Romanulu, iulie 1866 (Anul 10)

1866-07-15

454 ROMANIUI 14 lUTrU. Acumu ne întrebămu: acesta schimbare satisfacut’avea opiniunea publica? Corespuns’au ea la esigințiele legitime ale poporului spaniolii? . . . Satisfacut’avea onorea ultragiată a unor poporațiuni întrege, ucisă raișelesce cu forța brutale Hindu că manifestă ca nu pote suferi mai multă asupririle indigne ale unui guvernă tiranică? Nu, nici decâtă, încă din contra, tota lumea se aștepta la lucruri multă mai deplorabili decâtă cele petrecute în timpă de unu ană de scandalosa guvernare a Guvernului celui mai ipocrită celui mai absolută și imorale. Oi oumă însă, esiste uă radă de amilionare, sau mai bine de lumină, în situațiune; ea sonsiste in urmatorea: Mateșialele Narvaez e unii omă de Stată mai francă în politica sa și mai consecințe în principiele sale. Aceste principie sunt ă retrograde, tata Spania o scie, și tocmai pentru acesta fiecare știe la ce trebue se se aștepte, și de ce se se păzască . Dacă ministrul moderată actuale va încătușia presa și va spiona consciința, împlăndit închisorile cu redactori și scriitori sau publiciști; dacă va călca în piciure tote drepturile și libertățile cetățenesci; dacă va cheltui și risipi banii publici fără se de țeres socotela de ei etc. etc., nimine nu trebue se se minuneze Hindu că cu toții stimă trecutulă și sistema de guvernare a acestei partite și a capului seă. Astăfelă însă s’a întâmplată cu generaliulă O’donell (duce de Tetuan) Elă veni la putere cu un programă liberale, promițindu că va respecta Constituțiunea co mai la urmă o sfărâmă sub piciorele sale. — Tóta lumea fu înșelată. Oricine încercă a ușa de drepturile și libertățile ce-o da Constituțiunea, era persecutată, închisă, eșilată, ba chiară și ucisă, după cumă, de curăndu avurămă ocasiunea de a vede Iată pentru ce Ministeriulu O’donnel a perdutu totă prestigiulu și opiniunea de care se bucura mai înainte atată în Spania câtă și în celelalte rere éta pentru ce O’donell a cădutu, ș ăncă atâtă de afundă, că forte cu anevoe séu póte nici uă dată se va mai rădica. Sic transit gloria muncii! 1 . . A. V. JUSTITIA ÎNAINTE DE TOTE. Domnului Redactore ,ilu pariului Romănulu. Misiunea unui bliabiă, Domnulu meu, ereziu că este, nu scă dacă nu mĕ înșelă, d'a culege și a înscrie în colónele sale orice acte de natură a descoperi starea opiniunii publice asupra diferitelor chestiuni la ordinea jülei. Mai sunt convinsü totode uădată că orice cetățian are do datoriă sacră a-și manifesta, prin orice mijjloc, de care dispune, gândirile și părerile sale asupra celora ce se facă și se petrecu în giurulă seu, ca astăfelu judecăndu-se de alții mai luminați se facă a despare erorea séu se constate adeverulu. Numai cu modulu acestaa opiniunea publică se formeză, se desvoltă, face se se simplă puerea iei și impune respectă acelorüa cari suntu datori se țiă socotela de dînsa. Aceste credințe ce mi amu făcutu, m’aă împinsă, Domnulu meu, a adresa onor, d vostră fiariű aceste căte-va rânduri, prin cari amu avutu atențiunea se areta de unde provine reulü care face că suntu nemulțumiri și plângeri în țară. Părerea mea, ve potu asigura că o împărtășesc toți omenii cu bunii simpli și care își dau ostenela se raționeze, se judeceucrurile înainte de a se pronunța. Se gasesc, domnulü meu, însă mulți cari pentru a ajunge la scopurile lor criminali, pentru a agita și a tulbura pentru a putea