Romanulu, februarie 1864 (Anul 8)

1864-02-26

AMLU ALU OPTULEA. VOIESCE ȘI VEI PUTL. Capit. — Distr. Pe aim — — lei 128 — 152. Pe șase luni — „ 64 — 76. Pe trei luni — „ 32 — 38. Pe aă lună — ,, 11 — — Unu eseul plaru 24. par. Pentru Paris pe trimestru fr. 20 — Pentru Austria „ fior. 10 v. a* DEPEȘSE TELEGRAFICE. (Serviciul particularit alü Românului). Wiena, 7 Martin, 7 ore sóra* (Bucuresci, 8 Mart., 6 ore dimineța.) Trupele germane începu a ’nainta în Jutland. Lângă retransiementele Dupple nu suntü păn’acumudecătu loviri de ante-garde. Se face alegeri pentru Reichstatt ale Danemarcei. Toți candidații sunt pentru urmarea resbelului. Berlin, piariulă Crucea anuncță că negociările, în privința conferinței, s’a fi suspensii. Danemarka este otărîta a nu intra in negociări, nici chiar pe basca unirii personale. Warszawa. Duminică s’a publicată cu solemnitate manifestulîi imperiale care conține resolverea cestiuniî său anioru. Ordinulu D-lui Ministru din intru, din 10 Fevruaru 1864, către doi. Prefecți. Adunarea electivă a votată eri proedura de lege înfățișată de guvernă pentru organisarea puterii nóstre militare. In acestă proiectă s’a introdusă și organisarea unei garde orășenesci. Pentru ca guvernul ă se puta a se rosti în deplină cunoscință in privința acestei instituțiuni, amu nevoe de a cunosce numerală orășianiloră din districtul adv. ce în condițiunile votate de Adunare, potă face parte din acastă gardie. Aceste condițiuni sunt: a fi Romănă, a avea vârsta de la 20—50 ani ș’a avea în capitală și în Iașină casă în valore de 5.000 lei s’aă a plăti uă chiriă de 500 lei pe ană, éru pentru celelante orașin, a poseda uă proprietate s’aă a plăti uă chiriă de 200 lei pe ană. Suntű scutiți de serviciul gardei orășenesci Preoții, Călugării și școlarii, din diferite siminare, miniștrii, directorii și toți agenții direcți ai puterii administrative, precumi și acei ai diferitelor administrațiuni fiscale și sanitare. Prin urmare, ve invită ca de îndată, prin instanțiile competinle, se mî faceți uă listă de cetățieni din orașele juridicțiunil d-v, cari, în condițiunele de mai susu, potă face parte din garda orășenască. Asceptu grabnic resultatură cerută. Ministru Cogălnicianu. ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGIULÜ ROMÂNI JVo. 48. Redacțiunea, Strada Fortunei (Caimata) No. 15. — Articlele trăirise și nepublicate se vor arde. — Gerante respuinsetoriu ANGHELU IONESCU. REVISTA POLITICĂ. MCURESCI 8 Martisoru Spre deplina convingere a publicului despre procederea d-lui Ministru din Intru, în privința gardei orâșiănesci, publicarămă în cipulă foieî chiarü ordinulu circulariă, (celü oficiale) alü domniei-sale, către Prefecți. Precumü se vede, acesta ordină s’a dată chiaru a doua di dupe votulu Adunării, chiarü a doua di, dupe ce ministrulü afisit în Adunare că faptulă Adunării aduce anarhia, resbelulă civile, respunderea Domnitoriului către străini, și ca va da îngrijire puteriloru străine și dreptulu d’a ne cere socotela, d’a interveni, încă uă dată dară, se ne’ntrebam a fia care, pentru ce d. ministru a ordinată înscrierea cetățianilorü în garda orășiănescă? Ca s’arate străiniloră că numerulă celoră cari voră purta armele este mică? Dară pentru ca se se póte presupune acestă întențiune trebue se ni s’arate mai ăntăiă că d. ministru a combătută în Cameră garda cetățiănescă, pe temeiă că prea este întinsă , se ni s’arate c’ar fi cerută se fiă mai restrânsă ca se s a se dea temeri, bănuiala străinioră că prea ne armămă. Acesta înse nu s’a făcută, banca este mai învederată, din cuvintele ministrului că combatea restrângerea ce s’aducea. Ș’apoi, cumă putea sedică că voră reclama puterile străine că prea este întinsă garda orășiănescă, căndu era ad ună proieptă de osebe permaniale, reserve, miliții, reserve ale mințiitoru, glotele, cumu seidica la noi ? Cumă putea sedică că prea se ’ntinde în orașie dreptulu d’a fi în garda naționale, căndă în tóte satele numai remăne nici ună bărbată care se nu fiă ostenii, apărătorii aju terămului României! Și neputăndă avea acesta scuză, nefiindă legale înscrierea mai nainte d’a s’adopta