Romanulu, aprilie 1864 (Anul 8)

1864-04-08

loculu casei și a îngrăditurei! Cândă I cei mulți din proprietari, după nume- j rrile locuitoriloru ce au, nu vom­i da j nici a 10 parte din pământurile culti­­­­vate. Că, ca proprietar­ă, nu sunt în con­­dițiunea celorii d’âuteiur, daru totu me , revoltă uă așa nedreptate, când ă cunoscă­i de esem­plu pe unu­l. Manolache Go­ j­lery, carele are vre­uă 12 copii, și j vre­uă sură fălci pământ«, împopulațu­i cu locuitori; prin urmare, d­ ându-se să- i­trănitorii douo treimi din moșie, co­­r­pii lui reni erau despoiați, căci despă­­­­gubirea din proiectului guvernului este­­ mai mulții ilusoriă ca și despăgubirea , pe ntru sclavii emancipați. Nu înțelegă:­m pentru ce locuitorii da pe moșiere strâm­­­ te, se ou remâie în locurile cu care­­ s’au mulțămilu până acumu după învoe­ s­e ce au cu proprietarii, érti «iacă vroescu acuma a ave mai multe pă­mânturi, se se strămute pe moșiere largi și nepopulate, sau pe ale Sta­tului. ’Repetă că dacă suntem« chiă­­mați a face sacrifice, se le face mă de­uă­potrivă cu toții. e.) 3 mai chiamă atențiunea asupra cașului unde casele sătrănitorii sunt­ reslețite, fiindă ale unora în mijloculu țermnelor, proprietariului, prin urmare, sătianiulu deviindu proprietariă pe lo­­cului casei sale, ar trebui a se stră­muta în satu, ére nu a’lu face săzașu în mijloculu țerineî proprîatariului. Eră pentru locurile de hrană, din contra, fiindă proprietari care au mai multe hlrse, aru trebui a se da săteniloru Ulisele cele mai depărtate, ca se rá­mâie proprietarilor!! la mijlocii puei­­aulă pámêntulu ce le va române, íérü nu petici reslețite, ca se nu și le pó­­tă opera de încălcări, și ca se le póta vinde mai cu înlesnire, când­ ar avè nevoiă. George Boteza, venită aici uă mulțime de plângeri și­­ de reclamațiuni în contra, procedării­­ arbitra­­re a comisarului imperială, pe­­­­tițiunile fură puse la dosare, era banii­­ în casele gole ale tesnurului. Ei bine! Dacă Ah­met Velik Efendi dă m­ăna pentru asemenea fapte arbitrare, ce se pute aștepta de la cei­lalți comisari imperiali ? Acesta manieră de administrare și guvernare, forte comună în Turcia, nu este cunoscută în Europa, sau mai bine dicendu puterile mari creștine nu voesc, s’o cunoscä, dară poporală su­feră și suspină suptă greutatea apăsă­­toria a arbitrariului. Că cele relatate suntă una adeveră, o potă garanta, fiindă că mi s’a comunicată chiară de unulț din acei nenorociți jăfuiți. Cu a­­cestă ocisiune trebue se facă mențiune că aă trecuta abia căți-va ani, de căndă s’a luată cu sila țeranului cea dupe ur­mă monetă de aură, dăndu-i în locă d­ăriță, care nu valoreza nici uă para, fiindă că n’are nici una cursă. Fami­liei reposatului directoră alți fabrice­ de prafă de pușcă (parudsehi baschi) care furase Statului miliune spre a le lăsa familiei sale, i s’a acordată u­ pensiune de 5000 lei pe lună. Pentru nisce asemene cheltuieli se găsescă bani. Suntă câte­va zile de cândă ser­­darulü Omer pașa a avut a­uă audiință de trei ore la Sultanulă; de aci se trage conclusiunea că i se va încredința ore­comanda superiora asupra trupel oră con­centrate la Dunăre în contra Principa­telor­, de care Porta nu este mulțu­mită. Acesta este cu atătu mai pro­­babiu, că nu se póte tăgădui talentulu militară a lui Omer pașa, de­și steaua sea este aprópe d’a apune, fiindă­că în scurtă timpü vor i­eși din scala m­i­­litară d’alți bărbați cari vor­ întuneca gloria su! trecută. ROMANUL­­ 720 APRILIA: 343 OPERAȚIUNI FINANCIARIE TURCESCI. IHab­ulu vienesc „Wanderer“ pu­blică