Romanulu, mai 1866 (Anul 10)

1866-05-30

_ __________________________________ Unul­ din principalii banchieri din Cologne a trebuită se se despartă totă In aceeași­­­i de cel trei fii al sei. A­­cesta negociante stătu de stimată, și care a­rată adesea palatului seu de os­pitalitate reginei Prusiei, s’a­dusă la Berlină, sperăndă că va obține de la rege favorea ca unulă din cei trei fii ai sei se remănă acasă. Regele a re­­fuzată, și cei trei milionari au plecată ca simplii țerani din Landwehr­. Se mai spunea încă la Cologne că totă ln a­­ceeași companiă sau întâlnită patro­­nulă, principaleă calfă și băiatură de biurcă din uă casă de comerciă. Cal­fa era locotenente, băiatură de biurcă sorginte și patronulă simplu soldată. Căte­va zile după acesta, amu vo­lută batalionulă Landwehrer, elă mer­gea cu uă regulă remarcabile și ome­nii purtau pușca ghintuită ce se tri­­pie pe la fundă ca cumă n’ar­ fi fă­cută nici uă dată altă ceva; amu vor­bită căte-va momente cu ună caporalii care are două sute de mii de livre ve­nită pe ană și care a venită de la Co­logne într’ună furgonă, unde se gră­mădise cinci­ de omeni. Soldații din Landwehrer sunt mult mai fericiți de­câtă soldații de liniă, pentru că mai toți au luat cu el uă pungă bine umplută și prin ea au totă ce vidă, lăsăndă adesea solda loră și pănea de munițiune camaranji­­loră cei săraci. La Hamm, mică orașiu unde m’amu oprită căte­va ore pen­tru ca se voiju puțină ce so petrece In provinciele Westphalieî, amu ve­­i jutu batatióne din garda de Landwehră, cu uă ținută adminirabile; ele manoperau cu uă precisiune necrezută și mergeau jucăndu-se­­ rece leghe pe zhi. Intre soldații din Landwehră se gă­­sescu mai mulți soldați decorați de cătă între soldații de linie, și asta se înțe­lege, afară de oficiăii și de sub-ofi­­ciări, cadrele armatei au fostă mai re­­snoile de la resbelulă din ducatele de Schleswing-Holstein, și soldații cari ne făcută astă campania suntă astă­zi în Landwehră; afară de decorațiunile re­gulate se vadă multe decorațiuni spe­ciale de la resbelulă din ducate. Unii purta­uă cruce de argintă cu alte cuvinte: DUPPEL, 18 APRILE 1864. Alții cari au fostă la asaltură de Al­­sen aă­uă simplă medalia de bronz, pe care se citesce. ALSEN, 29 IUNIU 1864. Dacă decorațiunea cea mai curiosa în circumstanțele presinni este medalia comemorativă ce o fostă dată tutu­r­o cu soldaților­ austriaci și prusian! după campania de Schleswig Medalia este de bronză și se portă spînduratft la gâtă cu oă largă panglică în care suntă în­trunite culorile betrănei Austriei cu culorile lunii Prusie. Pe tio parte se citesce: BRAVILORU noștri resbelnici. Pe cea­l­altă parte se vedu doue coróne, și de­asupra lor, inițialile am­bilor­ suverani. W. F. I. Uniforma și echipamentul Landwehrer suntă totă aceleași ca și pentru linie, afară de crucea de pe cască, și astă cruce se regăsesce în cocarda prusia­na pe ornciză tote șepcele militarie de mică ținută. Bataliónele cele mai im­­posanți sunt­ acele cu vină din Pome­rania, toți omenii sunt­ fórte mari, for­­te solidi, cu­noscc umeri orculiani; după Pomerani se însemna statura pu­ternică a copiiloră Westphalieî, după el vină regimentele de pe țermurile Rhinului; batalionele polone, compuse în cea mai mare parte din țeranii cei ;mai pucini civilisați al Prusiei, ou uă înfăcișiore multă maî pucini marțiale; iu uă ore care lene și mai alesă uă negligință în ținuta loră ce nu dove­­desce marea curățenia a țeranilor­ poloni. Soldu­­ulu din Landwehră este natu­­ralmente puțină camu neascultător»; în cele ăntâl­nile ale sosirii lui în ar­mată, rî­so de tdtă lumea, dară pucinu căte pucinu uniforma esercita