și promulga legea, avemă dreptul, a bănui c’acastă înscriere, și încă grebnică, electrică, s’a făcută pentru a se putea face în tóte casele propagantă contra acestei instituțiuni emininte naționale, emininte liberale, emininte păzitorrie a ordinii, a dreptății și a legalității. Ceremă ertire , domnului prim-ministru d’acesta bănuială, și să rugămă a fi sigură că durerea ce ea ne dă este fórte mare. Și durerea este cu atâta mai mare cu cătăne este peste putință a pune ’ndoielă faptulă ș’a ’nlătura deducerile logice și tristele resultate ce esă a produsă și va mai produce. Se sperămă că d. ministru a ’nțelesu ănsușî greșiala și că va ’ndrepta-o ca una adeverată română, ca unu adeverata cină de Stată. Corespondința noistră telegrafică confirmă respingerea propunerii de pace și ne arata că Danemara refusa chiară unirea personale. Acestă unire se scie că este ca Schleswigulu se remine luptă Danemarka ca personale unită cu dinastia, ora nu cu națiunea. Danesii nu suntă ca noi cinci milióne, ș’ocoliți de alte 6, 7 milióne Români, pentru a priimi asemene ucidotorie propuneri. Danesii sunt numai doue și jumetate milióne și ocoliți de ginte străine și inimice, daru refusâ, pentru că ei sciă că cine pere cu arma în mărire’nvindtă, căndu cei cari s’apléca, ingenuchie, suntă striviți de către cei cari alérga spre vinéa. Și ca se damu mai multă tăria cuvinteloră nóstre, 0că cea disă Regele Danemarcei națiunii sale: — „Voiescu a fi rege liberă alu unui poporu liberu.— ..sper că veți înscrie pe mormêntulumeu: — nici uă dată n’a bătută vă animă mai credinciósa Danemarcei. —In acestă semnă, Romani, vețî recunosce pe adevăratul rege. C. A. R. tuiți de femete. D. Primă-Ministru a aderată îndată la acesta propunere și s’a votat în unanimitate. D-nii E. și D. Ghica și mai mulți deputați au depusă apoi la ciuroăuă propunere spre a se mai adăoga trei mii galbeni. Suntemă șirum că și aceaa se va vota in unanimitate. Comisiunea de cercetare parlementarie a dată ântăială; ei raportă, pe care lă reproducemă mai la vale fiindă de cea mai mare însemnătate. D. Sihhlenu a făcută vă interpolare despre care vomă vorbi mâne, și apoi Adunarea a reluată desbaterea legii, comuneloră. Mâne ședință publică, urmarea desbaterii acestei legi. ADUNAREA ELECTIVĂ. în ședința de astă ți a Adunării d. C. A. Rosetti a presintată vă propunere, ce o reproduceam mai la vale prin care propunea Adunării s’acorde guvernului ună credită de trei mii galbeni in favorea bănățeniloru dân PROPUNERE. Domni deputați! Romănii din Banală suferă de fómete, și suferința este atătă de mare încătă nu le-a mai remasă nici chiară puterea d’a striga, și d’aceaa, numai d’acea a suferința loru n’a găsită îndată resunetu în onirile acestora cinci milióne de vecini și frați. Lipsa este atătă de mare în cătă caritatea publică n’a putută procura, Romănitoru și chiaru Maghiarilor» murinzi de feme, de cătă căte 44 dramuri de pane pentru unu omu și acesta pentru șapte fire. Ce simptiminte dureróse și sfășiitorie descepta în inimile dumnevóstra aceste cuvinte ce ni se transmită de peste Carpați cu repediciunea morții! Care din dumnevóstra nu vede calea, la actualele dare ale României, copii întindându micele loră bradie tremurante și uscate, către o mamă mai tremurante încă și mai uscată, și care nu mai pote da de cătă cea dupe urmă picătură de sănge slursu și transformată în căte va lacrime ferbințî, ce cadă pe busele uscate ale sermanului pruncă, le sorbe cu acea spasmotică lăcomiă a agoniei, și. . . nu mai scapă și prunculă și mama, decâtă prin darea sufletului! Mandatari ai Națiunii Române, clopotulu care anunțță [ e fiă care di c’a mai peritună mamă, c’a mai murită ună copilă de feme, a st’ abătută acumă in audulă vostru, a străbătută prin urmare în rărunchii națiuni) și d’acea-a va ’nceta îndată, celă puțină, arătă pre cătăre este astăzi prin putință și d’acea-a ve supună spre votare urmatórele linie, ce nu suută, o soiă, s’o recunoscă cu fericire, de cătănă fórte palidă reproducere a voinței vóstre. Art. 1. Se deschide d-lui ministru din intru unu credilu de trei mii galbeni spre ajutorulu