Romănulŭ, octombrie 1863 (Anul 7)

1863-10-25

...HO eAh'Uai 25 OcfAmbrfl, G K KMnbrt5. iată chiar­ pe cuvintele d. Cogălnicia­­nu, am­ declaratü că vomu aștepta faptele noului ministeriu. De­și nu punem fi nici unu temeiu pe programe, totu însă ar fi fostu­mal logica, și din tóte ponturile de vedere mai bine, ca ministeriulű se fiă publicată programa­rea îndată ce a venitu la putere. Ca­lea și ideiele sale aru fi fostu cunos­cute, și acesta ar fi asigurat și și linis citii țara atătfi de multu îngrijită des­pre planurile de guvernementu perso­nale, și prin urmare de perire pentru națiune, ale puterii esecutive. Darii, negreșitu, ministeriulu voes­co se facă cunoscuta programa­rea în Adunare, ca s’o potă îndată susține prin fapte. Se așteptămu. Și spre a pregăti terîmulfi desbaterilorö nós­­tre asupra pericleloru stării actuali, s’aducemfi aminte publicului, și chiaru ministeriului , unele părți ale acestei programe, cuprinse în discursul ei pro­nunțate de d. Cogălnicianu cu ocasi­­unea desbaterii Adresei. Ecă părțile cele mai însemnate din declarațiunea făcută de capulü mi­­nisteriului actuale. „Sunt și pentru guvernulu consti­tuționale represintativă în totă puterea cuvîntului. „Recunoscă că acastă Adunare este înzestrată cu tóte drepturile care le are ori­ce Cameră în Europa, recu­noscu că ea are drepturű de controlu asupra tuturorö actelorii guvernului, recunoscu că chipulű celű mai bunii de a cărmui că țerii nu este de a tăgădui Adunării drepturile sale, ci e din contră a i le recunosce. „Nu acumu căndi­ suntu în vîr­­stă coptă, voi fi voi se-mi adepostescu capul­, la betrănețe, la umbra despo­tismului. „In Englitora, Tronulfi alege obici­nuită miniștrii sei din Adunare, nu ca îndatorire, dar și prin prudință. s­ă­dată ce Domnulu a alesu miniștrii, acești­a suntu datori a-și atrage încrederea A­­dunării. linu ministeriu care nu se adopteză de majoritatea Adunării nu póte foncționa. „Țiu la Convențiune, pentru că și astă­zi suntu acela­și ce eramu cândfi s’a subscrisu Convențiunea, și când fi­i0tă țera a Șisu, de­și acesta hhartă nu e făcută de noi, daru ne o însușimO ca propria nostră proprietate. „Nu suntu pentru guvernule per­sonale. Se me ferescu Dumnezeu se fiu pentru guvernulü personale. „Imperatulu Napoleon ne a Șisu: N­'aveți omeni mari, în lipsă de ómeni mari, ve dau principiele de viéțu de la 1789, ve dau Convențiunea, ve dau guvernulu represintativă. „Domnitoriulu este omit, nimică mai multă de cătă unni omă, nare pre,ten­­țiunea de a fi unu bărbatu mare. Se­mința bărbațiloră mari s'a perdutu de la Ștefană celă mare și Mihai Bravulă. Acesta semînță este secată: „Nu voescu autoritatea pecetlui­­rilor si, a voinței personali, a despotis­mului; daru voiescîi autoritatea legii, autoritatea cumu este în Belgia, in Pie­monte în Anglia, autoritatea cea legale și mare. Acesta e singura autoritate ce o doresc și, și se me ferescă Dum­­ned­eu­ de a voi alta-ceva. „Guvernulu constituționale este oă formulă de cîrmuire pe care națiunile moderne Hau inventat fi și l’au dat fi perfecționîndu­le din seculi în secul și pentru a paralisa arbitrariulă, capri­­țială, despotismulă, defectele unui singură omă, ale Domnitoriului. Elu este me­nită de a face ca uă națiune se pótu merge înainte, chiarű avíndu în ca­pulu seu unu Domnu ca toți er­eniií. Guvernulu constituționale face o dară de dispare individulă, elu face de dispară