Romanulu, februarie 1866 (Anul 10)
1866-02-23
N ANULU ALŰ ZECELEA VOXESCE ȘI VEX PUTE ------------Cap. Dist. Pe anu — ‘ — lei 128- 152. Pe șese !«•*!4: „ 04 — 76. Pe trei lni — 32 - 38. Până lună — „ . 11 > — Unii esempli au 24 paul Pentru Parisii pe trimestru fr. 20 — Pentru Austria „ fior. 10 v.”. ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGWLU ROMANU No. 1. Refracțiunea, Strada Academiei No. 22.— Articlele trimise și nepublicate se vor arde. —Gerante resprinjetoriu LAZAR VLASCEANU, Bucuresci 22 Făurarii, ß Mărțișorii. In sfirșitu Camera și Senatulu au numitu Comisiunile ce suntu a merge lingă curțile puterilor, garanți spre a susține drepturile nostru, și votulu națiunii de la 11—23 Februarie. Camiera a alesă pe bd. Vasilie Boerescu și Costache Manolache (Epurenu), și Senatul, pe bd. Costa-Foru și Steega. Guvernul o va numi pe d. Ion Brătianu, care se afla încă la Paris, și a lucrat și lucreză în acestă mare cestiune. Doar din acești înalți comisari voru merge, de nu ne ’nstălăină, la Constantinopole, dară nu scimă ancă cari; cea a vise ce scimă este, că alegerea a ’ntârzirată forte. Acumă vise suntemă linișciți, căci bărbații aleși suntă din acei cari au și inteligința și inima cerută a ave într’un asemene mare și delicată cestiune, și, prin urmare, suntem încredințați că vom pleca îndată și că voră face Iată ce este în putința omenescă a se face. ț Mariulu ,.le Templ11 de la 27 Febr. publică următoria scrie •Cornițele de Flandra a sosită eri sera la Paris. Principele s’a coborîtă la Otelul celă Mare. • S’asigură că Principele va priimi, mâne (la 28) uă deputațiune compusă de Românii aflători în Paris.* Precurmă are tarămă și ori, unele foie străine susțină că Cornițele de Flandra ar fi retușată. Dechiarămă, din nou, c’acestă solie este greșită. Se ’nțelege c’arendă ună frate pe tronul unei Națiuni ce este silită a păstra neutralitatea, îi este peste putință a datiara, că priimesce, până ce puterile semnătoaie Tratatului de la Paris nu se voră întruni și nu vor recunoscu acestă faptă. Este slită celă puțină, s’ascepto până ce majoritatea acestoră puteri se se ’nțelegă, tă și indirectă, între densele. In acestă posițiune, devine învederată că Cornițele de Flandra nu pute sc declare categorică că primesce, s’afirmămă că n’a dechlarată categorică nici că nu priimesce. Tóte soliile ce avemă suntă din contraforte favorabile, chiară in privința pricipelui străină, și spre dovadă eccă ce spune țiarinlă Le Pais, ce este unul din organele oficiase ale guvernului francesc. „Căderea guvernului română nu pare să fi surprinsă pe nici unla din puterile garanți. Ele scriu, și unele și altele, anevoințile situațiunii ce principele Cuza ’și făcuse prin nedibăcia sa. Evenimentele, la care orașială Bucureci a fostă tetru, n’am putută se surprindă pe nici ună cabineta europenă. Turcia mai cu sema, câta se tră gata despre acesta eventualitate, căci în calitate de putere suzerană ea nu putea se dă în nescință despre starea reale a lucrurii prii in România. „Principele Cuza arătată se se recleme, în osebite rânduri, căndă pe Francia căndă pe Rusia. Elă n’a reeșită prin înducitură seă jocă de câtă se le atingă pe amăndoue. Nici unea din puterile garanți nu-i va părea reă decăderea sa pre meritată. Tóté se întilniserâ aplaudândă la ridicarea lui, pentru că întemeiau atunci pe dânsula speranțe, cari, din nefericire, sunt departe de a se fi realisate. Tóté se unescă din nou a adera la dorința populațiunilor române, cerândă abdicarea sea. Dornițele de Flandra priimiva era oferirea ce i se face de către Senatorii și deputații României a sucesiunii principelui Cuza? Nu seimă încă. Dară suntemă convinși că acestă alegere n’o se întălnescă nici uă greutate din partea puterii suzerane, nici din partea puterilor garanți.“ E că ce zice însă—și Independința Belgică in acestă privință. „Pe lângă acesta, și ca uă simptomă a disposițiuniloră ce semnaleză din partea celoră trei puteri, nu socotă de prisos ca ve spune că eri represintanții Angliei și Austriei s’aă adunată la palaturii ministeriului din afară, și, dupe ceea ce transpiră, acești diplomați și d. Drouyn de Lhuys s’aă părăsită în termină cei mai buni.