influința sea asupra amoriî proprie a loră, și el nu mai găndescu decătă se eclipsese pe camaradură loră de la liniă, se sta­­bilesce unu feriă de rivalitate între trupele regulate și poporulă armată, fie­care vre se ajungă întrică spre a lua drapelulă neamică. Meseria de cuceritoriă intră apoi în­­tr’un fase noue de păndă căteva orașe să dată un­ exemplu ce mentă a fi imi­tată , municipalitatea de Breslau a votată premie mari pentru soldații ce ară lua tunuri saă drapele de la inamici, și, nu­mai se aibă cine­va puțină ștansă, își póte face acuma venituri în timpîi de resbelă. Mobilisarea Landwehrer are partea sea comică. Căndă s’aă eliberată din puș­­căriele pentru datorii soldații burgeși închiși de înverșiunații loră creditori, acești pușcăriași aă primită noutatea resbelului viitoriă cu transporte de in­­tusiasmul. De la Inchisoria de datorie berlinese s’aă elibarată, totă în aceeași Zi patru­­spre­izece pușcăriași. Cea d’ăntîist vi­­sită a loră, a făstă pentru creditorii loră Prin uă întîmplare adorabile, unului din acești domni a fostă Instalată, în pu­terea biletului se de locuință, la epis­­talură ce­­ lă arestase, și astă­ felă m­ă gardistă de comerciă e silită se nu­­tresc a și se de locuință fostului seă prisonieră. Amu găndită, ca mulți alții, că fami­liale omeniloru din Landwehră erau­ es­­puse la cea mai de pe urmă miseriă, din causa plecării capului familiei. Mai bine informată astăzi, polii se afirmă că comunile se insarcineza cu femeiele și cu copil, și că uă lege speciale lipsa să cifra ajutóreloru la cari aă dreptulă ce slabi și copii pe cari resbelulă îi pri­­véza de sprijinul»­lorii. Este aprópe de înțeleși» ca comunea nu face uă mie de livre de venită flă­cării familie ger­­mană, dară în fine totă este sigură că nu va suferi de fóme. Amă vorbită mai susu de cetățianulț din Cologne ce­a venită la Berlină cu speranța ca regele îl va acorda ce u­­nulă din cei trei fii al sei se remănă acasă. Acestă banchieră este anulă din cei bogați a financei prusiane. Căndu a fostă primită de rege, principele regale se afla in cabinetul, tatalul seu. Re­gele ascultă pe banchiării, și pe urmă îl dise: — Dragă domnule, suntă fórte desp* latu că nu ve potă acorda ce-mi cereți. *Și fiindă că banchiăriulu insista: — Domnule, Îi Z*se regele, are tău­dă pe moștenitoriulă tronului, că n'am de câtă unu fiu, și cu tóte aste elă pleca la armată. (L'évinement). cistă alü Franciei dreptă catedră de dreptă publică parodiată : de lă Thiers mindă într’aceiași categoriă cestiunea danemarcese cu acea italiană, și împu­­tănd ft guvernului seă că prin multă condescindință sau slăbiciune­a per­misă ca Italia se intre și se ocupe Tos­cana, ca cumă Toscana ară fi altă ceva decătă Italia, se rădică cu puterea e­­locinței în contra caracterului și a spi­ritului Constituintil, preda causa Pa­pei și a Austriei, și se curcă a spri­jini cu proptele șiubrede ună edificiu putredă prin chiară basea lui, și pe care forța lucrurilor. Un împinge spre ruină complectă, istoricul­ consulatu­lui și ală Imperiului. Ințelegăndă că acumă nu este vorba atătă de întin­deri teritoriali, cătă­re roditorele prin­cipiei, de la 1789 cari demisii a duse de atunci în consciința omenescă, astăzil caută se refară, apără cu putere tractate­le din 1815 și cu dănsele pe toți prin­cipii și principașii dreptului divin . Zia­ristica clericale și austriacă aplause, și diplomeția sa răndulă el nu ăntâr­­<fie a deschide cămpă deshnteriboră: cele trei puteri neutre, sau mai bine, cele mai multă interesate într’acestă cesti­­une de principie, carură a nu se face resbelulă pentru a se cerca mai ăn­­tăiă satisfacere