Romănulŭ, septembrie 1863 (Anul 7)

1863-09-11

804 fiöiMÁATjL 1(/23 SBPTKMBRB Apoi, domnitoru, acela care a scriau și a supscrisu acele article din Monitoriulu Qastii, este actualele ministru alu justiției și represintantele sau, adică totu dumnealui, este acela care mă acasă. Ori cătu de mare se fiă inima unui om, căndu e vorba de acuzare de trădarea patriei, fratelui îi vine greu a judeca pe frate-său ; căci, d-lorui nu credem« că mai suntemu în timpii aceia de educațiune eroică, în care tatălui osîndia pe fiul său. Suntemu în timpul creștinismului, simptimentele s’au făcuții mai dulci; unu asemenea eroismă l’am admira, daru pate că nu’lu amu iubi, în temeiulă acestora daru, credu, d-loru, că suntu în dreptu, că este că datoriă din cele mai însemnate, nu pentru cea-a se privesce individulu ci numai pentru principii Căndă, d-loru, onorabilele președinte alu curții frate cu d. ministru de resbelț, este chrama să se judece, ceru să fie recusată. Mai am, d-loru, durerea a mai recusa și pe d. Scarlat Voinescu, și era pentru ce ..... . U. Procuratori. Suntu silită să întrerupă pe d. Rosetti pentru că d-lum a disa de la începută că face uă cestiune prealabilă. După mai multe idei emise care era prectmă alături de cestiunea prealabile, amu înțelesă că cestiunea prealabile era numai pentru reculare; dară vedeți că d. Rosetti mai ’nainte d’a arăta punlulă de lege specificată din condică pentru care póte se recuse pe unulii din membrii onor. curți, vedeți d-loru că vine să propite și recusarea altor persone. Legea, d-Ior, la art. 282 dă dreptă pîrîțiloră a face recusare unuia din judecători. Ei bine, asupra acestuia a vorbită d. Rosetti și ceruse fie oprită aci și să deliberați asupra celei d’ăntaiă recusărî, căci vadă că d-luî voesce a recusa de odată trei membri. D. Rosetti. De unde scii, că trei și nu doui? D. Procurare. Pe doui s am numită și daca te lăsam fi să vorbesc! era să numesc! și pe alți treile. D. Rosetti. D-loru, ăntâiu d. procurator afisă ca, nu am fostă în cestiune și constată că nu putu recusa mă judecătorii pînă a nu spune căușele pentru care îlă recusă. Așa amă făcută și că, am desvoltată motivele, căci a cita numai ună articlu din lege, și pe urmă a ijice că îlă recusă, e peste putință, fie cătă de temeinică recusarea care amă făcut’o, trebuia dară ca acusată se aretu și motivele pentru care facă aceste recusări, dară d. represintante ală autorelui articlului căruia amă respinsă vine și, fără a mă lăsa să motive dă, să deslușescă aceste recusări, dice că voescă să recusă trei din membri onor curți. De unde asciusă d-luî mai d’inainte că amă se recusă trei și nu doai sau patru, dacă nu m’a lăsată să mă esplică? D. Președinte. D-loră, pe cătu amă înțelesă, motivulă care a făcută pe d. procuratore se ie cuvîntură, a fostă că d-vóstră a’ți recusată pe unu membru ală onor curți, și neapărată că recusarea remăne a se face în ordinea trebuinciósa, adică trebuia a să hhibdui mai întâiă asupra membrului celui d’ăntîiă și pe urmă asupra recusării celui d’ală douilea, pentru că resonamentulu, logica și bunul simplă nu ărtă fiindă că daca s’ar face să recusare în blocă, atunci cine ar mai oțărî asupra cestiunii? Nimine. Sciți prea bine că recusarea se pute precumă asimila cu verificarea mandateloră, și sciți că verificarea mandatelor se face de către acei membri cari remînă recunoscuți, ora nu de aceia cari ar pute se fie respinși. Acuma, d-soră judecători, dupe art. 286, suntă nevoită sc vră a ve face declararea mea asupra recusării ce mi se aduce de acusată, și fiindă că d-stră