtă de isolată, kxtă de pxrxsită trebue se se sim­pux guver­­nată. Trebue se fix învelesu în sfîr­mită kx nu î­ a remasa altă alegere, de kixtă, sau d’a aborda poporului o adeveratx vieux konstituisionale mi a se conforma vereriloră astei sisteme, sau d’a mărturi kx kon­stituyiunea nu esiste mi a verka kiimu mi kxtă timpă va pute merge. ku asolutismulă. Putin­ța d’a guverna cu constituțiunea ca cum­ă n'ar esiste și d'a face pe lume sp­cră­tă că existe o constituțiune prusiană, acestă putință pare, prin evenimentele după ur­mă­, o f­ierdută pentru tota­dauna pen­tru guvernul­ Prusiei. Acésta este ună pasă mare și însem­nată în desvoltarea konstituijionale, mi dalix poporală prusiană îl­ va face, printr'o konduitx energikx la viitórele alegeri, este o ragiune d’ajunsă spre a fi felicitatu d’auere naisiuni, kari din vechime posedă drepturi konstituyio­­nali, mi d’a fi invidiată de naijiunile auebea, kari au­ dobîndită de kuriadă konstituțiunî sau kari se doreskă. r> 2 E­S­A . Persecuțiii­e contra presei suntu mai prejudicialii persecutoriului de­cătu persecutatului. Lipsa de libertate de întruniri nasce societățile secrte. Kakx aoverurî bine cunoskute mi îndestulă lesbxtate nu numai de toiji bxrbaijiî de Stată iei mai însem­­națjî ai Europeî, dară în mai multe rxnduri mi ír aaéstx fóix. Noi n’ană li simpijită nevoia de a mai reveni asupra loră, dekx bxr­­baijii ne staă în kapulă trebiloră nó­­stre, dekx parlamentulă Română nu ne-ară ni fxkită, din anéstă repegire, o datorie kxrx publikulă ae ne­lii­­testie; kxtrx aiei în mii, kari ism­ă, prin noua lege kostra Presei, atârnată a­­supra capului lostru spata lui Damocles. Vomă trata, vomă retrata, de a fi, despre acele doue aforisme, ku kare începurămă jrtiklulă nostru. I. Presa este una din cele mai mari dobîndiri ale­­ învilișirii moderne. Des­­coperirea ei semnaleză ziua cea mare a adeveratului triumfă ală libertății de cugetare, proclamată la teorix, de în­sumi Mxntuitorială. După humă cu­getarea individuale nu ar fi putută resuna la timpanulă și la inima unui al­ doile individă. dékx n’ar fi avută în servi­ciulă seă limbagiulu, a­­semene era mórtx cugetarea generale, dékx era mai îndelungă timpă lipsită de vesicula ne-i de de geniulă lui Gu­­temberg. Nici martea bugetării ge­nerale, nu este nimică mai puijină de kxtă mórtea unei civilisăți. Prin cu­getarea generale, noi înțelegemă suma ideiloră, a opiniunilor­, ne premedă la instituisiunile unei națjiuni, unei e­­poae, unui seklu. Presa, odată descoperită, trebuia se devină arma putinte a­celoră fxix de arme, berbecele belicu amezată de regi, kontra kasteluriloră mariloră Se­niori, mi a mariloră Seniori kontra Kasteluluí ku kare regii despoijî se împregiuraă, declarxndu-mi prevederea puterii loră, din sorginte divină. Regii mi marii seniori profeseră Presa la nasuerea iei, mi ea deveni sórele nóueí »livilisxri, kare ku ródele séle împrxmtia negurele evului meziană. „Ea arbo­rele misteriosu alai viegeî, zice ana autoriu spaniolă, presa dede din sine nouele idei, multiplikxndu-le pxnx la nefinita, asupra lumei învechite.