Romănulŭ, octombrie 1863 (Anul 7)

1863-10-01

872 ROMANI În ^ Octombre. Luămă pena în mană, nu ca omă de partită, ci numai cu credinția în regimele constituționale ne adresămă la toți Romanii de tóte culorile și partidele, ne adresămu la toți cari dorescă regimele constituționale. In uă ședințță a Adunării, unministru cunoscută are căndă de Români, ca oină din 1848, vine și declară cu ună tonă desprețuitoriă și insultătoriă penru Adunare că nu are dreptă de controlă asupra miniștrilor. Uitase însă acesă ministru că nu ne mai aflămă pe timpurile căndă se putea tolera asemeni cuvinte. Uitase că România spe a prețui pe fiecare după purtarea sa. După acestă conflictă veni renumita adresă. Nu este cestiunea daca era bună sau nu. Era uă adresă. Era espresiunea majorității camerei naționale, și ca astăfeliă ministerială nu putea se o desprețuiasca. Astă purtare necalificabile din partea guvernamîntului a sfărâmată puținele ilusiuni ce nu le mai făceamă încă. Prin nesocotirea iei, guvernulă a aretată că nu spesă, că nu vre se țină sema de regimele constituționale. Altă fetă nu potă admite că ministerial ar fi fostă asia de inovante în materia constituționale ca se nu scie procedura în asemine cașuri. Nu credă că e vreunulă din cei ce cunoscă cătă de pucină regimele constituțonale care se nu sciă că la asemini cașuri sau cade ministerială sau se aisolve Adunarea. Se fi lucrată ministerială astfelă, regimele constituționale era salvată. Se nu ne facem însă ilusiune. Ministerială a călcată regimele constituționale, desprețuindă represintațiunea naționale, elă a aretatu că voiesce nepedepsită se-și bată jocă de convențiune. Aci e culpa rea. Aci este totă cestiunea. E folositória pentru Romăni constituțiunea? E mai bună de cătă despotisi pulă ? La mulți li se voră păre curiile nisce asemini întrebări. Pentru noi pe aceste se rafirmă cestiunea Vremca nu guvernulă a urma constituțiunea? Ce vreadată-se din Calea cea apucată, de nu ... . Dacă în timpul desbaterii adresei se mai găsiaă omeni ce credeau că ministeriulă se opune unei coalițiuni monstruose, că- și împlinesce uă datoriă de onori, apărăndă puterea constituționale a Principelui; după acea insultă adusă regimelui constituționale, nu voră mai crede. Ministeriulă a dată semnalele luptei; el a atrasă ura camerei în votulă pentru neplătirea impositului. Putea Adunarea se ceună asemine votă ? Fără îndoiala. Nimeni nu va antesta că Adunarea e datoriă neglija asupra banilor publici. Ea nu este instrumentală guvernului. Dacă ministerial își închipuia că Adunarea are drepturi a da bani guvernului fără a avea cuvîntă se cera socotela cespre întrebuințarea lor, se esa din astă părere. In astă sistemă intermediară între guvernul asolută și republică, ce se numesce sistema constituționale, datoria Adunării e mai cu semn a veghia asupra banilor publici. Dacă e datoriă pentru fiecare cetățiană a contribui după puterea sa, spre susținerea statului, nu e mai puțină datoriă din partea sa, ca se ia sema cui încredințază banii sei; căci ar fi una despre uă pentru munca, pentru activitatea omului, dacă elăară arunca banii pe drumuri. Asta o facă numai aceia ce aă bani de cheltuită d’a gata, câștigați prin mișelie, sau cine scie cumă, noi însă, și cu majoritatea poporului Romănă muncimă pe dînșii. Banii adunați suntă făcuți cu munca și sudarea țetei; nu să furați, nici câștigați prin miselie, ca astăfelă se avemu dreptulö a i arunca pe