Romanulu, martie 1864 (Anul 8)

1864-03-26

itOMANULU « țiunea statului c’uă persona individuală. Statulă nu este una individă. Ori trebue se înțelegemă prin cuvântule statu ua colectivitate, adică societatea întregă în espresiunea sea morală, ș’atunci ori ce stabilimentu particularii este una stabilimentu ală statului, că parte a colectivități, căci nu póte fi nici uă industriă particulară de care se nu profite și societatea întregă, ori trebue se damă cuvântului statu unú înțeleșii mai restrînsu, sinonimii cu zicerea de guvernă, și atunci nu-i póte fi permisă a esercita uă industriă. Cuvântulű chiar „a guverna“ exclude ideia unei activități a cărea a țintă este producerea. A guverna ș’a produce suntă două idei paralele cari nu se potu întîlni la nici una puntű. Legea chiarü popresce pe funcționarii guvernului d’a esercita pe comptulü forti uă profesiune comercială șiddustrială, și ceaa ce nu este permisa individului, fâcăudil parte de guvernu, nu póte fi permisii colectivități"". Afară d’acesta este învederată că Statulă, sau mai bine zicénda guvernală, n’ar avea de câtă a declara tóte publicațiunile, tóte broșurile și tote cărțile, de utilitate publică, spre a asorbi în tipografia sea tóte tipăririle. Trebue să admitemă în principiu, că orice imulțire mecanică a unei opere a spiritului contribue la progresul intelectuală alu națiunii, este prin urmare de utilitate publică. Cu dispulă acesta tóte tipografiile particularie vor fi nevoite a se închide, fiindă că nici una nu va putea susține concurența cu ună stabilimentu ală Statului scutită de tote dările către Stată, bucuindu-se de mijloce imense și d’ună credită nelimitată. A doua obiecțiune, etrietatea, de care profită totă societatea, cată s’c esaminămă mai d’aprópe. Tabloidă veniturilor și cheltuielilorü tipografiei Statului pe anul 1863 publicată în No. 64 al Monitorului, ne arată totalulu veniturilorű în suma de lei 1,111,406 par. 32, și totalulă cheltuielilor in sumă de lei 839,431 par. 21 , prin urmare unu escedinte sau profită, camă <rice acestă conspectă, de lei 271,973 par. 11. Unu resustită forte satisfăcâtoră, colosală, căci represintâ pe fiăcare lună unu beneficiu curată de lei 22,664 par. 22. Fote, că tóte tipografiile României împreună nu producă unu asemenea beneficiu. Dacă este beneficiu, este uă realitate. Statulă n’ar putea face nimică mai avantagiosă decâtă a lua luptă administrațiunea sea tipografiile particulare, a le împreuna cu stabilimentulă sau ș’a face uă pensiune proprietariloră de tipografie. Dacă este are acastă dare de semn unu adeverű, uă realitate, sau numai uă ficțiune? Se examină că dară interă cheltuielile. Tabloul ne arată cheltuielile împărțite în două categorii: Personalală și Materialală; fiecare din aceste categorii se împarte în mai multe rubrice, cari suntu: leșie funcționarilor și lucrătorilor stabili, plata lucrătorilor mobili, întreținerea de viloră, hărtia, cernela și litere, iluminarea și cheltuieli mărunte, încălzită, reparațiuni de macine, litografiarea figurelor din cărțile didactice, legatură cârțiioră didactice și cheltuieli straordinarie provenite din adaosulü macineloră, lucrăririloru (? unelteloră) și altele, cari tóte împreună facă suma de 839,451 lei 21 parale. Stabilimentul Statului, feric a ti, prin trei tipografie împreunate nu s’a putută înființa fără mă capit— tulii. Dârel de semnă însă nu ne spune ce capitală represintâ acestă stabilimentu și nu coprinde nici oă lescaie măcară alocată pentru dobinda capitalului. Presupunemiî, că Statulă n’a putută ajunge posesorele unui asemenea stabilimentu fără a cheltui bani, a trebuită se cumpere