Romanulu, noiembrie 1866 (Anul 10)

1866-11-21

T ANULU ALU PECETE _ VOIESCE ȘI VEI PCJTÍ: Cap. List. Pe anű..............................lei 128 — 152 Pe §ése luni.................... 61— 76 Pe trei luni..................... » 32 — 38 Peuă lună..................... » 11 Una esemplară 21 par. Pentru Parisu pe trimestru nr. 20 Pentru Austria..................fior. 10 v. a. ADMINISTRATIONEN. PASAGIU ROMANI No 1, REDACTIUNEA STRATA ACADEMIEI No 20. LUNI, MARȚI, Articlele trimise și nepublicate se vom arde..— Redactorii respundetorii Eugeniu ara«!». , 22, 23 NOEMBRE ISiffi lumineză-te și vei £ ! Abonamentele în Bucuresci, Pasagiul Român, No. 1. — In districte la corespondinții diariului și prin poștă. La Paris, la D. Caras-Hallegrain, rue de l’ancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d. E. Garada. ANUNCIURILE Linia de 30 litere......................... t beă. Insersiuni și reclame, linia.........5 — Bucuresci 2l Din întru n’avemu și nu trebue s’a* vemu a fi nimică a pune în desbatere. N’avemă, fiindu că Parlamentulú vă dată deschisă, rolulâ presei se schimbă. Cândú camerile nu suntu deschise datoria presei este se denunție guvernului abuzurile se-i însemne calea pe care trebue se indigă și se su împingă, pe călu împregiurărie politice o idrtă, pe calea cea mare; în diua însă căndu națiunea sé d'a dreptulu cuvântulu prin mandatarii iei, rolulu presei se schimbă; ea atunci înregistréză faptele mandatarilor națiunii, le comunică alegătoriloru și le supune și opiniunea iei propriă, remăindu apoi ca ei se cugete și se ptărască. Parlamentul] României este acuma deschisă. Peste 3, 4 dile voru începe desbaterile în privința verificării titluriloru deputaților, adică a alegerii loru. Aci se va vede îndată moralitatea, justiția și principiale fiăcării-apartite, fiăcărui stindariă, din Cameră și din Senat. Misiunea presei este d'a publica pe toată diua și’n întregulu lară procesele-verbali ș’a espune ș’opiniunea sea pentru sea contra, pentru fiecare cestiune. Dup’acesta, principiele cari voru ave în favore le majoritatea se voră desemna și mai bine după alegerea biuroului, a președintelui mai cu suimă, ce-șî voru da Adunarea și Senatul. Alegerea președintelui Adunării făcută, posițiunea se desemnă lămurită, și națiunea ca și guvernulu vasei mai positive pe ce cale are se conducă țara noulu Parlamentă. Dup'acesta voru veni desbaterile cele mari și cari în anulă acesta voru fi mai cu suimă cele urmatorie: 1. Respunsuri la Adresa Tronului. 2. Imprumuturü făcută. 3. Organisarea financieloră. 4. Organisarea puterii armate. 5. Instrucțiunea publică și biserica. 6. Centralizarea sau descentralisarea administrativă. Aceste suntu cele d’ăntâiu și,dupe noi, cele mai de căpetenii ceștini ce au se viiă îndată la Ordinea zilei și cari vor hoțărî despre sartea ministeriului ș'a eret, dupe modelă prin care majoritatea Camerei le va resolve. Datoria Presei este: d'a publica pe totb [dina procesele verbale ș'a da asemene pe tdtă diua opiniunea iei. Acesta datoria ne vomă sili se ne-o împlinimă; și, fiindu că Romönulü este singura forță ce apare în tóte lilele, va fi și singura ce va pute publica pe totă diua și procesele verbale în tótu întinderea și acurateța loru și opiniunile séle, ca astufelu publiculu se potu judeca prin elă însuși și în deplină cunoșcință de lucru. Nici una altă drară nu póte împlini aceste datoria, pe fiăcare di, și făgăduimu că ne vomă sili se ne-o împlinimă cu religiositate dăndu procese-verbali că nu se va pută mai în exstenso. Numai punându astăfelu suptă ochii cititoriloru tóte desbaterile, ei voru pute judeca in deplină cunoșcință, spre a nu fi induși în erore. S’asceptămă daru doué, trei din p ăncă pană ce parlamentul României, va deschide ușile publicului, ca nu cumeva, vorbindu mai nainte, se judecămu pe nedreptulfi, în bine sau în reă vr'una din osebitele partite din cari se compună adi Camera și Senatulă. In Nr. trecută, amă publicată în capulu foiei, convocări pentru întruniri de comercianți și industriali, în cari se se desbată necesitatea constituirii unui Comitat comerciale și industriale, care se se ocupe, în Întruniri regulate cu cetățianii, de cestiunile cele mai importanți ce intereseza acele clase. Ideia, amu mai spusă-o, este din cele mai produce torie. Numai căndu fiecare cetățianu, fiecare condițiune sociale, OO Va punt ptj luuiu, va lua inițiativa în tote cestiunile, va da impulsiune și forță guvernului, întru deplinirea reformelor