calitățile și metehnele omului, elu face din stepănitoriă nd ființă abstractă. „Prin ale­gerea Domnului, amu pusă Convențiunea in aplicațiune, amu do­­bîndită dară guvernulu constituționale. Ei bine, acumu suntemă în guvernulu constituționale, și în acestă guvernă ce e domnitoriului In dată ce e m­ă gu­vernă constituționale, Domnitoriulă nu mai e ună omă, nu mai e ună parti­­culariu, ela nu mai are calități și me­tehne individuali, el­ devine Domnă-ideii, Domnă-constituțiune, Domnă principiu. „Eu aperi­ pe Domnitoriulü-prin­cipiil, pe Domnitoriului-ideiă, era uu pro­­mfi. Căci pre om fi n’avem fi dreptul, nici a’lui critica, nici a’lu a­­pera. Omul e persona, omul, trupa, o muhi materia, póte și elfi se aibă gre­­șelele sale, ca fiă­care din noi. „Fórte dreptu, fórte constituțio­nale este cererea ca unu ministeriu se se presinte cu programă înaintea A­­dunării. Recunoscu ca uă dogmă că ori­ce ministeriu, căndu­ se presintă pentru ăntâia dată în Cameră, trebue se vie c­u program spu, și apoi la în­­ceputulu fie­căria sesiuni este datorifi se dea semă de starea țerei. „Vedeți că înțelegfi și mărturi­­­sescu tóte regulele regimelui constitu­ționale. „Unu ministru e datorifi se scie tóte ce se făcu în tera sea, totui ce privesce pre­fera sea. „Acea­a ce se póte cere de la unui ministtru căndfi rinduesce pe ci­­­ne­va în funcțiune, este se consulte dosariele ce le are, esie se ție semă și de glasulă presei, căci, cu tóte de­­­fectele iei, presa tot fi lumineză, presa totfi are și partea sea cea bună. A­­celui ministru este vinovații, când fi, dobîndindu dovedi temeinice contra u­­nui funcționarist, totfi um­ineză a’lfi ține în funcțiune. , Dorimfi a ni se da proiectele pentru reforma electorale, PENTRU URMAREA TEREI, pentru crearea Cur­ții de coni­­ luri, pentru organisarea dis­­trictelor ei, municipalități (oră și coma­ndorii. „Centralisavá introdusă la noi ne împedică de a merge pe calea con­­­venționale. Țara pătimeșce și este de datoria Adunării ca se mărginescă a­­cestă reă. Este de neaperat și mărgi­nirea in etarele cuvenite a acestei cen­tralisán, căci artfi-felifi unfi guvernă devine absolută, și de acolo provină de mai multe nemulț­umiri, cele mai multe lovitu­ri, interesele private. „Socotit c’ar fi trebui a se pune uă responsabilitate seriosa și asupra funcționarilor si subalterni Ar trebui se ceremîi se ni se­­ presinte că lege despre responsabilitatea tutoră funcționa­­rilor­ publici, care lege se dea facul­tatea fie­cărifi cetățianii de a urmări înaintea instanțelor si judecătoresc­ com­peting, pe ori ce funcționari si admi­nistrativii care ar fi făcut și contra le­gii vre uă lovire în dreptul a cui­va. „Suntu de socotință c’ar trebui ce cerem și a se aplica progresivii prin­­cipiului inamovibilității magistrațilorfi. Se ni se d­a­uă lege care se supună la pedepsă, ca usurpatorifi ale represintațiunii naționali pe ori ce func­ționarii­ administrativii sau judecato­re,seu, care ar contribui a falsifica lis­tele electorale. „Se ni se dea li­gea de NECOM­PATIBILIT­ATEA MANDATULUI DE DEPUTAT!1 cu unele din funcțiunile publice, pentru a pasira Adunării ca­racteriului de neatîrnare care singură © ii póte atrage încrederea țerei. „Se ni se da reforma electorale, însă vreți reforma electorale pentru a face din adunarea nostra uă mai de­plină represintare naționale, unfi mai puternică controlu alui puterii esecu­tive; vreți ca se