“ Amia. Presa xnkx de la nasterea sa lux unu lokű între instituijiunile politi­ce ale Europei. Dintr’xntxiű arma întrebuită de kapete koronate mi do­­ iei mari ai lumei, presa deveni arma Pro­­vedinijeî în kontra kiari­a­ ielora. Na­­turalminte, kundu după n­e ideile ce se depuseseră în mintea Europei, o­­pasionarx o revoluijiune teribile, dară mare, o revoluijiune ne o voru binecu­­vînta de apururea sklavii vechilor, so­­aietinî, naturalminte, zi nemu, presa se admise între roijile guvernemintalî. In ziua aneia alãturea, dakx nu deasupra puterii regale mi senioriale, se ridikx puterea poporarix, ne’naetatü kreskîndx. Din acea zi presa intră în adeveratura seü rolă, aaela de cumpănă a drep­­turilor si omului, individului, în ponde­rarea autorității ne reclamau capetele koronate, pe sorginte divine, ini Dom­nii nei mari, pe temeiu de noblesjix, de veki privilegii... Admiterea Presei in­ asemene funk­­ițiune ealvalea a se deklara, ziae d. Emilio Kastelar, kx deasupra voinijeî guverneloru „stx raijiunea mi justiijia, „kx kriterium­ individuale este demnă „de respektă mi kx opiniunea publikx „in variete sale manifestajjiun­i este xni­­„ma soaretxijiloră moderne, kx aceste „nu se mai potű da în arbitrulă unui „omă, kare se re­impune dreptu lege „voinija sa.“ In gorile unde, în adeveră, voin­ija mi drepturile individului konkurx de o potrivi mi libere la formarea so­­ciet­ijii m’a guvernului, akolo presa a luată, mi ku dreptul ă, nume de a 4-a putere în Stată. Akolo presa nu mai este o armă de kxtă în kontra abu­­sului, a kxlkxrii de lege ...; o ase­mene armă nu se ridikă nici odată kontra­­ leloră­l­alte puteri codomnitare ku dînsa. în asemene sfere, presa îm­parte lumina, vnvaijx, judekx,­­sene­­tezx, rumpe ku prevederea sa ună kolistă makară din celulă viitoriului, preîntimpind nevoiele, pledează pen­tru bielă de bile, aprix pre nelă ata­­șată pe nedreptă, este, bu ună cuventu, depositara libertéijii mi garantatoria justiției, în asemene ijeri Presa elaboră ideile noue, le ‘terne, le 'ierietézx, le aprobx sau desaprobx, de apururea în vedere ku interesul generale, cari nu au privire la m­ijló­ iele de resturnare a kutxreia puteri sau kutxrura individă. Ideia, ori kixtă de stravagante, ori kxt de esaltate, nu este de temuta în sfera în care libertăiiile, drepturile omului sunt­ deja asigurate. Este ku totulă altă aeva ku ideia, ku a'ieeaini ideix, în tiera unde Presa e condamnatx la tă'iere. Eondă tirania înkxtituiezx libera bugetare, atunci vine Presa klandestinx, ku ideia a'ieea ‘te se kloaes'ie la umbrx, la întunereiă, karea fuge la luminx, karea lovește pe furtună, karea se invenind din per­­sekuijiune. A­tunci ideia acesta face esplosiune, în lokă de a se naste purx în minte, linistitx ka ori ae spekula­­tjiune a minijii omenesti kare se a­­dreseza la xnimx sau la înțelegi nijte, era nu la pasiunile aele ascunse. Exnd ideia isbuknemte, kxndă ea face es­plosiune, atunci san­ji ae se întâmplă, ea sdrobesae în sguduirile sale edi­­ficiură ridicată de tiranix asupra rui­­nelor­, asupra mormântului liberei bu­­getari, asupra Presei. O repeisiună, lipsa de libertate de tipar să nasau publikaijiunile clandesti­ne, „avea pasere nopturnă kare se ajută cu ghiarele sele askurjite spre a spxrkui furx viteză prada sa, pre care o înveleste în aripile sale mxtasase. “ Revoluijiunile aele mari nu le dă fă­­kută totă­deauna Presa militandă ai nea tăcendă. Astăfeliă, totji nei karii impuseră