și îmbunătățiriloră. D. Ricasoli e spusă o, inițiativa privită, în tote, este pîrghia cea mai puternică a progresului. — Dupe mai multe întruniri pregătitorie, mai mulți d—nii comercianți și industriali auotărîtură listă de candidați pentru comitatur definitivă, pe care amu publicatu-o in numerulu nostru de sâmbătă. Sora sa întrunită unu mai mare numeră de comercianți, cari au alesă, prin vota secretă, comitatulu definitivă. Lista de candidați a fost primită; trei nume noue au fost introduse de alegetori într’însa : D-niu Teodor Meedințianu, Mihail Stoianovici și G. A. Rosetti. Publicămumai la vale procesului verbale alu alegerii. Sperăm că comercialu și Industria capitalii voru face tóte silințele séle, ca se se pară și se se mănuiă în capulă ideie— loru celoru mari, la capulă mișcării progresiste, și a da osta—feri exemplulu tutor comercianților din țară. Comercial și industria suntu vidța unei națiuni. Dacă clasile ce le represintă lăngenescu corpul întregii slăbesce. — Cetățianilor, capitalii se cuvine a dovedi că seră a-și face datoria, a-și înțelege interesele. Publicămă mai la vale uă combatere a opiniunii celora cari credă că Procurorii curții de casațiune nu potă fi deputați nici Senatori. Ea este subscrisă „d’un’ amică alu adeverului.“ Nu suntemu la induoială că autorele, pe care’lu cunoscemu, este unu adeveratu amică ală a deverului; dară cine lu garanteză că cestiunea privindusă d’a dreptulu nu-Iți face a s’amăgi? Ori și cum cestiunea fiindă lămurită prin desbatere, Senatulă, Camera și publiculu voră putea judeca în deplină cunoșcință de faptă. Se profitamu acumu de puținele dile de resuflare ce ne mai lasă dd. deputați până ce vor i eși din cușci, spre a mai cunosce ce cugete are guvernului rusescu despre noî. Ecă ce ne spunem iariulă Le Nord de la 24 Novembre. „S’a vețjutu c* mare mirare aci (Petresburg) vă depeștă telegrafică din Viena care anuncță că Rusia a fostă cea d’anteiu din puterile europiane a recunosce pe principele Carol de Holi VII AUlIoiili Alulu pot gjiativ« «Xta ți scirea suntu d’ua potrivă ciudate. Este trebuință a aduce aminte că consolele generale ale Rusiei n’a făcută visita principelui de călă după întorcerea sea de la Constantinopole ? Dacă acesta visita oficiale este ca uă recunoscere, apoi represintanții celoralalte puteri la Bucuresci au luată inițiativa acestui actă însemnată, fiindu că ei au făcută visită principelui înaintea mergerii sale la Constantinopole; și trebue se se recunoscu că în acesta, atitudinea loru a fostă mai puțină corectă de cătu aceaa a d-lui Offenberg, căci în acelă momentfi, puterea suzerană n’acordase încă învestirea Ospodarului.“ Din ce în ce se silescu organele rusesc a-și face, cumu <Jce Romănulu, de dragoste cu noi. Ne pare forte reu că nu ne iubesce Rusia însă, uădată ce esteotărîtă a ne persecuta în viitoriu ca și în trecută, ne pare bine că spune lucrulă pe faclă. Din cele dise mai susă se vede curată că guvernulu rusescu declară din nou că n’a recunoscută pe Principele Carol de cătă în urma celoralalte puteri și a curții suzerane; și, dupe ce a diisü c’acastă recunoscere este numai UA ÎNCERCARE, apoi adaogă acum, că visita celorulalți consuli generali n’a fostă corecta. Asta este. Se ne permită acbttră Rusia a constata la răndulu nostru în facia națiunii că dacă și Francia ne ar fi iubită și susținută ca și guvernulu rusesc, ș’ar fi căutată a fi corectă, amu flați bântuiți, sugrumați și prin urmare morți în Convențiunea de la Balta-Liman. E da osebirea ce este între protecțiunea Rusiei ș’acea a a Franciei. Popore creștine ascultați, și înțelegeți. Ună cuventuancă adresată cu totă respectulu guvernului rusescu. Recunoscerea unirii la 1859 n’a fost corectă. Recunoscerea Principelui de Hohenzollern nu este corectă. Darea epistollor de acreditare ale agintelui și consulul generale alu Franciei d’a dreptulü către Carol I nu este corectă. Daru preluarea și mănținerea Basarabiei corectă se fiă ? Și încă ceva. Pe trimișii Principeui Românilor, Imperatulu Rușiloru nu i-a priimită chiară în audiință. Nu era corectă a-i priimi. Pe d. Marinovici însă, trămisulă Serbiei, l’a priimită la mésa, a prăndu, într’unu comitată intimă împreună cu generarulu ouinvi.v.i, frumosulă și eroiculâ seu costumă de % •palicarii. Acésta őre corecta se fiă? Recomandămă acésta miniștriloru noștri ș’al tutoră puteriloru străine, deputațiloru și națiunii, și sfărșimfi de chiarândă că, pănă ce nu ne va reda Basarabia, noi