a se intrați se deliberați asupra cestiunii acestea, suntii datoră a ve spune mai întăiă, care e natura procesului de faciă. D. Procuroră ală acestei curți a dată în cercetarea d-vóstră procesulă, în delictă de presă ală d-lui Rosetti. D. Procuroră acasă pe d. Rosetti c’ar fi atacată pe guvernă prin articlulă seu de la 14 și 15 Augustă 1863, întitulată Monitoriulu Oastii și Romănulă, îlă acusă asemene că prin același articlu ar propaga nesupunerea oștirii către șefii sei (sgomotă). .. Iată, d-loru, pe ce se întemedză acusarea acesta, eta punturile de acusare care se aducă d-lui Rosetti. Vi leamu pusă înainte pentru că trebue se aveți procedura în deliberațiile d-stră atătă a motivelor ce au putută da d. Rosetti pentru recusarea mea, cătă și asupra obiectului recusării în sine, ca se vedeți dacă recusarea are vreunu raportă cu motivulă dată că așiă fi frate cu unulă din miniștrii. D-loru, ve pusă în vedere, fiindăcă d. Rosetti a atinsă uă cestiune, astă pute dice, mai personale, ca adică educațiunea la noi nu e în gradulă acela ală Sparțiaților, Atenienilor, sau catonianilor ă; că adică nu aș să fi indipendinte, nu așiă avé curagială, cănd e uă cestiune de dreptă, și pronunția verdictulă meă în contra fratelui meu; acesta, d-loru, ar fi uă immoralitate, ar fi în contra legiloră naturii, dacă că, fiindă chiămată se acasă saă se condamnă pe fratele meu, se nu voiă se facă, dară me crede că d. Rosetti trebue se fiă preocupată de acesta, căci aci nu e uă cestiune de persona ci de principii . D. Rosetti scie că, într’uă ocasiune în anulă 1860, pe căndă eram deputată, am fostă celă d’ăntîiă care am rădicată vocea ca se dau ună voiă de neîncredere ministeriului Ion Ghica din care făcea parte și fratele meu, și pe cătă eram de idependințe atunci, totă așta am fostă totu d’auna în tóte actele mele, și declară că independința caracterului meu mî-amă menținutu-o totu d’auna și în oriși ce casă și o voiă menține totă d’auna, și căndă voiu lucra în contra unuia va fi că asta e convincțiunea mea; cu tóte acestea sentimentul de justiție iarăși me face a declara mai d’înainte că, cătă despre mine nu me opui de locu la recu sația ce face d. Rosetti și remăne ca d-v. se deliberați și se chibduiți. D. Pantazi Ghica, d-lor, ceru cuvîntul asupra recusării judecătorilor, în parte sau în totale. Legea dă dreptă acusatului de a recusa pe orice judecătorie care crede că nu e în dreptă se judece, fiindăcă nu însușește tote capacitățile legale și—i dă dreptă se recuseană tribunale saă uă curte întrăgă de unde se înțelege că acuzatură pate face mai multe reculări de uă dată și fiindă că cestiunea de fondă atîrnă de regularea cestiunii prealabile, de aceaa socotescă că acei doui saă trei judecători pe cari voeșce d. Rosetti se-i recuse, nu potă lua parte la deliberări. D-loră acesta este uă cestiune de logică și de bună simțu și nu crezu că póte cineva se me combată. D. Procuratore. Asupra interpretării ce face d. Pantazi Ghica în cestiunea recusării, dacă s’ar admite teoria d-lui că uă curte, ună tribunale póte fi recusată în blocă, atunci precum ă a esplicat’o forte bine d. Președinte nu ar ave cine se delibereze asupra motivelor de recusare, cu tóte acestea d-loră, dacă pîrîtulu are motive de a recusa pe tótá curtea, acele motive trebuescă espuse unei alte curți, unei curți competiate care la noi este curtea de Casațiune. D-loră, voiă se dicu că principiulă de a se recusa în colectivitate, în blocă, vă curte, ună tribunale nu e admisă de legea nóstră și ve rogă d-loră ca se terminau cu acésta desbatere și