“ Se va vedea la vale, deslușiri și mai însemnate ce le pune să luptă ochii publicului, reproduse iată dupe Independința Belgică. Conclusiunea dară, precumă se vede, este că Europa, în unanimitate, a recunoscută legitimitatea resturnării ș’a admirată încă și modulă iei. „Nu s’a mai vedută, dec steua Belgiei, de cândă lumea, și nici chiară la Haiti seu în Grecia, uă revoluțiune făcută cu atăta istețime.“ Națiunile tate au aprobată ș’admirată faptulă și n’avemu de câtă a’nțelege ș’a voi spre a putea și dobindi. Cu durere suntemă siliți a constata, că Adunarea Electivă lasă se se scurgă timpulă celă mai prețiosă făr’a sfirși cestiunile cele mari ce suntă date în desbaterea iei, între cari cea mai de urgință este garda cetățiănescă. Dupe noi, Adunarea acumă ar fi trebuită se lucreze în permanență, și cu durere vederii că, de la faptulă celă mare de la 1125 Februarie, n’a mai produsă nimică, chiară alegerea comisarloru a’ntinsu-o decețiile. Consiliul de Stată elaboredă constituțiunea. Lucrarea este nure, clară și situațiunea este gravă, și, prin urmare, dliceniu și Camerei și Consiliului de Stată, și guvernului chiară, că fiecare oră ce trece fără a produce, acea oră trece în contra drepturilor, a fericirii, a vieței naționale. -----^a/a/WVVVVW^---Scriseră mărintele de mai sus, cândă priimirămă foile străine cari vină tóte sa confirme credința espusă, că nici uă putere nu se va mesteca în afacerile nóstre, pe cătă timpu vomă voi se stămă români și se nu ne transformămă, fiă chiară prin necasă, printre personale, în trădători. Cari trădătorii este acelaa care ar provoca, prin faptele sale, uă întervenire străine și ară face astă felă se perimă ca națiune. E destulă, crede că, se pune că luptă ochii publicului, în acestă privință, următorele linii ale farului oficiosărdă guvernului francesc La Patrie. „Credemă că suntemă bine informați, că evenimentele dă adusă îndată între din București mari garanți uă scimbă puterile cele de depeșe telegrafice, în cari au esprimată modulă în care fă ce cabinetu vede Gestiunea. Uă înțelegere deplina, domnesce in acestă momentă intre curțile din Paris, London, Berlin, St. Petresburg și Viena, spre a lăsa se se 'mplinescă evenimentele, pe cătă poporulă romană, liberă d’a dispune de viitoriul ă sex, va ramâne în termenii Convențiunii de la 1856, și nu va crea, prin neî nțelegeri din întru, greutăți de una caracteră europeană.“ Mazzini a fost alesă deputată în Messina, Romagnolia, Tortona, Pinzi Borgheza. SCIRI DIN AFARA. Presa streină despre noi. Detinuă în Independința belgică: Aprecierile fetelor oficiose din Paris, asupra căderii principelui Cuza, confirmă că aceste evenimente, precumă amă spusu-oeri, nu a avută nimică surprinzătoră, nici pentru Francia, nici pentru celelalte puteri garanți. Departe de a lua apărarea puterii căduse la Bucuresci, aceste diame, dețnădt încă a tară de favorabili regimului care nu se menținea în Principate de casă prin mesujele cele mai arbitrarie, ascunse luptă masca profesiuniloru de credință prea liberali, îlă acasă astăzi de neputință și de duplicitate. Cătă despre alegerea Comitelui de Flandra se pare că întîlnesc cuă aprobare unanimă, deși nu este încă nimică sigură despre primiirea acestui principe. Totă în acestă numeru alu Independinței, găsimă urmatórea corespondință din Parisii: Déca cine-va în Europa a putută fi surprinsă la nuvela evenimenteloru cari s’aă petrecută in Moldo-Romănia, desicaru nu suntă lectorii independinței. Ei cată, în adeveră, se-și aducă aminte cu cătă cunoștință de fapte iamă întreținută despre adevărata stare a lucruriiorii în Bucuresci de la 15 Augustă. Ei cată se’i aducă aminte că, singură în presa europeană, amu semnalată pe dd. Marghiloman și Liebrecht ca cele doue geniuri rele cari aveu se târască pe principiile Cuza la cădere. Amănuntele în cari