maeinele, lileide, presele, uneltele, mobilile, căci nu credemă, că a putută dobîndi tóte acestea fără plată, seimă pe d’altă parte că Statulă plăteșce și a iată d’auna creditoriloră sei uă plătită dobîndă. Apoi, mă stabilimentu care produce anuală ună venită de 1,111,406 lei nu pote represinta ună capitală mai mică de 5 */2 milione, ar trebui dară se adăogimă la cheltuieli suma de lei 550.000 — ca dobîndă a capitalului. Dară chiară în casă căndă Statulă n’ar avea datorii și n’ar plăti dobînaji, chiară căndă ar avea în casa tesaurului publică bani de prisoă (scimă forte bine că acesta nu este, dară admitemă în ipostesă chiară imposibilulu) totă ar trebui se se trecă in complu dobinda capitalului, fiindă că Statulă ar fi putută întrebuința acei bani într’ună altă chipă producătoră, ar fi putută celă pucină a’i da cu dobîndă. Dară dobînda baniloră nu este d’ajunsă, ori care întreprindere industrială trela bue se trece ma io comptű ș’uă anuitate pentru amortisarea capitalului primitivă: Marinele, literile, uneltele, rao bilele se strică prin ușă și se strică cu atătă mai repede cu câtă stabilimentulă produce mai multă. Că tipografîă, care tipăresce in cursulă unui ană 10,442,500 cale de hărtiă, póte fi sigură, că dupe trecerea de doui sau multă trei ani, că mare parte a literilori întrebuințate voră fi turtite, stricate, va trebui se se topescá și se se prefacă în alte litere noue sau in linie. Astăfelă este cu totă materialulă și credemă că nu este multă a calcula 2 ° C pentru scăderea capitalului primitivă. Prin urmare vomă încă a adăoga la cheltuieli suma avea de 110.000 lei. Intre cheltuieli nu figuresc nici chiria localului. Ni se pare că Statulă nu plătesce chiria obiecta, pentru localulă tipografiei, care s’află așiestată în palatulă Academiei; fórte bine, dară acesta palata s’a construită cu banii statului și localulă ce să ocupă tipografia represintă uă parte din acestă capitală. Daca nu vomă admite chiria, trebue se admitemă, dupe analogie, dobîndă la acea parte de capitală. De vomă numi acea despăgubire pentru întrebuințrea localului dobîndă sau chiriă, este în faptă indiferinte și nu putem trece în bilanțură anuală uă suma mai mică de 15.000 lei. Ne permitemă aici a ne popri uă minută și a ne depărta pucină de obiectulă nostru, fără însă a lă perde din vedere. Domnulă directore oficiului statistică ne spune în relațiunea sa, că localele actuale la academie nu este bună nici destulă de încăpătoră pentru tipografia, și că clădirea unui locală destulă de spaciosu pentru tóte trebuințele acestui stabilimentu a ajunsă o necesitate ce nu se mai pute amâna. Dacă propriele sale cuvinte: „Câtă pentru actualulă locală (Academia) nu numai că nu este bună „pentru imprimerii, dară pe cătă o„cupă a stârni acestă stabilimentu nici „este încăpetură pentru tóte trebuințele iei. Maeineie fiindă destinate a „se pune în mișcare cu vaporă, căci „este mai puțină costatură decâtă „brațele de omă, în localulă academiei nu este rocă pentru așezarea unei machine de abură, eră a se cla„di uă apendice anume, ar diforma „clădirea, care nici de camă nu póte „fi ocupată multă timpă de către împrimerie, chiară și în interesulă conservării acestii clădiri plăpîndă și deja „AMENINȚATORIE CU SURPARE“ Că clădire plăpîndă și deja amenințătoriă cu surpare numesce domnu directore ală oficiului statistică într’un relațiuni oficială, publicată în monitorulă oficiale, ună edificiu mare, publică, pentru care s’a cheltuită milióne, și-i dă acestă calificare în momentulă căndă acestă edificiu măreță nu este nici terminată încă. Așa dară se mărturesce oficiale cu acesta palata, Academia naționale, este uă