se deliberau asupra cestiunii pusă de d. Președinte. D. Pantazi Ghica. D. Procuratori a pusă înainte teoria că uă curte nu póte fi recusată în bloc. D-loru căndăuă curte va fi compusă de frați, de amici, rude, de aprópe pînă la gradul acela preveitată de lege, de vrășmași, căndă complectură curbii dici, va fi compusă astfelă, ună acusată are dreptă sedică, dacă e uă dreptate în țară, aceia pe care îi recusă, voră pricepe ei Iașii ce nu me potă judeca, căci acesta judecată nu va fi uă judecată dictată de lege ci de pasiuni, — nu vorbescă de casuță de față ci pentru ce se póte întîmpla, — altrăminte înțelegeți, d-loru, că atuncia legea nu ar ave nici ună efectu, precum nu póte se judece cineva pe fratele seu asemenea nu póte se judice pe vrămașii fratelui seu ; acesta teoria este primită în tote statele civilisate, unde esistenă magistratură, șiancă și mai multă, d-loru, justiția francese e arătă de gelosa, în cătu daca ună judecătoriă s’a putută pronunța în vr’ună modă pre care, mai ’nainte de a se judeca unu procesă, acelu judecătoriă e recusată; casă pe care nu’să învoimă pentru că nu esiste în legislațiunea nóstrá. Ce face dacă d. Rosetti ? recusă pe uni din membri acestei onor. curți. Ei bine, acesta e unu casă prevedută de leg:slațiunea nostra. D. Florescu e fratele aceluia care au acusată pe d. Rosetti și d. Florescu nu pate judeca acestă procesă, dară d. Rosetti pate se aibă cuvinte să recuse și pe d. Voinescu și se fiă totă așia de legală; cumă puteți d-v. se veniți și se zicețif; noi voimă se judecămu pentru că asemenia cașuri de recusare nu suntă provedite de lege. Acumă d. Procuratură ne spune că recusările trebue se se facă la curtea de Casațiune, acesta, d-loră, euă procedură nouă, e uă cestiune de dreptă pe care nu am auditu-o pînă acumă, și pe care nu am auditu-o ca s’o potă cunosce; dar mi se pare că teamă cu totul eronată că uă curte compusă de vrăjmașii mei se intre în fondă și se me condamne fără ca se potă ușa de dreptură de recusațiune, cătă pentru cele puse înainte de d. Președinte despre moralitatea și independința caracterului seă legea nu a prevedută omeni mai presusă de puterile omenesce, legea a preveni omeni așa cum póte fi, așa cum póte fi in societate și care póte ave egali. Ori care ar fi caracterul d-lui Florescu, ori care ar fi fostă voturile date de d -lui, nu póte ave în facia unei recusări nici uă valore; acea independență póte se fie pre onorabile în societate, dară aici nu are locă, și dacă d. Rosetti, póte se recuse și pe alți judecători are dreptulă se-i recuse colectivă. L. Procuratore. D-loră, e uă cestiune la care voiă se respunde. E învederată ca d. Pantazi Ghica a uitată articlu 181 din procedură; ată ce ifice acestă articlu (citește). Vedeți dără că legea prevede casulă căndă înpregiurările ară face ca toți membri unei instanțe judecătoresc! se fiă recusațî și că în asemenea casă trebue se ne confirmămă cu acestă articlu (adică recusarea se se adreseze ministeriului Justiției care se trimită procesulă la altă curte.) D. G. Petrescu. Domnisoră , cu tota încrederea ci am în acestă onor, curte și cu totă respectulă ce i se cuvine pentru independința de carapteră ce am avută ocasie de a vede; în interesul ă iei suntă silită a discuta doue cestiune, uă cestiune de faptă și uă cestiune de dreptă. Onor. d. Rosetti care astăzi se află pe banca de acusațîune nu vine înaintea de vâstru se facă uă recusare colectivă, se recuse curtea intrega, recusarea o face în privința a doar trei din membrii acestei curți, prin urmare nu ouă recusare totale, mai