Romănulŭ, august 1863 (Anul 7)

1863-08-01

674 ROMANULÜ 7,3 AUGUSTO. Monitorulü Oastü Iuliű 13. ț>iabulu Românulu și invasiunea streină. Unii pacatu de mórte, o crimă de lesnajionalitate s’a comisii de redactorii Românului. Purtarea acestui organ de resturnare alu streinului în cestiunea violărea teritoriului nostru de către Poloni,a revoltată pe toții cetățanulu, pe totii Românulu adevărată, fie de verîce partită. Aci nu mai e vorba de rainisteriă ci de onórea și de demnitatea națională. Ună simțimîntu profundă de indignațiune urcă singele rușinei pe fruntea celui ce a citită binele criminali din acestă țiară, ună floră sântă de mănie a pătrunsă rărunchii națiunei la vederea unei asemeni profanațiuni. Ce feră o bandă de străini viduva teritoriulă nostru, ne disprețuește trecăndă peste noi, ne umilesce în țara nóstru, nevoindă a întreba pe nimeni de le este permisă a săvîrși o faptă, care póte avea triste urmări pentru patria nóstra, și s’a găsită, pentru rușinea și nenorocirea acestei sărmane Românii, ună fiu ingrată, fără de sufletă și fără de inimă, care să sprijine acésta înjosire a demnității nóstre, acesta disprețuire a autonomiei și independinței naționali s’a găsită ună singură țaristă ca să îmbrățișeze cauza streinul, care nesocotindă dreptură gințiloră, neutralitatea teritoriului nostru, intră la noi ca într’uă țară barbară, ca într’ună pămîntă fără societate organisată, fără guvernă, care aruncă o proclamațiune unde declară că va merge peste noi cu orice preță, care în fine, la somările făcute, respundă ca niște bandiți varsîndă sîngele Romănilor. Ce felul acestă organă ală peirii declară că inima României este cu trupa de invasiune de unde urmea că soldații națiunii sunt niște criminali, niște asasini, reprobați de România Intrega! Acestă instrumentă ală destrucțiunii are cutezanța a Zi ce că guvernul este ucidătoriă, și a-i aplica cuvintele psalmistului ca la ună trădătoriă de patriă, pentru că n’a suferită să se insine pămîntulă părinților noștri de piciorulă străinului disprețuitorii! Și țara tace, și guvernulă n’a tradusă încă înaintea tribunaleloră națiunei pe acestă țară fără de lege ca să’i imprime în frunte paza infamiei! Ce felă! acésta fóra incendiariă și anarhică, arătîndă cîți aă căzută numai dintr’ai noștri, își face o plăcere învederată a insulta națiunea spuindu-i că Românii au fostă învinși, că inimiculă a triumfată și merge înainte, și nu s’a uscată mîna nerușinată care a mutată acea pană în urlragiulă și veștejirea României, și n’a trăsnită foculă cerului pe sprijinitorul invasiunii străine, pe calomniatorulă celoră sânte! A! daca ar exista în Francia saă in vreună altă Stată din Europa ună omă arătă de sfruntată pentru ca să profere de asemenea vorbe spurcate, vocea sa ar fi fostă negreșita înăbușită de reprobarea generale a tutoră partiteloră, căci în Franța, de exemplu, dacă legitimiștii și Orleaniștii se opună la o declarare de resbelă sub cuvântă că nu e dreptá saă oportună, vină însă cu toții, în urma începerii luptei, să susțină onórea și gloria armelor franceze cu celă mai mare patriotismă. Apoi dacă facă acesta cîndă e vorba de ună resbelă agresivă, cu multă mai mare cuvîntă ar avea o purtare nobile, căndă streinulă ar călca frontierele Franței disprețuindă națiunea. Ce s’ar întimpla căndă minne Austria declarăndu resbelă Turciei, sau Rusiei, ar trimite armia sa prin țara nóstra, n’ar trebui oare, dupe Romănulă, să ne plecămă frunțile la pămîntă, fără a da celă mai mică semnă de viață? Și acesta n’ar fi oare o infamiă? Nu vede oricine că, prin atitudinea sa de a fi, Romănulă arătată să justifice și să legitimeze ca ună fidele neofită ale noiloră credințe, tóte invasiunile ruse, cari aă umilită acésta țară trecăndă peste capetele nóstre? Cine nu se