drumuri. E camă gravă cuvîntulă, dară nu e vina nóstră. Căndă încredințiază cineva cuiva niște bani pentru că trebuințiă a sa și acela se refusă ai da sema, e în dreptă a propune că i s’aă furată banii. Astăfelă este și cu impositele ce se iéu necontenită și regulată la fiecare trimestru. Noi nu avemă onore a fi deputați, nu putemă se ne ducemă se cercetămă prin condicele ministeriului, ca se vedemă ce ni se facă banii noștri. Cum uă septemănă sau doue înainte de trimestru. Preceptoriulă vine regulată se ne cerá bani. Noi îi cheamă, pentru că sciamă că suntemă datori ai da. Suntemă datori pentru țară, și trebue se ni se dovedescă ca se întrebuințezâ pentru țară. Altmintre putemă presupune că mergă prin alte măne, și cine scie la ce se întrebuințeză. Noi cererim ca guvernului se ne de sema regulată despre întrebuințarea banilor noștri, și se ne de sema înaintea represintanților, împuterniciți de noi pentru acesta, era nu numai simulacre de socotele prin Monitoriulă Oficiale și făcute de singură domnia lui. Căci cu modulă acesta pute sene de guverninlă pe totă ora sumă, pentru că elă chenuesce, elă dă sema, elă se controlezá, elă este garante ca semele suntă adeverate. Noi videmă prin Monitoriulu oficiale mai cu sema de căndă s’a votată de adunare ca se nu se plătescă impositele, dăndu-se sema de cătră casieria centrale. Dar ară trebui ca Ministerială se ne două garanții pentru autenticitatea cifrelor ce pune în Monitoriu. Scrină în adeveră că Guvernială, ca personă morale, ar ave dreptul, se pretindă a fi crezută pe cuvintă. Dară fiă ne permisă a respunde Ministeriului că nu tóte guverniele au dreptul, acesta. Trebuia se scră pre bine că în Francia luptă Louis XVI. Miniștrii totădeuna aretau milione de remășițe pînă ce veni Necher și prin darea de sumă a sea arată Franciei desordinea spăimîntătoriă ce era în financie. La noi însă e mai multă. Minitrulă a declarată că e desordine în financie. Adunarea a numită-uă comisiune că se caute remediulă, și căndă începuse a găsi căușele zeului, căndă era gata a-î aplica remediulă. Ministeriulă vine și-i închide gura. Domni Miniștrii Găndit’ați bine la ce ați făcută! Cumă! Se descopere că împrumutulă de 8 milione nu se scie ce s’a făcută? Singuri mărturisiți că e desordine, și apoi totă D-vóstră închideți adunarea, singurulă dramă ce v’ară fi putută arăta curați înaintea țerei, ce ară fi putută aduce credibilă prin pedepsa culpabililoru? După astă faptă întrebă pe orice omă cu pucină consolinnă se respundă dacă aă fostă bună scă nu voinlă Adunării? Cumă însă,jficu apărătorii Guvernului, Statulă se remană fără bani, țara în am rbră, fără fecționari, fără scula și altele? A se pronunția asemeni cuvinte de cătra aginții, apărătorii Guernului, ea areta profunda inoranțiă sta rea voiniță a patronilor ă loră. Statulă nu ramănea fără bani. Guvernulă n’avea de cătă a se retrage sau a face apelă la alegători. Ela preferită mai bine a strînge impositele cu sila, aplicăndă prin gendarmi legea de urmărire la toți locuitorii. Și pe căndă casele cetuțiăniloră suntă călcate de jandarmi spre a strînge impositele, cumă mai pote ore dură acestă Ministeriu ? Pe ce serachimă elă de cătă pe silă? — Și căndă acesta este dovedită, nu este óredă adeverată anarhiă? Și de acesta anarhiă cine este ore vinovată? Camera saö Guvernală?