un corespondință de la Constan­­tinopole, pe care o reproduce«TM, lă­­sîndă respunderea confratelui nostru de la Viena „Cuvintele geniale și memorabile a celui mai mare diplomat” al­ seco­lului nostru: „voiu lua bani ori un­­de-i vom­i găsi“, n’au făcuții de sîcuru nici unui bărbații de Stată uă intipă­­rire mai adincă, de cătii asupra minis­trului nostru Fuad Pașa, care e um­ su­­risă de doliu pe buze­le de ’naintea ca­­selor­­gele, și se gândesce a inventa mijiloce noue, neusitate încă, spre a face bani. Asta­felă a trămîsă pe Ah­­med Ve­lik Efendi, care cu mare eru­­dițiune împreună renumele unei ones­tități severe, ca comisarii imperialii la Brussa cu misiunea, comună tutorii co­­misarilor­ imperiali trămîși în provin­cii d’a descoperii abuzurile și d’a face dreptate. Se vede însă că , pe lîngă aceste scopii publică, s’a mai dati lui Achmet Vefik Efendi instrucțiuni se­crete, căci îndată dupe sosirea lui la Brussa ’și-a procurați­ uă listă de toți locuitorii avuți, mai cu sem­ă de su­puși creștini. Scurții timpii dupe a­­cesta fură chiămați înaintea lui Ach­met Vefik, însă in deosebi umilă este unulu. Cei­ d’ănteiu prim­ai ordinea a aduce în termină de doue­ de ei și pa­tru ore la Konak 5000 lei; bietul lomii îndresiii a întreba: Pentru ce? pentru care scapă ? Respunsulii laconică fu: vei a­­duce 10,000 lei. Nenorocitul­­ repetă întrebarea lui: Pentru ce? și respun­­sulü fu îndouirea sumei, adică 20.000 1. Strîngerea acestei sume fu esecutată cu tota severitatea și cu miciaiocele in­geniose ce le sa­ă întrebuința Turcii. Acestă procedură respîndi­tă terare în publică, astufelă, că nîraine nu îndresni a reclama, a face cea mai mică obiec­­țiune, fi noulă imposită fu plătită fără nici uă contestare, sau mai bine din cândă fie­care se supunea răpirii mo­derne, cu speranța că va afla dreptate aici la guvernă. Și într’adevĕru, a COLEGIULU ACTUALU ALU CARDI­­NALILORU. Fiindă­că Papa Piu IX este co­­prinsft d’ua bólá seriosa, și fiindă că în vîrsta sea înaintată este pucină pro­­babiă uă însenetoșire, póte c’ară fi de ore care interesă câte-va notiție asu­pra colegiului de cardinali, cari voră avea se nlagă, reuniți în conclave, pe succesorele lui. Aimariulă papală pentru anul­ 1864 prela membrii sântului colegio (sacro collegio) în numera de 64. Din ace­știa 17 au fost­ numiți de Papa Gri­­gorie XVI, cei­lalți de actualele Papă. Celă după urmă cardinală din timpul­ lui Leo XII, Benedetto Barberini, a murită în anulă trecută. Cela mai bă­trână dintre cardinali este Antonio To­­stî mai ’nainte ministru de finanețe, în vîrstă de 88 de ani; dupe vechime in cardinalată este celă mai vechiu car­dinala Decanulu­fântului colegiu, Ma­rio Mattei, în vîrstă de 72 ani și de 32 ani cardinală. Sunt­ patru cardinali cari au tre­cută peste vîrstă de 80 ani; doar spre­­dece­să trecută virata de 70 ani. Numai dour sunt­ în etate mai mică de 50 ani. In colegiulă cardinaliloră se află 8 francesi, 6 germani și unguri, 4 spanioli, 1 portugesa, 1 englesă, 1 belgiană, peste totu 21 străini și 43 italiani. Din cardinalii italiani cei mai mulți sunt­ născuți în Italia centrală și me­ridională. De la alegerea lui Piu IX, adică de la anul­ 1846 au murită 65 cardinali, din cari doui din timpul­ lui Piu VII, șapte din timpul­ lui Leo XII, 34 din pontificatulu lui Grigorie XVI, și 21 numiți de pontifulă actuală. Intre 64 cardinalii actuali se află 38 ar­­hhiepiscopi și episcopi. Cardinalii cari nu sunt­ episcopi locuescă la Roma, între dăcșrî se aflu 10 diaconi; cardina­­lulu Antoneli este din num­era­lă