Romanulu, ianuarie 1864 (Anul 8)

1864-01-29

:\8ft \\í\i.vai.v smm'A\\r. London oa avândă ancă putere oblin gatorie, negreșita suptă are cari con­­dițiuni. Tóte acestea nu surită de cătă­nă comediă, Englitera vă privi acesta ca uă agresiune nedreptă. — Mesicu, 6 Ianuarie. Negrete a făcută cercarea a relua San Luis, dară a fostă­bătută cu desevârșire. — Juarez s’află la Zacatecas, unde Co­­lorado adună uă armia spre resistență în contra Franței. — Bruselă, 2 Fevruariu. In con­­siliul­ miniștrilor­ de ieri s’a luată decisiunea a cede rugăciunii regelui și a remănea în funcțiune; a convoca Camera în a doua jumătate a lunei cu­rente și a-i înfățișa bugetulă și legile administrațiunei. — Paris, 2 Fevruarie. Lichidați­­unea de ieri din luna lui Ianuarie a fost­ deplorabile. In urma nuvelelor­ din Schleswig, au produsă uă scădere a cursurilor, atât­ la London câtă și la Viena. Precumă se dice, creditură mobiliară a contribuită mai cu semn la acea mișcare de scădere. — Ieri­a eșitu dră și pentru anteia Cră­diarulu­i Progres“ de la Sion, dupe oă sus­­pensiune de dou luni. ROMANULUI 9. Iacom­in.­­1­0 Petrui­riu. CONSTITUȚIUNEA. A trei­a Epistolă. DOMNULUI­­ ¥ (A vedea No. de etc.) Alț treilea modă prin care uă națiune își pote da­uă constituțiune ne ai spusă că este „a ’ncredința a­­„costa unei Adunări de deputați aleși „spre acestu sfîrșit”.“ Acestă modă ne ai adusă aminte că este „celă pre­ferată de Americani și de francesi la „1789, cândă aă scuturată jugulă ve­­„chiloră soră monarc­“ Acesta este modulă celă alesă și de domnia~ta, și care, potă s’o spui îndată, este alesă și de mine. Cestiu­­nea înse de căpeteniă nu este d’a căuta mai ânteiă ce voimă, ci d’a scăpa de relele și de periclele în care ne aflămă. Deci se cercetămă puțină, totă din puntură de vedere ală situa­țiunii, și modulă ală treilea astă­felă precumă îlă desvolți în ântîia dumi­­tale epistolă. (18 Ianuarie.) Dupe ce constați c’uă Adunare a­­lesă înadinsă și compusă „de membrii acreditați din feluritele părți ale teri­toriului“ va putea face oă constituțiu­ne mai bună, și care, prin acesta chiară va putea fi priimită de națiu­ne apoi <aici. Mijlocele ce am fi aratată n’ară „putea fi întrebuințate dacă națiunea „va fi guvernată de către unu monarh­ „în momentele în care trebuința unei „schimbări în forma guvernului va fi „simțită. Este de temută c’ară putea „nasce între monarh­, și popor” des­­„bateri forte supărătorie și care ar a­­­vea urmări grave asupra formei în „care ar trebui se se facă schimbarea.“ Dup’aceste fericesc­ poporulă care ar a avea ună suverană ce ar scis’a­­prețuiescă mărirea datorieloră sale și care, „recunoscândă că glasulă supu­­­ și soră sei, este espresiunea unei tre­­­buințe reale, va acorda acestui po­­­poră ua constituțiune vrednică a face „fericirea sea. Ș’apoi adaogi. „Negreșitu c’ară fi mai conformii „principiilor de dreptate și uman­i­­­ta­te, ca poporul ă se d­ă priimifh a „lua parte, prin deputații sei, la re­­„dacțiunea acestei legi fundamentale, „dară dacă ea, (legea fundamentale) „mulțumescu interesele sale, déca cu „înconjură drepturile naturale de ga­­­ranțiă îndestulăt0rie, dacă realizeza „măritișiulh acela alu aliand­ei dintre „putere și libertate, atunci poporulă ,,ratifică prin ascultarea «ca acestă mare „contractă, care, numai de va fi oser­­­vată și esecutată cu sinceritate și bună „credință, va deveni tot atătă de solidă ca „și cândă va fi rosullalulă uni consensus „omnium. Exemplu despre uă nobilă „și înaltă abnegare rngâscă ne a dată „suveranii Bavariei și Belgiei, Ludovic „și Leopold I. cândă poporele lor”, „mănate de torentele revoluționilară ’ală reformelor” anului 1848, se pre­­„sintară naintea palatelor” regesei din „Munchen și Brussolles, cerendă re­­­,forme , constituțiuni. Ambii regi, „punândă mai presusă de interesele „corónei spiritul“ epocei și fericirea „poporeloră, abdicară, ne voindă a fi­­„ei­pedica binelui publică.