— însuși Ministerial de resbelă a declarată că este constituționale a refuza impositele. Ilă felicitămă că au recunoscută Camerei acestă importantissimă dreptă. Ilă felicitămă mai cu semn, pentru că au fostă francă în facia națiunii. — Ilă întrebămă însă pe d-lum, pute va cu aceaași francenă și fără ca se rosisea, se spună în facia țerei că, după ce e constituționale ca Adunarea se refuse impositele, apoi o totă constituționale ca Guverniulă se să stringă prin ordinanțiă și prin siluirea aceloră ce aă urmată constituționale și nu aă plătită? întrebămă totă pe domnulă Ministru de resbelă ca se ne spună ce făcea Guvernulu dacă țara, ascultândă de votulă constituționale ală Adunării, nu se supunea nici chiară silei, și respundea la forțiă prin forțiă? — Ce se întîmpla atunci? — Anarhia, respundă partizană Guvernului. Dară încă vă dată cine ar fi făcută anarhia? — Aci trebue se respundeți. Camera, care exercita uă dreptă constituționale, sef. guvernulă care îlă viola? — Dară, mai ,că amicii guvernului, votulă Camerei nu s’a întărită de domnitoriă. Voturile de asemene natură n’au trebuințiă de sancțiune. Adunarea are dreptulö a vota impozitele, cari nu potă fi strînse de cătă dupe aprobarea iei. Căndă dară se presintă Adunării mă proiectă de lege financiariă; dacă ea îlă priimesce, atunci numai guvernulă, spre a lă promulga, trebue se să sancționeze Căndă însă Adunarea îlă refusă, proiectulă remăne josă și guvernală nu pute zice că refusul Adunării are nevoie de sancțiune, și că numai căndă refusulă să ară sancționa, numai atunci proiectulă ar fi căzută. Totă astă felă este și cu bugetele. — Ele suntă nișce proiectele legi prin cari se cere anuale încuviințarea strîngerii impositelor. Căndă ele sunt ă refusate, impositele sunt ă refusate și refusulă n’are nevoie de sancțiune. Adunarea are dreptulö a vota impositele, deci, precum ă a recunoscută însuși Ministru de resbelă, și p’acelua d’a le refusă. Adunarea clară a esercitatű dreptuli seă constituționale; ș’acestă dreptă n’avea nevoie de sancțiune, căci refusulă unei legi, fiă de imposite, fiă ori de ce, nu se sancționeză, îndată ce e refusată, ea cade. Prin declararea d-lui Ministru de resbelă, guvernul însuși a declarată că Adunarea era în lege, și prin acesta aă mărturisită că calea pe care a apucată Ministerială este neconstituționale, singuri aă mărturisită prin asta că voescă a intra în guvernămîntă personale. Acesta e ună adeveră ce nimeni-lă va contesta. Tora sufere, și aceste cuvinte repetite din gură în gură mergă din sată în sală și cine scie unde se voră opri. Romăiulă nostru e bună, e răbdătoră, acesta este ună adeveră; dară luați sema ce nu cumv? se se împle cupa suferinței orăl luați sema! domni Miniștri! De 4 ani de zile, Românii can-și puseseră speranția în ună viitoriă mai bună, nu întîmpină de cătă desilusiuni. Nu-l faceți a regreta trecutului Nu ascultați consiliurile ce ve dau lingușitorii voștrii. Ei ne spună, ca toți curtezanii, că țara nici vă dată nu a fostă în uă stare mai fericită de cătă acuma. Ve înșeilă. Puneți urechia la pămîntă și ascultați. Guvernul personale nu mai este cu putință astaiji. Și voi, Romăni de tóte culorile și partitele, simpluți-ve demnitatea și puterea vostră. Aduceți-ve și voi aminte că astăzi nu mai e timpulă căndă cetățianii trăgeau la fugă, a^i flăcare e liberă și, daca e uă datoriă a respecta libertatea altuia, e vă datoriă totă așia de mare a o conserva pe a sa. Rădicați puternica vostră voce și protestați, pe calea legale, contra oricei apelări, oricării nelegiuri, și nu scăpați