tinere Presei, furx ei în mii neamiați soră, kxai Presa „restórnx pre toiji anei karii nă voită se o­rxpunx suptă piaióre, mi nimiaemte pururea, ziae autoriulă geniului kreștinismului, pre aneră kare pretinde se o nimineskx, pentru că ea este soldatulu Prove­­dinției. “ Toiji aei kari volix se konijinx în diguri undele fertilisatóre a le fluviului cuvîntului, ba se nu spele temelia e­­dificiului soră de pe i­ermuri, rezurx edificiile anele kxzîndă suptă furia va­­luriloră kondensate în diguri. însumi Napoleone I în ziua kxndă fxku gre­­miala d’ami amieza tronulă pe mor­­mîntul­ libertației tipariului, Napoleone muri pe o stxnkx aridx, după ce vezu ! Este rugată d. prokuratoră a bine voi a înițelege kx vorbeșto ziariulu Wan­derer de ministeriumu din Prusia. (N. R.) pă prăjitură! dară domnule, n’ați veștută vină de Madera? — Made­a? unde? în acea carafă? am socotită că e u­ă siropă! — Gustă, domnule, gustă! strigă La­bréche, împlîndă pacbariulă cavalariului, e­­ste celă mai bună din pivniță, acelu­ a­ce­ să preferă că! Și șiicăndă acesta împlea mach­inali­­cesce și din deprindere m­ă pah­ară pen­tru sine. Cavalariulă, tată arătă de machi­­nalicesce, ciocni pacbariulă scă cu ală lui. Amîndouî craă tare preocupați, de și în­­tr’ună chipă diferită. — Ai domnule cavalară ! Ce șli! șli­­se Labréche, ce evenimentu acela ce se va termina acumă! Ințelegă forte bine că dom­­nu­l uitată se dejune. Eă însu­mi.. . n’am făcută de cătă visuri și planuri totă nop­­tea trecută! — Ce e? — ce ai? șlise cavalab­ulă. Ai­testam­entulă! uitasem. E bine! stă— pînulă dumitale îți va fi lăsată ceva fără îndoială? — Speră, domnulă meă, speră! dară dumniata, domnule cavalară, îți pesă dară pré puțină d’a moșteni uă stare mare? ___ Pre putină? nu! Dară nu speră nim­ică, și nici nu voiă se me găndescă la acesta. Are cineva destule superări în Vieți, fără a-și face ilusiuni ridicule! ROM.M­LU 242 — A­ cea ce-mi șhcă și că­ îmi facă dară ilusiuni! Domnulă marchisă, póte, m’a uitată— Și ’n acestă casă, dacă ară fi uă faptă a bunetății domnului Cavalamiă a m­e păstra în serviciulă domniei sale... în ca­gulă căndă domnulă ar moșteni... astă putea a-o fi forte folositoriă: am priimită uă educațiune, sem­ă forte frumosu, și se­ă redige totă felulă de scrisoric. — Mulțămescă, mulțămescă, șli se ca­valar­ulă surîșiiudă, ești forte bună! dară... — Dară Domnulă, póte, nu se’n­­crede în devotamentulă meă? Domnulă, póte, crede că protegă pe căpitanulă de vînătorî? —■ Pe cine! pe domnu Octave? E! ce-mi pesă, scumpulă meă, dacă­ lă protegî? — Nu, domnule, nu protegă pe ni­­minic în contra domniei tale! O șliseră, toc­mai acumă junii domne ! — Cui? Domnel de Sevigny? — Da, junii domne care se va căsă­tori — precumă se șlice — cu domnu Oc­tave. Cavalab­ulă păstră tăcerea, dară măna sa tremură, puindă pah­arută scă pe ma­să. Prim­­i se dreptă în pieptă uă plagă a­­dîncă. — Dară, că flică, urmă Labreche, că acea căsătoriă nu e făcută ancă ! Solă ce soiă!..­­ — Ce scii dumniata? șlise cavalab­ulă superată. Dumniata nu scli nim­ică! —— Me ierta, domnule !... Dumniata, póte, ești causa pentru care căsătoria nu se va face. — Bă? ce seltă? viseșli! — Nu, domnulă meă, adineori în ga­­leriă, am aușlită nișce cuvinte... Dom­na de Sevigny era superată în contra lui și-i ordina a nu-și mai bate jocă de dumniata.