Romanulu, iunie 1866 (Anul 10)

1866-06-30

w». ROMANULUI IULIU. puse la ochii publicului, ca și cum ar represinta una concursă. —> Interele esposițiuni de acestă genu, avură locu în Roma, pe la începutul seclului XVII. — In Francia, dupe fondarea Academiei de pictură și sculptură, în 1648, Lucis XIV, decretă stabilirea da esposițiuni periodice, în cari spéciic membriloru acestei instituțiuni, se espunea în publică. Insă din diverse cause, ântâia esposițiune publică de frumóse arte, n’avu locu de cătă în 1673. — In 1791, Adunarea Constituante rădică privilegiulu membriloru Academiei de frumóse arte, de a e spune singuri operile loru, și întinse acesta dreptu la toți artiștii fără deosebire. De la 1834 esposițiunile artistice deveniră anuale. Numerulă esposanților și au articlelorű espuse, au mersă progresăndo, și astăzi varierá între 2,000 și 3,000. Acestea despre esposițiunile de frumóse arți. Esposițiunile industriali sunt cu totul de origine francesă. Ele dateza de la fine a seclului trecutű de sub regimele libertății industriale. Ideia de a introduce una concursă periodică pentru fabrice, precumă esistea deja de un seclu pentru arte, de renascere ăntâiei esposițiuni industriale, instituită de Ministrul de Interne Francois Neufchâteau. Ea avu loc, în 1798, și numera 110 esposanți. Cu tote ca debutul ă sa modestă, esposițiunea avu ună succesă deplină, și desceptă în diversele ramuri ale industriei un mare emulațiune. Guverne cari succeseră Directorului, o adoptară, și-i deferă cea mai întinsă desvoltare. — Dupe scopulü ánicilor fondatori, esposițiunile industriale trebuiau se se renovescă în intervale forte apropiate, însă diverse împrejurări fitcură ca epoca loră se varieze, pînă ce în 1838, se decise ca ele se se întrunescă la fiecare cinci ani. Mișcarea începută în Francia se propagă cu răpegiune în mai multe state din Europa, asta încătă asta și aceste concursuri sunt stabilite în tote țările unde desvoltarea industriei prezintă orecare importanță. Esposițiunile nu fuseseră însă deschise încă de cătă productelor naționale, căndă în 1849 Thouret, atunci ministru de Agricultură și Comercie, avu ideia de a deschide ună concursă generale unde se ia parte industria tutoră țiereloră. Opunerea egoistă a cărorava industriali zădărnici realizarea acestui proiect. Astăfel in Francia fu impedecată de a lua inițiativa unei esposițiuni Universale. Engliteza o preveni. Ună decretă al reginei Victoria, decise în Ianuarie 1850, deschiderea la Londra a unei esposițiuni industriale, la care se ia parte productorii din tote țerile. Acestă mare esposițiune inaugurată la 1 Mai 1851, ținusese luni. Numerală esposanțiloră fu de 18000 dintre cari 9,734, numai Englesi. Sucesul esposițiunii din Londra escită emulațiunea Guvernului franceză. Ună decretă din 8 Martie 1853, ordina ca uă solemnitate de același genă se aibă locu la Paris, în 1 Mai 1855, și ună altă decretă din 22 Ianuarie, același ană, decise, ceea ce nu fusese la Londra, ca producțiunele de frumose-arți, se fiă espuse alăturea cu producțiunele industriale. Acestă esposițiune universale, deschisă în 15 Mai 1855, ținu ca și cea din Londra, totó șese lune. Numerulă esposanților pentru industriă fu de 21,779, pentru frumosele arii, de 2175. Premiere ce Se împărțiră se ridicară la 11,033, dintre care 10,564 pentru industriă, și 469 pentru frumosele-arii. După exemplul Angliei și ală Franciei, Staturile Unite, Bavaria, Irlanda, Olanda etc. năvoită a deschide esposițiuni universali, însă silințele