din vedere ca libertatea e celă mai prețiosă dată din lume, și a fi liberă însemnă a nu fi sclavă. Și stă totă d’auna în mintea vostră că vox popoli vox Dei! Vocea Poporului este vocea lui Dumnez^eă!!! P. R. Ună lăsiană. Starea Romăniloră în Egipetu. Fiindu aici lăcuitorii de 19 ani, am avutu prilejulă se cunoscu starea Romăniloră, și ca unii patriotă m’amă interesată de onorea patriei nóstre, și am făcută ce amu putută străiniloru Romăni ce am fostă pe aici trecători și stabiliți; dară acumă de vre trei ani, starea Romăniloră ajunsă arătă de ticalosá și defăimată în cătă nici cele mai mice națiuni nu ar pute suferi să asta degradațiunea supușiloru lor. Mai înainte de tratatură de la Paris, supuși Romăni era protectați oficiosamente de aginții Rusesc!, protecțiune pe care n’o iubescă Românii, dară ăncai totă eră ceva; ăncă de aatunci guvernulă rusescă prin uă circulare cătră aginții loră a desființată acastă protecțiune și a trimisă tóte pașaportele României la autoritatea locale. De atunci, în lipsă completă de protecțiune a vreunei represintante ală guvernului nostru naționale, Romănia, remasă cu totulă în mănele turciloră, ce fără milostivire îi trateza multă mai reă de cătă pe boi. Căndă vreună Romănă ajunge în portulă Alesandriei nu e slobodă ca toți Europei să dsă la tréba lui, dăndă pașaportulă biuroului pașaporteloru, dar fiindăcă acestă guvernă Egiptiănescă nu recunoșce pașaportele Romanesc! de nimică, pe săraculă Romănă trebue ca p’ună osînditu, acompaniată de ună carasă, să lă ducă la Poliția, se dea chezășie personale, și daca nu cunosce pe cineva saă nu e recomandată la vreună neguțătoriă aici, pe lacă se lă pune la inchisore (nu arestă căci turci nu aăde cătă închisori) împreună cu toți hoții și tâlharii și face acolo pănă- și vinde și cămașa ca se scape saă dacă are bani trebue să de vre done, trei lire unui ovreiă leșescă, numită jupănă lancăle, hirotonisitu nu știă de cine Miletbașii (mai marele) alu Romăniloră și cunoscută de Poliția; atănci acâstă scărnavă făptură îlă ié în chezășiă și să scote din grosă. Astăfeliă a pătimită acumă vre sése lune ună tînără romănă tipografă, numită Costantinescu. A ședută la inchisore pănă ce s’a bolnăvită și s’a trămisă Poliția cu fetele la picióre la spitale și daca nu se găsia ună doctoră Englese ca se-i scoiță fetele în spitale, putea se și indră în câtenatu. Cine are vr’o îndoiéla póte se cerá și doadă din partea numitului Costantinescu, ce încă trăesce pe aici. — Eră cătă pentru chezășiele ce guvernulă Egiptiănescă, cere de la Romănî, căndă vină aici și căndă pleca, cine vré se știe póte se întrebe pe d. Sturza de la Bărlad, pe frați Angelescu de la Giurgiu, pe d. Călată de la Focșiani, și pe pictorele nostru Romănă Mateiescu, și alți mulți Romăni ce au visitată in anii aceștia Egipetulă. Trebue se scrți, domnule Redactor, că aici la biuiculă pașaporteloră, se găsescă vre 500 pașaporturi Romănescî, dară Romănii nu suntă mai mulți de câtă vre 150. Celelalte pașaporte se vede că le aă abandonată acei ce aă venită cu dînsele, negăsindă nici aă protecțiune aici. In vremea fanarioților, la Bosforă se vindeaă pașaportele Românesc căte lei 50, așia toți evrei leșescî, toți jucătorii de cărți, falsificatori, și speculatori de femeie aă ajunsă aici cu pașaporturi Romănescî, ast“sfelă in cătă a ajunsă cădicerea Valaca nsemnâdă aici femeiă perdută. Luptă pașaportele Romănesci s’a ascunsă tóte sufletele degradate. Acesta