pretensiuniloră contra­rie prin miij’loce pacifice. Suntem o dară într'ună timpii do pa­nsa, în care mișcarea a resbelă con­tinuă cu tóte acestea și cresce ăncă pe fie­­care di­n Italia se pune, este chiar și în posițiune de a ataca singură și a alunga neîntârziată pe puterniculă seă inemică. Ea a crezută încă de la începută ca Congres» sau Conferință, în împregiurările actuali, va se­rică neputință, că ași recăpeți totă pămân­tul», a face se triumfe dreptulu și jus­tiția prin calea diplomației, căndă Papa și Austria suntă in jocă, ară și a voi cineva se apuce luna cu mâna. Italia soie astăzi din spera­nța că popórele ca și individele suntă datore’a-și apăra singure drepturile, și­ a relua cu forță ceea ce li s’a răpită prin forță fară se lăsămă politicei omeopatice, diplomației și noteloră­iei, marele în­cercări prin cari a voită se tracă , și se continuăm» a cerceta ce mesure in Italia pentru a asigura triumfalii ide­iei celei mari a soclului , pentru ași îndeplini misiunea ce provedința pare că­­ l-a încredințată. Stația a în­rmată, și înarm­ază neîn­treruptă : tóte reservele sunt și sub ar­me astăzi, și cele douezeci batalióne de voluntari își completară cadrele loră, și încă cu prisosu, numai in căte­­va zile, așla că guvernulu se vri Zu si­­lită a închide înscrieri» pentru cătă­va timpu, spre a pute ecipa și organise acesta armată plină de inim­ă. La adu­narea cea mare ce s’a făcută la Ge­nova pentru a se serba aniversara im­­bărcărei coloră uă mie cu Garibaldi pentru Sicilia, democrația a luată an­­gajamente solemne în fac­a lumii în­tregi că va lupta de astădată prin ce Italia va scăpa de starea de umilință în care se găsescu­ în facia străinului. Aceloră adunări scomatose dară, ace­­celeră manifestațiuni pompose cu cari Italia începuse la anunțarea resbelului, acelui entusiasmă sublime. Ci­re arată îndestulă ce vroiescu lulianul, urmară liniscei, cugetarea seriosă a unui po­por» care privesc o periciulă în faclă și se deprinde nu să înfrunta. Din timpu în timpă numai, și căndă se vestesce că uă companiă de voluntari de cu­­rîndă înscriși este se plece la joculă destinată, orașială se pune la serbate­­re, bandierile făl fără voiosă la tóte bal­­canele, fabricele ínceteza din lucru, poporulă se adună împregiurală pala­tului unde se facă inscripțiunile, și ban­da de musică a gardiei naționale des­­chizindă marșiulu cu imnulă lui Gari­baldi, junii voluntari însoțiți de părin­ții, de amici­ și toți concetățenii soră, străbată orașială cântăndă până la dru­­m­nță de seră. Aci spectaslulă este su­blime: ănimele se înduioșază, natura și reia tóta puterea iei, lacrimele curgă cu îmbelșugare, dară­ună momentă du­­pă aceia semnalulă plecării se dă, im­nurile resbelnice reîncepă, mame cu gă­mănă își șterge lacrimele, cu cea­laltă strînge ăncă vădată cu iubire a­­prinsâ la sînu­l duiosă ceea ce are mai scumpă în lume după Dum­nezcu și Patria, și îl­ impinge apoi înceti­­nelă aretăndu-I stindardulă tricoloră. Aerulă continuă a resuna căte­va mo­mente încă de vibrațiunile aclamărilor, care se perdă în depărtare, apoi to­tală reintră în starea obișnuită, sufla­rea dimineței se jocă voia să descep­­tăndă u­ă fr­amătă prelungită pentru frunzele umede de lacrimele străluci­­tare a rouei, vița se balanță grațiosă în miile de legane atârnate de duzii și plopii ce suntă înșirați pe mărginile holdelor­, spicurile aurite se mișcă în unde nesfârșite și sórele. Înălțată deasupra muntelui acoperită cu măslini, Inundă totală cu uă lumină strălucitó— ve­­orii părinții, surorile, frații și fi­­danțatele junilor­ voluntari, întorcăn­­du-se la ocupațiunile loră, repetă cu inima plina de speranță cănzută de des­părțire. Non pianger mio Tesore Pre»to ritornerb, E se in battaglia mujo In ciel ti aspetterb- Ialia a înțeles, ăncă că nu este de ajunsă numai sacrificiulă de sânge, că Ea trebue se de totă pentru a scăpa uădată de posițiunea um­ilitaro în care se găsesce astăzi, pentru a îndeplini misiunea cu Providența l­a însemnată, și ofrande de tată folulă se adună cu tmbelșiugare, consiliurile municipali, și comunali aă votată fie­care în parte pentru oști­nii din coprinsulă loră, sume mari ca recompensa bravurei. 