pescui in apa turbure și a recăpăta cele ce au perdutu, falsifică tóté, desnatureză faptele pentru a ameți mințile cele slabe și a le tîrî în servițiul causei lorű. Și pentru a lovi mai violente, ei se adreséza la interese, la pasiuni pe cari le esploteza. Asta ei nu íncetézá d’a striga pe tóte tonurile că cetățianul se spolezá astăzi prin crescere de imposite, că țara se perde prin vinderea proprietăților statului, și în fine că mergemu la uă peste sicură. Cei ce rădică asta-felu glasulu atâlü de susu acuma, suntu mai alesă aceia cari sub mișelosulu regiune trecută nu cutezau se deschiză gura căndă puternicii furau națiunea, o spoliau, o îndatorau la străini, și o ăngagiau prin concesiuni de mai mulți ani la celfi d’íntíiü venită care oferia una mai bună bacșistă. E! atunci cei ce vocifură ostătii își aveau partea lorű din jafurile ce se sevîrșinu, își aveau osciorulu; și cu cătă se arunca sarcine mai grele pe țerâ, cu atăta li se măria și partea loru. Astăzi însă criminalii incriminézu. Și e forte adeveratu că ,,la noi ca la nimini.“ Aceia cari au fostu complicii aceloraa care ne au risipită averile nóstre, nu au storsu puterile avuției nóstre și ne au lăsatu moștenire uă situațiune a tătu de grea, pentru care suntemu astă-zi siliți se facemu sacrificiurii, uneia care aru trebui se stea pe banca insusațiloru, aceia au nerușinarea se se ridice și se acuze și se stinge că țara astă-zi se îngreuiază de dări, de biruri. Nu, nu este cresc prea cătorăva imposite cari trebuie se ne foci* 3 ne plânge, a reclama. Ele nu suntu împovărătorie, după cumű țină se se criglă cei interesați a acita nemulțumiri. Ș’apoi de ar fi trebuită ca se facemü sacrificiuri mai mari nu ama fi avută dreptulu se ne dămă în lături, pentru că nu trebuie se uitamu că dacă ne aflamü in acésta crise, vina este a nóstra care ama suferită ca regimele trecute se nesocotéscá ori ce prudință, și se mergu pe acea cale de risipire, de jefuire a averilorű nóstre, care ne a dusu la una capeta atâta de nenorocită. Nimine, credema, nu ate fi lipsită de atăta buna simplă pentru a nu recunosce că, dacă amai avută nă voință, dacă ne ama fi înțelesă interesele, daca ne am fi durută cătă de pucină inima de lucruri publică, nici uă dată nu ama fi ajunsă se deplîngemă uă stare financiariă atăt de deplorabile ca cea de astăzi.— Ei bine, noi cariama suferită se se ia în numele națiunii ingagiamente atăt de onorase, se se facă împrumuturi atătă de grele, nu putemă suferi ca onórea națiunii să fiă călcată în piciure, disprețuită. — Statulă Romănă nu pate se nu-și țtă îngagiamentele sale; servițiurile publice nu potă fi lăsate în suferință; căci interesele generale ale țerei voră fi retemate și ca consecințe naturale, voră suferi și interesele nóstre private. Suntemii datori, dară, a contribui la limpezirea situațiunii financiare de astăziî Mij loculă celă mai naturale și celă mai nemerită pentru a mări într’ună casă de urgință, venitură publică, acelua care reclamă mai puține cheltuiele și de înjghimbare și de percepțiune, cari n’are trebuință de nici uă pregătire, repartițiunea fiindă deja făcută, este după tóte prescripțiunile sciinței financiarie, uă sporire a cifrei impositului deja cunoscută. Vă sporire, dlară, în cifra impositelorăesistinți era mijloculă celă mai nemerită și celă mai puțină împovorătoriă pentru contribuitori, d’a găsi mai iute și mai cu înlesnire medieIe necesarie