Romanulu, mai 1866 (Anul 10)
1866-05-30
_ __________________________________ Unul din principalii banchieri din Cologne a trebuită se se despartă totă In aceeașii de cel trei fii al sei. Acesta negociante stătu de stimată, și care arată adesea palatului seu de ospitalitate reginei Prusiei, s’adusă la Berlină, sperăndă că va obține de la rege favorea ca unulă din cei trei fii ai sei se remănă acasă. Regele a refuzată, și cei trei milionari au plecată ca simplii țerani din Landwehr. Se mai spunea încă la Cologne că totă ln aceeași companiă sau întâlnită patronulă, principaleă calfă și băiatură de biurcă din uă casă de comerciă. Calfa era locotenente, băiatură de biurcă sorginte și patronulă simplu soldată. Căteva zile după acesta, amu volută batalionulă Landwehrer, elă mergea cu uă regulă remarcabile și omenii purtau pușca ghintuită ce se tripie pe la fundă ca cumă n’ar fi făcută nici uă dată altă ceva; amu vorbită căte-va momente cu ună caporalii care are două sute de mii de livre venită pe ană și care a venită de la Cologne într’ună furgonă, unde se grămădise cinci de omeni. Soldații din Landwehrer sunt mult mai fericiți decâtă soldații de liniă, pentru că mai toți au luat cu el uă pungă bine umplută și prin ea au totă ce vidă, lăsăndă adesea solda loră și pănea de munițiune camaranjiloră cei săraci. La Hamm, mică orașiu unde m’amu oprită căteva ore pentru ca se voiju puțină ce so petrece In provinciele Westphalieî, amu vei jutu batatióne din garda de Landwehră, cu uă ținută adminirabile; ele manoperau cu uă precisiune necrezută și mergeau jucăndu-se rece leghe pe zhi. Intre soldații din Landwehră se găsescu mai mulți soldați decorați de cătă între soldații de linie, și asta se înțelege, afară de oficiăii și de sub-oficiări, cadrele armatei au fostă mai resnoile de la resbelulă din ducatele de Schleswing-Holstein, și soldații cari ne făcută astă campania suntă astăzi în Landwehră; afară de decorațiunile regulate se vadă multe decorațiuni speciale de la resbelulă din ducate. Unii purtauă cruce de argintă cu alte cuvinte: DUPPEL, 18 APRILE 1864. Alții cari au fostă la asaltură de Alsen aăuă simplă medalia de bronz, pe care se citesce. ALSEN, 29 IUNIU 1864. Dacă decorațiunea cea mai curiosa în circumstanțele presinni este medalia comemorativă ce o fostă dată tuturo cu soldaților austriaci și prusian! după campania de Schleswig Medalia este de bronză și se portă spînduratft la gâtă cu oă largă panglică în care suntă întrunite culorile betrănei Austriei cu culorile lunii Prusie. Pe tio parte se citesce: BRAVILORU noștri resbelnici. Pe cealaltă parte se vedu doue coróne, și deasupra lor, inițialile ambilor suverani. W. F. I. Uniforma și echipamentul Landwehrer suntă totă aceleași ca și pentru linie, afară de crucea de pe cască, și astă cruce se regăsesce în cocarda prusiana pe ornciză tote șepcele militarie de mică ținută. Bataliónele cele mai imposanți sunt acele cu vină din Pomerania, toți omenii sunt fórte mari, forte solidi, cunoscc umeri orculiani; după Pomerani se însemna statura puternică a copiiloră Westphalieî, după el vină regimentele de pe țermurile Rhinului; batalionele polone, compuse în cea mai mare parte din țeranii cei ;mai pucini civilisați al Prusiei, ou uă înfăcișiore multă maî pucini marțiale; iu uă ore care lene și mai alesă uă negligință în ținuta loră ce nu dovedesce marea curățenia a țeranilor poloni. Solduulu din Landwehră este naturalmente puțină camu neascultător»; în cele ăntâlnile ale sosirii lui în armată, rîso de tdtă lumea, dară pucinu căte pucinu uniforma esercita influința