remănă din onor, membri și ce recusarî se potă înlocui prin alți membri luați de la altă curte, acesta este cestiunea de faptă. Cestiunea de dreptă e asemenea în favorea nóstra. Asupra recusării avemă legea Curții de Casațiune, care a pusă ună principiă generale arătă în materie civili căte și în cele criminali. In art. 282 și 283, ale procedurii criminale legiuitorială nu face altă de cătă se enumere căte-va exemple, însă art. 282 nu e limitată precumă în acesta materie e art. 283 etace dice (citește art. care dice că judecătorială ce are în sine causa de recusare se se declare singură). Legea, cu alte cuvinte, dice ,,daca simpliți în conștiința vostru că votulă ce veti da în facă cu cutare sau cutare procesă va fi oprită dintr’una motivă ore care, atunci înaintea completului declarați acestă motivă și ve retrageți:“ Acesta e principiulă d-loră, și tóte celelalte aliniate care se aflau sub art. 282 nu sunt menționate de legiuitoriul penale de cătă numai ca exemple, însă se fie bine înțelesă că legiuitoriulă nu au putură se preved á tóte esemplele ce se potă ivi în viața sociale, ci s’aă adresată la consciința judecătoriului onestă și’i aă lasatului latitudinea cea mai mare se declare incompletă aceste esemple și se se retragă. Vedeți dară, d-lară, că aci nu se póte invoca nici articlulă citată de d. Procuratore pentru cuvîntulă că noi nu venimă aci se recusămă intrega acésta onor- Curte, ci noi venimă numai a facă 3 sau 4 recusări. Asia dară, d-loră, în facia unei legi positive, facă apelă la moralitatea d-stră și toți cari simpliți în d-v. ună motivă de resimptimentă în contra d-lui Rosetti, mergeți in camera de chipsuire și să declarați, d. Rosetti are induiela in privința d-lui Florescu, despre a căruia onorabbitate avemă destule dovedi fiindă că e frate cu d. ministru de Resbelă. Onor. d. Teulescu nu e mai pucinu adeveratu că într’uă epocă trecută a fostă declarată memicu politică ală d-lui Rosetti, aă avută ună dramă prin care s’aă combătută în nisce culori forte înrăutățite. Despre alții nu cunoscu, remăne ca acuzatu să se declare elă însuși. D. Teulescu nu póte se se facă judecătorială d-lui Rosetti, căndă vă dată e declarată inembulă lui politică și scțți d-loră, că patimile politice dă nascere lacrimile cele mai însemnate, s’aă vedută mergîndă pănă la omoruri. De aceaa ve congiură în numele justiții ca să bine voiți, de veți găsi de cuviință d-v. vreună motivă, se lă declarați, și se binevoiți a nu lua parte la deliberare. I). Președinte. D-le Petrescu este ună simplimentă de onorabilitate și de demnitate din partea membriloru acestei curți se vă se proteste în contra cuvintelor d-v. Judecătorii cari au legea in mană aă și consciința, totă d’o dată, și căndu e consciința judecătorială scie maî nainte dacă are în sine causa sau motivulă recusării, se viă și se declare, căci așia pronunția legea fiindă că pledaria dv., s’aă urmată în ce iie privesce, suntă nevoită să respundă, căci motivulă recusării nu l’amă în mine, fiindă că consciința mea se rădică mai presusă de tote considerantile; nu e cestiunea cutărui individă din guvernă în rocă, e cestiunea guvernului, și pe cătă timpă este că guvernulă e uă persona morală, nu póte existe motive de recusare. Dară v’amă spusă că tocmai ca să nu daă ocasiune să vedeți că stăruescă să stau pe acestă fotoliu ca să judecă acestă procesă, am disti că admită recusarea, prin urmare e de prisosă să puneți în suspiciunî consciința și spiritul de dreptate ală nici unuia din membrii acestei curți. Aveți motive de recusare, diceți că cutare