Romanulu, februarie 1864 (Anul 8)
1864-02-23
ROMANUL II al/ ’ /6 Martin. 175 temă se ne ține nu numai de unu raiiü alu agriculturei, ci cu toții cu vintulu domnului Aurelian, căci d-sa îmbrăcișază tóte părțile agriculturei, d-sa predă și economia rurale, fără ca se să cereată vre uă dată cumu se scote profitulu din cultura pământului, d-sa predă și botanica, fără ca sa potă fi în stare a determina erburile ce s’aru găsi într’unt repoiii de fină ce i-arti arunca cineva înainte, și totu d-sa predă și sclința forestieră, pe a caria teoria nici a ascultatu-o în vre uă scrilă undeva. Pentru tóte aceste cuvinte, d. Aurelian merită se aibă titlulu de agronomulu agronomilor ti, de procopsitulu procopsițiloră, de procopsitulu în tóte și mai alesu în maestriă de a cumula catedrile sciințelorui despre care n’are celui mai mici habarii. Cerem« iertăciune cititoriloru de acastă espresiune ceno pică din condeiii. D. Aurelian, începindu a apera Panteleimonuiu, purcede de la pepiniera de du<ji și dice că a produsă 28 oca semînță de gîndaci care s’afi vendutti cu 80 galbeni ocași care au dații 2240 galbeni sau 71,680 lei. l). ministru de financie trece în bugetului Statului numai 5376 lei, 20 parale din veniturii seminței de gîndaci. Am insistată în destulă asupra acestei enorme diferințe între suma aretate de guvernă și acesta dată de directorele scalei pentru ca se nu mai revenimil la dânsa almintrele de cită atrăgindu din nou atențiunea Adunărei legislative, și în deosebi, a d. Prijbanu, căruia îi place a se lega de nisce ase~ mine cifre, spre a se lămuri ,sare din aceste done este adeverată și care este falsă; acea de 5376 lei dată Adunării de d. Steoge, sau acea de 71,680 lei indicată de d. Aurelian. Ama spusă ce este de făcută ciudă cifra dată de d. Aurelian va fi adeverată, adecă de a se reintegra cu triumfă d. Racotă în postură seă. Nu vomă spune vise, ceea ce guvernul va trebui se facă d. Aurelian și Racotă, ciudă cifra dată de d. Aurelian se va găsi falsă, sau nu va fiesadă pînă la para. De la pepinieră d. Aurelianu a trecută la fermă și adisă că ea este într’uă productivitate destulă de prosperă. Am insistată și asupra acestei productivități și nu vom mai reveni la dânsa, nici la suma de 409 lei 26 parale veniturii curată ale fermei, trecută și acesta in budgetul statului, venită dintr’ună capitală în munca a 90 clacașî și dintr’ună pământă de uă întindere de 400 pagâne, adecă, că dint’ună galbenă ce se avansase fermei. Statulă nu capătă nici mnearu câte ună leii din galbenulă ce Parii dobăndi dându moșia in arendă la unulă din arendașii noștri cei mai de rendu. Despre folo să s’aft profită nici mai póte încăpea vorbă aice, deorece reducerea galbenilor șt în Iei se face chiaru în renta moșiei. N’avemu asemine trebuințe se mai insistămu asupra chileloru de grăjt în care s’aă încurcată d. Aurelianu, amestecăndft dijma luată de la clăcași cu grăulet scosit de propria cultură a fermei. Am fi respuns fi în chipul ei celă mai categorică la vorba domnului Aurelianu, și se nu uitămu că amu respuns ft unui profesore de economie rurale care trebue se soea dosebi venitului bruții de venitului curații al moșiei, și care relevând erórea nóstra, dovedesce în chipulu celii mai învoderatu câtii este străină de practica agricolă și totușă dată câtii a trebuită se fiu superatu pe noi, în minutul 11 când st a aerisit unele ca aceste: „Celii puținii, dacă d. 1. 1, are poftă se defaime scula cu orice prețist, se nu dea nisce cifre false. In articularil d-sale arată că s’a produsă 6ochile de grăji, nu este adeverată, s’a produsă 110, din care 50 de dijmă și 60 ale fermei.