Romanulu, octombrie 1866 (Anul 10)

1866-10-09

722 íLOMAiIULU­I OCTOMBRE, nepotrivită; căci pentru uni asemene scopii se ceru condițiunî de admisi­bilitate, curau d. e. absolverea gimna­­stelorű see liceelor­, înaintre de a in­tra în cursurile de facultăți, cea­ a C6 la noi nu se pre observă, și nu pri­cepu, curau unu june, care nu este sufîcitate pregătiții, póte urma cursu­rile de la universitate cu succesii. Mai departe d. Stefanescu ne spune „că nu ajunge a ave învingeri și a construi drumuri ferate, spre a se lu­mina poporulu, și a forma omeni lu­minați și buni cetățiani.“ Se mai lăsăm­, d-nule Stefanescu, fraiele pompase, se mai lăsăm­ pe ce­­tățianii buni, și pe cetățianii rei, și căndu este vorba de înființarea unei scóle, n’avemu trebuință se facemu frasi. Se simț mai practici, d-nule Stefanescu, și ve asicure, că formăndu­uă scala politecnică, țara n’are se per­­ta nici unu singură patriotă, din contra. Domnulu Stefanescu mai aretă „câ „este greșită și nenorocită compararea „mea între scala militară și cele­lalte „școli speciali, și că programele lorii „nu suntü do­uă valore egale“ fără însă a se explica mai lamuritu. Eu inb­endo ,,valóre egală“ am­ în­­țelesu „valore relativă“, căci progra­mele nu potu fi totu aceleși. Valo­­rea o socotit egală cu arălu mai multú că mulți din profesori erau totu a­­ceiași la scala militară și la facultății Cea­a ce însă suferă mai multú pe d. Stefanescu, este că am avutu cu­­tezanția a areta că facultatea de ști­­ințe a produsQ numai după specia­liști. Acesta neexactitate din parte-mi, cea cumu­nă demonstră d-sea. „D. Lahovari, Ilice d. Stefanescu, „n’avea de câtu se cerceteze mai bine „și ar­ fi văd­utu că în anului acesta, „căndu se termină pariodul de trei „ani ale facultății, au terminatu cinci, „șese tineri cursurile și au depusu e­­„xamenu. D. Lahovari însă n’au cer­cetată decătu anuanulu generale ale „instrucțiunii publice pe 1863­-1864, „etc.“ Intr’adevéru eu nnvéglusemu decatu a­­nuanulu în cestiune, nu luasemu sch­­ințele mele decătu din isvórele ofi­ciali; daru cu tóte acestea, aretarea mea nu au fostü așia de inexactă, cumu vré s’o arete d. Stefanescu ; și chiaru dupe aretarile d-sele vine la acelașu results tu , căci dacă în 3 ani facultatea au produs­ 6 specialiști, în­­tr’unii anu produce prin urmare 2, quod erat demonstrandum. Nu suntu eu acela, d-nule Stefa­nescu, care se ceru desființarea vre­unei seale, nu din potrivă, daru am avutu toto­deuna ideia, ideia greșită pate, că vrâadu cine­va se s­idescă, este de nevoia se începă ânteiü fun­— Ca și mine, o­ leneșule! Insă nu se ni se întrebe numele, ijise ea, are se trebuiască se se înscriemă, și dacă nu vomu înscrie totu acele­așî nume au se vdijă că nu suntemu frați. Așia dară trebue se scrie cu totu acelu­ași nume: „M. Bernard și d-ra Amalia Lulu seră-sea.‘l Tocmai atunci unu chelnerii intră cu unu mare registru. Scrisem­, roșindă cele două nume otărîte. — Cumű așia, îmi iț­se Amalia căndu chelnerul plecă, suntu cu bună sarna sora ta, atunci, te potü senila. *Si iie serută. — Tu ai buni obraji îmi­­ fi’se ea. Căndu ai fi mai pucina grosu, ai fi unu frate forte frumosu. El da cel eu te’am­ tuitu, dise ea? Și urmăndu: — Negrosita trebue se fiu sora ta. Insă, cu tote aste, domnule, nu trebue se ne tuimit de câtă dinaintea lumei. A doua sunare de clopotit ne­în­­soihu­tă ca primjük era servită. D-ra Lulu se căută în oglindă, își aședă pe­rük. Insemnații atunci pieptănetura iei. Nu veducem îi