Romănulŭ, iunie 1863 (Anul 7)

1863-06-30

4 i!I4 | V ‘li • i‘r­ k DUMINECĂ* UI ANITZ.U lI‘ ___ MARȚI. VOIE DE PTITE, SI VEI Va of în tote filele ară de I nnia și a douași dună^rbătoriă. DIARII­ POLITICO, COMERCIALE. LITERARII! A. marca pentru turesei pe anî Șaise lune ...•••• Trei lune . . • • • • Pe lună. ...•••• IM esemplariii ..... înștiințările linia 130^ litere , inserțiuni și zeci și linii. . . 128 lei 64 — 32 — H — 24 par­a­leii 3 lei (ARTICLELE TRIMISE ȘI NEPUBLICATE SE VORU AI fi MINESCU" J "sau Direptoriulu 4iariului: C. A. Rosetti.— Gerante respungetoriu: Angheslu .Ionescul^J? " J,miniJt1 * " ‘­,JJ" ^ ~ Pentru abonare și reclamări se vor fi adresa la Administratorîalu­n­ari­us al D. D. D. Aricescu, Pas. Romănu No 13­30 IUNIU 1, 2 IULIU 1863. ANULU VII. LUMINEZA­ TE ȘI VEI FI, Abonarea pentru districte pe anu. . 152 lei Șése lune......................................................76 — Treî lune......................................................38 — Abonamentele început la 1 și 16 ale fie­carii lune Ele se făcu în districte la corespondinții tlia­­riului și prin poște. La Paris la d. HallegTain, rue de l’ancienne comédie, 5 ; pe trimestru 20 fraucî. In Austria la direcțiile poștali și la agințele de abonare, pe trimestru 10 fiorini argintii va­lută austriacă. OSOIU,osie a Statului, s’a dată de către cămuni străini, supt și nume de schimbă­­tul Vornicului N. Do­­can. Acóstatoltare a averiloru Sta­tului s’a­ffici, în contra legiloru și a ordinanțelor de către unu tribunale, car o încă a cunoscută prin actu ju­­decătorescu călugării străini PRO­PRIETARI­I VECI ai averiloru ro­mâne. Minister soie, și confirmă prin tăcerea sa, luarea averilor­ Statului și dreptulu­i călugărilor­ străini de proprietari deci ai averilorü națiunii române. C­­ă Moșia cea mică este învederatti va da și moșia cea mare, lese de imposite. Mărfi i­luiiă la 11 ore dimi­­neța se va făciși a la Curtea Apelar. Criminale ,'ocesulu pentru neplată de imposíti­entati de ministeriu de­putatului G. Bibescu Brancovanu. Ce­ cari v susține apărarea suntu dd. A. P. N. Brăiloiu, Dimitrie Ghica, lodiica , Pantazi Ghica , C. A. Rosetti Delle Redactoru­l Adura naționale, prin votulu de la 263vruariu, ne a oprítu d’a plăti impe mai multu de cătri pe doue lun prin urmare ve­rogü a de­clara că voiu plăti mai multu de că ű p’ac lune. Prisr etc. etc. Ion Nacu. deșie TELEGRAFICE. (Servicii p articulariă ale Românului) Wi­ll lulia. Ziariulu din Pe­tersburg p oă Insurecțiunea din Cni­­, casa a ti îndată sdrobită, și că n’a avutu prirțiuni mari. (Se nu se uite c’acesta spune fata din Petersburg.) Neork. Mexicanii au evacuată Mexicul 3 30 Maiű și s’au retrașii la Cuer­aca (?) Friesii au ocupații Capitala la lunii w«w*a>isc­ilifa.­rj> REVISTA POLITICA. BUCURESCI, yi8 Cireșianfl. S’a respinditü scirea că România de peste Milcova ar fi amara bîntuită de inecăciunî. Poduri, lirenji, arături,­­ case, turme, ar fi peritu ș’ar fi perindă prin mari inunuări. Stăruimu a crede de neadeverată, sau celu mai puțină da fórte exagerată aceste durere se scriî. Acestă credință n’o avemu fiindu că nici unu corespondinte d’al nostriî și nici unu romănu în genere nu nă­ a scrisu nimicu. Corespondinții noștri­ ne-au deprinsă cu tăcerea, și Romăniî, în genere vorbindu, nu ne scriu decâtu căndfi îi scotü din funcțiuni sau căndu­ perdu vr’una procesă. Ne ’nb­uieiămă iisă pe tăcerea Monitoriului. Dacă cele ce se­dicii ar fi adeverate, Monitoriulă ar fi vorbită, ș’ar fi conținută pe totu dina ordinance și instrucțiuni ale m­i­­niștriloru despre mesurele ce s’a luată, și ce trebuia se se ma­­ie pe tótu ijiua pentru a curma, a împuțina