“ Mai áuleiu de tóte amti spusi și noi cifrele 50 și 60 și prin urmare în totală s’amu arătato nici uă cifră falsă. Hindu că 50 și 60 facă 110 dupa cuinădice și d. Aureliană că nă fostă în adevărat. Producții In acelă de 110 chile este destulă de inferiorii pentru ca se nu mai avemu nevoia a mai infern încă nă dată cu densele ruinatarea si cu totală % nopotrivita la noi sistema de agricultura transplantată din Wintemberg, de la Hohenhauno în Romănia la Panteleimon. Dupe aceea și noiamu specificată care din cele 50 si 60 chile ♦ surită produse de fermă și care luate de dijmă de la clacașî, și, în fine, resultatur difinitivă este că grăulă este prostă, mestecată cu măzăriche și neghină și, prin urmare, cu dânsulă în mână dovedimii ia totă lumea că cultura este prosta și ferma cu totulu departe de a fi modern. Particularii în acestă privire sunt multă mai înaintați in agricultură decâtă învățații noștri directori și profesori de agricultură de la Panteleimonă. Ce ne învâța acești precopțțî în agricultură? Cuini, se producemi grău pucinu și prostă, plinu de neghină, de mazeriahe și de câte alea tóte, n’avemu nevoiă. De acestă învâțietură Plugarii noștri cei buni ne învâță cuină se producemu grău bună, multă și curată, la dânșii trebue se ne ducemu ca se învățemă agricultura, ére nu la Panteleimonă. Nu scimu de cându și pănă căndă a venită pe spatele țerei nostre astă învețătură de agricultură. Și pentru că nimeni nu voesce a învețe a face grău pucinu și prostii, dupe cumă se produce la Panteleimonfi , de aice Panteleimoniilă a cădutu în desprețulu și bataia de jocă a cultivatoriloru noștri. Acesta este reală pe care voimă cu ori ce prețiă ală sterpi chiar din redăcina, chiaru de la capu de unde spie romănulu că totu pesecele se impute. Capulu este, dar, stricată. Capulă stricată, hodorogită a apucată fuga peste câmpie; în zadaru î-ar fi striga cineva, se vie pe calea că e drumu mare, elu a apucată- o să dat pe dintregu și se duce, se duce mări, de nu mai pute se-lu urmărască cineva nici în relațiunele ce dă despre Roville, nici în cunoscințele de pedagogia și crescere a tinerimei; elu scie multe, căci multe zjice că a învețată câtă a învățată la Grignon, căci multe a vedatu prin Italia, prin călătorie în țară, ună lucru numai amă are se-i spunemu, și acésta este ca una de cele bune la mână, ca una și bună de câtă multe si rele. De ară fi chiaru tate buna si botanica, si foresterica si, si, etc. etc. totuși si unu lucru âncă mai lipsesce. Sciî una si bună,, domnule Aurel îlianu? Se ți o spunemu noi, dacă nu o sciî; în se fiiindă că ne ai disă că nu vrei se sciî de noi, că nu voe sci se asculți de sfătuiu nostru, fiind și că ne ai judecată și ne ai osîndintă (jicându-ne, terminânduțî articolul), că voimă instrucțiunii agricole) mai multă reală de câtă binele, apoi se o spunemu și se o spunemu tare și curată ca se o audă numai publiculă pentru care scriemă, dară și ómenii acei ce au puterea în mână și care cu uă vorbă nu mai potu se te facă a te opri din aventura ce ți-ai luată pe din tregulă, cu ajutorulă suteloră de mii de lei ce-î cheltuescî domnia-ta pentru ca se ne înveți copii cumă se facă ca se producă și ei grâu pucinu și prostii ca la Panteleimonă. Lucrulu ce lipseșce profesorului de agricultură de la Panteleimonă, directorului șcalei de agricultură de la Panteleimonă, este tocmai lucrulă cele mai principale în agricultură, este practica dobândită prin propria sa esperiință. Și fundă că tocmai acastă purdalnică de practică agricolă a lipsită și le lipsesce profesorului și directorului Aurelian, Racotă et Iuti quanti, de acea tóte trebile Panteleimonului mergureă, anapoda și pedesu. Lăsăndă daru