tutoru locuitorilor din Banată, de ori ce naționalitate, cari suferă de fomete. Art. 2. D. Ministru din intru se va ’nțelege îndată cu municipalitățile de decindea spre a se trămite acestu ajutoru în grâu, in făină, inmalaia,séu în bani, precumu voru voiele, remăindă ca totă ele se facă împărțirea la cei cari suferă a acestui mică ajutorul de la vecinii și frații lor Români de dincole de Carpați. C. A. Rosetti: punerea conferinței în casă, căndă barea conferinței ar fi unirea Schleswigului cu Holsteinui, séü uă unire personale, guvernul nu va acepta propunerea. — Rendsburg, 1 Martie. Plenipotenția rulă militară francesă la Berlin a sosită la cuartierulă generale prusiană. — Dresden, 1 Martie. Camera deputaților a încuviințată astă—cu bugetul pentru contribuțiunile confederative luptă repetata aprobare a conduitei guvernului, și a manifestată mulțumirea sa pentru conduita comisarilor a confederațiunii și a comandantelui superioră la Holstein prin scularea de la locurile lor. — Munich, 2 Martie, îndemnată d’uă espresiune a baronului Hugel în Camera Wiurtembergului, gazeta Ln—variei declară, că raportul Baronului v. d. Pfordten asupra succesiunii sosise aici chiară la 5 Fevruarie și că dipa precedinte exemplarele respective s’aă împățită tutoră membriloru comisiunii, între cari s’aflâ și ambasadorele Wüurtemburgului lângă confederațiunea germană. — Graz, 2 Martie. Astăzi s’a deschisă sesiunea dietei. Din partea guvernului s’a înfățișatăuă lege comunale, legi pentru biserică, pentru șcula și pentru concurență de strade;uă ordine pentru registrul de intabulare (de ipotecă) și invitațiunea de a opina în privința abrogațiunii concensului de călătorie. — Paris. 2 Martie. Ieri s’a pornit ă la Cherbourg ordinea, d’a pregăti de plecare pentr’u d escursiune în marea bstică divisiunea de corabie cu scuturi ce s’află suptă comanda Viceamiralului Renaud. — Citimu în Monitorul de astăzi. Epistole de la Mesică constate capitulațiunea de la Campeche și peirea lui Juarez. La Campeche se afla concentrate cele dupe urmă resurginți ale sale. Kopenhagen, 29 Fevruarie, Sara. Gazeta lui Berlinu demnnte oficiosu spirea, că Danemarca ară fi aceptatu pro DEPEȘIE TELEGRAFICE. Bârladă, 4 Fevruarie 1864. Redacțiunei Românului. Verogii se publicau în privința referatului D. Ministru din năuntru în cestra Văsluiului publicată în monitoră No. 36 că făgăduescă publicului a do- j vechi în curăndă, prin cea mai întinsă publicitate, neesactitatea în tată și’n parte a celora cuprinse în ea. Manolache Costache. MERCURI 26 FEVRUARIU 1864. LUMÎINEZĂ-TE ȘI VEI FI. Abonamentulu în București, Pasagul Romurat No. 48.— în districte la Corespondințiî Jiarului și prin Poștă.—La Paris, la D. Hallegrain, rue de l’ancienne Comedie, Nr. 5. — Administratorele ziiarului D. Gr. Serurie, ANUNCIURILE, liniă de 30 litere — 1 — leu. Inserțiune și reclame, linia 3 „ Raportulu Comisiunii de anchetă Parlamentară asupra causeloru ce au produsă desordinea Financiară In care ne aflămă. Domnitorii! însărcinarea pussă asupra acestei comissiunî de a descoperi căușele confusiunii și a desordiniî, ce de atâtea ori vis’aă denunciații în administrațiunea financeloru publice, era una din acelea care, prin importanța materiei și prin gravitatea respunderii ce trăgea cu sine, ar fi cerută pute investigațiuni mai întinse și cercetări mai minuțioase. Unii anii de Șinle pentru o assemenea lucrare și concursulu tuturor autorităților n nóstre în materie de finance și de contabilitate, n'ar fi fost de prisos ü pentru a ajunge la unu resultatü mai în raportă cu așteptarea d-lorü vóstre. Timpulu vise este unu elementu preciosu în viața popóreloru, mai cu sema candü este vorba, conformu votului d-vóstre, de a pune terminü cu o oră mai nainte la confesiunea în care aura ajunsu în acești ani din urmă. Cumpeuindu bine aceste considerațiuni, Comissiunea de anchetă parlamentară a preferita se marginfiscă timpului consacrată cercetărilor ei salle la terminul a câtora-va luni, convinsă fiindu că lacunele lucrării salle nu vor pute fi de acelea care, provenite din prevențiunea unui spiritu parțială, ar pute