“ Și mai la vale, vorbindă față de modulă ală treilea, de constituțiunile făcute d’ua constituante, ne aduci a­­minte că: „Tratatul­ de la Paris s’a îngri­jită de guvernulu ce avea a adminis­tra România în timpulă consultării „iei prin Adunările ad-hoc, și Gla­­urendon a propusă a provoca libera „espresiune a dorințelor, poporațiuni­­„soră, cea­ a ce nu s’ară putea realisa „dacă domnii Ghika și Stirboiu, ară „remănea în stăpânirea puterilor, de „care dispuneaă.u Mi este peste putință, onorabile demnă, s’admiră că nu recunosci a­cumă greșiala politică ce ai făcută puindu aceste disertări filosofico-poli­tice supte ochii publicului română­ Mi este peste putință s’admit ca nu recu­nosci acumă că luăndă pena în mână ai fostă preocupată numai de teoriele politice ș’ai uitată cu totulă și situa­­țiunea nostră, și gradul­ nostru de e­­ducațiune politică. Și ce vei mai zice cândă iți voi mărturi în­­ inceritate, că că însu­mi, care ori­câtă se fiă de ne ’nvățată totă amă studiată ceva, am citită câte ceva, și cu tote acestea am citită de mai multe ori aceste părți ale seriei și dumitale, le am ci­tită chiară acumă de trei ori, și totă n’amă înțelesă bine, nu ce ai voută a­rice, dară cea­a ce ai­­ jisă ? Me explică. Despre ce este desbaterea ? Pen­tru ce ai luată pena în mână ș’aî dată națiunii uă parte din studiele dumitale, din rodulă veghiărilor și cuge­­tărilor­ dumitale? Fiindă c’ai ve^ută că ne aflamă într’uă situațiune critică, fiindă c’aî reghuta că pe lângă încur­­căturele și periclele situațiunii mai a­­vemă și nenorocirea se nu prea scimu bine calea cea mai bună pe care tre­­bue să apucămă. Pentru ce dară, vor­­bindu-ne de modulă al­ III-lea, de modulă celă bună prin care că na­țiune își pate da uă constituțiune, ne ai spusă tóte cele ce le reproduserămă aci? Este vorba,­­dupe dumneza eră nu dupe mine) se ne dămă uă con­stituțiune nouă; pentru ce dară ne spui că poporulă din Bavaria și din Belgia, s’a sculată la 1848, a cerută uă noue constituțiune și că regii loră cei buni aă abdicată eră poporulă a­­dorândui, a strigată se trăiescă Re­gele și i-a oprită se nu plece? Nu-ți combat iubire ce ai pentru fostul rege ală Bavariei, de­și e­i nu numai n’o împărtășiescă dară ancă îlă cred­ă mai multă ună dilitante de­câtă ună rege patriotă, mai multă ună iubitoriă de desfrânare de­câtă ună iubitoriă de fapte mari. Dupe mine, omulă care într’oă vârstă matură, urmăresce fe­meile și actrițele și mai cu sema dom­nitorii cari au nerușinata imoralitate a alerga dupe femeie și a trăi în pu­blică cu...............................................­­moralitatea publică se opreșce chiară d’a scrie cea a ce facă domnitorii imo­rali, ca fostulă rege ală B­variei), re­gii acei­ r, dupe mine, corumpă și u­­cidă uă națiune și nu trebue se le dea mâna ună omă onorabile cu atâtă mai puțină se le dea guvernarea Sta­tului. Acela care nu-și respectă socia sea este ună miserabile care nu va respecta nim­ică. Acela care trăieșce în publică cu că Lola Montes, a perdută pudurea, și cine a perdută pudurea nu mai are ce perde, și nu este crimă ie, la ocasiune, nu va fi în stare a face. Dacă nu este vorba aci despre regele Bavariei, pentru care ai uă o­­piniune greșită, ci despre rudele ce putemă culege, în cestiunea ce ne in­­tereseză, din cele ce ne-aî spusă aci și din cea-a ce ne-am spusă mai la vale c’a făcută tratatulă