amu intrată în deosebite rînduri în privința rolului nefasta jucată , înainte, dupe și în urma rescólei din 3/SI Augustă, arătată mai multă de călți cu prisasă convicțiunea mea și cătaiu se o dau lectorilor voștri. In ceia ce privesce regiunile nóstre oficiali, ele n’aă simțită cea mai mică mirare. Suntă mai multă de optusprezece lune de căndă cabinetulă nostru era prevenită. Către acesta epocă, propuneri îi fura supuse, chiară în privința revoluțiunii care s’a împlinită. Numele principelui Napoleone era retina acestoră combinări, deci cabinetulă nostru a credută că nu trebuie se le dea adesiunea sea. Astă dî, și aci e ocasiunea de a face se se observe câtă de pușină trebuie se se incrădă cineva uneori în opiniunille folcloră oficiase, astăzi, dicu, aceleași diarie Ingropa pu Principele Cuza cu uă libertate de spirită, s’ară putea ijice cu uă veselia de animă care facea surprinde pe aceia cari își aducă aminte cu câtă ardere ele au susținută lângă toți și contra tutora pe nefericitulă principe cădută,intervestindă faptele grave, negăndă pe cele luate. Dară, în fine, se nu le prea acusămu, diarinlă Le Pays de astă seară se esecută cu atâta bună grațiă, se arătă asta de clară favorabile alegerii făcută de către națiunea romană cu cornițele de Flandra, ca principe suverană, încâtă este peste putință de a nu deduce dinasta că guvernul imperiale este cu totulă și sinceră simpatică Belgiei și dinastiei regelui Leopold. Se speră mă dară că cu consimțimântul Franciei, cu alți Angliei care nu pate să lipsescă, cu primirea Austriei care are tóte cuvintele să dorăscă la Bucuresci aflarea unui principe care îi este aliată de aprope, să sperămă, dica, că cornițele Flandrei va consimți dorințeloru Romănilor și și va priimi suveranitatea. MERCUR ÎN FEBRUARIE 1866. LUMINEZĂ-TE ȘI VEI FI -------------Abonamentulu în Bucuresci, Pasagiuli Romanii No. 1. — In districte la corespondinții pariului și prin poștă la Paris la D. Hallegrain, rue de Pauciene Comedie, Nr. 5, Administratorele rji.riului D. Gr. Se* rurie, ANUNOIURILE liniă de 30 litere — 1 — leu. Inserțiuni și reclame, lit. 5 — „ Pe lângă acesta, și ca o simptomă a disposițiunilor ce semnaleză din partea celor trei puteri, socotă că nu este de prisosă a vă spune că, ori dupe amiadă, represintații Angliei și Austriei s’aă adunată la palatulă după cheiulă d’Orsy, și că, dupe ceaa ce transpiră, acești diplomați și d. Dronyn de Lhuys s’aă părăsită în termini cei mai buni. Citma în L'étoilebeige din Bruxelles. Revoluțiunea din Bucuresci a provocată mă rîsă forte veselă. Principele Cuza era produsulu ridiculă ală unei comedia demonstrative, în care poporul romănă jucase rolulă de încetată. Aruncată la putere de hasardulă unei revoluțiunî, și prin patronagiulă diplomației, acestă boiuru dăndu-șî aeră decesară, se făcuse, prin propria sea grațiă și trecându peste voința naționale, împeratură Dunării. Libertate publică, dreptu de discusiune, dreptu de adunări, tribună, presă, elă confiscase tote astea pentru cea mai mare gloriă a poporului seă. Elă domnea, guverna, țjicea ca Ludovică ală XIV. Statuiă suntă că: Și găsea complesenți și lingușitori chiară la Paris, unde democrații opiniunii naționale și ai Secuiului făcea se se înalțe in onórea lui vătămâsă depărtată, fără cotidiană. Astăzî decorulă s’a schimbată. Majestatea se acuza a fostă destituită de către Senatulu scă. Căndă aă venită se-i căra demisiunea, a trebuită se stinge: — Gariji apropiați-ve și luați pe culpabili. — Gardii au alergată în adevăru, dară spre a conduce pe maiestatea sea la închisore. Nici uă dată nu s’a ve^utu în lume, nici chiară la Haiti sau în Grecia, uă revoluțiune esecutată în ună modă asta de veselă. Ar crede cineva că esti stat la noiuă scenă din Barbe-Bleue care se jocă astăzi, la teatrulă varietăților!!. Principele romănu nu e mai pucină glumețu de cătă regele Bobecho. Și ca să nu lipsescă nimică din întâmplarea sea, chiară la 22 Februarie, diua aniversariă a independinței romăne, magistratura sa, armata