clădire plăpîndă ce amenință surparea chiară d’acuma căndă încă nu este desevîrșită terminată! Dară cine a fostă arhitectură acestui edificiu? Și pentru ce guvernulă nu-i intentă unu procesă? Nu ne ocupămă d’astă dată de Academia și de sumele ce s’aă cheltuită pentru construirea iei, și revenim la subiectul nostru. Avemă dară a adăogi la cheltuielele în sumă de lei 839,43î par. 21 urmâtorele sume: 550.000 — — dobîndă capitalului 110.000 --------- scădem, capitalului, și 15,000 — — chiria localului. Și 1,514,431 prTăr gâsîm totatalul cheltueliloră. Acesta însă nu este încă totul. Tabloulă ne spune într uă nota, că din escedintele (?) de 271,975 lei 11 parale s’a dotată imprimeria cu patru macine noue de țipară, cu tote acesoride sorü, în preță de 106,094 lei 6 parale. Ar trebui dară se mai adăogămu și acestă sumă la cheltuieli, tot celă pucină ia capitalul stabilimentului și se trecemű în rubrica cheltuieliloră dobîndă și amortisarea, adică încă uă sumă de 12,731 le: 15 parale, și gâsimă totalulă chetuieliloră în sumă de iei 1,527,162 par. 36. In articlulă următorii vomă examina veniturile stabilimentului tipografică al Statului și dupe acesta vomă cerceta partea a doua adică cestiunea suptă puntală de vedere artistică. Winterhalder, soră 1851 și 1852, și nu voiesce a audi de concesiuni adeverate, atunci momentul în care se va sfîșii tratatur Londonului nu mai póte fi departe." SITUAȚIUNEA POLITICĂ DUPĂ FOIELE GERMANE. Trei evenimente caracterisă astăzi situațiunea politică a țlei: călătoria arhiducelui Ferdinand Max la Mesice, călătoria lui Garibaldi la London și proiectul de conferință pentru regularea cestiunii Schleswig- Holsteinül uí. Plecarea arhiducelui Max spre a lua corona Mesicului este din nou amânată. Gazeta Silesieíice. Arhiducele Ferdinand Max a schimbată două dată planul- seu de călătorie, nu se va mai îmbarca la Miramare, ci la Anvers. Priimirea deputațiunii mesicane a fostă amânată și se țce că la ceremonia solemnă a priimirei corónei ce se va face la Miramare , nu va asista nici un membru al familiei imperiale. Se șiopresce de nisce dificultăți ce prezintă cestiunea dreptului de agnată precum și cestiunea sucesiunii la Mesică, fiindăcă arhiducele n'are copii; există diferite versiuni, dar îi este sigură , că arhiducele n’a renunciat, pînă acumă la drepturile sale de agnată. Gazeta Duminicei priimesce din cercuri financiarie de la London bine informate nuvela, că încheierea împrumutului mexican prin firma Glyn nu pate fi considerată ăncă ca un faptă sevărșită, că din contra «’ară fi ivită în trecut ele de dificultăți, cari au necesitată retragerea proiectului de împrumutare din tîrgul Londonului. Secce acum și că arhiducele voiesce a contracta mă împrumută particulari , însă nu în străinătate, ci la Praga. Presa englese s’ocupă acuma în réndulă d’anteia de priimirea ce se va face lui Garibaldi în Englitera și oara se vede că va fi pomposă și entusiastă. Totețartele de la „Times“ pînă la cele mai mici „Penny-Magazine“ publică lungi articole de fonda atingătorie de venirea în Engliteza a eroului de la Marsala. Din tote reproduceam numai în prescurtare cea a ce ace „Daily News:“ Eroul, care septemăna viitoria va umple de bucuria serbătorile Pasciloră prin visita sa, este înainte de tote ună omă ală poporului; nu este ună aventuraiiă necunoscută, nu este ună domnitorră putințe. Visita lui nu este uă îderă repede a marelui patriotă. Căndă a tăcută vulnerată la Varignano, ție și repetă visitătoriloru sei englesi. Ve rogă, spuneți amicilor mei în Englitera — și toți englesii suntă amicii mei, ași puteace compatrioții mei — că doresc o fórte multă a veni în Englitera, spre a le pute mulțămi în personă pentru simpatiele loră, de cari ’mi-aă dată atâtea dovei în ție bune și rele.