de la Paris pentru a ne scuti de înrîurirea Dom­­nitorilor, Ghica și Știrbei asupra fa­cerii unei Constituțiuni. Ce felă ? Ne trebue să Constitu­­țiune, și ne trebue ăncă s’avemă una bună și forte curendă, căci, „primă­­­vara sosesce,“ și căci, firămă oficiale amenințați de in­tervenirea străiniloră d’a ne da ei uă Constituțiune. Și ’n locă se ne spui care este modulă celă mai bună și totă d’uădată cela mai pratică, ne aveți, mai ă­iteră pe Dom­nitorii cei buni, și ne spui încă că ei ar pute face uă constituțiune bună pe care „poporulă oă ratifică prin as­cultarea mea“ și că „Constituțiunea acea­a „devine totă atătă de solidă ca și cândă „ar fi resultatulă unui consensus om „uium ș’apoi totă aci ne spui că Dom­nitorii potă înrîuri asupra unei Came­re Constituante ? Ce dară se facemă noi în ace­stă posițiune critică? Adunarea actuale este rea, prin urmare nici că trebue se ne mai ghendimă d’a ne servi cu densa. Se convocămă alta, c’uă mi­siune adu­oc ? dară atunci, ne-am spusă se nu uitămă ce a făcută Tratatul­ de la Paris, ce a <lisă Lor­dulă Cla­rendon, ce a glisă d. Ion Brătianu, în broșiura sea din Paris contra Tratatu­lui de la Paris, despre înrîurirea ce ar pute ave puterea esecutivă, ce ai glisă în fine însuți domnia-ta: „înse mijla cele coamare tată n’ar fi pute fi întrebuințate decă națiunea va fi guvernată de că­tre ună monarcă în momentele în cari tre­buința unei schimbări în forma gu­vernului va fi ună simplucă.“ Și ne-am mai țji să încă se nu uitămă c’ar pute nasce „între monarcă și poporă des­­„baterî forte supărătorie,“ și că se mai scimă c’ar pute ferici poporele Dom­nitorii d­in­ară sei „a prețui totă gran­­darea datorielor- loră, și le-ar da ci uă constituțiune, care ar fi primită pe făcute și care ar fi tare ca și cândă ar fi resultată din consensus omnium.11 Încă vădatâ dară, ce se facemă? Adunarea acesta este rea, periciusă l­­nei Adunări ce ar pute fi înrîurită nu se póte înlătura, ș’ar fi ună mare pe­­riclu chiară încercarea d’a se ’alătura. Deci, între doue rele, siliți a alege pe celă mai pucină omorîtoriă, nu ne mai remăne de cătă se ne aducemă aminte de Bavarezi și de Belgianii de la 1848, și se ne fericimă rugândă puterea e­­secutivă d’a decreta uă Constituțiune, pe care națiunea încuviințându-o prin tăcerea iei, vomă puté s’o privimu „totă atătă de solidă ca și cândă ar , fi resultatulă unui consensus omnium:11 cuvântă ce surită fericită că Pai pusă în latinesce astăzelă în călă pucini îlă potă înțelege, și pe care cu nici m­ă preț­ă nu­ să voiă traduce. So­ă, dom­nulă meă, so­ă forte bine că nici cu capulă nu voc sci una ca acesta. Amu avută onorea se te­cunoscă și prin urmare sc­ă bine că nu potă face de câtă a te stima; de­clară încă că sc­ă forte bine că cre­dințele dumitale politice sunt­ tari și că credința mea este că nici uă putere nu te ar pute face se te înclini­na­­intea despotismului. Dară recunosce c’aci nu este vorba de noi, cari avemă onórea a-ți cunosce principiile și cu­getările ci de cei cari nu le cunoscă; că nu este vorba nici chiară de ce cugoți ci de cele ce o jicî. Recunosce ăncă că nu suntă mulți cei cari căndă citescă că faia publică sc­ă osebi tóte manoperile unei pene literarie și că cei mai mulți caută realitatea, posibile țlileî în cele ce i se spună, mai cu semn într’ună d­rab­ă. Și d că vei re­cunosce aceste vei fi silită se mărtu­­resci, că, de și fără voia dumitale, ai făcută înse cea mai ageră propagantă în favorea despotismului. Și de te mai îndoiesc­ ascultă pe cei cari te laudă a-fi și te vei asigura. Constituțiunile se daă, ai­t isű, în trei moduri. 