sea, poliția sea, senatura și poporul seă uă aleseseră spre a-i juca acesta farsă, și la 24 Februarie nuvela ajunse la Paris. Se pretinde că oferirea făcută comitelui de Flandra de către adunările romăne pate fi ocasiunea unora mari dificultăți diplomatice. Comitele de Flandra își are rolul seu trasă: este aprape învederată că nu va priimi puterea, de o va priimi, nu o va primi de cătă cu reclamul absolută alu sufragiului universale și cu patronagiulă mariloru puteri de care nu pate să nu țiă comptă. Cătă despre puterile europeane, ele că se se găsescu lin noă in facia competiților, cari s’aă produsă dupe tractatură din Paris. Se scie că amândouă provinciile române aclamaseră în capulu ioru ună principe străină , spre a consacra și garanta unirea loru. Se sciemncă că principele Cuza nu priimise puterea de cătă ca ună fidel comisă care cată se o ceda unui principe străină îndată cândă acesta ar fi cu putință. Se scră cum a justificată acestă principe confiența acesta, Satele Unite, uă gravitata politică necontestabile. Unu lucru ne iubește numai, și este fericită din tóte privințele, adecă lipsa caracteriului revoluționariă. Nu e revoluțiune care a isbucnitö în Bucuresci: sângele n’a cursă, desordinea nu domnește, — și nimică nu chiamă o intervenire străină. împrejurare capitale care oprește multe complicări și dejeca realizarea multor proiecte. —■*--^\aaAAAAAAAAAA^>^-~-» Se citește în Presa; Repediciunea acestei mișcări, concesiunile imediate făcute de principele Cuza dorințelor, popularie, formarea pe minută a unei locotenințe domnesc, și în fine, proclamarea unui principe straine, comnițele de Flandra, dar de figură situațiuniî în care se află astăzi Princi ÎMPRUMUTULU NAȚIONALU. La 11/23 Februarie s’a ruptu vĕlulu întunericului, cari ascundea națiunii situațiunea țerei și dinții în ’i mai multă se face lumină; uă lumină durerosu Intr’adevĕru, căci ne arată prăpastia in care trebuia neapăratu să cadă România, dacă s’ar mai fi continuată acea stare a lucrurilor, basată pe sistema de corupțiune, de dispotismă, de delapidare și de risipă, ce a fostű busola guvernului culposă, de care națiunea a scăpată la memorabila zii den Februarie, prin tarea sa voință, printr’uă suflare puterică ce a resturnată uă tronă, ce șapte ani de silințe despotice și de derîmări a libertăților publice nu să aă putută întări d’ajunsu, ca să resiste măciră ună minută unei singure suflări a voinței naționale. Nu este astăzi nimene în totă Romănia care nu vede pipăită c’uă catastrofă era fatală, inevitabilă, și că guvernul trecută nu mai putea merge mai nainte; dupe trei seăcelă mult, patru luni, acelă edificiu, construită pe ficțiunea sufragiului universală falsificat, trebuia se se surpe, și se surpe fără nici uă sguduire din afară, fiinducă slabele proptele putreziseră de milă, erau putrede chiară in momentulă întrebuințărea loru. Acea surpare ajunsese inevitabilă și fatală prin miserabila administrare a finanțeloră țerei, prin imposibilitatea d’a acoperi cheltuielile, prin lipsa totală de creditu, cu ună curentă, sistematica sferea tuturoră resurseloră țerei, dară ară fi fostă uă mare nenorocire pentru patria nóstra, dacă causa financiariă producea catastrofa, căci printr-uă bun cărută de Stată, totă viitoriulă României era compromisă. Nu putemă dară mulțumim destulă Provedinței, cum ne a scăpată ăncă vă dată de peire, și două peire rușind să nu putem fi îndestulă recunoscători nedoră bărbați demni, acelora ztdevorați patrioți, cari au poprită carulă Statului pe marginea abisului, su—a îndreptată în calea cea bună și care îlă voră conduce cu înțelepciune spre fericirea și gloria națiunii. România a scăpată d’uă mare nenorocire, a scapatu de peire, dară a scăpată numai pentru momentă. Inceputură s’a făcută, și s’a făcută cu ajutorulă cerului, bine, dară nu este destulă a începe, trebue se continuâmă și s’aducemă lucrurile la ună sfirșită bună. Nu trebuie se ne ascundemă dificultățile ce avemă a învinge, nu trebuie se ne amăgimu asupra na-