spre a se ușiura greutatea situațiunii, spre a se plăti datoriele trecutului și a se acita îngagiamentele luate de S tată. Era, că necesitate a recurge la asemenea mesură care nu se póte desaproba, dacă printr’însa nu se calcă principiile de dreptate și de economiă ce trebuescă păzite de ună bună financiariă. Și noi nu vedemă se se fi nesocotită aceste principii în legile cari aă creată uă sporire a cifrei unor a din impositele esistinți. Asta, ca se iuămă unulă dintre insele, ce strimptorare póte aduce producătorului sporirea cifrei contribuțiunii personale, asta-feră cumă este prevedută în lege ? La 48 de lei pe ană ce plătiamu pînă acuma s’a mai adausă 5 iei pe care am se-i platescö pentru șase luni; și acestă adăogire nu se cere de la aceia cari nu aă de cătă palmele lor și traiescă cu lucrură de flăcare zi; ea este impusă numai acelor fla care aăună venit, cari dispună de orecari miZ óce. De vom lua asemenea tóte celelalte cifre, celor—alte imposite ce s’aă sporită, provisorră, pentru șaseane de Z^G numai, nu suntă atătă de grave, atătă de însemnate încătă se ne sperie; ele suntă chiară fórte mice în comparare cu avantagiele ce ne voră asigura pe viitoriă; căci mulțămită loră vomă pute ave ună budgetă ecilibrată ale cărui venituri și cheltuele se fiă bine lipsate, și totă d’uă dată ne voră pune în posițiune d’a scăpa de cele mai arginți plăți ale datoriei trecutului. Aceste diferite considerări, Domnul meö, mă facă să fie convinsă că nu crescerea provisoriă a impositelor, a căroră necesitate o simte oricine, nemulțămesce pe cetățiani și aduce plângeri. Suntă însă alte cause cari suscită acele nemulțămiri, cari producă orecare neliniște, în societate. Acele cause resedă în lipsa nóstru de educațiune politică, în corupțiunea spiritului publică, tristă consecință a mai multor ani de despotismă, și în chiară neotărîrea, slăbiciunea ce s’a văzută în administrațiune, și care a încuragiată pe reă-voitori, pe străini a face totă felulă de propagande minciunase și vetemetorie intereseloră sociali și naționali și a spleta tóte patimile, tóte simptimintele triviali și mișeluse. Voiă cerceta, într’ună articlu viitoriă, mai cu de amenuntură aceste cause. Berianu, pe gulerulă seü într’ună medie forte spirituale. — Ei bine! strigă elă îndată cume vede, triumfămu, și iacobinii nuse primesc a uă secțiune meritată. In guvernu, ori ce concesiune este uă crime; concesiunile cu condușii pe regelemartiră pînă la esîafadu; dac’ar fi pusu tunurile în parisiani, infama lorii revoluțiune nu s’ar fi făcută. Recursula este respinsă, grația refusată, mâne la șése ore deminața, la lumina sarelui, în piața publică, se va esecuta miserabilele care a câtedată a esprime dorința d’a vede pe regii noștri legitimi a merge din nou se mănânce pănea amară a esiliului! Credeți-mĕ, domnule doctore, stirpea Ravailaciloru nu s’a stinsă în Francia, și trebue se scăpămu chiară cu prețulu vieței nóstre, dilele strănepotului lui Henricö IV Prefectură continuă p’acestu tonă în timpă d’ună cartă de oră, înșirăndă una după alta cele-lalte frasi făcute gata pe cari le citise în diam*iele regaliste. Ascultamĕ sau mai bine audiam cuvintele séle fără se înțelegă pentru ce mă chiamase, căndă d’uă dată, întrerupându ilusuri administrativü ale discursului seu, îmi disp : —A propositü, uitam. Măne, în timpul descențiunii, vor nu avea fără îndoiala a reclama concursulu luminilorii