simte pătrunsă de uă simținăntă de degustă văzîndă că fata, care nu scimă cumă mai conservă titlulă de Romăniță, inaugurită, în cestiunile estericmie, faimósa politică a capeteloră pe tip—stă, urmată de atâta timpă de patronii săi de astăzi? Și să nu ni se zică că compararea este neelada, deoarece causa pentru care se luptă Polonii este lăudabile și diferită de acea care a condusă invasiunile trecute In adevără, noi n’avem să ne preocupămă de cătă de ună lucru: și Polonii, ca și Rușii, ne aă insultată de nă potrivă In totu ce avemă mai sacru: intrăndă pe teritoriulă română fără scirea și voia guvernului. Apoi dacă invasiunile din urmă rusesc, ne-aă adusă o mare vătămare, intrarea de api a polonilor era forte periculosă și putea da locă la cele mai teribile consecuințe pentru viitorul națiunii, după cumă vomă vedea îndată și bine, vezi cătă de mari sântă simpatiele nóstre pentru causa nobile a poloniloră, simțim în sură de conservare, binele și fericirea țârei, chiară de n’ar fi în jocă însăși demnitatea naționale, ne impune obligarea imperiosä de a face să tacă acele simpatii, și de a lucra în interesulă țârei nóstre chiară căndă s’ară atinge aspirațiunile legitime ale altui poporă. Pute óre esista pe pâmăntulă nostru ună adevărată Română care să voescä a lucra în favorea unei națiuni streine espunăndă țara sa la cele mai mari pericule, la perderea celor mai însemnate interese ? Dar sciți care este ținta ce-și propune Romănuță căndă susține o politică asia de antinațonale? Sciți unde voesce să ne ducă cu atăta arduce organulă coalițiunii? Dreptă la o invasiune rusesca saă chiară póte la o revoluțiune în întrulătăreî, în adevără eta ce ne Z ce d. Heffter vorbindă despre neutralitate: „trecerea trupelor armate pe teritoriul neutru nu este ună dreptă ală be„ligeranților” (celoră ce facă resbelă, ba „încă concesiunea trecerii este, din partea „neutrului, o violare a datorielor” sale care „dă celei-lalte părți ună motivă puternică „de a-i declara resbelă și de a lă tracta ca „inemică; și daca neutru se întămplă a fi „prea slabă ca să resiste beligerantelui, daca „concesiunea trecerii s’a făcută prin presiunea puteriloră superioaie, neutru s ă trebue „celă puțină să proteste ca să nu se pară că „aprobă violațiunile ulteriore.“ Eala dară că nu numai demnitatea naționale ci chiară interesul nostru vitale reclamă să resistămă la o călcare a neutralității teritoriului nostru. Ce am putea răspunde Rusiei care ne-ar umili mai amară căndă ne-ar zice: sunteți complici invasiunii făcută contra mea; vă trimită oștirea mea ca să vă pedepsescá că ați violată îndatorirea ce vă impune situațiunea vostra politică de Stată neutru? Ce-i am răspunde căndă ne-ar insulta, declarîndu-ne că nu suntemă capabili a observa neutralitatea chiară în facia a o mînă de omeni ce vină în țară, și că ea se vede nevoită a ne trimite o oștire de ocupațiune ca să opereze contra celoră ce vină pe la noi s’o atace? ! Vezi Heffter, dreptur internaționale publică ală Europei § 147. Deci, pleca fruntea în țărînă, față a străinului care mai cute și a profana numele de Română, organă de pustiire și de invasiune, acoperea o capulă cu cenușe și cere în genulhe ertare națiunii pe care al batjocorită! Sufletele mărețe ale eroiloră noștri, care aă căzu lă glorioși pe cămpulă de onore aă văzută cu spaimă cugetele tale culpabile, hula ce ai aruncată pe mormintele foră pbere, sacrilegiulă ce ai comisă numindu’i ucidetori ai polonilor, în genuche déja înnaintea acestoră nobili fii ai României, și cere eroare pentru crima ce au sâvîrșită, ca să nu cadă blestemulă națiunii peste capul ă tăă, ca urgia lui Dumnezeu peste capul lui Cain! MONITORULUIASTEI si a ROMANULUI. (Introducere ) Fóia oficiale, numită „Monitorulu Ostii“ a publicată, în Noseu de la 