loră. Patru cardinali sunt­ monarhi, facă parte de ordine religiose, și anume: ordinea Benedictiniioră, Dominicanilor, Minoriților­ — Conventual!, și Minori­­ților­ — Oservanți. Din familiele prin­­ciala ale Romei se află numai un­ sin­gură membru în colegială cardinalilor familia Altieri. De nobilimea romană sunt­ cardinalii Patrizii și Dipietro. Cei­lalți cardinali născuți în staturile romane sau es­ paiale suntă din nobi­limea provincială sau dintre burgess. Opiu cardinali au făcută uă cari­eră diplomatică (nunciatură); opiu suntă doctori în dreptu. Toți cei­lalți suntă lauriațî în teologie și au făcută uă ca­rieră de funcționari. Atribuțiunile Consiliului judițianu. Art. 49. Cosiliulă judițiană se pro­nunță asupra tutu­oră intereselor d e­­sclusivă locale ale județului, fară pro­judiciulu aprobațiunei cerute pentru va­liditatea încheieriloru sale, în cașuri­le și modulă prevedutu în capitolul« următorii. El­ este chemată a se rosti și asupra tuturoră obiecteloru ce i se de­feră de către corpul ă legiuitorii său de către guvernă. Art. 50. In fie­ care an, consili­­ulu votésá bugetul­ cheltuielilor­ anu­lui viitorii și mijlocele pentru a le a­­coperi; asemenea cerceteză și încheie lumile veniturilor­ și cheltuielilor­ a­­nului trecută. Art. 51. Veniturile județului se compună acumă de­mâdată: 1) . De contribuțiunile adiționale pentru trebuințele județului, votate de constiință județană, în margine de auto­ritare­ puterei legiuitare, pe lingă con­­tribuțiunea directă către Stată. Aceste contribuțiuni sunt­: a) . Obligatorie, pentru acoperirea cheltuelilor, ce legea pune în sarcina județului. b) . Facultative, pentru acele chel­tuieli, ce consiliulă județană ară găsi cu cale a vota, spre întâmpinarea vre­unui altă interesă ală județului. 2) . Din o subvențiune din casa Statului in proporțiune cu cheltuielile ce trecă de la Administrațiunea cen­trală în sarcina județului. Cifra acestei subvențîuni se ficșeze pe fie­care ană de legea financiar (bugetulă) 3) . De alte venitunî întămplătore ce se pot­ înfiița, de trecaterea pe po­duri stabilite cu cheltuiala județului, etc. Art. 52. Cheltuielile județului sunt: 1) obligatori, 2) facultative. Obligatorii sunte tóte ch­eltuielele ce legea pune în sarcina județului și pe care consiliul« este datoră a le tre­ce neapărată pe fie­ care an, în bu­getul­ județului Ele sunt­ mai cu osebire urmă­­torele: 1) . Chiria și reparațiunile localu­­riloră pentru Tribunale, prefectură și casarma de semiarmî, destinate jude­­țului, cumpanarea și întreținerea mo­biliarului trebuitorii pentru acesta. 2) . Legile membriloru comitetului permanentă, aceea a secretaturului con­siliului județeană și a celoră­l­alțî im­piegați ce depindă de acestu consiliu, precum­ și tóte cheltuielile cancelariei. 3) . înființarea, căndă vară ajun­ge mijlocele, iară pănă atunci chiria localului, precumă și întreținerea și mobilarea închisorilor­ civile ale ju­dețului, în care nu se cuprindă vise in­chisorile centrale atârnate directă de Stată. 4) . întreținerea drumurilor­ și po­­durilor­ județiane, precum­ și a al­tor­a lucrări publice ce leg­io le aru­pune în sarcina județului. 5) . Legile și cheltuielile de drumă pănă la cifra ce se va ficșa prin o dis­­posițiune specială, a ingineriloru și a altoră impiegați de poduri și șosele în serviciulu județului. 6) . Cheltuiala tipărire­ listelor­ e­­lectorale ale județului și a listelor« jurațiiară, căndă se va înființa acesta instituțiune. 7) . Cheltuiala membrilor­ consili­ului ce s’ară trimite de către elă cu vre­o însărcinare în județ­­. 