nici uă dată asta-felu de piepteasitură de cotü în tablouri. D­ ra­damentale, pe urmă zidurile și în fine acoperiși ulei; la noi însă se obicinuiesce a se începe zidirea de la învelitare. Am crezutü așia daru și voi fi crede toto­deauna că trebue se avemu m­ai ânteiü seele primare, rurali și urbane, pe urmă gimnase și scole profesionali și în urmă universități. Cunoscu­țere cari n’au universități și academie, daru au școli primare și gimnase; casulü contrariu esiste nu­mai la noi. Avemu doue universități, o se avemu în curându pâte­mă aca­demie medicale și avemu numai doue gimnase complete în tota România, celu de la sf. Sava din Bucuresci și cele din Iași; cele­ alte n’au de cătu căte 4 clasi. Ca se avemu universități și acade­mie, reducemfi și desființămu scólele primare! Terminăndu, D. Stefanescu declară că nu este de totu în contra înfiin­țării scólei ce propun fi, numai cu con­­dițiune de a se respecta facultatea de sciințe, pentru care d-sa arată totü a­­tăta dragoste, câm­ pretinde că am eu pentru scala politecnică. Dacă D. Stefanescu și-ar fi datu ostenela se examine pucina­mai cu a­­tențiune proiectulu meu, ar fi ve^uta lesne că nu e tocmai uă scula numai practică și că cele trei clasi matema­tice, ce trebue se precedă specialită­țile, sunt­ totu­­șia de complete în programa loru ca și facultatea de șciințe și n’am gasitu în programa acestei fa­cultăți nici unu obiectű care se nu flă preven­iunu și în programa celor a trei clasi matematice, și dacă s’ar dota a­­cesta scala cu profesori totu­­șia de capabili ca și facultatea de sciințe, s’ar identifica cu dînsa, și ar da, spera re­­sultate totu­­șia de bune. După cum­ se vede, D. Stefanescu n’a intrat­ în examinarea și critica proiectului, cea ce Fa preocupatu pe d-sa au fostu periciulu ce amenința facultatea de stiințe din Bucuresci, pe­riek imaginariu, căci nici uădată fa­cultatea n’a fostu mai sigură de esis­­tența iei. Ce ar face óre I­. Stefanescu căndu unu adeveratu perieri ar amanința slă­biciunea d-sale? căci tóte suntu pu­­tineiese în lume, și desființăndu-se chiarü acesta facultate, ar remăne încă cea din Iași, și bine consideratü n’ar fi are de ajunsu uă singură universi­tate pentru România? Terminândű asigura din parte-mi pe D. Stefanescu că nu voiu fi eu a­­cela care se ceru vre­uă dată desfiin­țarea în principiu a vre­unei scale, totu ce dorescu este a se ameliora cele esistențî astășii, ast­­felü în cătu­șe de resultate mai practice și în pro­­porțiune cu cheltuielele cu ele oca­­sioned­ă. George I. Lahovari. Lulu avea frumóse cordele de catifea roșie, pe cari le aducea în jurulü ca­pului seu, și pe urmă lega cu ele pe­­rulü seu pe din dereta, înotându-le pentru a face unu fioncu lasându pe urmă că petăiele se fălfăia pe spate îm­preuna cu perulü seu în mii de bucle. D-ra Luk vedu că o priviama. — Imi vine pre bine cu roșia , îmi dise ea. — Da, I!­­Ikeiü. — Da, nu e una pré mare compli­mentă, iu­se ea. Mă găsesc­ frumușică ? O găsiamu încăntărire, însă nu cu­­te dama a ’I o dice. — Trebue a fi galanta, îmi dise ea, chiar­ cu sora sea. Intrarea nóstra în sala cea mare a otelului ’mi făcu ore­care sensațiune; sosiama pré tărdu­i. Mi-era cama fri­că. D-ra Lulu îmi luase cu gravitate braciulu. Unu baiatu nu conduse la doue locuri ce ne erau destinate. D-ra Luk făcu îndată onore prin­­dulul ca și mine, fiindu­că nu dejuna­­semn, nu mai puteama de furae. La alți douilea felu de bucate, căndu D&CI& ROMANA (»») Unu nou­­ jiurin­a apărută Vineri în Bucuresci suptn Redacțiunea bd. R. Scribanu și Demetriu N. Preda, ț­­ariuk purta frum­osul­ nume de Da­cia:­ însă îi zice totu d’uodată Română!! Noua dara Daciă Română! „va apa­re de la 1 Noembre viitoriu, de doue seu de trei ori pe septemănă,“ în­­tr’unu form­ata ca alu Romănului și cu prețiuni de patru galbeni pe ani. Unul­ din Redactorii principali ai noului tliariu, d. D. N. Preda, este deja cunoscuta publicului cari a mai publicații în anului 1865, uă foiă supta titlului „Regenerațiunea.