avea de efectă a denatura causa reului sau are induce în erore assupra remediilor reclamate de starea lucrurilor. De prisosă a adăuga că imparțialitatea cea mai strictă a inspirată tóte lucrările de anchetă, și că eu, raportorul Comissiunii, am priimită mandată de a re espune resultatul aprecierilor sale în acelașă spiritu de moderațiune și de imparțilitate care a domnită la tote lucrările iei. Cea mai gravă imputare de desordină, în materie de administrațiune a finanțeloru publice, a fostă produsă, cum o sciți, în acesta Adunare, pe la finitur anului 1862 de un ministru în funcțiune, căruia era tocmai încredințată acea administrațiune. Totü ce s’a putută zice ma înainte, putea fi considerată mai multă carecriminații scăpate în aprinderea desbaterilor politice; cândă inse ună ministru în funcțiunea venită singură să declare, în totă liniștea cugetului, că a găsită pretutindeni o desordină de speriată, adăugându că acea desordină era o moștenire a trecutului și a precedenteloru administrațiuni. Camera nu putea a se p opri de a vota o anchetă parlamentară. Daca ancheta nu s’a produsă îndată, sciți că acesta n’a fostă din causa adunării, căci totă acelă cabinetu, care arunca o imputare generală asupra situațiunii moștenite, respingea ver ce controlă din partea Camerei. Astăzî neîmpotrivinduse Ministerial actuală, Adunarea a putută reveni la chestiunea anchetei parlamentare, spre a cunosce causa desordinii denundată cu atăta zgomotă dupe băncile ministeriale. In faca acestei situațiuni a lucrurilor, comisiunea ce ați numită în sesiunea presentă a trebuită să îmbrăcișese totă șirulu anilor trecuți, întinzîndă investigațiunile sale pănă la situațiunea moștenită in cfra de 5 — 24 Ian. 1859, spre a pute constata faptele în ordina în care s’aă produsă, fără a se preocupa de personele la care ar pute să privesca respunderea loră. Trei lucruri sunt de considerată în situațiunea moștenită la 5 — 24 Ian. 1859. 1. Activulă și passivulu datoriei publice, concentrănduse în vistierie tóte reservele și remășițele caselor publice căre aveau pînă atunci o administrațiune separată. 2. Resursele normale ale fiscului cu care urma a se acoperi tóte cheltuelile statului și a se satisface la noile trebuințe. 3. Mecanismul fiscale și sistemul de contabilitate sub care funcționasse pînă atunci administrațiunea financelar publice. Vomă arunca o ochire asupra acestora deosebite elemente a situațiunii moștenite, ca să cunoscema mai bine și puntură de plecare și modulă procedării care a adusă acea stare de lucruri de care ne plăngemă toți astăzi. Activități pasividu datoriei publice la 1 Ian. 1859. Situațiunea datoriei publice la I. Ian. 1859, se póte resuma astfelă : 1. Datorie către particulari pentru producte date armiilor străine de ocupațiune, dupe starea cassei speciale a datoriiloru, comunicată de controlă cu socotelile anului 1858 prin adresa No. 1038, din 31 Maiu 1861. 2. Datorie către es-possesori de țigani, dupe controlă. Pentru România de dincolo de Milcovă. Totalul datoriei, dupe alegerea comunicată Adunării la 18 Febr. 1859, în care se cuprinde și cea către el-posesorii de țigani — _ _ _ _ Peste totă, pentru ambele principate. Din care, datorii urgente erau numai vreo — _ _ _ _ ._ Pentru acoperirea acestei datorii Visteria, putea să dispună de reservele Pentru România de dincol de Milcovă: 1. Numerarură aflată în casa Visteriei la 1 Ianuare 1859 dupe socotelile controlului. 2 781 778 2. idem aflată în cassa Ministerului de resbemii la 1 ian. 1859 dupe controlă 920,831 3. Idem aflată în cassa graniceriloru și a dorobanțiloră dupe controlă 1,136,497 4. idem aflat în casa Comitetului Sanitară dupe alegerea ministerială 189,873 Cassa carantineloru 95,483 27 Cassa spitaleloră 50,238 32 Cassele comisiilor spitalicesc prin districte 44,151 10 5. idem aflată în tóte cassele dependente de lară dupe atiegerea ministerială 189,873 29 Ministerul Culte 9 26 12 29 2,304,720 7,333,700 36 Totalul numerarului în disposițiunea vistierii la 1 ian. 1859 7,333,700 36 Totală 8,058,076 9,915,832 32 17,975,908 32 11,923,479 2 29,903,387 34 19,000,000 — următore: