Romanulu, ianuarie 1864 (Anul 8)
1864-01-29
:\8ft \\í\i.vai.v smm'A\\r. London oa avândă ancă putere oblin gatorie, negreșita suptă are cari condițiuni. Tóte acestea nu surită de cătănă comediă, Englitera vă privi acesta ca uă agresiune nedreptă. — Mesicu, 6 Ianuarie. Negrete a făcută cercarea a relua San Luis, dară a fostăbătută cu desevârșire. — Juarez s’află la Zacatecas, unde Colorado adună uă armia spre resistență în contra Franței. — Bruselă, 2 Fevruariu. In consiliul miniștrilor de ieri s’a luată decisiunea a cede rugăciunii regelui și a remănea în funcțiune; a convoca Camera în a doua jumătate a lunei curente și a-i înfățișa bugetulă și legile administrațiunei. — Paris, 2 Fevruarie. Lichidațiunea de ieri din luna lui Ianuarie a fost deplorabile. In urma nuvelelor din Schleswig, au produsă uă scădere a cursurilor, atât la London câtă și la Viena. Precumă se dice, creditură mobiliară a contribuită mai cu semn la acea mișcare de scădere. — Ieria eșitu dră și pentru anteia Crădiarului Progres“ de la Sion, dupe oă suspensiune de dou luni. ROMANULUI 9. Iacomin.10 Petruiriu. CONSTITUȚIUNEA. A treia Epistolă. DOMNULUI ¥ (A vedea No. de etc.) Alț treilea modă prin care uă națiune își pote dauă constituțiune ne ai spusă că este „a ’ncredința a„costa unei Adunări de deputați aleși „spre acestu sfîrșit”.“ Acestă modă ne ai adusă aminte că este „celă preferată de Americani și de francesi la „1789, cândă aă scuturată jugulă ve„chiloră soră monarc“ Acesta este modulă celă alesă și de domnia~ta, și care, potă s’o spui îndată, este alesă și de mine. Cestiunea înse de căpeteniă nu este d’a căuta mai ânteiă ce voimă, ci d’a scăpa de relele și de periclele în care ne aflămă. Deci se cercetămă puțină, totă din puntură de vedere ală situațiunii, și modulă ală treilea astăfelă precumă îlă desvolți în ântîia dumitale epistolă. (18 Ianuarie.) Dupe ce constați c’uă Adunare alesă înadinsă și compusă „de membrii acreditați din feluritele părți ale teritoriului“ va putea face oă constituțiune mai bună, și care, prin acesta chiară va putea fi priimită de națiune apoi <aici. Mijlocele ce am fi aratată n’ară „putea fi întrebuințate dacă națiunea „va fi guvernată de către unu monarh „în momentele în care trebuința unei „schimbări în forma guvernului va fi „simțită. Este de temută c’ară putea „nasce între monarh, și popor” des„bateri forte supărătorie și care ar avea urmări grave asupra formei în „care ar trebui se se facă schimbarea.“ Dup’aceste fericesc poporulă care ar a avea ună suverană ce ar scis’aprețuiescă mărirea datorieloră sale și care, „recunoscândă că glasulă supu și soră sei, este espresiunea unei trebuințe reale, va acorda acestui poporă ua constituțiune vrednică a face „fericirea sea. Ș’apoi adaogi. „Negreșitu c’ară fi mai conformii „principiilor de dreptate și umanitate, ca poporul ă se dă priimifh a „lua parte, prin deputații sei, la re„dacțiunea acestei legi fundamentale, „dară dacă ea, (legea fundamentale) „mulțumescu interesele sale, déca cu „înconjură drepturile naturale de garanțiă îndestulăt0rie, dacă realizeza „măritișiulh acela alu aliandei dintre „putere și libertate, atunci poporulă ,,ratifică prin ascultarea «ca acestă mare „contractă, care, numai de va fi oservată și esecutată cu sinceritate și bună „credință, va deveni tot atătă de solidă ca „și cândă va fi rosullalulă uni consensus „omnium. Exemplu despre uă nobilă „și înaltă abnegare rngâscă ne a dată „suveranii Bavariei și Belgiei, Ludovic „și Leopold I. cândă poporele lor”, „mănate de torentele revoluționilară ’ală reformelor” anului 1848, se pre„sintară naintea palatelor” regesei din „Munchen și Brussolles, cerendă re,forme , constituțiuni. Ambii regi, „punândă mai presusă de interesele „corónei spiritul“ epocei și fericirea „poporeloră, abdicară, ne voindă a fi„eipedica binelui publică.“ Și mai la vale, vorbindă față de modulă ală treilea, de constituțiunile făcute d’ua constituante, ne aduci aminte că: „Tratatul de la Paris s’a îngrijită de guvernulu ce avea a administra România în timpulă consultării „iei prin Adunările ad-hoc, și Glaurendon a propusă a provoca libera „espresiune a dorințelor, poporațiuni„soră, cea a ce nu s’ară putea realisa „dacă domnii Ghika și Stirboiu, ară „remănea în stăpânirea puterilor, de „care dispuneaă.u Mi este peste putință, onorabile demnă, s’admiră că nu recunosci acumă greșiala politică ce ai făcută puindu aceste disertări filosofico-politice supte ochii publicului română Mi este peste putință s’admit ca nu recunosci acumă că luăndă pena în mână ai fostă preocupată numai de teoriele politice ș’ai uitată cu totulă și situațiunea nostră, și gradul nostru de educațiune politică. Și ce vei mai zice cândă iți voi mărturi în inceritate, că că însumi, care oricâtă se fiă de ne ’nvățată totă amă studiată ceva, am citită câte ceva, și cu tote acestea am citită de mai multe ori aceste părți ale seriei și dumitale, le am citită chiară acumă de trei ori, și totă n’amă înțelesă bine, nu ce ai voută arice, dară ceaa ce ai jisă ? Me explică. Despre ce este desbaterea ? Pentru ce ai luată pena în mână ș’aî dată națiunii uă parte din studiele dumitale, din rodulă veghiărilor și cugetărilor dumitale? Fiindă c’ai ve^ută că ne aflamă într’uă situațiune critică, fiindă c’aî reghuta că pe lângă încurcăturele și periclele situațiunii mai avemă și nenorocirea se nu prea scimu bine calea cea mai bună pe care trebue să apucămă. Pentru ce dară, vorbindu-ne de modulă al III-lea, de modulă celă bună prin care că națiune își pate da uă constituțiune, ne ai spusă tóte cele ce le reproduserămă aci? Este vorba,dupe dumneza eră nu dupe mine) se ne dămă uă constituțiune nouă; pentru ce dară ne spui că poporulă din Bavaria și din Belgia, s’a sculată la 1848, a cerută uă noue constituțiune și că regii loră cei buni aă abdicată eră poporulă adorândui, a strigată se trăiescă Regele și i-a oprită se nu plece? Nu-ți combat iubire ce ai pentru fostul rege ală Bavariei, deși ei nu numai n’o împărtășiescă dară ancă îlă credă mai multă ună dilitante decâtă ună rege patriotă, mai multă ună iubitoriă de desfrânare decâtă ună iubitoriă de fapte mari. Dupe mine, omulă care într’oă vârstă matură, urmăresce femeile și actrițele și mai cu sema domnitorii cari au nerușinata imoralitate a alerga dupe femeie și a trăi în publică cu...............................................moralitatea publică se opreșce chiară d’a scrie cea a ce facă domnitorii imorali, ca fostulă rege ală Bvariei), regii acei r, dupe mine, corumpă și ucidă uă națiune și nu trebue se le dea mâna ună omă onorabile cu atâtă mai puțină se le dea guvernarea Statului. Acela care nu-și respectă socia sea este ună miserabile care nu va respecta nimică. Acela care trăieșce în publică cu că Lola Montes, a perdută pudurea, și cine a perdută pudurea nu mai are ce perde, și nu este crimă ie, la ocasiune, nu va fi în stare a face. Dacă nu este vorba aci despre regele Bavariei, pentru care ai uă opiniune greșită, ci despre rudele ce putemă culege, în cestiunea ce ne intereseză, din cele ce ne-aî spusă aci și din cea-a ce ne-am spusă mai la vale c’a făcută tratatulă de la Paris