“ Cu tote aces­tea, noua foiă ese acum și plină de măină contra regenerațiunii de la 2 Maifi și contra tutorii regenerați­uni­­lor și de la 48 încoce. Atât fi în trei și jumătate colóne ce ocupă profesiu­nea de credință, cătfi și ’n­opta și jumătate ‘colóne, (litere merunte) în care este uă „espunere politică cătră poporului Romănfi,“ atacă, lovesce cu mânia cea mai mare ce provine, cumfi spunfi redactorii, din „inspirările pen­tru mărirea națiunii“ totu ce s’afi fă­­cut și de 20 de ani íncóce, tóté par­titele căte au fost și și suntu ăncă și pe toți omenii, căți au fostu pín’acumu la putere, și căți suntu în acestu mo­­mentu. Poporului gem­e și murmură de imprudinitele acelor fi în a căror fi mâ­ne a cânjutfi frînele acestei țere, și gemetele lui s’afi rădicată pînă la re­dactorii Daciei Române, cari au aler­gată pentru mentuirea sufletelor, acum și căndu deja în corabia țerei s’au suitü inimicii iei, fără ca cei de la cărmă se vestescă pe popor ei. „Lipsa în politică a ideiei­­ celei mari străbune a făcuții ca astă­ i­i se nu mai avemu de cătfi răcită și disgustii generale. N­imine nu mai crede în ni­micii, ori ce simpu­re a amorțirii. „Revoluțiunea sociale merge spre uă catastrofă înfricoșiatâ, revoluțiunea politică compromisă cu loturi, prin uciderea ori­cărui principiu de vieții, fără perspectivă în viitoriu, legații în măne slabe, și la minți înguste de omeni ce și - au făcută timpulu lora, cu epoca in care au traitu.“ Atăt Ci aci cătfi și presutindine, Da­cia română combate cu măuia inspi­rată de mărirea națiunii, și Regenera­­țiunea de la 2 Maiu, și totu ce s’a făcutu de cându s’a înlăturatu Regulamentul» or­ganică, căci „toți au amägitu-o, au înjosi­­tu-o, au sărăcitu-o ș’au lăsatu-o în prada strâiniloru iu întru și’n batjocura celora din afară. „Dacă vom u­ita în privire analista fapteloru diverselorîi ministerie atâta a regimelui trecută cătu ș’a sistemei preside, noi nu vom­u pregeta d’a ve­de că supuni m­ulți (colo de la rege­fómnea fu pucina stîmpărată, d-ra Lulu perdu pucinu din maiestatea ce’și im­pusese mai ânteiu. Ea începu a me tachina, lucndu căte vădată din talerul meu bucățile ce-i plăceau mai bine, în momentulu căndu crama se le ie­și în furculițe. La cehi mai dupe urmă feră ea dise băiatului se nu­ne de de cătu unu singuri taleru. — Ne ajunge m­ulți singurii, dise ea, și pe urmă va­­i mai glumeță Băiatul ascultă suridêndu, și prîn­dulu se sfîrși as­­i­ fel . Insă era timpu­ ca se sfîrșască ; d-ra Lulu, la sfirșitu devenise do­uă veselia nebună. Căndu veni deseruiu. — Se ne găndim și la Cocota, îmi dise ea. Și ea ’mi puse în tóte buzunarile bis­­coturî, migdale, și bombóne. — Acésta e uă economie, dicea ea. Cocota nu m’a costatu nici uădată ni­­mica. Insemnațü cu plăcere că frumușica facia a d-rei Lulu avea multe succesu. — E descțrsă, dicea vecinulu meu­ din drepta, însă ce ciudată mică per­san­ă( nerațiune)­au perita poporulu de lu­me din causa incapacității altuia care