­­ — A—și bate jocă de mine? — Da, domnule, da! Domnulă Octa­ve e m­ă­rea glum­eță, care și-a bătută jocă de dumniata Iată șliua și care ’și-a permisă a te porecli, o poreclă, care, mul­­țămită domnialui, s’află în tóte gurele. — Intru adeveră! Ce poreclă? — Te Numesce omulă câmpului. — E că Iată ? acesta nu e uă mare reutate. — E­rcă, e comunei dacă voiesce prin acesta se esprima uă denigrare, și da­că acestă mică căpitană n’ar fi ună due­­listă atătă de mare, astă consilia pe dom­nulă cavaleră a nu suferi se­ și bată jocă de dînsulă ună tîrîtoriă de sabie! Afară d’acesta elă suporă pe lunea domnă, șlicîndu- că e înamorată de domniata__ tare, — Taci! șlise cavalariulă c’ună tonă E că nisce cuvinte nerode ce nu voiă se le auștă. Ține, adăogă oferindu-i uă monetă, acă pentru bunele dumitale servi­ce, dară te rogă se termini comentariere du­mitale. — Nu, domnule, mulțămescă, șlisa Labréche atinsă de mîndria protectatului seă, n’am făcută-o pentru bani! afară d’a­cesta, ce-mi dai e pre multă pentru dum­neata și nu e destulă pentru mine. E că celă după urmă sunetă ală clopotului, și dacă domnulă nu se presintă, se voră în­chide porțile. — Te înșeli, respinse cavalariulă, fă­­cîndu-I semnă se­asă. Nu voră începe fără mine! Spune se m’aștepte. Remasă singură, cavalab­ulă îm­plu pă­­d­anulă scă și­ lă beu încetă ca ună omă care, la ocasiune, soia a redeveni domnu pe sine. In piciore și linișcită înaintea me­sei, resumă repede și limpede ideale sale. — Acestă Octave e ună duelistă, își știse, și acestă duelistă și-a bătută jocă de mine? N’am băgată de seamă! sau mai bine și ce îndă am bănuită și n’am voită s’o creștă. Im­­pliceam că lipsa de deprin­dere face pe omă susceptibile și nedreptă; afară d'acesta, uă râdă d’aprópe... mnă o­­ficiăm­ă bravă! ună omu de spirită! — Astă­­felă dată merge lumea? Uă salutare rea făcută, m­ă vestimîntă trecută de modă te e spună rîsului aceloru­a, cari ară trebui se te prevestească și chiaru, la trebuință, se te apere? — Aide, fiă! nu voiă fugi di­naintea ridicolului, și voiă intra ceră dupe urmă, de totă singură, în acea frumósa adunare! Voiă vede în fac­ă acea lume mare, și voiă sei dacă m­ă omă de inimă și de önore, care a suferită tata viețai sa fără a se plănge, trebue se fiă batjocorită de nisce neroșii! Voiă saluta pe domne fă­ră a resturna mobilile, și voiă sili pe băr­bați a me saluta fără a rîde! Voiăeși d’a­­ci, fără ca sora­ mea și copii mei se aibă a se roși de mine într’uă șli, aușlindă că capul ă loră de familiă a intrată vă dată în viața sa suptă acoperișulă părinților­ lui și că totă lumea și-a bătută jocă de figura lui! Cavalariulă îndreptă mica sea talia, închiria vechiulă seă vestmîntă, reluă cu ușiurință cartea sa cea grasa ce nu voia se se es­­puiă a o perde, înfipse pelăria sa republi­cană pe fruntea sa cea largă și merse dreptă spre sala de audiență pe care o găsi din instinctă. Sora sa și copii soi, neodiniți de acestă întărșirare, veniseră înaintea lui și intră celă după urmă, cu pasă statornică, salutăndă adunarea c’uă grațiă camă înve­chită dară linișcită. — Totă lumea s’află adunată? șli se grefic­­ulă judecătoriului de pace, închideți porțile 1 (urmare în, No, viitoră.] JL > > V

Next