ped. Aurelianu profesorele de botanică, care de cându profosădă n’a înțeleșit și poate nici n’a putută se facă înăcară u mică grădină botanică, măcaru uă grădiniță în care se fi resodUsi plantele ce le calcă căii duse la cămpii ca se le vadă elevii puse în ordine de familie, genă și specie, spre a se familiarisa cu caracterele generali și chiaru cu nomenclatura plantelor. Lăsăndă pe d. Aurelian si profesore de sciința forestitieră a acapara, acumula, usurpa chiar si dreptul ii acelora ce posede acestă specialitate care nu este a dumisale, și venindă la agricultură de care zice că este specialitatea cea invețată la scóle, pare că specialist aici s’aru forma învețăndu la scóla, elă se formă dă dupe ce ese și dupe ce dă de greii elfi însuși, d. Aurelianu ca profesore de agricultură, și nota bene și de Economia rurale, altă sarcină mai grea de cătu cea din tătîi. Dară se vedemú pe d. Aurelianu curații numai ca profesore de agricultură, profesore de șciință în teoria, și se înțelege, căci numai teoria a putută se învețe, la scala practică adevărată, practică se dobăndesce, făcănd și singură esperiență, lucru ce nu l’a făcută la nici o moșie căutată pănă acumă de dênsulu, dupe cumii ânsuși ne spune. D. Aurelianu, profesore de agricultură, posedă clară numai teoria ce predă, daca o va fi posedăndu și pe acesta. darii nu posedă și practica, de care trebue se se ajute în exploatarea fermei-modele. Este tînără și n’auvcuv căndu se întrunescá teoria cu practica, și nici că are de gândit se ascepte, dupe climă credemu noi, pentru ca se nu îmbătrănăscă ca noi ne facându nimici. Dară de Dombasle era bubrănă, trecută de 50 de ani căndu s’a pusü în fruntea Rovillului; daru Bella era bătrână când a fostă ehiămatu in capulu Grignonului, dară Thaer era și mai bătrână căndu afundată Meghelinulă, dară Felemberg era și mai bătrănu căndv a începută a lucra la îmbunătățirea agriculturei. Betrănii acestia aă făcută se facă agricultură progresări și se se îmbunatățască în Francia, Germania și Sințeza. Băeții ca de alde d. Aurelianu au fostă mulți prin acele țere, dar n’amă auilită se fiă făcută vreunulu ceva, se fiă făcută măcarii a suta parte din cele ce se laudă d. Aurelianu ca are se facă. Revenindă la d. Aurelianu, la imberbulă d. Aurelianu, și menținemă acésta cuvêntu pe care l’amă scrisă la adreasa, vedemu că dumnelui susține că și ne formală, netrecută prin spa și prin focă, ne roșu în practica agricolă póte se fiă profesore de agricultură. Acesta a doveditu-o iu articlulu seu înaintea aceloru ce saă citită, și pe care nu’i credemu arătă de simpli cătu se se fiă lăsată a se convinge că póte fi dumnelui directorul fermei-modele, directorul scalei de agricultură, profesoru bună de agricultură fără ca se fi agendu dobănditu prin propria sa esperiință practică cerută pentru ssemine grea funcțiune publică. Audiți acuma și vedeți cumu își rîde de publicii în argumentarea ce a presintată în colónele Românului. D. Aurelianu ijice că a invețată agricultura ca și medicilă medicina. Nu mai insistămu asupra clisei sale că,învețendă agricultura de preferința medicinei și dreptului, a făcută unu sacrificiu erei pentru care trebue se-i mulțămimă și se-i lvită recunoscători. A învețată dară agricultura cumă învăță și mediculă medicina. Mediculă înse, trebue se scre d. Aurelianu, dupe ce învăță medicina la scóla, se duce de face aplicare la patură de Havidul, și numai dupe ce trece și prin acestă stagiu, apoi capetă diplomă de medică. O fi învețatu d. Aurelianu agricultura, dară nefăcându stagiă lasă moșiă, neavându făcută pratica, nu o posede precumă posede medicală medicina, și în teoria și în pratică. Și