0 de regele, în unire cu autoritățile publice, ca în Engliteza și națiunea o recunosce pe tăcute. Se însărcinază cu facerea iei, ună legislă; sau se alege uă constituante, dară atunci „se presupune că națiu­­„ne­constituită sée care d’abia a scu­turată jugulă vechiloră sei tirani; în­­„se mitflocele aceste n’ar fi întrebuințate „dacă națiunea va fi guvernată de un mo­­narh­,“ și dovadă tratatulă de la Paris pentru Divanul ad-hoc. Deci noi, aflân­­du-ne în cea mai asolută neputință a face cele ce cerea tratatul­ de la Paris, și mai pucină încă cee­a ce cerea Ion Brătianu, trebue, séb se pe­­rimă sau se facemă ce <^lict c’au făcută Englesii. Și fiindă că uă națiune nu se­otărasce a peri, de bună voia iei, fiindă­că pilda englesiloră nu prea este rea, fiindă­că regii, chiară cei imorali, găsescă apărători, — și încă ca aperători! — Fiindă­că prima­vera sosesce, și nu mai avemă timpă de perdută, fiindă că Camera este rea, și mai cu semn nu este plebeiană, fiindă­că „omenii cei buni s’aă trasă la oă parte“ și, cee­a ce este și mai multă, „națiunea întragă stă cu bra­­nd­ele încrucișiate, și se uită“, bea tu­­tună pe cândă alții îl dă tutună, și âncă fumă de ardelă; și fiindă­că tot a­­m făcut deja, și încă și propagată pe la străini ună proieptă de constitu­țiune, strimptozați fiindă din tóte păr­țile, se strigămă, trăiască constituțiu­nea cu pricina, tr­ăiescă despotismulă, numai se simă în cerculă sciinței, și po la Camera în care n’am prea in­trată plebeianii! Trâiescă egalitatea despotismului, adică toți slugi, toți scla­vii unui individă, și încă fără se­ să chieme Guilem celă cuceritură! Credemă că ne putemă opri aci, stimabile antagonistă, cu desbaterea generale a studielor­ dumitale politice. Sflă că respunsul ă meă este slabă în comparațiune cu însemnata dumi­tale scriere, dară afară din capacitatea ce-mi lipsesce, silită fiindă a scrie pa­gină cu pagină ș’a se trimite astă­feră la tipografiă, — căci ș’acesta este una din nenorocirile gliariștilor­, — îmi este peste putință a face mai bine, și mai peste putință încă d’a vorbi mai des­lușitu. In acastă posițiune clară, se curmămă astăzi desbaterea generale și vomă intra în numerile viitorie în partea cea mai positivă a desbaterei. Tezămi lă acela este și mai alunecosă pentru mine, o soră, dară suntă da­­toriă a merge unde me chiamă da­toria publică, sigură fiindă că de voiă căde învinsă, nu te vei îndoui de mine, precumă nu mo îndouiescu de dumneta, c’ama luptată în credință și că totă ce n’amă mai dată este pen­tru că n’am­ă putută, era nu pentru că n’am fi voit și a mai da. C. A. Roset­ti. -----------------------­ BULETINULU FINANCIARU.­ ­Obligațiunile­ de emancipare ale țiganiloru din Mol­dova. Rădicarea creditului Statului prin plata da­­torielor si­sale cu compensațiuni, eligibilitate și li­­cidare. Creditulu de 345.529 lei pentru a se plăti cheltuela făcută cu ținerea postiloru în regiă. Amandam­entulu d. Prijbenu. Regulamentulu finan­ciară susținută de ministem s-a suprimată din proce­­tul ă de lege votată ca unulă ce nu póte fi recu­noscută de Adunare ca uă lege.) Dom­nulă N. Milie datoresce Sta­tului 24,000 galbeni și cere ca so plfi­­tesca acastă datoriă cu obligațiile de emancipare ale țiganilor­, adică cu a­­ceea ce are se­te de la Stată. Dară guvernulu, veijăndu­că valorea aces­tora obligațiuni care este de 4 milióne 671,900 capete și de 3 milióne 161,177 dobăncii, peste totă 7,833,077 lei, a scădutu forte multă din causa că nu s’aă plătită nici chiară procentură soră în cursă de 8 ani, și că ele aă ajunsă acumă în măna aj­utătoriloru ce le au cumpărată cu oă scădere de 40, 50 și 60 la sută, s’aă temută de a fi bănuită priimindu-le dreptă