pentru a ne scuti de înrîurirea Domnitorilor, Ghica și Știrbei asupra facerii unei Constituțiuni. Ce felă ? Ne trebue să Constituțiune, și ne trebue ăncă s’avemă una bună și forte curendă, căci, „primăvara sosesce,“ și căci, firămă oficiale amenințați de intervenirea străiniloră d’a ne da ei uă Constituțiune. Și ’n locă se ne spui care este modulă celă mai bună și totă d’uădată cela mai pratică, ne aveți, mai ăiteră pe Domnitorii cei buni, și ne spui încă că ei ar pute face uă constituțiune bună pe care „poporulă oă ratifică prin ascultarea mea“ și că „Constituțiunea aceaa „devine totă atătă de solidă ca și cândă „ar fi resultatulă unui consensus om „uium ș’apoi totă aci ne spui că Domnitorii potă înrîuri asupra unei Camere Constituante ? Ce dară se facemă noi în acestă posițiune critică? Adunarea actuale este rea, prin urmare nici că trebue se ne mai ghendimă d’a ne servi cu densa. Se convocămă alta, c’uă misiune aduoc ? dară atunci, ne-am spusă se nu uitămă ce a făcută Tratatul de la Paris, ce a <lisă Lordulă Clarendon, ce a glisă d. Ion Brătianu, în broșiura sea din Paris contra Tratatului de la Paris, despre înrîurirea ce ar pute ave puterea esecutivă, ce ai glisă în fine însuți domnia-ta: „înse mijla cele coamare tată n’ar fi pute fi întrebuințate decă națiunea va fi guvernată de către ună monarcă în momentele în cari trebuința unei schimbări în forma guvernului va fi ună simplucă.“ Și ne-am mai țji să încă se nu uitămă c’ar pute nasce „între monarcă și poporă des„baterî forte supărătorie,“ și că se mai scimă c’ar pute ferici poporele Domnitorii dinară sei „a prețui totă grandarea datorielor- loră, și le-ar da ci uă constituțiune, care ar fi primită pe făcute și care ar fi tare ca și cândă ar fi resultată din consensus omnium.11 Încă vădatâ dară, ce se facemă? Adunarea acesta este rea, periciusă lnei Adunări ce ar pute fi înrîurită nu se póte înlătura, ș’ar fi ună mare periclu chiară încercarea d’a se ’alătura. Deci, între doue rele, siliți a alege pe celă mai pucină omorîtoriă, nu ne mai remăne de cătă se ne aducemă aminte de Bavarezi și de Belgianii de la 1848, și se ne fericimă rugândă puterea esecutivă d’a decreta uă Constituțiune, pe care națiunea încuviințându-o prin tăcerea iei, vomă puté s’o privimu „totă atătă de solidă ca și cândă ar , fi resultatulă unui consensus omnium:11 cuvântă ce surită fericită că Pai pusă în latinesce astăzelă în călă pucini îlă potă înțelege, și pe care cu nici mă preță nu să voiă traduce. Soă, domnulă meă, soă forte bine că nici cu capulă nu voc sci una ca acesta. Amu avută onorea se tecunoscă și prin urmare scă bine că nu potă face de câtă a te stima; declară încă că scă forte bine că credințele dumitale politice sunt tari și că credința mea este că nici uă putere nu te ar pute face se te înclininaintea despotismului. Dară recunosce c’aci nu este vorba de noi, cari avemă onórea a-ți cunosce principiile și cugetările ci de cei cari nu le cunoscă; că nu este vorba nici chiară de ce cugoți ci de cele ce o jicî. Recunosce ăncă că nu suntă mulți cei cari căndă citescă că faia publică scă osebi tóte manoperile unei pene literarie și că cei mai mulți caută realitatea, posibile țlileî în cele ce i se spună, mai cu semn într’ună drabă. Și d că vei recunosce aceste vei fi silită se mărturesci, că, de și fără voia dumitale, ai făcută înse cea mai ageră propagantă în favorea despotismului. Și de te mai îndoiesc ascultă pe cei cari te laudă a-fi și te vei asigura. Constituțiunile se daă, ait isű, în trei moduri. 