sea asupra amoriî proprie a loră, și el nu mai găndescu decătă se eclipsese pe camaradură loră de la liniă, se stabilesce unu feriă de rivalitate între trupele regulate și poporulă armată, fiecare vre se ajungă întrică spre a lua drapelulă neamică. Meseria de cuceritoriă intră apoi într’un fase noue de păndă căteva orașe să dată un exemplu ce mentă a fi imitată , municipalitatea de Breslau a votată premie mari pentru soldații ce ară lua tunuri saă drapele de la inamici, și, numai se aibă cineva puțină ștansă, își póte face acuma venituri în timpîi de resbelă. Mobilisarea Landwehrer are partea sea comică. Căndă s’aă eliberată din pușcăriele pentru datorii soldații burgeși închiși de înverșiunații loră creditori, acești pușcăriași aă primită noutatea resbelului viitoriă cu transporte de intusiasmul. De la Inchisoria de datorie berlinese s’aă elibarată, totă în aceeași Zi patruspreizece pușcăriași. Cea d’ăntîist visită a loră, a făstă pentru creditorii loră Prin uă întîmplare adorabile, unului din acești domni a fostă Instalată, în puterea biletului se de locuință, la epistalură ce lă arestase, și astă felă mă gardistă de comerciă e silită se nutresc a și se de locuință fostului seă prisonieră. Amu găndită, ca mulți alții, că familiale omeniloru din Landwehră erau espuse la cea mai de pe urmă miseriă, din causa plecării capului familiei. Mai bine informată astăzi, polii se afirmă că comunile se insarcineza cu femeiele și cu copil, și că uă lege speciale lipsa să cifra ajutóreloru la cari aă dreptulă ce slabi și copii pe cari resbelulă îi privéza de sprijinul»lorii. Este aprópe de înțeleși» ca comunea nu face uă mie de livre de venită flăcării familie germană, dară în fine totă este sigură că nu va suferi de fóme. Amă vorbită mai susu de cetățianulț din Cologne cea venită la Berlină cu speranța ca regele îl va acorda ce unulă din cei trei fii al sei se remănă acasă. Acestă banchieră este anulă din cei bogați a financei prusiane. Căndu a fostă primită de rege, principele regale se afla in cabinetul, tatalul seu. Regele ascultă pe banchiării, și pe urmă îl dise: — Dragă domnule, suntă fórte desp* latu că nu ve potă acorda ce-mi cereți. *Și fiindă că banchiăriulu insista: — Domnule, Îi Z*se regele, are tăudă pe moștenitoriulă tronului, că n'am de câtă unu fiu, și cu tóte aste elă pleca la armată. (L'évinement). cistă alü Franciei dreptă catedră de dreptă publică parodiată : de lă Thiers mindă într’aceiași categoriă cestiunea danemarcese cu acea italiană, și împutănd ft guvernului seă că prin multă condescindință sau slăbiciunea permisă ca Italia se intre și se ocupe Toscana, ca cumă Toscana ară fi altă ceva decătă Italia, se rădică cu puterea elocinței în contra caracterului și a spiritului Constituintil, preda causa Papei și a Austriei, și se curcă a sprijini cu proptele șiubrede ună edificiu putredă prin chiară basea lui, și pe care forța lucrurilor. Un împinge spre ruină complectă, istoricul consulatului și ală Imperiului. Ințelegăndă că acumă nu este vorba atătă de întinderi teritoriali, cătăre roditorele principiei, de la 1789 cari demisii a duse de atunci în consciința omenescă, astăzil caută se refară, apără cu putere tractatele din 1815 și cu dănsele pe toți principii și principașii dreptului divin . Ziaristica clericale și austriacă aplause, și diplomeția sa răndulă el nu ăntâr<fie a deschide cămpă deshnteriboră: cele trei puteri neutre, sau mai bine, cele mai multă interesate într’acestă cestiune de principie, carură a nu se face resbelulă pentru a se cerca mai ăntăiă satisfacere pretensiuniloră