apoi, cine nu scie că pentru a posede cunoscința agriculturei, și mai alesă pentru a se învrednici de a o preda cu fiecare succesă, se cere ca se o posede nu numai în tecită, dară și în practică, și mai alesă în pratică. D. Aurelianu fără se fiă cultivată vreuă moșiă, fără se fi dobîndită adeveratulu învețamînta pratică ală agriculturei, nu numai că uă predă, dară ceea ce este și mai reă, se află chemată ea directore a face pratica, a face aceea ce, imberbii fiindă ăncă, n’a avută căndă se cunoscu. Cu tóte că d. Aureliană batjocoresce bătrânețele, in care se grâmădescu împreună cu anii și esperiință și practica agricolă, totuși nu pentru ochii duroisale cei frumoși insisteiau mai multă asupra practicei, ci pentru respândirea în țară a ideioloră coloră sunetese și drepte, și de aceea nu respundemă dumisale la batjocura cea aruncată asupra periloru albi ai capului nostru, fiindăcă nu pentru dumnalui schemă sfaturi agricultoriloră începetor. Dumnalui este deprinsă a primi numai ordini, de la superiori, nu vise, și sfaturi bune, chiar și de la omulă celă mai de josă, de la sitarului, pândarulă sau văcarulă unui sată. Respunsulă nostru este pentru publiculă care ne citesce. Și pentru ca se nu mai stă la vre uă contestare de către acelă agriculture care, in ignoranța și trufia sa acutesată a se compara cu mediculă, fără să fiă căutată vreuă moșiă unde se capătă practica, precumă mediculă a dobândită practica în spital, mainainte d’a obține diploma de medică, iuămiit din însăși scrierea lui Dorabasse. Du succes et des revers dans les ameliorations agricoles pasagiese care alcătuescfi totut responsulă nostru: De Dombase,pe a căruia autoritate o recunosce și d. Aurelianu în articolul seă, vorbescu în chipul următorii: „Mai alesă tineriloru ce esti din sculele de agricultură mi se pare că este importante de a le face se audă aceste cuvinte, pentru că ei suntă în genere prin tendința vârstei... a pune pre multă încredere în cunoșcințele ce au dobândită în cursului instrucțiunii loru agricole. Fără îndoială, daca aeastă instrucțiune a fostă bine dirigată, aceste cunoșcințe le voră fi fórte folositóre și vor fi scurta fórte multă timpulu ce le va fi de neapărată trebuință pentru a deveni adeverați agricultori, vise cu condițiune că voru ’debuta cu înțelepciune și voru ascepta ca speranța, pe care nimicii nu o póte remplasa, se i fi învețatu a judeca situațiunea lori?, și a aplica, dupe efigința casuriloru, cunoșcințele ce au dobînditu. în acastă privire se póte face uă asemenare mare intre invețetura medicale și învețetura agricolă. Aceste doue arte sunt întemeiate ue oservațiunea lapteloru, și într’unulu ca și intr’altulu, este vorba de a exercita asupra ființeloră organisate uă lucrare ale căreia principie suntă supuse la regule ce se potă înveța, vise a cărora aplicare trebue se varieze dupe oă mulțime de împrejurări, pre care numai praticianului le póte aprețui. Unii tinerii termină cursulu soft; dupe ce au făcută studie bune medicale, âtă-lu doctore.............. vise dupe acesta trebue se devie medică; și pentru acesta, uă muncă nouă îlu ascuptă: aceea a studiului aplicațiunilor, in care va fi deligentă prin oservarea faptelor și ce î se voră presinta în practică. Totă asemine este și cu tinerulă agricultoru, și nimică nu ară fi mai primejdiosu (funestă) pentru dînsulfi de cătă aceea de a se persuada, că pentru că s’a dedată la studiă cu zelu în cursă de căți-va ani, chiaru lângă un eplonlațiune rurale unde a putută se oserve unu numeru mare de fapte, va fi de uă dată una iscusită agricultură. Ună singură lucru pate se facă pe ună praticiană, acesta este practica. . . .