intre în adunare toți cetățiănii ace; cari suntu în stare de a exercita acestfi mare drepții politicii. Insă nu vreü se supună puterii esecu­tive pe puterea legiuitoriu. Vreú ca din legea electorale se nu putu urma nici uă abatere. VREAU CELE MAI MARI GARANȚIE IN APLICAREA IEI. In acestfi chipsi înțelegfi vă reformă e­­lector de sinceră. „Efi ceru înființarea consilielor­ ținutali, pentru a da intereselor ei lo­cali cuvenita îndestulare și pentru a ave unfi controlu net,vü asupra abuzu­­rilor și ce s’ar pute întîmpla în ținuții. Trebue se cerem fi uă înființare temei­nică a consilielor­ municipali, în care nu trebue se se ved â neconteniții ma­ri puterii esecutive. Asemine trebue a se organisa seriosă și consiliere co­munali, cerii ca aceste instituțiuni de ochrmuire de sine se fie așezate pe astiifelfi de base în cătfi se nu de­­pindă de puterea esecutivă. „Se ni se dea legi cari se ne garanteze în contra arestărilor ei pre­ventive fără mandat și judecătorescfi. „Se ni se uea legi care se ne garanteze neviolabilitatea domiciliului și libertatea presei. „Este neaperată nevoie de a se face căile de comunicare, aceste ar­tere de viață a unei țeți. Socotit c’ar fi bine se cerem fi a ni se supune cătfi mai curînd fi uă lege, prin care se se­otărască ca uă parte din ar­mata nostră se se întrebuințeze la marile lucrări de utilitate publică, cari suntu de unii interest­ naționale. „Desele disolvărî a adunărilor, în­­tr’unii timpii de reorganisare, cum și este acesta în care ne aflăm și, nu pa­te se aducă de cătă impedicare în lu­crările nóstre. „Nu suntu pentru politica d. Cre­­țulescu. Țeza este îngrijată de amenin­țările ce se facă libertăților­ nóstre constituționali. „Fiu al fi tribunei, datorind fi totfi ce suntu regimelui parlamentaria, mai bine se fiu fulgerată de cătri se de rîmfi aeastă tribună, de cătri se con­­spirai în contra libertăților­ nóstre con­stituționali. „Se me tresnescu shimnefică mai înainte de a conspira contra regime­lui constituționale, acestei regime este temelia libertăților­ nóstre și viitoriul fi țerei nóstre.“ Acestea sunt­ ideiele d. Cogăl­­nicianu declarate în adunare, acestea prin urmare trebue se fie ideiele mi­­nisteriului șefi, și aceste ideie trebuie se le vedemfi în programa cu care ministeriulu aptuale se va presinta în adunare. Toți acei cari cunoscu­ adresa majorității adunării, adresa oposițiunii, scrfi­că ca cuprinde tóte aceste do­rințe, ca ea cere tóte aceste reforme, tote aceste legi, atătfi de neaperate pentru întem­eierea regimelui constitu­ționale, cu tote libertățile sale depline, și pentru solida organisare și prospe­ritate a statului romănfi. Așteptămu dara programa oficiale, ministeriale, a noului cabinet și. Acesta programă trebuie se cop­indă tóte ide­iele emise de d. Cogălnicianu, ca de­putată, în Adunare, și amintite de noi ncumfi pentru a nu le perde din ve­dere și pentru a pune publicului în stare de a pute se judece atătfi pro­grama cu care va veni în Adunare, ca ministru, cătă și faptele adminis­­trațiunii sale. Programa unui ministeriu este absolutit neaperată spre a vedea limpede și curată ideiele ce are, reforme­le ce promite, politica ce se obligă a urma. In facia unei programe, tera scie ce guvernă are, scie ce voiesce guvernulu, scie ce trebue se aștepte de la guvernă, și scie se compare faptele din administrațiune cu vorbele din programă. Timpulfi vorbelorfi a