D-tele, te rogu so nilu dai și îanevoiă íin reclamă pentru servițiulă regelui. E că despre ce e vorba. Inchipuesce ți, scumpe doctore, că esecutoriulu nostru este ființa cea mai ciudată ce-și póte cineva imagina; omu fórte abile, cu moravuri bune, liniscitu și nepretențiosă; dară din nefericire fórte nervosü, nervosü ca uă pisică; are amețeli; se ridi se te topesci, dară așia e. Face ce trebue se facă, și după ce a terminată cade leșinată. Predecesoriulu domnicilele numia acésta numai scă cumă, apoplesia, epilepsiă, catalepsiă una cuvîntă sforăitoriă sciințifică în sine. Starea acestui bietoomă reclamă adesea ună ajutoriă imediată, și totă d’auna avemă grije d’a avea una medică la disposițiunea sea, căci trebue s’aibă cineva omenii chiară pentr’ună calîu, și apoi elă ne face bine treburile, cu totă neajunsulă de care avusei onore a’ți vorbi, și acuma, mai multă de cătă ori căndă, este demnă de interesulă nostru, căci idra anarhiei rădică capulă și prevetiți că va fi trebuință de alte esemple ăncă. Vei bine-voi dară a merge mine, înainte de momentul hotărită, la casa orașiului, ca se fii gata a da ajutoriă acelui omă, în casă de trebuință. M’amă înțelesă în acestă privință cu generaliulă comandante, care, dacă va fi trebuință, îți va comunica ordinea in scrisă. Nu ascunsei prefectului că acesta misiune îmi desplăcea, dară primii, căci vedui că era otărită a mi-o impune prin autoritatea ierarhică. A doua di era mu deci la casa orașiului; în facia mea, pe piață, era înălțată uríciasa machină roșia, unai cordoni imposante de oștiri era înșiruiți" Impregiurui și menținerea poporațiunea nelinișcită și murmurăndă. Pe la 12 ore fără unu cartă, vă tră (Urmare pe mine). CAROL I, etc. Amu decretată și decretămă ce urmără : Art. I. D. Cesar Boliac, este depărtații din funcțiunea de directoru generală alä arhiveloru Statului. Art. II. D. Grigorie N. Manu, actualula secretară al„ servilului arhivelor, este numită provisoriă directoră generală. Prin decrete cu data 11 iulie curentă, după propunerea făcută prin raporturi de domnulu ministru secretară de Stată la departamentul de interne, sunt numiți: D. Vasile Protopopescu, polițaiă la orașul Rîmnicu-Sărată, în loculu de»misionarului Dimitrie Poenaru. D. Chiriac Gaiu, polițaiă la orașul Bărladu. In locuia demisionarului George T. Dobrenu, D. George Vlădescu, comandirulu dorobanților a poliției orașului Ploesca, în calitate de comisaru la culorea de Galbenă din acelă orașă, în loculu D-lui loan Iliescu, destituită, era în postură de comandită de dorobanți, în loculu domnului Vlădescu, D. Gregorie Giurescu, D. Constantin Bulacenu, secretarulu consiliului generală al județului Botoșani, pentru motivele coprinse în însura sa și, despică mulțimea și depuse la piciorele eșafodului unu omă îmbrăcată în negru, cu cravată albă; era esecutoriuluoperiloru inalte. Trăsura se opri iară parte inioculă liberă lăsată intre soldați și ghilotină. Privit pe călîă, era forte palidă și negreșită în prada unei emoțiuni profunde. Allrăminte nimică însemnată în elă; era una omă mică, slăbuță, blondă cu favorite roșcate și cu ochii albaștri închisă; manele sale imi părură furte fine, după cătă îmi permisese judecă depărtarea. Atitudinea sea părea cu totul împoverată. Răchhcnatu de una din bărne, stăreiul elu pleca capulu par’c’ar fi voită se nu véz&nimică din ce lă încongiura. Poporul ă, acestu poporă violinte și neghiobă de la médű d;, îlă înjura deja în gura mare. — Eî îi str'gn, vei ieși tremuri!