“ E că aceaa ce amu disă că d-na Aureliană, imberbă fiindă, n’a avută căndă se o posede, și pentru aceea, resemată pe cuvintele resonului curată și pe autoritatea lui de Dombusse, dascălului nostru, amu $isft și dhcemu că nici profesorii de agricultura, nici directorii de la Panteleimonă, ne avendă dobândită încă practica agricolă prin propria loru speriință, nu potu se conducă învețamîntulu agricolă, nici ferma modelă către scopurile ce-i suntă însemnate. Ei facă și mai multă, cu întreprinderea vinovată de a conduce lucruri pentru care nu suntă îndesirăți cu facultățile cerute, însărcită și periclitază progresele agricole în țară, consomîndă tată uă dală în curată pagubă și fondurile ce se distragă din Tesaurul și publică. Acastă de pe urmă considerațiune este de uă insemnetate în destulă de mare, cătă ne permitemă a spera ca, în fine, atențiunea și atitudinea Adunării legislative va fi atrase asupra tristei stări în care se află învețementulu de la Panteleimonă. I. I. Urziceni 1804, Fermariu 5. Domnule Redactare. Avându soiință că anulă încetată s’a reînființată caii la poștile Meteică și Țuguiatu pentru care credă că guvernulă a și respinsă subvențiunea d-loră antreprenori, și avendă trebuință se ieu cai la Meteică în zilele trecute, mamă dusă unde credemă că va fi poște. Din nenorocirea mea înse cai și poște nu se află delocă, pe căndă subvențiunea, precumă dică, credă că o voră fi priimită-o D-nii Antreprenori. Aceste de le veți crede că suntă pentru folosulu obștescu, veți bine voi a le însera în colanele oiarului ce dirigați. Priimiți, etc. C. M. M. BULETINULU COMERCIALE. Solri comerciali din țară. PITEȘTI. 14 Fevruarie. (Corespondență particulară a Românului.) Prețurile curinte din septemăna trecută: grâu la calitatea I de la 30—35 lei ./0 oca. a II 27—29 lei și a III de la 25 — 26 lei % oca; porumbul de la 21—22y2 lei suta de oca; făina de porumbă (mălaiulă) 24—25 lei % oca; or«sula 25—26 lei =/0 oca. Vinulu de la 7—9 lei vadra. Rachiulu de prune de la 10—12 lei vadra Lemnele de focă 45—54 lei stînjenulă. Jimbla 18 și pănea 12 parale oca. Carnea de vacă 36 parale oca. Luminările de scă 4 tei 6 parale oca. BOTOȘANI. 8 Februariu (Corespondința particulariă a Românului.) Pețurile curunți din $soa de tărgă de la 29 Ianuariu: grâulu 30—32 lei merța (merța are 120 oca și galb mulți 37 leii) porumbulu 12—14 lei merța; secara 13—16 Li merța; oresulu 9— 10 lei merța; ovesulu 11—12 lei merța; brișcă 23—30 lei merță; semînța de ína 50— 56 lei merța și cea de cânepă 40—45 lei merța; Jimbla 40 și pănea de la 16-20-24 parale oca. Carnea de vacă 40-48-56 par. oca și cea de oae 24 par. oca. Luminările de scx 47—5 lei oca. Vinul 9-10 lei vadra. Rachiulă spirtă 18—20 lei vadra. Lemnele de focă 70—90 lei stînjenilă. Vitele: calulă 700-740-1110; boulă 148-222-370 lei; vaca 120-185-296 lei; ora 20-24-30 lei. SOIRI DIN STREINETATE Din buletinulă comercială ală barului L’Independance belge, 26 Fevruarie : la Anvers cerealile calme astăzi, la Marsrille calmulu în grăă continuă ăncă și astăzi. Din buletinulă comercialeală «fiarulă Li Presse, 26 Fevruariă: la oborulă celă mare alu Parisului vîndătorii ceră mă sporă de 50 c. peste acelă dobendită nu septemăna trecută, înse cumperatorii au resistată pană la sparturn tărgului. Din buletinulă comercială ală bariului La France, 26 Fevruarie: ofertele cultivatorilorăindestulasă trebuințele locali, grănele de Comerciă sunt forte puține la oboră. Grăulă de la Beauce sa vinde cu 27 pănă la 28 franci suta de kilograme. I. I. ACADEMIA ST.SAVA. In tóte Duminicele, de la unu pină la trei, cursă gratuită de stiințe comerciale, comptabilitate, aritmetică, etc.