5000 mii franci sunt­ destinați celui ce va lua ună stindardă de la inemică, 4000 a­­celui ce va merita medalia de aură a bravurei, pensiuni viagere la totă vi­­tezu sa ostim­ă. Femeiele italiane în­­tocmindă și ele comitate care se adune ofrande pentru susținerea văduvelor­, și educațiunea orfanilor», s­ au oferită încă a însoți surorile de caritate pen­tru căutarea răniților­. Mamele, con­sorții«, surorile și fidanțatele credă că seama muiată în duiosele soră lacrime va f­ulUra durerile și va vindeca rănile Și nu este Palala, nu este casă cătu de modestă în care femeia sa nu și pe­­tracă recreațiunea făcându seamă. Italia sclindâ încă că Intre unele po­­pore exista ideie de solidaritate, aruncă privirile-i peste mări și peste munți, și IntinZundă brațele fraților­ de ace­­lași credințe și aspirațiuni­le Zică prin ale lor. Imne la Resbela: Mu to, al născer d’un giorno sereno, Abbatevi d’un deapota il soglio; Or ti guarda, o valento Rumeno, Dai ladroni ehe Scizia nudri. Prendi l’arrae, e con nobile orgoglio Di Moscovia rigetla gli onori: Sol ricorda gl’ inganni e gli orrori Che, nel volger dei secoli, ordi. Éta ce ne dicu Italianii, iubiții m­ei Compatrioți, era cumă se pregătescă ci pentru lupta cea mare. Trămu­ind scumpii mele Patrie ecoulă acestui sublime pa­­triosmă care mișcă arătă de puternică inimele celoru mai indiferinți chiară, s­ă rogă pe Dumnezeulă părinților­ noș­­tri, se o scutăscă de cutezarea inimicu­lui care și-a grămădită tótă puterea în castele ioi, saă se ne întăcască pe toți, sartea voindă altui feln, se simă gata a respunde la apelulă ce va face Carolă I­nlesulu poporului, care părăsindu țara și familia sa pentru a respunde la a­­pelul­ acestui poporu, ne spune că, astăzi cetățianu, mâne, de va cere tre­buința, va fi soldată și va împărți cu noi cartea cea bună și cea rea. Ori­cumă va voi Provedința pentru noi, este timpulă, iubiți compatrioți, acumă mai multă de cătă altă dată se ne punemă înainte virtuțile strămoșesc­, se ne închipuiam cu mintea pe acei flăcăi pletoși, pe feciorii vârtoși cari aruncau nădini0ră spaima în barbari, și-I alun­ D-luî Redactare alți ț­­aru­ri RomÂNULU. Bucuresci 28 Maiă 1866. Domnule Redactare, Permiteți’mî a ve adresa două în­trebări modeste, relative la instrucțiu­nea publică, din care a doua, fórte seriosa, merită tóta atențiunea d. Mi­nistru alu instrucțiunii. Justi I. Legea instrucțiunii face ore con­­pe Consiliulu permaninte sau inversa se întâmplă? — In No. . . . ale Monitoriului oficiale se publică că pe basea art. 135 și 134 modificate din Lgca instrucțiunii, esamenile gim­­nasteloru se voru face de la 1 pînă la 13 Iuniu. eră în No. urmatorii alu Monitoriului, pe basea acelora­și arti­cle modificate, se publică că esamenile voru fi de la 10—27 Iuniu, și Zilele de 30 și 31 Iuniu suntu destinate la repaosu și pregătire. — Dară de la 1 și pînă la 10 iunie ce o se se facă? NI. Adeveratu este ceea ce se aude din svonu că clasea a VI din Gim­­nasiu Sf. Sava s’a închișii de mai multu timpii? și s’a publicații acésta, ca se o afle și părinții copiilor, carii crede că aceștia, cânde essű de dimineța de