lor au remasa nefructuose. Un solemniate de acestă genă nu póte, în adeveră, reuși, decătă in capitalea unui Stată, ce póte aduce elă însuși mă continginte considerabile. Insă iotă ce s’au făcută pînă acuma în privirea esposițiuniloră, n’aă agiunsă gradulă de perfecțiune ce să va realisa negreșită marea esposițiune Universale ce vomă avea la Paris în 1867. Pe lingă caracterul industriale și artistică, ea va întruni ună ală trei vie cu multă mai importante și mai necesariă: Cultura intelectuale. Decretul imperiale ce lipseză regulamentul acestei esposițiuni, decide ca se se numască comisiuni de bărbați competing, cari fiecare în specialitatea sa, se culegă tote datele prin cari se se pute cunosce partea cea luată Francia, în timpurile din urmă, la desvoltarea morală a societăței. Acestă lucrare a începută și se urmeza cu cea mai mare activitate. — Exemplulă dată, nu putea se nu aibă imitatori. In tote țerele utilitatea acestei mesuje a fostă recunoscută și adoptată cu sinceritate. Astăfelă, Anglia, Italia, Spania, Staturile Unite etc. pe cătă se silescă pe două parte, a se recomanda lumea într’ună chipă demnă, prin producțiunele loră industriali și artistice, pe arătă, pe de altă parte, lucrézá cu energiă și relă pentru a expune cultura loră fisică, morale și intelectuale. — Literile voră ave dară în acestă mare concursă universale locală ce merită, și în căteva lune, ne va fi permisă se cunoscemű, începîndă de la estremulă Oriinte, pînă la estremulă Occidinte și lumea Nouă, tributulă ce fiecare poporă aă adusă la rădicarea grandiosului documentă ală civilisațiunei moderne. — Nimică mai admirabile decătă acestă măsură. Francia va ave gloria de a o fi înțelesă cea ăntîiă. Toți așteptă cu nerăbdare anulă 1867. Mai în săptămănele trecute se respăndise nisce vuiete, că în urmarea resbelului, esposițiunea va fi amănată. Nelinistea era generale, și cu drepta cuvîntă. — In adeveră, daca, din nenorocire, n’amă agiunsă ăncă timpulă așia de multă dorită, în care se nu ne mai omorîmă unii pe alții pe cărapulă de bătaiă, care dreptu ca cultura spiritului se sufere din acestă causă? Negreșită, acesta ne-ară aminti timpurile de barbariă, în cari armele erau singura busolă ce regula curbură societăților. — Inimicii din câmpulă de bătaie, trebuie se-și tindă amicalminte mănele pe cămpulă inteliginței, se se unescă cu toții, se lucreze cu sinceritate pentru binele omenirii vitrege, căci numai așa ne va fi permisă se ne desbrăcămă de tóte prejudețele și defectele ce amă creditată de la antecedinții noștri. Mulțămită acestei ideie predominătare vuietele despre amânarea esposițiunii din 1867 au fostă oficialminte desmințite. Ea se va celebra în cămpulă lui Marte, unde se cladescă vaste construcțiuni, destinate pentru acestă scopű. Mai mult, două mie de lucrători muncescă, nu numai lua, dară chiară și noptea la lumina lunei. Desele visite ale Imperatului animeza mai multă zelulă și activitatea. Din tote părțile se facă pregătiri. Mai pe totul Jiua apără în Monitoriu noule disposițiuni și ameliorări. Asia, mai jlele trecute, mă decretă rădică la 600 numerală membrilor ce vor compune juriulă, cari va judeca meritul producțiuniloră, și va împărți recompensele. O sumă de 800,000 franci, (peste 2,000,000 lei) e destinată pentru aceste recompense. — Membri juriului vor fi luați din diferitele națiuni, trupe spațială ce vor ocupa productele flecărei din ele. — Cei francezi sunt numiți de comisiunea imperiale superiore, cei străini de comisiunile naționale