trecuți­, as­­tă­zi vorbele nu mai afi nici uă gre­utate, vorbele nu mai înde­stuleză ț­e nimeni. Astă­zi, Aduna­rea și­­ ora ceru­ fapte, ceru­ legi, ceru­ reforme, ceru îm­bunătățiri, cei fi punerea în lucrare a ideielor și din Adresa majorității, cari, aretarăm fi, sunt și și ideiele manifestate de d. Cogom­ițianu în Adunare. Se așteptămu programa, și mai cu sâmă, se așteptămai faptele. (Va urma) Radion Bucuresci 22 Octobre 1863 Domnule Directore ! De apro­ie cinci ani, am avutii auerea d’a fi secretari dú Redacțiunii Românului. In acestii timpii, în mij­­loculu familiei d-tale individuali și'a m­ijlocului familiei celei mari a par­titei naționali, am învețat fi datoriele mele de omfi și de cetățen­i. In căminului familiei d-tale, am fi învețat fi ce va se adică a ave­uă ini­mă, ce va se Z*° â a iubi, a se sim­ți iubiții, am învețat fi încă ce este abnegarea cea mai completă, cum și luptele, durerile, suferințiele cele mai mari ale omului politicii, adăpații cu­ injurie infame, sunt fi plătite ca unii su­rîșfi alfi familiei, cu stima și iubirea iei, cu stima și respectulö­amenilor si onești. Am mai învețat și de la d-ta, de la d-nii Brătianu, Golesci, Panu și cei­lalți amicii ai d-tale, de la acei­a cari formeau familia cea mare a partitei na­ționali, a-mi îndeplini datoriele mele de cetățianu, de Românii, a respecta prin faptele ca și prin scrierile mele națiunea mea, publicului, care ne prin veste, ne ascultă, ne judecă; am fi în vețtar fi că celui care este la redacțiu­­nea unei foie publice, este datori și a cântări bine fie­care ideiă, fie­care cu­­vîntă, înainte d’a sfi da în dominiului publicității, pentru ca nici uă espre­siune se nu ofenseze auzului națiunii, nici uici cuvinta necugetată se nu-i amăgască cugetarea, și pentru ca prin respectule ce i se dă se se deprindă din ce in ce mai multfi se se respecte ea în­ 1­ă~și și se facă se fiă respectată» Ve ii­ut fi datorifi tot fi. Cumfi puteamfi se plătesc si datoria mea? Am căutut fi mijloce; n’am fi găsită de cătri m­ulfi. Am fi crezut si că nu pot fi a­­reta mai bine, nici Națiunii, nici re­­spectabilor fi iei fii, reconoscinția mea, decăt fi căutăndfi a me face demni de națiunea mea, demnii d’a putea ține uă penă în mănă, demnii de amid­a, de iubirea d-v. — Voiu se facă ace­stă cercare! Pentru acea­ a plecfi în Francia, în acea țară de unde civili­­sațiunea se respîndesce asupra lumii. Acolo voiu studia, voi­ căuta a-mi în­suși să părticică din căldura cea dă­­tátoria de vieță a civilisațiunii. Nu sei­ de voi fi reuși; voiu pune însă tóte silințele meu­ pentru acesta. Con­siliere d-v. chiar­ de departe, me vor fi ajuta. M’ai învețat și că unfi omfi o­­nestfi caută se și plătescă datoriele sele, caută darii se plăteșefi și efi p’a­m­a căt­re publică, și către d-vostă, și speră că voi fi plăti-o, celfi pucinîi prin silințele mele, de nu prin re­­sultatele ce voi fi dobîndi.— l­ü a­­cestu îngajamentii înaintea d­v. ș’a na­țiunii. Prim­ații, d-le Directore, salutările mele respectase. Eugenie Car­adu, înobila, și mai mult­i și te vor fi sus­ține și întări pentru totu viața dumi­­tde, pentru ca se poți trece și’nvin­­ge feluritele loviri și furiile ómenilor si ce ai se întîmpini în calea virtuții. Cătfi pentru cele ce me privescsi personale, crede că nu mi datoresci nimicii. în adeverii a­i făcut și mai parte din familia mea în curs si de cinci ani aprope. Cev­a însă ce ea ți a dată, i-ai napoiatu-o, căci ai măritaî-o cu unui membru mai multfi, ai întinsă cercului iubirii nóstre, și prin acesta ne ai făcut și mai buni și mai fericiți. Dute darci, iubite Carada, dute de ți lărgesce și inima și mintea prin studiulă adeverului ș’al fi frumosului, și dacă nu ne vom­ mai vedea — omului este adesea frăngătorisi ca tre­stia, și timpii în cari trăimă sunt și în­­tunecoși și viscoloșî — adu-ți aminte căndu­ te vei afla în momentele cele mai dureróse, c’a­i avuții doue fami­lie spre a te iubi, ș’acea aducere a­­minte­­e va face se ’nvingi ori ce du­rere și se devii din ce în ce mai demnii de frumósa și nenorocita nostră Ro­­măniă. C. A. Rosetti. Iubite Carada! Plecăndă, mi ai trămis fi un epi­stolă pe care ai sclută s’o faci asta­­felfi în cătu se me silesc! s’o dafi pu­blicității. Suntă datoriri s’o publică, fi­ndifi că prin ea ne aveți cătți de de­licată și sacră este misiunea acelui ca­re se pena în mănă pentru a vorbi publicului, suntfi datorisi s’o publicfi, Hindu că ea arată cătți de căldurose și nobile sunt și simțîmintele ce ai pen­­tru națiunea dumitale, și Hindu că le­­gămintele ce iei către dînsa te vor fi Destiune de imposite. Adresa către casieriulă de plasa Sire­tului de susă, districtul­ Romanului. Miclăușieni, 13 Octobre 1863. Arau primiții astăzi în 13 Octom­­bre avertism­entui­ No. 60, modelului I pentru plata contribuțiunilor și pe tri­­mestrulű III a. c. Precumu arau protestatu in contra avertismentelor ii trimise pe trimestrele preceding, protestedu și acumu contra acestui de faciă. Protestedu în numele constituțiunii țezei mele, contra ilegalii cereri a impositulorui, contra ilegalii aplicațiuni a legii de urmărire. Pro­testezi­ in modulu celü mai energicii în contra aplicații acestei legi; căci ea, având­­ de obiectă punerea in lucrare a budgetului, nu póte, după tóte re­gulele logicei, să esiste, de cătu nu­mai atunci cănd ii esiste unü bugeta. Acestü bugetü s’a refusatu pentru a­­nulți cuvinte de Adunarea țerei, și prin urmare nu să pute pune în lucrare prin legea de urmărire. Cei ce sunt­ ln guvern, trebue mai ’nainte de cătu tote și mai tare de­câtu toți să respectez­e legile, să se ție în sfera legalității. Pășind fi pe­ste ea, să facil vinovați de călcare de lege înaintea omenilorü și a țerei lor­, vinovați de violarea siraptimintelor­ de dreptate și moralitate înaintea lui Dum­­nezieu. Ilegale au fostü ăm­ăiele avertis­mente, ilegale acesta din urmă ; ilegale este ori ce confiscare, ilegale ori ce urmărire, ilegale ori ce vămuire, prin urmare și vă spoliare. Vă anunțiu deci, domnulu mea, că atunci, cându ve’țî fi pusu în aplicațiu­ne acésta spoliare, ve voiu urmări și efi­ca pe unii călcătorii de lege și pri­cinuitori­i de pagube în averea mea; și nu mă îndoescu de resultat și, dacă mai existe dreptate și simplimănt fi de ecitate în țară. (Subscrisă). I­. Sturdza. Adresa către același. Miclăușiău­, 16 Octombre 1863. Domnulu meu, Astăzi este 4»ua însemnată de dv. prin avertismentulu­ No.?4 fără num­eru, pentru vînjarea a sapte stoguri fănii. Din prețiulfi loru vroiți a îndestula pe fiscu pentru imposite neplătite de mine de la Martiu pina la Iuniu inclusivu. Înainte ca să comitețî uă călcare de lege din cele mai grave, nu numai suntu nevoită, darii amu și de datoriă a ve espune următoarele. Omenii se întrunesc și în societăți, formeaza sfaturi, și punn în capul­ a-A * V

Next