8) . Cheltuiala aședămintelor e de instrucțiune, conformă legei de in­­srucțiune publică, ajutorul­ ce s’ar a­­corda comunelor­ sărace pentru in­strucțiunea primară. 9) . Jumătate din cheltuiala alcă­­tuirea tabeleloră decemali pentru sta­tuia civilă. 10) . Instrucțiunea spitaliloru și a­­șezămintelor­ de bine­facere atârnate de județu, cheltuiala întreținerii copî­i­­lorii găsiți (lepădați) și a smintițiloru,­­ întru cată aceștia n’ar găsi adăpostire I­in aședămintele statului, ale județului­­ sau ale particolarilor, astăzi în ființă, i și întru cătu s’ar recunosce de consi­­i­iă sau de comitetulă permanentă ne­putința comunelor­ respective de a a­­coperi acea cheltuială. 11) . Cheltuiala organisării și în­treținerii unui serviciu de poștă de scri­sori, între capitala județului și comu­nele principale. 12) . O sumă destinată pentru chel­­tuelele intemplatare și neprevăzute ale județului. Cheltuelele facultative se voteză de consiliă în marginile mijlocelor­ ce s remănă județului dupe acoperirea chel­­tueleloru obligatorii. 1 Art. 53. Tóte veniturile si chel­­tuelele județului trebue se figureze în bugetu și in semnele județeane. Nici o stremutare de cheltueli nu se póte face de la unu capitală la al­­tulil, nici de la unu articolă la altură a­u bugetului, fără prealabila autoritare a consiliului județană și fără aproba­rea Domnului. Art. 54. In luna ce urmeza în­chiderea sesiunii consiliului, unii es­­t traetă ală sernilor­ județului, regulată dupe natura veniturilor­ și a cheltue­­lelor­, se publică în Monitorul­ Ofi­cială și se depune în arhivele Came­rei legiuitore. Asemenea se va urma și cu bu­­­getele pană într’o lună dupe aproba­­­­rea loră. Semele se depună toto­șădată în­­ cancelaria comitetului permanentă, an­­i de vară sta deschise timpă de o lună, ori cui va voi a se cerceta. Art. 55. Consiliuli­ județeanu o­­tărasee lefile tuturoră impiegații oră plătiți de județă. Ele numesce d’a dreptură pe toți impiegații carii priimescă retribuțiune de la dănsulă. Art. 56. O casă de pensiune se va institui în fie­care reședință de ju­deță d­e către constliuță județeanu, pen­tru impiegații sei particulari. Art. 57. Consiliul­ decide despre înființarea și îmbunătățirile stabilime­n­­telor­ publice atârnate de județu. Art. 58. Eră autorisă împrumutu­rile ce ar fi de neaperată nevoc a se contracta pe câmpia județului, înstrăi­­nerile și schimbările averei ce ar po­seda județulu, precumă și transacțiu­­nele atingatorii de acestă avere. Art. 59. Eră autorisă pornirea și urmărirea înaintea tribunalelor, a pro­­ceseloru privitorie la averea județului, fie pentru a reclama, fie pentru a apera fără prejudicială glăsuirei Art. 88, a­­lineatulă 5 a legei de față. Urmăririle proceselor­ se voră face potrivită Art. 106 Art. 60. Consiliul­ statuează a­­supra construcțiunei drumurilor­ și po­­durilor­ județeane, canaleloru și a al­­toru lucrări publice, ce ar avea a se face, sau în totalis sau în parte, cu cheltuiala județului. Art. 61. Urmându a se esecuta vre­o lucrare de înființare, de întreți­nere sau de reparațiune, ating blomie de mai multe județe, fie-care județă interesată este chemată a se pronun­ța asupra unoru asemenea cestiuni; în casă de neunire, guvernulă­otărasce, dupe ce a ascultată întâmpinările fie­căruia consiliu în parte, consultândă și opinia consiliului de Stat­. Art. 62. Consiliuiă adoptă proec­­tele, planurile, devisurile (suneturile) aceloră lucrări a căroră cheltueală se votesci de ele, afară dacă ar însărci­na cu acesta pe comitetul­ permanentă. Art. 63. Clasificarea drumurilor­ județiane ca și a acelora ale Statului, se face prin o lege, dupe ce se va supune mai nainte Camerei legiuitare socotința consilielor județea respective. Art. 64. Consiliul­ pronunță asu­pra esecutărei lucrurilor­ ce interese­­ză totu odată pe mai multe comune ale județului, precum­ și asupra părței de cheltuială ce se cuvine a se purta de fie­care comună, după ce va fi cerută mai nainte socotința consiliurilor­ res­pective. Aceste păstrază însă dreptul­ de a reclama la consiliul­ de Stată, asupra hotărîrei consiliului județianu pînă în 40 dile de la notificarea­o­­tărîrei. Art. 65. Consiliuiă pronunță asu­pra cereriloru privitóre la înființarea, desființarea sau schimbarea dileloră de târgă în județă. Art. 66. Consiliuiă își dă soco­tința asupra modificăriloru propuse la circonscripțiunea (otarele) actuale ale județelor­, ale plaseloru (ocaleloru) și ale comuneloru, precum­ și asupra designațiunei residențelor­ de sub-pre­­fectură. Art. 67. Consiliuiă póte însărci­na pe unu­l sau pe mai mulți din mem­brii săi de a aduna la fața locului șeiin­­țele de care ar avea trebuință în mar­ginea atribuțiunelor­ sale. El pote corespunde cu autoritățile constituite și cu funcționarii publici pentru a dobindi asemenea șeiințe. Dacă după două cereri, constata­te prin corespondință, vre­o autorita­te administrativă subalternă n’ară fi ur­mat« a da șelințele cerute, consiliuiă póte delega pe unulă sau pe mai mulți din membrii săi pentru a se dobândi la fața locului, pe cheltuiala persona­la a disei autorități, afară când­ ea ar dovedi că întărzierea n’a provenită din vina sa. Art. 68. Consiliuiă județianu pó­te face reglemente pentru administra­rea intereselor­ speciale ale județului, pe care le publică în forma prevăzu­­tă la art. 98 și 99 a legei de față; pentru a asigura esecutarea lor, ele póte statornici pedepse bănesci pînă la 200 lei. Aceste reglemente nu potă însă a­­tinge obiecte deja preven­ute de legi și de reglementele administrațiunei ge­­nerale, ce sunt­ de sine desființate de îndată ce administrațiunea generală ar statua în urmă asupra obiectelor­ re­glementate de constiință județiană. La casă de nemulțumire asupra otărîrei administrațiunei generale, se referă la consiiinlă de Stată. Art. 69. Consilință județiană pate adresa d’a dreptulă ministeriului din în­tru, prin președintele seă, reclamațiu­­nele ce ar găsi de nevoie a face în interesulă esclusivu specială și locală ală județului, esprimândă opiniunea și dorințele sale asupra stărei și trebuin­­țeloră diferitelor­ servicii publice, întru­câtă privesce pe acelă interesă. A doua zi dupe închiderea fie­că­reia sesiuni, biuioală trimite ministe­­riului din întru tote procesele verbale ale ședințelor­. (Va urma). Pentru LEGE înființarea Consiliurilor­ județiane. ( Vețli No­ de la 6 Aprilie). CAPITOLULU II. Teatrulu celui Mare. Vineri la 10 Aprilie 1864. SOCIETATEA DRAMATICA va juca, luptă patronagială comercianțiloră din Capitală, piesa: SPIRI1ST MERITU. SAMB­ATA 11 APRILIU, teatrul de luptă direcțiunea d-lui Millo va juca, în be­­neficiulă domne! CONSTANDINESCU, piesa: ADAM SI EVA SAU Potopulu­iul Noe. SE DĂ CU CHIRIE Stabilimentală supra-scrisului din delu Spiri, ori de a cultiva crescerea viermiloră de măta­se, sau de a se fabrica semănță. Dori­torii se voră adresa la suptă-însem­­natulü. A. Izescă. Semință de gândaci de metase, de cea mai bună calitate, alesă de însu­și d. Ion Brătianu, se află în deposită la ad­­ministrațiunea acestui diariu, cu doui sfanți și dramulă.

Next