reală, și pentru ajutorîulă celoru bîntuiți. în nenorocirile publice guvernele suntu în piciiire ș’aduci tóte puterile națiunii în centrulu și *n jurulü zeului. Care dară dovadă mai mare putemb avea despre neade­verulu acestei durere se scrie de câtu tăcerea asolută a fóței oficiale, liniștea, amorțirea deplină în care ve­­demă administrațiunea țerei? S’a mai respinditu asemenea sci­rea că mai multe sate din România de peste Olt» s’ar fi resculatu și s’ar fi comisii mai multe nerîndueli. Nici a­­césta n’o credemă, tută din căușele es­­pusse mai susu, și le mănționămă aci tóte aceste scirî, spre a curma, de­­monstrăndule, dovedindule, precum ă fă­­curămă, că sunt­ neadeverate. Încă de la 1860, pe când ti era Ministru ali> Cultelor­ și instrucțiunii publice d. Al. G. Golessu, Monitoriulă ne a anunțțată că puterea executivă a luată inițiativa a s’a­duce in patria lor și remășițile nenorociților și morți în esilia N. Bălcescu, loan Voinescu, Negulici. Acea frumósa inițiativă remasse ne e­­ Negreșită, respinse elfi, fără a iti de ce e vorba. Lord Bottwell luă atunci capul­ miss Annei în mănele sele și o sărută pe frunte. Copila se lăsă mângâi în sora tatălui seu, și, fără a lăsa mănele sele, remase­ră<­irantă de peptul fi scul Avocatură îi prîvia pe amîr­doul în tăcere și părea că nu se satură de ta­­bloulü ce avea înaintea ochilor­. — Fericită tată! dicea elu în sine, tare mișcată d’astă scenă de intimitate ce-i aducea aminte póte ua suvenire depărtată din copilăria mea, căci una suspină se esaiă din peptură sea, și că lacrimă fu aprópe a uda pleopa­sea. Tóte acestea se petrecură în mai pucină d’ună minută. — ț­iceaî dară, urmă lord Bott­well, că-mi lași facultatea d’a prețui servîțtele d-tele ? . . . — Și persistă în ce am ifisă. — Facă-se cumâ dorescî, ții­e en­­gresulă. Apoi adresăndu-se fie­sei secutată. Fóia oficiale ne a spusă că d. Ministru actu­se ală Cultelor, a pusă în lucrare acea draptă și naționale­o­­tărîre ș’a și însărcinată pe on. profe­sore d. Nicolae Ionescu spre a merge la Palermo și a aduce în România re­­mâșițele lui Nicolae Bălcescu. Causa pentru care ministeriului s’a mărginită numai aci este, i­ i se fóra oficiale, lipsa de fonduri. Avem de dară datoria s’a­­ducemu aminte d—lui Ministru, că nu s’ar mări, de cătă cu prea puține chel­­tuele dacă s’ar aduce de odată și re­­mășițele eșilate ale lui Ion Voinescu. Ș’aci este ceva mai multă. Lo­cuțți în care s’a depusă trupulă Voi­­nescului a fostă închiriată de către e­­șilați pe termenii de cinci ani. Ei nu puteaă se cumpere acela locă, căci a­­veau credința că nu vor» trece cinci ani și România redevenind» liberă va repriimi în senilă iei remășițele ce­lor» căzuți în luptă pe terimitlu stră­ină. Credința loră a fostă iu parte îm­plinită, insă osele eșu­ațiloră remaseră totă în pămîntă străină. S’aducemă dară aminte d-lui­.ministru că după ală șaselea ană, administrațiunea are drep­tulü a dispune de locurile închiriate, ș’astă-felă se pare ca osele lui Voi­nescu se fiă deja aruncate în grópa comună. Se pare însă ca administra­țiunea cimitiru­lor­ din Paris, se nu fi fostă silită de trebuință d’a revinde grupa Voinescului: ș’astă-felă pate că totă va mai fi timp se redobindim ose­mintele sale și se le clămă odina in pămăntură soră, de dorulă cărui­a se mistui sufletulă lui loan Voinescu. Pen­tru acésta insă nu mai este mințită de perdutu. D. Ministru se’ntrebe îndată pe d. I. Alessandri, de mai este ne­atinsă grópa Voinescului, și’n casuță căndă din norocire ar fi scăpată, apoi se se’nsărcineije îndată totă onorabi­lele profesore N. Ionescu, a le scote ș’a le reda patriei sale. Nu póte fi în­­douială