respective. Tote aceste numiri vor fi terminate pînă la 1 Decembre viitoră. Distribuțiunea solemnă a recompenselor va ave loc la 1 Iulie 1867. Juriul se împarte în ziece grupe, dintre care una pentru operile de arte, și cele I—alte noue pentru productele de industriă și agricultură. — Intre alte disposițiuni, acestă decretă, conține, sub art. 30, una forte importante. Iată însuși termenii articlului: „Uă ordine deosebită de recomapense, e creată în favorea personelor, stabilimentelorü sau localităților, cari, prin uă organisare sau instituțiuni speciale, să desvoltată buna armonie între toți cei ce cooperă la același lucru, și aă asigurată lucrătoriloră binele materiale, morale și intelectuale. Aceste recompense cuprindă zece premii, două valore totale de 100,000 franci, și douăzeci de mențiuni onorabili. Un mare premiu indivisibile de 100,000 franci, va fi, pe lăngă aceste, acordată personei, stabilimentului, sau localității, cari s’ar distinge, în acesta privință prin uă superioritate incontestabile.“ Un frase a ministrului de stată definesce fórte bine caracterulă eminențe sociale alăturoră instituțiuni, și folosură ce națiunile potă aștepta de la ele.... „Binele și armonia, $ice elă, presintă pretutindenea același resultată; ele asigură productorilor, de orice rangă și localității ce se înbogățește cu lucru lu soră, binefacerea păcii publice Tate aceste reforme sociale conțină, în adeveră, în genere elementele pacificării și armoniei universale, prin comunele acordă ale intereselor, astăzi discordanți, prin stabilirea unei repartițiuni din ce în ce mai conformă justiției. — Așteptă mă multă de la esposițiunea din 1867. Ea nu va trăda speranțele nóstre. Vărcoliciu PROTOCOLULU. ședinței XI. a însoțirei ablegațiloru dietali români ținută în Pesta în 30 Maie 1866, la 4 ore după ame^i-Președinte: Antoniu Mocioni. Notariu: Aureliă Maniu. Membri: Andreiu Mocioni, Aloisiu Vladu, Ióne Faurn, Sigismundu Popovici, Alesandru Mocioni. Sigism. Borlea, Floriană Varga, Ger. Voghe, Georgiu Ioanovici, Demetriu Ionescu, Georg. Ivaticovici, Ioane Pop. Desenu, Iosif Hodosiu, Andreiu Mecianu, Vicentiu Babesiu, Ales, Romanu și Georg. Mocioni. 54. Procesulă ședinței din 9 Maiă a. c. cetindu-se. S’a autenticatu. 55- Președintele in cunosciință că însoțirea, că ședinția defipta pe 16 Main a. c. din cerere ce a încursu în decisiunea respectivă, neputêndu-se ține, a aflată de bine la dechlararea mai multora ca la sărbătorile Buasteloru sevoră absenta din Pesta, a o convoca pe a fi, totu-uă-dată face cunoscută, cumu că co membrulu Georgiu Mocioni a împărțită membriloru cari în 16 Mann s’aă fostă condunatu, unu proieptu de lege litografată compusă de Vicentiu Babeșă. Aloisiă Vladu provoca membrii comisiunei se desluească acea impregiurare, cum de estetü doue proiecte fără ca se se scie carele ea comisiunea sau baremă a majorității acesia recere cându i se descrie genesa facerea proiecteloră. La provocarea președintelui membrulu comisiunalu Babeș să face următoria deslușire. După cumu este cunoscută comisiunea a fost desmise de însoțire, că luândă actă de proiectulu din anulă 1861, carele s’a compusă de către ablegații dietale romani din acelű ană și s’a fostă supsternutu de către ablegații Aloisiu Vladu și Sig. Popoviciu comisiunea dietali esmisă în anulă 1861, spre facerea unui proiectă de lege pentru naționalități, și consultându-se cu ablegații șerbi, se compună ună proiectă de lege. Proiectulă ce lege din anulă 1861 cetindu-se în comisiunea mistă ținută cu ablegații șerbi, s’a aflată că în 5 puncte principali nu corespunde referințeloru naționale, anume: 1. In acela prevaledia drepturu individuală și facultativă în loc de celă națională și obligativă. 