Ți-o mai frică de călu condamnațiloră ! Nu curedi a privi săngele, muiere ce ești? — Ai se cadi era peste capă ! Și alte apostrofe la cari nefericitulu nu respundea de cătă înclinănduși fruntea și maî josu; cheierea comitetului permanentă ală acelui județă, înregisftrată la No. 736, este revocată din acelă poștă, și pînă la viitorea sesiune ordinară, căndă consiliulu județeană este chemată a alege trei candidați, din cari se se confirme mnulă spre îndeplinirea acestei vacanțe, atribuțiunile secretarului se voră îndeplini de către ajutorului acelui postö. I prin decrete cu data 8 Iulie curentă, dupe propunerea făcută prin raporturi de D. ministru secretară de Stată la departamentul de interne, și în virtutea art. 18 și 19 din legea gardei orășeneșci, suntu numiți: D-nii locotenenți în demisie M. Tofan, G. Petrescu și Gr. Chirițescu, comandanți de companii în garda cetățeneacă din capitală. La Craiova. D. Ghristofi, agititoriu ală comandantului legiune I. D. C. D. Otetelosénu și Ruscovschi, comandanți do batalióne. Comandanții de companii. D-nii Zavarov, Emanoil Luinezu, Gostache Olleni, Boicea Radisan, Bombacilă, Lazeszevchi, T. Condă, Elef. Corneli, Greg. Argintoianu, Nini Misail, G. Ghenovici. La Ploiesci : D. Tache Grigorescu, comandantă de legiune, provisoriă. D. loan Radovici, ajutorul săă. Comandanții de companii. D-nii Nae Apostolescu, D. Sfetescu, N. I. Nanciovici. Prin decretă cu data 8 Iulie curent, după propunerea făcută prin raportă de D. Ministru secretară de Stată la departamentul de finance, D. Badea Ionescu, este numită și confirmată în postură de ajutoră la biuioulă de constatare din județul Brăila, In loculu D-lui St. Păsculescu, și cu dreptulu d’a priimi retribuțiunea de la 21 Iuniu. de cându s’a fostă chiemată în servicii. Prin decretă cu data 8 Iulie curentă, dupe propunerea făcută prin portă de P. Puni«1*" secretară de Stată la departamentul agriculturii, comerțului și lucrărilor publice, D-nii Teodoră Hina și Al. Poenaru, actualii inginerii clasa 3, atașați în serviciul comunei Bucuresci, sunt înaintați la gradul de ingineri clasa 2, cu emolumentele prevăzute în budgetulu comunei. ----------------------------------------------------- FELURIMI. In ziua de 24 Iunie, D. I. Garda din Slatina mergea in trăsură cu socia seu; pe la 11 ore ajungăndă la Pripóre, în districtului Argoșiă, plaiulă Loviștii, întîlnesceuă cota de ómeni înarmați cu pusce cu baionete și purtăndu costumul de grănicără. Drumul era greu, D. Garda și vișitiul ă scă se coborîseră PRIMĂRIA COMUNEI BUCURESCI. Declarațiunile de căsătorie făcute înaintea oficeiului stării civile din circumscripția I, dela 4—12 Iuliu. D. Pană Constandinescu profesore din suburbia Popescu cu D-na Athina Bacaloglu, din aceeași suburbie, vedusă prin despărțire cu sentință Bisericesca* D. Iancu Ovici, comerciante, din suburbia Șerbană-Vodă, cu D-ra Berta Sauli din suburbia Popa Dirvași. D. Samoil Corenfeld, croitoru, din suburbia Popescu, cu D-na Ende Nadlăr văduvă din aceeași suburbe. D. Ștefană Gheorge croitoră din suburbia Curtea Vechia cu D-ra Marița fiica D-lui Alexe Birico, birjară, din suburbia Sf. lon Moși. D. Gheorge Gheorgescu, din suburbia Popescu, cu D-ra Anastasia din suburbia Sf. Visarionă. D. Solomon Gavriel, din suburbia Popescu, cu D-ra Mireada din aceași suburbie.