13 Iulie, una articlu întitulată: țHARIULU ROMANULU ȘI INVASIUNEA STREINA. Acestă articlu ce fóia oficiale ne spune c’ar fi supscrisu de procurtoriulă Guvernului lingă Curtea de Casațiune, d. Viorianu, îlă reproduserăm mai susu în întregulă sex, pentru ca judecătorii nostriĭ, (publiculă), se cunoscă pe deplină acusarea oficiale și ’ntîmpinarea nóstru, spre a se putea pronuncia în deplină cunoscință de lucru. Mai ’nainte însă d’a intra în cestiune, se ni se permită uă scurtă desbatere în privința nouei sisteme ce a luptă ministerială aptuale spre a combate pe scriitorii și foiele cele libere prin funcționarii sei și ’n foiele sale oficiali. Acestă sistemă nu ese nouă, ea s’a încercată să dată în Francia de către una ministeriă reacționariă, și dcă cu ce feră arsă a pecetluită atunci fruntea Ministeriale Ziariule Le Național și l’a silită se lase în curîndu acea sistemă arătă de rea, din tóte fimalurile de vedere. „Dacă ministeriulă trimite la Monitoriu articlele scriitorilorö sei plătiți, acesta o face negreșită fiindă că „fiariele celelalte nu voră se mai „priimescă acele article, sau fiindă că „foiele cari le priimiau nu mai au destulă însemnătate în cătă se le pute „proclama campionii oficiali ai guvernului. Póte încă fiindă că ministe„rula a înțelesă că Ziariulö care ară „putea pune mai multă talentă în ser„iițială scă îi face mai multă reă „prin trecutul ă scă de cătă bine prin „politica sa.“ Le National 29 Avril, 1831) Și ’n adeveră, cine nu vede că guvernulă cari ajunge a nu mai fi aperată de cătă de către funcționari, ce-i pute scote ori căndă va voi din spre a vede erorea în care căzuse făcîndă din Paris unui Eldorado. Sosindu acolo se înscrisese în tabloul și avocaților, sperăndă a găsi vr’nă causă de pledată spre a se face cunoscută. Vai! nu era locă; erau mai mulți avocați decătă procese. Gumă se-și facă locă în miZă locul ă astei mulțimi? Era cu neputință. Ceru la mai mulți se le pledeze căușele gratis. Ii rîseră în lacă. Ceru de la președinții mai multora tribunali, curți criminali, corecționali, de polițiă, a pleda uă caută de oficiu. Pretutindeni și’n orice casă îi lîseră în facă. Punga sea se uștura și n’ar fi scrisă pentru nimică în lume d-lui Daumas se îtrămită bani cari erau necesari pentru asistenția mamei sele. Elfi avea acea nobile mindună a anime!, devenită asta de rară in zilele nóstre, — singura din tóte nuanțiele amorii proprie care este uă virtute,— care nu permite unui omă a se înjosi a cerși unu lucru ce-i este datorită, servițiă, și de fore oficiali, se dechlară elă însuși prin acesta arătă decăzută în cătă nu mai pate găsii săpena liberă spre a susține politica sa? Cine nu scie că Guvernul are sume însemnate și abonamente silite a pune în serviciulă foieloră sale, și că prin minare lut.La uu este egale într’acele foie și cestelalte cari nu au în ajutoriul ă loră de cătă libera retribuțiune a liberiloru loru cititori ? Cine nu scie că guvernulă póte lovi și calomnia pe adversarii săi în foțele sale oficiali, fără că acestea se fiă supuse la nici uă lege, nici chiară la îndatorirea cea mai leale, d’a pune luptă ochii acelor omeni cari citescă siliți foiele lor, respunsurile, întîmpinările, aperările celor atacați și calomniați de funcționarii săi în foiele sale cele plătite din casa publică ? Cine nu vede că pe căndă guvernulă are aceste privilegii în foiele sale oficiali,iarmele oposițiunii, dacă ară vedea limpede planurile secrete ale guvernului, sau periclele ce potă decurge pentru națiune din greșelele sale, și le ară denunția, ele sunt lovite de către procuratorii guvernului și de către oă lege ultra-reacționariă, aplicată și acea a de judecători mișcători, ultra-mișcători, de judecători cari suntă scoși și puși, înălțați șî degradați, în 3—6 țMe* ș’acesta