contrarie prin miij’loce pacifice. Suntem o dară într'ună timpii do pansa, în care mișcarea a resbelă continuă cu tóte acestea și cresce ăncă pe fiecare din Italia se pune, este chiar și în posițiune de a ataca singură și a alunga neîntârziată pe puterniculă seă inemică. Ea a crezută încă de la începută ca Congres» sau Conferință, în împregiurările actuali, va serică neputință, că ași recăpeți totă pământul», a face se triumfe dreptulu și justiția prin calea diplomației, căndă Papa și Austria suntă in jocă, ară și a voi cineva se apuce luna cu mâna. Italia soie astăzi din speranța că popórele ca și individele suntă datore’a-și apăra singure drepturile, și a relua cu forță ceea ce li s’a răpită prin forță fară se lăsămă politicei omeopatice, diplomației și notelorăiei, marele încercări prin cari a voită se tracă , și se continuăm» a cerceta ce mesure in Italia pentru a asigura triumfalii ideiei celei mari a soclului , pentru ași îndeplini misiunea ce provedința pare că l-a încredințată. Stația a înrmată, și înarmază neîntreruptă : tóte reservele sunt și sub arme astăzi, și cele douezeci batalióne de voluntari își completară cadrele loră, și încă cu prisosu, numai in căteva zile, așla că guvernulu se vri Zu silită a închide înscrieri» pentru cătăva timpu, spre a pute ecipa și organise acesta armată plină de inimă. La adunarea cea mare ce s’a făcută la Genova pentru a se serba aniversara imbărcărei coloră uă mie cu Garibaldi pentru Sicilia, democrația a luată angajamente solemne în faca lumii întregi că va lupta de astădată prin ce Italia va scăpa de starea de umilință în care se găsescu în facia străinului. Aceloră adunări scomatose dară, aceceleră manifestațiuni pompose cu cari Italia începuse la anunțarea resbelului, acelui entusiasmă sublime. Cire arată îndestulă ce vroiescu lulianul, urmară liniscei, cugetarea seriosă a unui popor» care privesc o periciulă în faclă și se deprinde nu să înfrunta. Din timpu în timpă numai, și căndă se vestesce că uă companiă de voluntari de curîndă înscriși este se plece la joculă destinată, orașială se pune la serbatere, bandierile făl fără voiosă la tóte balcanele, fabricele ínceteza din lucru, poporulă se adună împregiurală palatului unde se facă inscripțiunile, și banda de musică a gardiei naționale deschizindă marșiulu cu imnulă lui Garibaldi, junii voluntari însoțiți de părinții, de amici și toți concetățenii soră, străbată orașială cântăndă până la drumnță de seră. Aci spectaslulă este sublime: ănimele se înduioșază, natura și reia tóta puterea iei, lacrimele curgă cu îmbelșugare, darăună momentă după aceia semnalulă plecării se dă, imnurile resbelnice reîncepă, mame cu gămănă își șterge lacrimele, cu cealaltă strînge ăncă vădată cu iubire aprinsâ la sînul duiosă ceea ce are mai scumpă în lume după Dumnezcu și Patria, și îl impinge apoi încetinelă aretăndu-I stindardulă tricoloră. Aerulă continuă a resuna căteva momente încă de vibrațiunile aclamărilor, care se perdă în depărtare, apoi totală reintră în starea obișnuită, suflarea dimineței se jocă voia să desceptăndă uă framătă prelungită pentru frunzele umede de lacrimele strălucitare a rouei, vița se balanță grațiosă în miile de legane atârnate de duzii și plopii ce suntă înșirați pe mărginile holdelor, spicurile aurite se mișcă în unde nesfârșite și sórele. Înălțată deasupra muntelui acoperită cu măslini, Inundă totală cu uă lumină strălucitó— veorii părinții, surorile, frații și fidanțatele junilor voluntari, întorcăndu-se la ocupațiunile loră, repetă cu inima plina de speranță cănzută de despărțire. Non pianger mio Tesore Pre»to ritornerb, E se in battaglia mujo In ciel ti aspetterb- Ialia a înțeles, ăncă că nu este de ajunsă numai sacrificiulă de sânge, că Ea trebue se de totă pentru a scăpa uădată de posițiunea umilitaro în care se găsesce astăzi, pentru a îndeplini misiunea cu Providența la însemnată, și ofrande de tată folulă se adună cu tmbelșiugare, consiliurile municipali, și comunali aă votată fiecare în parte pentru oștinii din coprinsulă loră, sume mari ca recompensa bravurei. 