membru a scrisă sau s’a declarată în contra acuzatului. Ei bine, d loru, mi se pare că cessiunile de asemene natură să le puneți pe adeveratulă loră tărămii și să nu le întindeți pe consideranți lăturașe, ca să nu se facă necuviință. Eă o să vă adrese^ă vă întrebare. Ați pusă înainte cestiunea de recusare a d-lui Teulescu că ar fi avută ună drabă și că a avută polemică cu d. Rosetti, la ce epocă s’au întîmplată acesta? D. Rosetti. Căndă vomă desbate cestiunea recusării d-lui Teulescu, atunci vă vomă spune: ad. D. P. Ghica. D-loră. Cestiunea este Se dă dreptă d-lui Rosetti de a face recusare colectivă sau nu? dacă î dați dreptă se desvolte recusarea, atunci vă va spune pentru ce recusă pe acei membri. D. Președinte. Mai ’nainte de a otărî curtea în privința recusării trebue să se pronunțe în privința cestiunii de a se fei dacă recusarea se face colectivă sau nu. D. C. Brăiloiu. D-loră, însuși d Procuratare, în articlulă care v’a amintită din condica penale, v’a arătată cum că un recusare pate să se facă colectivă pentru că după acesă articlu recusarea se póte întinde asupra unei întrege judecătorie, prin urmare nu se póte refusa de lege, dreptul de a recusa mai mulți judecători d’uădată. In Francia, d-loră, căndă e cestiunea de pricini criminali, vine acuzatură și recuse în blocă, 3—4—5 judecători. Ministerială publică asemenea vine și recusă fără să dea celă mai mică motivă recusării: la noi fiindă că nu avemu juriu și judecători permaninți, e uă sistemă de recusare; pe lîngă acesta legiuitoriulă nu s’a mărginită numai la acele motive, dară încă face apelă la consciința morale a judecătoriului și dacă are în sine motivulă de recusare îl consilidză a se retrage, căci cu acestă mijjlocă daă mai multă autoritate justiției. Prin urmare cănd avemă asemenea regule în legiuirea nóstra, nu vădă cumă s’ară putea pune în desbatere dacă se pute face recularea colectivă sau în parte. Curtea intră în Camera de chibsuire și revine peste pucină declarăndă că recusarea se póte face și colectivă. Aperarea deci are cuvîntul spre a face recusurile. (Urmare pe măne r4 X 44 CESTIUNEA POLONA. Vnsulă despre un alianță francoruso-prusiană aperită și Francia a reîncepută a lua unu limba giă mai amicale pentru Austriacî. Credemă că acumă a sosită timpulu a ne ocupa de cestiunea, dacă în luna trecută nu s’a schimbată nimică în situațiunea reciprocă a puterilor, saă dacă lucrurile s’aă reî ntorsă la acea stare în care s’aă aflată la 6 Augustă. Ori și cumă asistată că schimbare a situațiunii, *• s’a putut observa oărecire [a relațiunilor diplomatice; acesta resultă chiaru din organele guvernamentale ale Fran"* cieî, din articlulă (jianului „le Constitutional“ unde este dhsa între altele: „Francia n’are trebuință , spre a dobîndi simpatie nouă, a sacrifica pe cele vechie.“ (Mariuță „le Pays“ merge mai departe, vorbesco mai lămurită; după ce mai ântîiă tăgăduiesce positivă că relațiunile amicale între Paris și Viena ar fi fostă ună singură momentă puse in cestiune, mărtureste că evenimentele de la Francfortă (proiectură austriacă de reformă a confederațiunii germane) au deșteptată atențiunea Franciei, Russiei și Prussiei, cari, și din diferite motive, n’au putută ramâne indiferențî în acesta privință. Aceste trei puteri s’au găsită într’uă situațiune analogă și au schimbată între ele ideile loră , le au găsită în conformitate, dară, în privința stării actuale a lucrurilor , nici una din lisele puteri n’a putută găndi a merge mai departe și mai pucinut ănca a intra în negoțiațiunî cu scapă d’a închiriată alianță.