casă, se ducü la scală? Ceră, ceea ce este mai seriosu, adeveratu va fi are, că consiliulu scolare arti fi de­cișii, ca clasea a VI întregă se repe­­tescă clasea, adică se sacrifice ăncă unu anű din timpulö cele mai scumpă? și dupa care art. din legea instrucțiu­nii se va fi aplicații acestă pedepsa? și pentru care cause? Nu cumva vi fi în jocă eră vre­uă capriție a unui singură om și, pentru care se sacrifică atătea școlari? Altű­ felu se jocă lumea cu sartea copiiloru ? Nu putem de căt se regretămu din totu sufletulă asemenea incidinte dureróse, care o adusu scó­­lele nóstre în starea deplorabile în CAre astă-zi se află. Primiți, d­­e redactare, asigurarea deosebitei mele considerețiuni. Unii cetățiani românii. SCRISORI DIN ITALIA, 1866 Mai 28. Resbelulii intr’adevciu nu s’a decla­rată ăncă oficiale, dar­ pacea devine din ce în ce mai puțini posibile. Ita­lia nu m­ai pute da îndorelă : atudinea ei cea­otărâtă, voința­­ statornică de a pune capetă unei stări de lucruri cre­ată de împregiurări desavantagiose, și contrarie simptimintelor­ naționali, spon­tanea mișcare, avântură plină de en­­tusialgiu co’și luă de vădată ună po­­poră de 25 milióne către uă vidră nouă, aretară încă de la începută că resbe­lulă acesta avea se încăpă uă epocă nouă, că lupta acesta și triumful­ Ita­lei este menită a deschide oă eră de justițiă de ecitate. Dreptulu divină în­­țelegăn­d periciulă se cutremură. Pon­­teficii și Imperații se înspăimântară, tro­nurile aședate pa acestă dreptă secle­­tinară puternică, și tribuna francese ilustrată de berbații carii, trei carturi de secți acumă, întocmiră noua dogmă, decalogule poporelor­, drepturile o­mului, și micșorară puterea centrale, conviși fiindă că drepturile civili nu suntă nimică dacă nu suntă garantate de libertatea politică, acesta tribună ilustră, servi »sfăbi eminintelui publi­ ROMANULU 31 MATH gas cu furia peste Dunăre, sau peste Carpați. Se ne aduce să aminte în totu momentulă de acel Eroi al nemului no­stru cam­ în banchetele resbelnice Zicul Căpitaniloră romăni: „Nu te vreij fi viață, Căpitanii mei! Din potrivă, marte, ătă ce v8 cer! Ce e viață noistră în sclaviă are? Nópte fără stele, <Jină fără sare. Cei ce rabdă jugulă ș’a trăi mai voră, Merită să-la parte spre rușinea loră! Sufletulă loră nu e mai presusă de ferulă Ce le ’ncinge braciulă, iară de martură cerulă! Dară Romănulă nu vra cămpurî fără flori; pile lungi și triste fără sărbători. Astă-felă e vulturulă ce pe piscuri sbera: Aripile tată-i, că ar vre se moră! Astă-felă e Romănulă și Romănă suntă că, Și suptă jugulă barbară nu plecă capulă meă.“ Ștefana Sihlianu. ADUNAREA NATIONALE. Ședința de la 29 Mai­. După comunicări, D. M. Costache ié cuvîntulu­. D. M. Costache. D­loru, Domnia­ vostra ați bine voită a numi o comisiune pen­tru a discuta asupra mijlocelorö co­lonii mai nimerite cu care Adunarea se potă da concursulă șefi Guvernului pen­tru a face fațiă la nevoile împrejură­rilor­ de astă­zi la acele circonstanțe c­­ rl­are cumă suntă amenințătóre țerei. Ca se re potă comunica resultatulă lucrării comisiunii, dați’mă voiă dom­­niloră se re­­splică: In pucine cuvinte, istoricul­ acestei propuneri, și pe urmă voiă veni și la resultatulă la care amă ajunsă. Vă ceră acésta voiă, domniloru, ca se revin asupra celoru ce s’au petre­cută în sînulă comisiunii nóstre, pen­tru ca se esă, că mai cu sémn, din­ tr’o posițiu­e falsă în care suntă pusă astă­zi în facia d - lui ministru de Fi­nance. Cunosceți tare bine, domniloru, că îndată ce s’a presentată proiectata Gu­vernului, a fostă ună glasă mai una­nimă în toată Camera, ca cu ori­ce preță, se facemu faciă neveles de momenta in

Next