5000 mii franci sunt destinați celui ce va lua ună stindardă de la inemică, 4000 acelui ce va merita medalia de aură a bravurei, pensiuni viagere la totă vitezu sa ostimă. Femeiele italiane întocmindă și ele comitate care se adune ofrande pentru susținerea văduvelor, și educațiunea orfanilor», s au oferită încă a însoți surorile de caritate pentru căutarea răniților. Mamele, consorții«, surorile și fidanțatele credă că seama muiată în duiosele soră lacrime va fulUra durerile și va vindeca rănile Și nu este Palala, nu este casă cătu de modestă în care femeia sa nu și petracă recreațiunea făcându seamă. Italia sclindâ încă că Intre unele popore exista ideie de solidaritate, aruncă privirile-i peste mări și peste munți, și IntinZundă brațele fraților de același credințe și aspirațiunile Zică prin ale lor. Imne la Resbela: Mu to, al născer d’un giorno sereno, Abbatevi d’un deapota il soglio; Or ti guarda, o valento Rumeno, Dai ladroni ehe Scizia nudri. Prendi l’arrae, e con nobile orgoglio Di Moscovia rigetla gli onori: Sol ricorda gl’ inganni e gli orrori Che, nel volger dei secoli, ordi. Éta ce ne dicu Italianii, iubiții mei Compatrioți, era cumă se pregătescă ci pentru lupta cea mare. Trămuind scumpii mele Patrie ecoulă acestui sublime patriosmă care mișcă arătă de puternică inimele celoru mai indiferinți chiară, să rogă pe Dumnezeulă părinților noștri, se o scutăscă de cutezarea inimicului care și-a grămădită tótă puterea în castele ioi, saă se ne întăcască pe toți, sartea voindă altui feln, se simă gata a respunde la apelulă ce va face Carolă Inlesulu poporului, care părăsindu țara și familia sa pentru a respunde la apelul acestui poporu, ne spune că, astăzi cetățianu, mâne, de va cere trebuința, va fi soldată și va împărți cu noi cartea cea bună și cea rea. Oricumă va voi Provedința pentru noi, este timpulă, iubiți compatrioți, acumă mai multă de cătă altă dată se ne punemă înainte virtuțile strămoșesc, se ne închipuiam cu mintea pe acei flăcăi pletoși, pe feciorii vârtoși cari aruncau nădini0ră spaima în barbari, și-I alun D-luî Redactare alți țaruri RomÂNULU. Bucuresci 28 Maiă 1866. Domnule Redactare, Permiteți’mî a ve adresa două întrebări modeste, relative la instrucțiunea publică, din care a doua, fórte seriosa, merită tóta atențiunea d. Ministru alu instrucțiunii. Justi I. Legea instrucțiunii face ore conpe Consiliulu permaninte sau inversa se întâmplă? — In No. . . . ale Monitoriului oficiale se publică că pe basea art. 135 și 134 modificate din Lgca instrucțiunii, esamenile gimnasteloru se voru face de la 1 pînă la 13 Iuniu. eră în No. urmatorii alu Monitoriului, pe basea acelorași article modificate, se publică că esamenile voru fi de la 10—27 Iuniu, și Zilele de 30 și 31 Iuniu suntu destinate la repaosu și pregătire. — Dară de la 1 și pînă la 10 iunie ce o se se facă? NI. Adeveratu este ceea ce se aude din svonu că clasea a VI din Gimnasiu Sf. Sava s’a închișii de mai multu timpii? și s’a publicații acésta, ca se o afle și părinții copiilor, carii crede că aceștia, cânde essű de dimineța de casă, se