că d. ministru află udă aceste împrejurări nu va mai perde o singură di, căci scie c’o di este d’ajunsă ca se perde cu totă și se osíndimü chiarü ó­­sele Voinescului la nedrepta și cruda miss Anna, ii dise elu, dă d­iut mana și bine-voiesce pina se deviiă socială b­ă, a­ lă considera ca mirele zeu. Avocatură eră numită. Miss Anna se apropia încetă și forte naturale, de­și anima sea batea doue sute de pulsațiimî pe uim­utu, în­tinse mica sea­mănâ elocintelui aperă­­toriă ală d-lui Emile de Rosnière. A­­cesta­a o luă fără se sclă ce face și o strînse cu tinereță. Uă asemene fe­ricire eră pré mare, pre nesperată ca se nu-l­ facă a-și perde mintea. Eră aprópe a-i veni reă. Piciorete­sele începea deja a și crăi, deschidea ochii mari, se uită în tote părțile dară nu vedea nimica în gîuru­î decâtü umbre cumn vede cineva une­orî în visă. Cu tote astea pușină căte puțină sângele seu se alină, circularea se restabili, spiritulă sea reveni și rațiunea sea își reluă puterea. Dară comoțiunea fusese asta de aspră încătă , de și mâna u­­m­edă de sudare și tremurân­dii a fetei esilare la care-a fostă osîndită elu , și pe cari a plătit-o cu viața lui. De mai multe ori, și toto­dauna în deșiertu, arătarămu administrațiunii nóstre feluritele perderî ce-aducă tutoră intereselor, nedeplina organisare a ser­viciului poștale. Scrmă, și recunos­­cema, că administrațiunea nu este pe deplină respundetorie, ci fie­care din lici în parte, publiculu întregă, căci nu face cunoscută fia­care, și pe totu­­ jioa neregularitățile neajunsurile ce ’ntîmpină. Guvernulă celă mai bună nu póte ve­dea tot», veghia totă dacă fiă­ oare nu-șî împlinesce datoria d’a­ denunția abu­­surile, sau lipsele, ș’apoi dacă noi cari suferimu d’a dreptulü nu ne interesăm», nu reclamămu cuină, ore se pretindemă de la administrațiune d’a face cea­ a ce nu facemă noi viși­ne? Astă­felă dată în acesta ca ’n tóte dacă publi­­culă tace, dacă celă care suferă felu­rite piedice și pagube tace, adminis­­trațiunea nu póte fi, dupe noi, culpasa de relele ce nu le curmă. Cu tóte a­cestea noi avem­ datoria a protesta din nou contra serviciului diligenților­. Nu vomă vorbi astă­ i­i despre cele-l­alte neregulatățî și nici despre pedicile ce ’ntîmpine fie­care căndă are trebuință a-și lua ună locă din causă că nu este nici odată sigură cu 24 de ore ’nainte de va putea găsi sau nu acelu locă. Acesta aduce mare vătămare și indi­­viizilară și intereseloră întreprinderii; dată dacă cetățiănii nu reclamă, înțe­­legemă pînă la ore care puntu, și pi­­rotela administrațiunii. Vomă reclama însă contra diligențiloră din pun­tulii de vedere omenescă; vomă reclama con­tra lorii căci ele în loc­ d’a fi ună serviciă publică, o ’nlesnire de trans­portă pentru cetățiani au ajunsă a fi ună serviciă pentru spitaluri, ună ins­trumentă de schilodire și de tortură pentru omeni. Mai pe tóta septemăna» diligințele se resturna și avemă capete sparte brațe și piciore rupte. Și ne­păsarea administrațiunii a ajunsă a fată de mare încătă vedurămă diligențe cu postavură plină de pete mari de sănge era încă în a­cea, și de­și vedea la doui pași de dînsulă frumósa figură a lordului Bottnell surîdîndu-i c’uă es­­presiune de fericire nespusă, el­ se în­treba dacă ce se petrecuse nu eră uă ilusiune, și dacă , în casă contrariu, lord Bottnell nu eră camă smintită ? Adeverulu este că nu s’a întorsă la starea sa normale decătu căndă lor­­duîu Bottnell luăn­du-lă de braciu , îi «zise. Eî bine, junele meu amică, nu respundi ? — Dară nu sală ce . . . îngână uscată fără ca nimine se nu ’nțelagă c’a lăsa acele pete nescerse este o dendere pentru viața omeniloru, și care