2. Arondarea după naționalități se restringe numai la cercuri și nu la comitate. 3. Usura limbei e prea complicată și multiplicată, în loc de a fi simplu. 4. Esistenția politică a națiunei și naționalității nu e din destulă espresă, prin urmare, coordinarea naționalităților nu e exacte și precise detaiată, și 5. Națiunea sau naționalitatea n’aă de felcă mă țipă și netindu îngrijite de o representanția națiunale se vedă a nu existe. In comisiunea mistă puntulu acestă din urmă s’a discutată mai multă, Miletics a propusă representația alesă din cercuri naționale anumite, camă ca universitatea națiunei sale; dară contra acesteia s’a reflectată că ară fi o săritură prea mare, și pe lângă tote ca unanimă s’a recunoscută cumă că trebuese mergemu una pasă înainte de cătă în anul 1861, totuși propunerea lui Miletics s’a aflată pentru acumă de prea exagerată, și s’a delăturată, din care caută apoi chiară și Miletics în proiectulă de lege, ce s’a compusă din însărcinarea însoțirei ablegațiloru șerbi, s’a lăsată de elă. Fiind dată propunerea lui Miletics delaturată, Dobranszky a propusă o representare analogă congresului națiunei serbe, prin alegere de după protopopiate, dară și acesta ca nepractică și ca una ce invólva o prea mare influință a clerului, s’a delaturată; asta s’a născută apoi ideia, ca represintanții dietei cu membrii casei de susö a unei națiuni sau naționalități se compună o corporațiune cu dreptul de a petiționa, remonstră și de a representa națiunea. Acesta s’a priimit și de către întrega comisiunea susținîndu-și membrii șerbi acelu dreptu, de a — o comunica cu consoții loră, — de atuncea nu s’au mai condunată nici o comisiune mistă, dară se vede că șerbii sunt ă conțeleși cu modalitatea acesta de representare fiindă că dbvine în proiectulâ loru de Miletics compusă. După acestea comisiunea însoțirei nóstre adunănduse a însărcinată pre comembrulü Hodosiu se compună una elaborată care se servescá de obiectul desbaterei, ce acesta împlinindă a comunicată partea primă a proiectului cu membrii comisionari — vădind» acumă vorbitorială că deși a fostă modiumu de representare prin universitate în comisiunea mistă cu unanimitate denaturată, totă și Hodosiu l’a asceptată, s’a lăsată se lucreze mai departe, dar s’a prinsă și elă se compună ună proiectă carele se conțină ideile în comisiunea mistă de toți așceptate, stilulu e a lui dlară ideile a tuturora, tactură ce l’a condusă a fost ă, ca se nu pretindă aceia ce ne ar fi competa, ci acea numai ce după idea lu are fi minimule pretensiunei nóstre. Ună puntă principală a acestui proieptu, care de s’ară primi de basă desbaterei l’ară completa încă, ar fi esistența naționalității!, căci elă așta scie cumă că într’o țară póte esiste numai o națiune eru cele-lalte suntă naționalități, individualitatea politică a țerei e națiunea, iar naționalități politice suntă și potă fi mai multe; modalitatea acesta și din acea causă a primitu-o că voes ce se fie cătu se pote de moderată întru formularea postulateloră nóstre. Pantala 15 din proieptulâ seu cugeta că e prea largă și—la va stilisa mai restrînsă, era in cele alte susține proieptulâ că să afla pe cătu se póre moderată și neprejudecătoriă împăciuire!. Acesta proieptu comunicândulu cu comembrulu comisională Sig. Popovici acesta sa primită, după