au făcută că pașaporturile Romănesci, nu mai sunt de loc și respectate, și nimine nu voiesce a luă pe respunderea lor și pe acei cari se presinta ca Romănî. Egipetul, domnule Redactare, nu este precumü era uă dată uă pustiă, suptă guvernulă lui Mohamed-Ali, a luată uă mare schimbare, și acumă aici avemă mai multu de vreoă sută de mii de Europi ani, de tote națiunile; comercială de ln India, întreprinderea tăsării Istmului de Suiz, feluritele productorî ale locului, a atrasă uă mulțime de capitaluri, de neguțători și meșteșugari și printr’atătea mii de străini vine și cate ună Romană cu chierestrea, cu buarchidăuiă de la Viena, și cu tutună și alte producte de la Constantinopole, cate una tîmplarii, căte ună bărbiăriă (bărbieri avemă vre sósc aici) căte ună tacămă de lăutari, croitori și felă de felii de industriași, dară din pricina neaverii unui represintante română fără nici uă protecțiune, și vedîndu-se desprețuită și elă pe lîngă ceilalți numiți Români (cari nu suntă de cătă venetici vagabonzi) se duce în alte locuri. Trebue se scrii, domnule Redactare, că puteamă se avemă uă mică coloniă aici Romănască, dacă guvernulă nostru orânduia pe cineva de aici (dacă nu vrea se facă cheltuială statală și se trimită vr'uă Română d’acolo). Vodă mare trebuință d’acesta, mai întăiă ca se spele numele românescă de atătea ponosuri, și ală doilea ca se protecteze pe ómenii onești ce vină de aici, meșteșiugari, și bolnavi pentru schimbarea climei, și se nu aibă trebuință uă patriotă ală nostru se se căciulască scărnaruluî Miletbașiuancă). S’a trimisă aă petițiune supscrisă de mulți Romănî la guvernu, precum și aginției nóstre la 1861 și 1862 pe la Masă, dară în deșertă ne amă ostenită. Acumă altă nu ne-a remasă, de cătă se facema apelă jurnalismului nostru, ca ună organă ală națiunii, spre a susține astă drepta causă. Amă ajunsă, acumă căndă avemă mă guvernă naționale și unu represintante la Constantinopole, se regretămă timpulă căndă ne protegiză consulii muscali. Credă că acesta nu este spre lauda guvernului și sperămă că va căuta a remedia la acestă reă. Unii romanii din Alexandria în Egipetă. 1863, 7/19 Septembre, SITUAȚIUNEA IN POLONIA Armia rusască în Polonia priimesce mari reînformări, mesajele teroristice ale dominațiunii rusesc ajungă din a ji în di mai aposatorie; lîngă fruntaria austriacă se adaogă numerulu trupeloră în ființă cu alți 20,000 óment, sau mai bine ijhindu Muscali spre a popri introducerea de arme prin contrabandă, și cu tote acestea cu totul preponderanța apesătorriă a puterii materiale, în tabera polonă n’a peru, nici n’a scădută încrederea în propria putere naționale; s’asigură că guvernul naționale este decisă a continua lupta cu tótu energia și a-i da și uă întindere mai mare de cătă avu pînă acumă. Spre acestă scopă se lucreza la uă nouă recrutare, care în parte se și pune în lucrare. Cătă pentru miijlocele pecuniare, capii revoluțiunii n’au nici uă grijă. ..tată ce mai esiste în țară, este ală patriei și trebuie a fi sacrificații pentru liberarea iei.“ Singura dificultate este a-și procura arme. Acastă cestiune preocupă seriosă pe capii guvernului naționale, dară nu este în stare a-i face a retrograda dinnaintea dificultățiloră, ce neaperată voră fi mai mari de cătă pîn’acumă. Pe d’altă parte țeranii suntă camă osteniți de marile sacrificie de totă felulu și numai perspectiva unei intervențiuni europiale póte întări încă curagială și per-