ducü la scală? Ceră, ceea ce este mai seriosu, adeveratu va fi are, că consiliulu scolare arti fi decișii, ca clasea a VI întregă se repetescă clasea, adică se sacrifice ăncă unu anű din timpulö cele mai scumpă? și dupa care art. din legea instrucțiunii se va fi aplicații acestă pedepsa? și pentru care cause? Nu cumva vi fi în jocă eră vreuă capriție a unui singură om și, pentru care se sacrifică atătea școlari? Altű felu se jocă lumea cu sartea copiiloru ? Nu putem de căt se regretămu din totu sufletulă asemenea incidinte dureróse, care o adusu scólele nóstre în starea deplorabile în CAre astă-zi se află. Primiți, de redactare, asigurarea deosebitei mele considerețiuni. Unii cetățiani românii. SCRISORI DIN ITALIA, 1866 Mai 28. Resbelulii intr’adevciu nu s’a declarată ăncă oficiale, dar pacea devine din ce în ce mai puțini posibile. Italia nu mai pute da îndorelă : atudinea ei ceaotărâtă, voința statornică de a pune capetă unei stări de lucruri creată de împregiurări desavantagiose, și contrarie simptimintelor naționali, spontanea mișcare, avântură plină de entusialgiu co’și luă de vădată ună poporă de 25 milióne către uă vidră nouă, aretară încă de la începută că resbelulă acesta avea se încăpă uă epocă nouă, că lupta acesta și triumful Italei este menită a deschide oă eră de justițiă de ecitate. Dreptulu divină înțelegănd periciulă se cutremură. Ponteficii și Imperații se înspăimântară, tronurile aședate pa acestă dreptă secletinară puternică, și tribuna francese ilustrată de berbații carii, trei carturi de secți acumă, întocmiră noua dogmă, decalogule poporelor, drepturile omului, și micșorară puterea centrale, conviși fiindă că drepturile civili nu suntă nimică dacă nu suntă garantate de libertatea politică, acesta tribună ilustră, servi »sfăbi eminintelui publi ROMANULU 31 MATH gas cu furia peste Dunăre, sau peste Carpați. Se ne aduce să aminte în totu momentulă de acel Eroi al nemului nostru cam în banchetele resbelnice Zicul Căpitaniloră romăni: „Nu te vreij fi viață, Căpitanii mei! Din potrivă, marte, ătă ce v8 cer! Ce e viață noistră în sclaviă are? Nópte fără stele, <Jină fără sare. Cei ce rabdă jugulă ș’a trăi mai voră, Merită să-la parte spre rușinea loră! Sufletulă loră nu e mai presusă de ferulă Ce le ’ncinge braciulă, iară de martură cerulă! Dară Romănulă nu vra cămpurî fără flori; pile lungi și triste fără sărbători. Astă-felă e vulturulă ce pe piscuri sbera: Aripile tată-i, că ar vre se moră! Astă-felă e Romănulă și Romănă suntă că, Și suptă jugulă barbară nu plecă capulă meă.“ Ștefana Sihlianu. ADUNAREA NATIONALE. Ședința de la 29 Mai. După comunicări, D. M. Costache ié cuvîntulu. D. M. Costache. Dloru, Domnia vostra ați bine voită a numi o comisiune pentru a discuta asupra mijlocelorö colonii mai nimerite cu care Adunarea se potă da concursulă șefi Guvernului pentru a face fațiă la nevoile împrejurărilor de astăzi la acele circonstanțe c rlare cumă suntă amenințătóre țerei. Ca se re potă comunica resultatulă lucrării comisiunii, dați’mă voiă domniloră se resplică: In pucine cuvinte, istoricul acestei propuneri, și pe urmă voiă veni și la resultatulă la care amă ajunsă. Vă ceră acésta voiă, domniloru, ca se revin asupra celoru ce s’au petrecută în sînulă comisiunii nóstre, pentru ca se esă, că mai cu sémn, din tr’o posițiue falsă în care suntă pusă astăzi în facia d - lui ministru de Finance. Cunosceți tare bine, domniloru, că îndată ce s’a presentată proiectata Guvernului, a fostă ună glasă mai unanimă în toată Camera, ca cu orice preță, se facemu faciă neveles de momenta in