acesta venindu și comembrulu Hodosiu și luândulu la cunoscința a declarata că e conțelesă fi cu acésta modalitate, dreptă aceea va adauge proieptulu seu încă o a trea parte despre disposițiunile transitorie și în acea va ascepta o astafelă de representare. Hodosiu întregindusî astă modă proieptulu seu, acela apoi s’a primit de a se subcerne însoțire!. — Causa că proieptulu scă încă se află substernutu și împărțită între membri ei, că dînsulu s’a bolnăvită și ce rănduise operatură la predată și asta s’a substernutu de comembrulu Georgiu Mocioni. Hodosiu la cele ce a disu pabesiu în cată acele se referescă la genosa facerei proieptului, are a face unele deslușiri, adause și rectificări. — Nu stă că comisiunea a fostă însărcinată se ia séu că a luată proieptură din 1861, de losa ci s’a luată număr de materială, — în conferința mistă nu s’a primită, nici s’a refuzată vreună principlă, ci a fostă numai o schimbare de păreri. După conferința mistă comisiunea însoțirei nóstre a ținută vreo 2-3 ședințe, căndă apoi Babesiu i-a disuse pregâtiscă mă operat la ce elă respun* (jîndă că cu o parte e și gal;*, «nmaide câtă a cititu-o, însă Babesiu ne învoinduse cu idea de universitate naționale a declaratu că va face și elă țiă proieptu. La căte-va ijile apoi s’ă readunată comisiunea și cetinduse ambele proiecte nu s’aă putută produce o înțelegere căci pănă ce elă ține la universitate. Babesiu nu se lasă de representare prin ablegați și membrii casei de susu din care causă apoi reîmpingăndu-se propunerea lui Babescu de a se convoca însoțirea spre a-și da opiniunea în privința acesta, s’a lăsată lui Sig. Popoviciu se decidă elă între cele doue opiniunî. Sub tempulă ce acesta și l’a cerută de precugetare s’a convorbită cu elă despre modulă cum s’ară putea ambele păreri întruni, și resultatulQ au fostă întregirea proieptului prin partea a treia despre disposițiunile transitere, la ce și Babescu s’o învoită, proieptulă apoi astăfelă întregită cetindu-se s’a primită de toți trei membrii comisionali. Principiulă a fostă aceptată, că daca națiunea nóstra se fiă recunoscută de atare și se fiă întru tote egală îndreptățite, purcedindă apoi de aci, a trebuită se dămă espresiune , națiune! și asta s’a născută universitatea.—din acestă principiă, a urmată stavenirea usului de limbă, era partea ultimă se ocupă cu disposițiuni transitorie. In cătă pentru națiunea politică cugeta că într’uă țară potă esiste mai multe națiuni politice, cari tale constituescă țara, nu mai trebue regulată usură limbei, fiindă însă mai multe națiuni trebue a se da în casă de dubietate prerogrativa unei limbe, de acesta s’aă dată preferibilă limbii maghiare acolo unde nu s’a putută încongiura, încă o observare are și acea e, că nu-și aduce aminte Sig. Popoviciul să fiă primită și subscrisă proiectului lui Babesiu în specie. Acesta fiindă genesa facerii proiectului de elă substernută, provoca conferinția ca sâ lă primască. Babișiu. Nu și-aduce aminte ca proiectulu lui Hodoșiă să fie primită de comisiune, altă cumă nu e în contra aceluia, și de se va primi de însoțire, ’să primesce și elă. Elă si-a ținută de datorința a desluși pentru ce s’a substernută și împărțită proiectului săă, și în că s’ară primi de basa desbaterei ar voi se dicteze niște strămutări. Președintele propune dară că avindu două proiecte să se cităscă ambele și decide pre carele voi să ale lua la desbatere. Vladu. Reflecteză că acésta ar fi numai perdere de timpă de orece și asta le posedămă și cunoscemü pte amîndouă.