numerătdre și au parte și a scosă în vândare moșiele i­­potecate Statului de d. Milo, garantele d. Bastachi. Comisiunea Adunării, nu­­mită pentru a cerceta acestă afacere, propune, prin organulă raportatoriului iei, d. Isvoranu, ca se se înapodscă guvernului actele trimise de densură și se cară a-șî da părerea asupra chipu­lui cu care se se potă resolve dificul­tățile. Credemă că comisiunea a adusă uă soluțiune ecitabile, uă soluțiune ce presintă uă ocasiune forte favorabile de a se arela abilitatea financiar­ă a ministerului, de a propune adică nișce măsuri prin care Statulă se-și plătască datoria sa fără ca se încuragiese și se dea și uă premiă ajjutătorilor­. D. ministru de financie, înse, a răspunsă că elfi nu se pricepe a aduce altă proiectă de lege de cătu acela care ar consta din­­tr’unui singură articolu: guvernulu este autorizat și a plăti datoriele sale. La ca­­sulfi de faciă dreptatea cere ca mini­­nistrulu de financie se caute a propune m­ă alții articulfi de lege prin care se se scdtă obligațiunile Statului din măna ajutătorilor și fără a atinge adevarata valore ce afi aceste obligațiuni în ochii sorii. Darii astă dreptate financiariă nu intră nici în capulă d. Prijbenu care cere ca Statu să so priimască de la a­­jutătorî obligațiunile scăi­ute dreptă nu­­merătare ca și căndă ar fi fostă întregi, nici în capulă domnului Costaforu care, neînțelegăndu de­locă dreptatea bursei și mijlocele prin care ea se așadă în­tre Stată și cămătari, sâă jefuitori, aă propușii, printr’ună amandamentă că Statulă se plătescă ceea ce este da­toră fără a se mai ocupa de adeverata sumă cu care este datoriă aceloră je­fuitori în a cărora mână aă ajunsă crean­țele sale. Și căndă Statulă va ave se ie de la acei cărora le este datoră, a­­tuncea se se facă jefuirea mai întăi și a acestei datorie și apoi se procedă la licidare, în teoria nimică mai dreptă de cătă acestă principiă înscrisă în lege și invocată de d. Costaforu, în aplica­­țiune înse, și mai alesă în calula de faciă, nimică mai nedreptă, financiare vorbindă, și nimica mai onerossi pentru Stată, și nimică mai lovitură în mora­litatea publică de cătă a se plăti aju­­tătorilor­, cănătarilor­ și jefuitorilor fi uă dată cu adeverata valore intrinsecă ce represintă pentru dănsa obligațiu­nile ce aă cumpărată, și prețulă hoției ce aă sevîrșită căndă aă efectuată cum­ părăsirea. Amendamentul­ domnului Costa­foru a­ fostă susținută și de domnii Cranto, Cornea, Cosadini, Apostoloni și alții, eră comisiunea Adunării chemată a-șî da părerea asupra lui s’a despăr­țită în majoritate și minoritate. Mino­ritatea și majoritatea comisiunii Adu­nare­ respingă amendamentulă d. Cos­taforu pentru a se aplica legea gene­rale la casulă acesta escepționale. D. Dimitrie Ghica susține ideea majorită­­țeî comisiunii ca pe de­uă parte se se­amăne vândarea proprietății d. Milo, era pe de alta se discute cestiunea a­­cesta cu ocasiunea bugetului. D. Ion Ghica susține părerea minorității co­­misiunii Adunarei recunoscândă datoria Statului, dicândă că guvernulu trebue se plătască angajamintele Statului, înse se se lase ca ministeru să se propue modulă de a se plăti acestei datoriă a Statului. I). ministru de financie crede că și că parte și alta este de aceeași o­­piniune, adică de a se plăti că datoriă a căreia scadință a sosită, de a se a­­plica în plata datoriei principiulu com­­pe­nsa­țiunii care nu este contestată de nimeni, repetă că caracterulă obli­­gațiuniloru a fost­ bănuită, pentru că ele au scădutu, că și aceste obli­gațiuni trebue se fie considerate ca tote cele­lalte creanțe ale Statului, și că, in fine, cestiunea este de a se a­

Next