numai fiinducă astafelu a binevoită ministrulă, bancă și chiar ministrulu ad-interimu? Ș’aceste fiindă solute și volute de oricine, se póte vedea încă cătă de slabă se recunosce și se declară însuși guvernulă că este, căndă, avîndă în mănă tote averea și totă puterea unei națiuni, se mai servesce încă d’atătea nedreptăți și privilegiuri spre a lovi, prin ómeni și fóíe oficiale, pe cei cari diferescu de opiniuni cu dînsulă? Că să recunosce însuși că este de coragiosă, că are încredere în intențiunile sale, în faptele sale, în superioritatea argumentelor sale, și numerea și respectulu ce are națiunea pentru el, și pentru principiele sele și pentru actele sale. Aceste constatate, intrămă în dezbatere și cu foiele oficiale, ce potă spune cu nepedepsire ori ce voră voi căudă noi, după ce suntemă înfuriați de cătră procuratorii guvernului și ’n foie oficial’, suntemă espușî se fimă și închiși și străjuiți, totă de către dînșiî. Astăfelu însă este logica nedreptății; aceste suntă fatalile consecințe ale unei administrațiuni care ’ncalecă peste oiștea carului naționale, și prin urmare căută se mergemă ’nainte pînă ce, saă îi vomă descălica de pe oiște, saă va sdrobi trăsura și prin urmare națiunea întréga, sau în vr’o asvîrlitură va cădea și va trece trăsura peste cei cari încalică oiștea și svîrle cu scopu d’a perde totală, și care lă face a preferi mórtea avilirii. Cariera de avocată îi eră închisă, Paulă trebui se cugete a-și crea alta. Literatura surise lui Paulă, pentru că credea că-și pute emite cugetarea în libertate și conserva neatinsă independinția sea. Inteligințiă facile și omu de spirită, ele era capabile pentru acesta. Se puse dară pe lucru cu inimă, lucrări Și nópte fără pregetă și făcu în căte-va lunetă comediă muscătoriă, spiritualei, plină de vervă și de bună simplu descriindu pe omă astă-feră cumă este și biciuindă ridiculură fără cruțare, îngrijise a depărta din operea sea orice neasemenare cu adeveriță și a o curăți de banalitățile simplimentale și de pasiunile factice, îndată ce o termină o duse unui directorîă de teatru. Dară acesta a începu mai ăntiifi a lâ privi din capă pînă în piciore; apoi Începu a-i oserva că titlulă comediei sele nu este atrăgătoriă; că trebue să tdbă tablou*i costume, de Vomă trece . Încă și peste înjurăturele și blăstemele foicloru oficiali ș’ale funcționarilor, singurele argumente demne, cu politica ce apără, singurele espresiuni prin cari, totă dupe dumnialoră, se póte susține simțimintele și actele oficiale. Câtă despre noi vomă întîmpina, într’ună limba giă de ómeni liberi, și demnă de causa ce aperămă, una căte una imputările, încriminările ce ne face fóța oficiale. Monitoriul astei, ș’acăstă dată*lă vomă împlini-o în numerile viitorie. C. A. Rosetti, vede. Altrăminte, reservarea nu s’ar pute esplica. Oricumă ar fi, betrănulfi nu respunse la nici una din întrebările lui Paulii; și acestaa își perdu în deșertă spiritul, vînatură și timpulü. LXX. Cu tote astea Zilele treceau și se asemenaă treceaă septemăne, apoi lune, și Paulă n’afla nimicit. Eră pe la sfîrșitulu lui Aprile și ospețulu d-lui de Guilbert stâ tota închisă. Ce devenise familia președintelui? unde se afla? Nimine nu scia, și Paulă cu tote cercetările ce făcuse, nu putu află nimică. Desperăndă în fine d’a mai pute află și fatigată d’atăta luptă contra sorții celei rele ce părea că să umăresce, elăoțărî a părăsi orașiulă unde avusese pîn’atuci atăte neajunsuri , și se mărgă a–și căuta noroculă aiure. Paris fu teatrulu asupra căruia își aruncă ochii. Acolo, își diseelă , scena este întinsă și se pöte cineva Ște că mai ia voie. Este spaită și sdre pentru totä lumea. Cu talenta și bărbațiă înainteză cineva , fără se fiă silită ca aici, unde totü atîrnă de intrigă și de despotismă, a