“ In fine, Garibaldi s’avântă în stare a realisa acea speranță și a împlini acea frumosă făgăduială . scimă forte bine că inima sa cea nobile va simți, la sosirea lui în țara ndstră, pe care o iubesce numai c’ună grabă mai pucină de cătă Italia, bucuria d’a fi acasă la densulă. Scimă cătă de adincă și cătă de statornică este iubirea sa pentru Enghiterat și în mesura cu care onorămă une asemene óspe, ne onorămă noi înșine. Se nulă priimimă cumă amă priimi p’ună împeratu sau p'ună rege, ci se’să priimimă cumu am priimi p’unulă din marii morți ai noștri, dacă în loc d’a consacrată statuă memoriei sale, ’să-amă pute rechiăma pentru uă singură ț în viață. — Trebue se mărturimă, că, dacă mă țarnă ca „Daily News,“ ale cărui relațiuni cu lordul J. Russell îi impună orecare reservă, se esprime astăfelă, disposițiunea spiritelor în Englitera trebue se fie forte agitată și entusiastă. Pregătirile, ce se facă pentru priimirea generalului sunt ă că dovadă de care se bucură patriotulă italiană în Englitera- corporațiunile meseriașiloră și asociațiunea lucrătorilor ă aă ținută la London-Tavern un Meeting la care a presidată domnulă Edmond Beales, președintele comitetului naționale polonă, în care s’a luată resoluțiunea că venirea eroului Italiei merită cea mai distinsă atențiune a City (orașului). S’a luată ăncă decisiune ca poporală englesese presente lui Garibaldi ună subveniră, care sei facă bucuria și care se fie demnă de cetățiănii Londonului. Negociațiunile de conferință n’au ajunsă ăncă la ună resultată positivă. Totă ce putemă constata este , că Engliteza și Austria se silescă din tote puterile lor, spre a îndupleca pe celelalte puteri interesate la adoptarea proiectului. Francia priveșce aceste silințe cu indiferință, Prussia se cotescea pronunția cuvântului scăduse urmă. Domnul Bismarck are trebuință de isbînț militarie și Austria, care a practisatat cu densulö spre a controla acțiunea sa, s’a lăsată conduce de densulă mai departe pe cătă avuse intențiune a merge. Fără a vorbi de năvălirea în Jutland, care nu era delocă în planulă primitivă, căci aliații voiră numai a lua Schleswigul, ca zălogă, Austria se află astăz în facia Danesilor, la ună puntă, de la care voră fi nevoiți sau a face uă retragere diplomatică, sau a trece Ru biconulă. Daci voiesce a mănține stipulațiunile protocolului de la London și integritatea monarchiei danese, trebue nesperată se înduplece cu orice preță Prussia a accepta conferința; căci continuarea vărsetei de sânge ar fi nu numai nefolositonă și fără nici ună scapă dară ar fi ună actă care ar impune puterilor mari germane uă mare și grea respundere. Oă epistolă oficială prussiană, publicată în gazeta Coloniei, dovedeșee că Austria s’a lăsată a se împinge de Prusia mai departe de cătă a voută se mdrgă, ea țee: „Austria s’a decisă ântâiă pentru esecuțiune, apoi a luată parte la ocupațiunea Schleswigului și a dovedită cu acastă pensiune vechia sa gloriă militară; ală treilea s’a decisă a intra in Jütland și ală patrulea s’a pronunțată în unire cu Prusia pentru lepădarea învoieliloră de la 1851 și 1852 ca base a conferinței. A tărelă a isbutită Prussia, în concursă cu Austria, a dobândi ceaa ce era cu putință și a crea în cestiunea Schleswig holsteină oă situațiune, care în urma unui rebelă europiană n’ar fi putută fi mai avantagiosa decătă este acumă. Încă nu putemă compta cu siguranță la ună resultată ală conferinței, nici chiară adunarea conferinței nu este încă sigură. întru adeveră, cabinetul englese, Prussia