desființeză reservele cu porumbii, ca­re la 1863 în timpulű Celei mai as­pre erne a dusu pe recruți mai multor goi de câtui îmbrăcați, al­­tul măcelărindu poporulu în 3 Au­guste în Bucuresci, altula măcelărin­­du-lu în 3 Aprile în Iași, altula cres­cândă deficitulu bugetului, altulu vio­­lăndu drepturile Bisericei și Indepen­­dința iei, altul aperându libertatea, altulu servindu-se de libertate pentru placurile sale, altulu întemeiăndfi mo­nopolului tutunului care ruineză vistie­­ria cu 13 milióne și slabesce comer­­cialii naționale, altul și în fine­­ friendfi presei publice se spună ce este de fă­cuții pentru țeră. Deci ce era de as­­teptalü de la omeni carii atuncia voiau se simte nevoile țerei de la alții?“ Eo’asia! și chiar­ a consulta națiu­nea este una real, și chiar­ a asculta Presa este uă crime! Daru atunci la ce mai folosesce solința și inspirarea redactorilorü Daciei Române, de mă­rirea națiunii! Ore numai pentru a fa­ce unu simplu Manifeste ș’a veni la putere? Și negreșitu c’acesta numai trebue se fiă scopuri, cănd ei nu voies­­ce ca Miniștrii se consulte națiunea nici chiarü prin Presă, cându deehia­­ră mișei, incapabili pe toți, și chiar­ pe cei din timpulu Regenerațiunii, și căndfi dec­iară că și tote „Camerele au fostü compuse din omeni guver­namentali, fără caracterü și capacitate politică și acestea necontenite de la 1848 și pân’acuma. „Regimul a coijuta la 11 Fev. atacaru principiulu naționalității în Ba­­­sarabia și a făcutu se emigra numai din dial. Cahul peste 12.000 Români. Alții se dau de singurii patrioți și căndu ajunseră a pune măria pe pu­tere au trădate poporulu, au înșelată democrația, au conspiratu cu străinii în contra Patriei. Patrioții adeverați stau retrași și calomniați, persecutați și arestați de acestă fantomă a trecutului îmbrăcată în veștmintele viitoriuli ca­re s’a mai înălțiatu încă vădată pe orisontele politică ale Romăniei. „La cea ântâia aparițiune a acestui presiune îmbrăcată in haine noue, du­pe 11 Fev. 1866, amu veditu con­­tinuăndu-se acea­ași amăgire a po­porului, acea­ași trădare a interese­­loru Romăniei, a naționalității sete, a tradițiunilor fi­sele și a viitorului seu, cându amu ved­ulu că se repețesce era acea­ași scenă, care de la 48 pînă acum­il neconteniții se repeteză, atunci n’am­ pututu a ne vede simptomele descompunerii ș’ale putrezirii din <și în 7­ crescânte a Statului român, în­­temeiatü de virtutea strâmoșiloru noș­tril ș’amenințiatQ cu peire d’unü pre­side ingrată, coruptă, incapabile și în­— Trebue se fiă să cred­ă, respun­­dea vecinulu vecinului m­eu. D-ra Lulu nu vorbia de câtü englisesce cu băia­­ții, pentru a înșela pe toți. Ea lun nesco maniere de miss cu inferiorii. — Acuma, îmi disp Lulu, vomu mer­ge se vodomü podulu dupe Rin și pe urmă vomi visita catedralea. Stă­ ne plecați, brațu de brață. Pe podi­, d-ra Luk îmi dote uă bună lo­vitură pe umerii și începu se alerge. — Prinde me­i îmi dise ea. Astepte ! óra ca să capriora. Ea se opri, îmi făcu unui semniu de luare în rîșu, se făcu că me ascepta, și, când l­uiü chiar­ lingă ea, replecă órasi. Cândü sosiiu în capul­ podului, nu mai puteama se mé resu­flu. D-ra­culu scoso batista iei din bu­­sunariu și ’mi sterso fruntea. — Daca ai alerga mai adese, nu te ai înfierbînta atătii de curênde, îmi­­­se ea, ș’ai fi mai pucina grosu, domnule frate ! Era vorba d’a ne intorce; însă pen­tru marea mirare a mea, podula era tăiatu în doue ; unü lungi» șirul de lem­ne plutindu d­ü trecea. teresată. Lumea Fa crezutü d’unu co­­pilü plinu de vieță, fără se-la pipăie mai ănteifi, se te aminte că elű nu este de eatü unu cadavru fără vieță, că elfi este totu trecutulă, uă fantomă a morții, care de la 48^Tac^cPș^r totu preface în ochii noștril de tuitoriu.