nu mai este o greșală ci o crimă. Scimii în­că odată că administrațiunea se póte scurta cu tăcerea generale a publicu­lui. Scrmă că ea ne pute­­ zice: — Dacă vouă nu ve pasă de piciorele vós­­tre, de viața vóstrá ș’aloru vostri­ de ce se ne pase noue? — Cu tóte aces­tea noi ne facemă datoria d’a ruga din nou­ administrațiunea Fostelor, a ne erta d’acésta cumplită osîndă ș’a schim­ba diligințele; și dacă nnu pute a cur­ma celă puțină serviciul ă soră, căci este m­ă pecatu, o crimă d’a profita de tăcerea nóstra, de nemerserea nós­­tră de barbaria ndstră ș’a pune astfi­­felă în periclu, mai pe tót a septămăna senătatea și viața nenorociților ei români. Ca se putemă fi mai bine cresjuți că vorbimă pe temeiuri, se facemă cu­noscută administrațiunii, că d. Caligarî, membru ală Curții de Cassațiune, are pe aceia sa semnală unei campanii ce a avută nenorocirea d’a face cu dili­­gența Domnulă și Dorana Pascaly, au fostă assemenea resturnați, a fi suferită, și ca se scape cu vibță aă ramasu în cale s’au venită cumă aă putută. Administrațiunea póte vedea astă­zi pe socla artistului, măiestrului de Piano, d. Nesslern, dăcindă cu ună picior și ruptă, și grămădită cu toate durerile și periclele unei assemene nenorociri, și care dureri și pericle suntă cu a­­tătă mai mari cu cătă­i. Nesslern nu are stare spre a putea plăti vru­ă chi­­rurgă din cei mai însemnați, și nici chirurgii nu au datoriă d’a sacrifica tim­­pul ă loră pentru a ajuta victimele ad­ministrațiunii nóstre, în numele omenirii dară,—căci celă puținu simțimintele omeni­rei vom­ fi mai avîndă loculi loră în inima admi­nistrațiunii nóstre,— rugamii, congiurăm pe cei îndreptă a erta națiunea d’acestă supliciu la care este osîndită de către administrațiunea poștale ș’a schimba în­dată diligențile sau celă puțină a cur­ma serviciulă soră celă veiisătoriă, în englesulă isbindu-lă pe umerii cu ore­­care familiaritate plină de bunetate, li­­niscescete, și spune-mî dacă n’ai nici uă neplăcere a deveni ginerulă mea ? — Vorbesci seriosă, milord? — Cumă­ dacă vorbescă seriosă?.. Nu cumă va ai se-țî imaginezi că m’a­­puc de glume căndă este vorba de fe­ricirea copilei mele ? — Vedi că un adeveri nu s d­ă cumă se-mî explica onerea însemnată ce-mî faci. — Tine, citesce, și enigma-țî va păre mai ușioru de devinată. Dicîndă acestea ii arată paragraful» din testa­­mentul B lady Hunster, care­ lu desemna personaje ca socră aii miss Annei. — Ei bine, înțelegi acum fi? ii­ijise lord Bottwell, după ce citi. — Pré bine, mylord, dară de ce nu m­i-ai spusă de la începută adeve­­rului ? — Sum tată, domnule, și am voită a me asigura dacă omulu cu care ăra­ FOIA ROMANULUI UR­M­­­ONEȘTI. »ARTEA A TREIA. XLIV. dise -Apropiă-te, copila mea lord­ameli fiie-sei cu dnlcdță. Știndă­ că părea a eșita: —presința d-lui se nu ftă pentru tine uăausă de turburare, adause elfi. Mis Anna se roși pucina. Era răpit<5rî; de frumuseța și de candore ingenuă Ea înaintă spre tată-seu și salută ticîndă pe junele avocat, care, minune ! d’atătc farmece reunite în­­tr’uă sigură persona, se trăsese unti­m[ pasă în pod, ca se-i facă locfi și o­­ considea cu ochi răpiți. W —Im­ dai voiă, nu e asia, dom­i­nule, n­^ise lord Bottwell. Alte cuvinte făcură pe junele a~ I­vocatu S3 esa din estasea în care­ să s­cufundase presința astei frumose fete, elc . — O! nu te strimptoi­a. Dacă creții că onorariele nu suntu destulă de mari, n’ai de cătu se vorbesci, ne vomă sili se te multiumima. —■ Al­iné iérte, mylord, te rogu, cuvintele dnmîtale m’aă turburată a­­rătă de multă, invătă intr’adevĕru nu mai sciu nici ce se ^ică nici ce se facă . .. — Ce copilă ești, îi­­ jise atunc

Next