și Austria au declarară, că voră trântite plenipotențiari la acea conferință, spre a se înțelege asupra mijlacelor d’a ajunge la pace, dar dacă Danemarca are intențiunea a renoui stipulațiunile amBlondei ca rusesca în vorbe și ’n fapte De la publicarea uriașului de emancipare a țeranilor poloni, se respîndescă din partea guvernului rusescă scomote, că ’n curîndă se va desființa starea de asediă și se va introduce ună guvernă mai blăndă. darulă guvernului însuși colportă aceste nuvele, fără înse a vorbi de vr’uă ușurare positivă. Câtă credemdntă merită aceste scumpte resultă din fapta că opiniunea publică este mai multă de cătă mai ’nainte amârîtă și inignată de guvernulă rusescă, și chiară țeranul, cu totă urașulă de emancipare, nu arată mai multă simpatie pentru ruși. Russia cunosce forte bine disposițiunea locuitorilor a țerei și stie că desființarea stării de asediu și uă aplicare mai omenosă a mesujelor de represiune ară profita numai insurecțiunii și nici de cură guvernului rusescă, și Russia este destulă de înțelaptă a nu da mimiciloră uă armă în mână. Modificările și ușurările cari se triîmbiță prin telegrafă în tóte părțile lumii, concesiunile făgăduite cu atâta scomptă nu voră ave de sigură uă mare insemnetate Ora felinareloră se va stremuta la uă oră mai zărzită și acesta se înțelege prin crescerea zileloră, se va permite, póte, a eși în cele d’ântâi ore ale nopții, și se voră face asemenea modificări ne’nsemnetorie; dar starea de asediu nu se va desființa. Arestările și deportațîunile nu numai n'aă încetată, ci putemă știce, că s’aă îmulțîtă. Este d’ajunsă a areta, că de la ultima mea epistolă, de la 19 Martie, s’a mai pornită mă transportă de peste 500 persone din citadelă, tote deportate în temnițele Russiei și’n Siberia și că, spre a împlini lacunele făcute prin plecarea celor deportați, se sevîrșescărăși arestuiți cu grămada. Dupe ce toți compromișii au fostă spîndurați, împușcați sau deportați, se prindă acumă cei bănuiți. Este d’ajunsă uă simplă denunțiațiune, căutarea plătită mai ’nainte imposibură naționale, spre a fi întemnițată și deportată. Cele dupe urmă doua clasi ale gimnasiului s’aă închisă, fiindă că studiații aă refuzată a merge la biserică la serbarea aniversară a suirii împăratului la tronă și unii dintr’înșii au fostă închiși la citadelă. Din Lithuania aflămă că la Schawle s’au spânzuratü doui foști insurginți, nobilele Sungajla și țeranulă Prowastus, și la Suwalki s’a spânzurată fostulă serginteală insurgențiloră, israelitulă Lajba Libmann. Cu aceste din urmă victime numerulă spânzuraților, a întrecută cifra de 400 persone. Spre a’și pute face cineva uă ideiă despre câtă de numerose suntă confiscațiunile, deportațiunile și condamnările în țerile polone, este d’ajunsă a spune că numai în Livonia polonă, ună mică guvernementă, s’aă deportată și s'aă condamnată la munca mineloră: 53 preoți, 14 femei și 184 proprietari, studiați, și'n genere omeni de inteligință. In totu Polonia numerală condamnațiloră și deportațiloră trece peste 20 mii de persone. LEGIEA COMUNALE. CAPITOLULU V. Despre Adunarea alegătoriloru comunali. Art. 32. Adunarea alegătoriloru în comunele urbane are locu din patru în patru ani spre alegerea membriloru Consiliului comunală, reînnoinduse aceștia pe jumătate prin tragerea la sorți din doui în doui ani. La comunele rurale, alegerea se face din doui în doui ani, reinoinduse numai o a treia parte din membrii la mnăană. Acesta adunare se face la cea anteiă Duminică a lunei lui Noembre. Ea nu se convoca estraordinamente, de căită la caită de vacanță celă puțină de o a treia parte a numerului întregă a consilieloră.