0 de regele, în unire cu autoritățile publice, ca în Engliteza și națiunea o recunosce pe tăcute. Se însărcinază cu facerea iei, ună legislă; sau se alege uă constituante, dară atunci „se presupune că națiu„neconstituită sée care d’abia a scuturată jugulă vechiloră sei tirani; în„se mitflocele aceste n’ar fi întrebuințate „dacă națiunea va fi guvernată de un monarh,“ și dovadă tratatulă de la Paris pentru Divanul ad-hoc. Deci noi, aflându-ne în cea mai asolută neputință a face cele ce cerea tratatul de la Paris, și mai pucină încă ceea ce cerea Ion Brătianu, trebue, séb se perimă sau se facemă ce <^lict c’au făcută Englesii. Și fiindă că uă națiune nu seotărasce a peri, de bună voia iei, fiindăcă pilda englesiloră nu prea este rea, fiindăcă regii, chiară cei imorali, găsescă apărători, — și încă ca aperători! — Fiindăcă primavera sosesce, și nu mai avemă timpă de perdută, fiindă că Camera este rea, și mai cu semn nu este plebeiană, fiindăcă „omenii cei buni s’aă trasă la oă parte“ și, ceea ce este și mai multă, „națiunea întragă stă cu brandele încrucișiate, și se uită“, bea tutună pe cândă alții îl dă tutună, și âncă fumă de ardelă; și fiindăcă tot am făcut deja, și încă și propagată pe la străini ună proieptă de constituțiune, strimptozați fiindă din tóte părțile, se strigămă, trăiască constituțiunea cu pricina, trăiescă despotismulă, numai se simă în cerculă sciinței, și po la Camera în care n’am prea intrată plebeianii! Trâiescă egalitatea despotismului, adică toți slugi, toți sclavii unui individă, și încă fără se să chieme Guilem celă cuceritură! Credemă că ne putemă opri aci, stimabile antagonistă, cu desbaterea generale a studielor dumitale politice. Sflă că respunsul ă meă este slabă în comparațiune cu însemnata dumitale scriere, dară afară din capacitatea ce-mi lipsesce, silită fiindă a scrie pagină cu pagină ș’a se trimite astăferă la tipografiă, — căci ș’acesta este una din nenorocirile gliariștilor, — îmi este peste putință a face mai bine, și mai peste putință încă d’a vorbi mai deslușitu. In acastă posițiune clară, se curmămă astăzi desbaterea generale și vomă intra în numerile viitorie în partea cea mai positivă a desbaterei. Tezămi lă acela este și mai alunecosă pentru mine, o soră, dară suntă datoriă a merge unde me chiamă datoria publică, sigură fiindă că de voiă căde învinsă, nu te vei îndoui de mine, precumă nu mo îndouiescu de dumneta, c’ama luptată în credință și că totă ce n’amă mai dată este pentru că n’amă putută, era nu pentru că n’am fi voit și a mai da. C. A. Rosetti. ----------------------- BULETINULU FINANCIARU. Obligațiunile de emancipare ale țiganiloru din Moldova. Rădicarea creditului Statului prin plata datorielor sisale cu compensațiuni, eligibilitate și licidare. Creditulu de 345.529 lei pentru a se plăti cheltuela făcută cu ținerea postiloru în regiă. Amandamentulu d. Prijbenu. Regulamentulu financiară susținută de ministem s-a suprimată din procetul ă de lege votată ca unulă ce nu póte fi recunoscută de Adunare ca uă lege.) Domnulă N. Milie datoresce Statului 24,000 galbeni și cere ca so plfitesca acastă datoriă cu obligațiile de emancipare ale țiganilor, adică cu aceea ce are sete de la Stată. Dară guvernulu, veijănducă valorea acestora obligațiuni care este de 4 milióne 671,900 capete și de 3 milióne 161,177 dobăncii, peste totă 7,833,077 lei, a scădutu forte multă din causa că nu s’aă plătită nici chiară procentură soră în cursă de 8 ani, și că ele aă ajunsă acumă în măna ajutătoriloru ce le au cumpărată cu oă scădere de 40, 50 și 60 la sută, s’aă temută de a fi bănuită priimindu-le dreptă numerătdre și au parte și a scosă în vândare moșiele ipotecate Statului de d. Milo, garantele d. Bastachi. Comisiunea Adunării, numită pentru a cerceta acestă afacere, propune, prin organulă raportatoriului iei, d. Isvoranu, ca se se înapodscă guvernului actele trimise de densură și se cară a-șî da părerea asupra chipului cu care se se potă resolve dificultățile. Credemă că comisiunea a adusă uă soluțiune ecitabile, uă soluțiune ce presintă uă ocasiune forte favorabile de a se arela abilitatea financiară a ministerului, de a propune adică nișce măsuri prin care Statulă se-și plătască datoria sa fără ca se încuragiese și se dea și uă premiă ajjutătorilor. D. ministru de financie, înse, a răspunsă că elfi nu se pricepe a aduce altă proiectă de lege de cătu acela care ar consta dintr’unui singură articolu: guvernulu este autorizat și a plăti datoriele sale. La casulfi de faciă dreptatea cere ca mininistrulu de financie se caute a propune mă alții articulfi de lege prin care se se scdtă obligațiunile Statului din măna ajutătorilor și fără a atinge adevarata valore ce afi aceste obligațiuni în ochii sorii. Darii astă dreptate financiariă nu intră nici în capulă d. Prijbenu care cere ca Statu să so priimască de la ajutătorî obligațiunile scăiute dreptă numerătare ca și căndă ar fi fostă întregi, nici în capulă domnului Costaforu care, neînțelegăndu delocă dreptatea bursei și mijlocele prin care ea se așadă între Stată și cămătari, sâă jefuitori, aă propușii, printr’ună amandamentă că Statulă se plătescă ceea ce este datoră fără a se mai ocupa de adeverata sumă cu care este datoriă aceloră jefuitori în a cărora mână aă ajunsă creanțele sale. Și căndă Statulă va ave se ie de la acei cărora le este datoră, atuncea se se facă jefuirea mai întăi și a acestei datorie și apoi se procedă la licidare, în teoria nimică mai dreptă de cătă acestă principiă înscrisă în lege și invocată de d. Costaforu, în aplicațiune înse, și mai alesă în calula de faciă, nimică mai nedreptă, financiare vorbindă, și nimica mai onerossi pentru Stată, și nimică mai lovitură în moralitatea publică de cătă a se plăti ajutătorilor, cănătarilor și jefuitorilor fi uă dată cu adeverata valore intrinsecă ce represintă pentru dănsa obligațiunile ce aă cumpărată, și prețulă hoției ce aă sevîrșită căndă aă efectuată cum părăsirea. Amendamentul domnului Costaforu a fostă susținută și de domnii Cranto, Cornea, Cosadini, Apostoloni și alții, eră comisiunea Adunării chemată a-șî da părerea asupra lui s’a despărțită în majoritate și minoritate. Minoritatea și majoritatea comisiunii Adunare respingă amendamentulă d. Costaforu pentru a se aplica legea generale la casulă acesta escepționale. D. Dimitrie Ghica susține ideea majoritățeî comisiunii ca pe deuă parte se seamăne vândarea proprietății d. Milo, era pe de alta se discute cestiunea acesta cu ocasiunea bugetului. D. Ion Ghica susține părerea minorității comisiunii Adunarei recunoscândă datoria Statului, dicândă că guvernulu trebue se plătască angajamintele Statului, înse se se lase ca ministeru să se propue modulă de a se plăti acestei datoriă a Statului. I). ministru de financie crede că și că parte și alta este de aceeași opiniune, adică de a se plăti că datoriă a căreia scadință a sosită, de a se aplica în plata datoriei principiulu compensațiunii care nu este contestată de nimeni, repetă că caracterulă obligațiuniloru a fost bănuită, pentru că ele au scădutu, că și aceste obligațiuni trebue se fie considerate ca tote celelalte creanțe ale Statului, și că, in fine, cestiunea este de a se a