“ Dup’acesta, do. Scribanu și Preda atacă cu cea mai mare înfocare gu­­vernulu de la 11 Fevruarie că n’a kdreptate pín’acuma administrațiunea, justiția, că n’a rădicat comercialu ce este cuZuta, că n’a facut­ drumuri și poduri peste ape, că n’a dresu bise­­ricele ce suntu ruinate, că n’a datu șepte optu sule mii lei spre a sfîrși Academia, că n’a făcutu seóle in tóté comunile, c’a împugi­iatu armata, și n’a eeilibratu încă burgetului, și lo­vesce cu sabiă de focă pe guvernulu actuale că lucreză a face unu împru­mută, de care încă mai că Za ce că l’a și făcutu și că Fa și cheltuită și refi cheltuită, și „sistema corumpătorie nu mai încetezâ nici după abdicarea Principelui Cuza.“ „Din mănele nóstre cele putrede și meschine poporulu nu găsesce lucruri valide, ci unü deficitü enormă în vis­­tieină, eterna dovadă a necapacității atâta a trecului cătu ș’a presviterii. Asia, nu mai este îndouială unu spi­­ritu reu f’ăcătoriu, străinii s’a încuibată în semiu Romăniei, ș’unu sistemă in­­vidiosul­ se silesce s distruge totu ce este românescu. „Ministeriuk de esterne de mai mulți ani, pînă »…», în găsim­ă cu totul lipsită de omeni versați în politică, și încă în politică romănă. Totul con­sistă în întreprinderi unice, în desena­­re suferită ca onare, și’n lipsa totale de mîndriă naționale, de onarea sto­gului ș’a pavilionului.“ Acesta este pe scurtă și forte în­dulcită încă starea ce o espunu Re­dactorii Daciei Române, servindu-se cu espresiuni de Satrapi, de administra­­țiune de Epiru, de bas Empire, de trădare, vinoare ș. a. 1. Și fái ’a pro­pune alta lócü de cătu „numai ale­gerea ómenilorü capabili, aleși prin trecutul ă loră, pute­a mai scăpa țera acesta din abisuri în care este căzută.“ Se ne permiț a doi. Redactori ai Da­ciei Române se le supunem și numai trei nedumiriri. 1. Noi credem­ că de la 1848 și pân’ acumu amu dobândită realisarea celora mai mari și bine-facétoríe prin­cipie politice și sociali, sclaviei, împroprietărirea Desființarea sătianiloru, desființarea privilegielor­, egalitatea tu­­turor si înaintea legilor­, unirea acestora doue Principate, Principe ereditar­, recunoscerea drepturilor­ nóstre ca na­țiune, înlăturarea protectoratului es­­clusivü alü Rusiei, neutralitatea tora— — Ei bine , dacă e asta, îmi diao Lulu, se m­ergema în grădina ospețu­­lui Principelui-Carol II, care o colo, unde este multă lume, unde este m­u­­sică, și vomi cere ceva forte bunü, maitrank, acesta te va recoli, și îmi va face și mie bine. Vă ora so trecu forte veselă. — Musica e necesariă, îmi dicea d-ra Luk , o adora , nu se póte face nimicii fără musica, și mai cu sema nu se póte dânțui. Și mai tranc­ulü ne plăcea fórte mult — E prea bună, dicea d-ra Lulu boindu’la ínceta, și nu face nici una rea; nu e tare cu vintile, și mirosa bine. Ce­rea e că nu se póte de de câtu în luna lui Maiu. Cându paharul ă iei fu desertü . — Se ne grăbirau, dise ea, trebue a vedea catredralea mai nsinte d’a insera. Totu drumu­lîserămii și ne tachina­­reinü, mnulü pe altul­. Căndu sosi­­rämü dinaintea catedralei : — E prea frumósa, pe din afară, di­se ea ; însă pe din întru o și mai fru­­mósa ăncă, cu tote că nu e sfîrșită. Trebue forte multe simp­i pentru a fa­ce catedrale,

Next