înclină fruntea înaintea nulității ce domnesce și se păunază. El își regulă afacerile, dededecoulletes instrucțiunile sale, ea-i promise ca lü va înșciința dacă d. de Guilbert se va intorce la Aix. Apoi merse a-șî luă diua bună de la d. Daumas, îl recomanda pe mamă-sea, și, după ce o îmbrățiștă cu tinereță, plecă în capitale, săracă de bani, dară bogată de speranție. Anima vitéza și generesa, elă nu screa ce să așteptă in Babilonea modernă, întinsă facă tindă, în care onerea omului și pudurea femeiei se potă pune încă balanțță și suntă ale celui ce vre se le plătescă. Baltă nemărginită în care vinoru tote vițtele, și unde Catone ar fi putută Zace cu mai multă adeveră decătă oriunde: „Virtute, nu ești decătă ună nume!“ Paulă »’avu nevoiă a-lu locui multă (Urmare pe mâne.) Clement Rmom, Diplomația în cestiunea Polonă. (După fetele germane.) Cestiunea polonă a intrată într’uâ fadă nouă: lăsindă la uă parte acțiunea diplomatică, care, celă pucină pînă acumă, n’a putută satisface nici una din părțile beligeranți și n’a poprită încă nici uă detunătură de pușcă, vorbimă despre turburările în Galicia. Credemă, și avemă cuvîntă a crede, că lucrurile acolo sunt mai grave de cătă se silescă Z>artele austriace a le descrie. Rusia se pregătesce a sevîrși acolo uă lovitură de meșteră și ca ună începută a și isbutita. Totă omuln cu minte să netdsă vede că nîmicu nu pate fi mai contrariu intereselor. Polonilor, de cătă provocarea de tulburări și rescule în Galicia, vede asemenea că acele rescule nu potu profita decătă Rușiloră; ar fi dară uă nebunie a face respungători pentru aceste mișcări, saă cercări de rescule pe acei cari neaperată voră ave paguba. Dacă Austria va fi silită a opera cu energia in contra resculei în propria lă seă teritoriă polonă, atunci pretinsa solidaritate a puteriloră, carită împărțită între dînsele Polonia, și care în nota lui Gortschakoff nu există de cătă ca uă frase, va dobîndi uă semnificare reale, și nota comitelui Rehberg de la 19 iulie, care protestă în contra identității intereselor Austriei cu ale Russiei in cestiunea polonă, priimesce prin faptă că demințire arătă de ucidătoriă precumu notoriulă notei de sicură n’o putea aștepta. Dacă Rusia (sau aginții sei secreți) isbulesce a da rescalei în Galicia uă întindere mai mare, atunci Rusia a câștigată joculâ, căci solidaritatea puterilor împărțitorie este dovedită, unirea între ele se va restabili și Austria va fi deslipită de alianța sa cu puterile ocidentale. Poprirea exportului viteloră din Rusia în Austria este două mare însemnătate, fiindă că aprovisionarea Galiciei cu vite și cereale se face în mare parte din Polonia și Volhynia. Acesta poprire de esportă a provocată în Galicia uă mare și sericisă agitare; camerile de comercială adresată guvernului rugăciune a interveni spre a se desființa acea poprire sau celă pucoruri, etc. că astăzi nu trebue a descrie caracteriele și moravurile epocei, ci a represinta situațiuni straordinare, imposibili, spaimintatorie, și alte asemene; că prin urmare comedia, neîntrun’ndâ aceste condițiuni, n’o póte priimi. Paulă se retrase amețită de aceste stranie teorie asupra arții. Duse a doua și piesa altui directoriă. Prima întrebare ce-i făcu acestu a fu despre numerulă acteloră comediei. — Doue, respinse Paulă. — De prisosă s’o mai citescă, dise atunci directoriului adreseză-te aiure. Bietulă băiată e și inchinată d’a se vede tratată astafeliă, și fiindă că trista literatura d’astăzi, care începea dup’atunci a se respăndi, nu corupsese ducă gustulă junimii, Paulă, căruia-i iernasese sănge și patriotisms în vine , înțelese că uă singură carieră oferiă orecare ștanse de sucesă bărbăției și inteliginției, și imaginăndu-și că gloria era pă scară ce putea se să conducă la amore, se făcu soldată.