vomă stărui a crede că vomă fi fórte corecți, temându-ne forte de protecțiunea guvernului rusescă și strigendu necontenită, spre a ne aliji toți poporulă română și tóte poporele vecine . Trăiască Francia, care nu se crede corectă de cătu căndu susține drepturile legitime ale tutorr popórelorü, este dată ca positivű de tota presa europiană. Scrisorie de la New York cu data de 14 Noembre confirmă asemene misiunea generariului Sherman și a d-lui Campbell și adaugă ca ea nu consiste a închiria ună tractată cu Juarez, ci a ajuta pe fostulu președinte a mănuind ordinea pînă ce se voră face noule alegeri președințiale. Nuvelele din Ungaria, sosite la diamele străine, spună că atitudinea celoră două mari partite faciă cu Rescripturi imperiale, nu promite uă împăcăciune. Ambele partite suntu unite asupra necesității d’a insiste asupra stabilirii complete a situațiunei constituționale înainte d’a atinge cestiunea afaceriloru comuni cari facă obiectulă principale alu rescriptului regale. Intr’uă întrunire ținută la 25 Noembre, stânga a refusatu orice discusiune înainte de dobîndirea unui ministeriu ungur, curată și respumgătoria. Partita Deak însăși a luată uă resoluțiune analoga deși mai puțina imperativă în formă. El îi va expune în Adresa trebuința restabilirii dreptului și Constituțiunii Ungare, și apoi va cere tratarea afaceriloru comune. Le Memorial diplomatique care, e privită ca organulö imperiului mexicann în Europa, anunță și elu plecarea împăratului Maximilian I. Acestă faptă apoi Domnule Redactare. Amu vedutu în Romănulu de la 19 Noembre că combateți alegerea de deputată la Adunarea procuroriloru Curții de Casațiune. Romănulu a conservată totădeauna frumósa tradițiune de a deschide colónele séle desbateriloru seriose asupra cestiuniloru importanți, ce au fostă la ordinea cieî, întemeiată pe acesta liniă de condniiAn kinrinlnî nu redactați, ve rogű domnulu meu, se binevoiți, a’mi permite se intru în cercetarea puntului gravă ce rădicați, și se producă, pentru luminarea adeverului, observările mele in privința acestei importante cestiuni. Și mai ăntâiă, domnule Redactore, comiteți o erore manifestă, basăndu ve, in discuțiunea d-vóstra, totă douădată și pe legea Curții de Casațiune și pe legea electorale. In adeveră, disposițiunile acestora legi, se escludă intre sine, suntu incompatibile una cu alta. Una din două cată se remăiă în vigore: sau legea Curții de Casațiune, sau legea electorale. Acesta puntă lămurită, se neîntrebaiau acumü dacă articolul 1 din legea organică a Curții de Casațiune, privitorü la incompatibilitate , s’a abrogată seüa remasă în vigore, în urma art. 42 din constituțiune și a articolulu 29 din noua lege electorale. FOSTIA ROMANULUI. CEI TREI PÉTRANI DE PETRAN i. Tata lui Ain-Saher mai că nu mai eșia de locu din casă; căte-uădată însă, pe la ora căndu serele dispare la orizonte, el se suia pe terasea casei sele, și acolo ședea aserbitu în cugetările séle și ’nefilițitu de plăcutele luciri ale tipulului. Insă aceste momente deveniau din ce în ce mai rari, curându elfi fu silită se trăiască numai în camerile lui; și mai tîrziiă slăbirea lui crescendo ancă, elu nu se mai sculă din pată, și intr’vă di, în fine, căndu se simți mai slabă de cătu totudeuna, chiamă pe Ain- Saher și'i dise: — Copilu meu, a sosită ora cându sufletulu meu, eșindu din învelitórea lu páméntésca va pleca spre emigrațiunile cele noul ce’tu ascepta; nu plânge, cea mai bună parte din mine susu’mi va remăne în tine, pentru a te iubi, a te povățui și a te binecuventa; nu ne vomă (1) A vedea No. din 20 Noembre, părăsi nici vădată pentru că ne amu iubită multă în acésta ânteia fraie a esistinții mele, ne vomă iubi totădauna vomă trăi într’uă corelațiune pe care nimicu n’o va putea desnoda dacă vomi sei fi virtuoși. Dacă voiesci ca dupe mortea ta se regăsesc pe cei ce aă trăită în anima ta, dacă voiesci se te măresci în inteligință, în putere și’n amor, o servdze-ț! viața și caută a sei s’o menții in îngusta cărare a probității. N’asculta p’acei ómeni cu religiune ușiară cari dicu că este d’ajunsu. In ultimile ore, d’a se căi cu sinceritate pentru a merita ș’obținea ertarea lui Dumnedeu, adăți aminte, din potrivă, că Profetulă a dtisu: „Căința nu e nici de unu folosu pentru celu care comite necontenită fapte rele și care jice, căndu vede apropiindu-se mortea. Mé căiesculî-4 O fiulă meu nu uita nicî uădată acestu proceptu alu betrănului teu părinte murindă, nu póte nimeni avea pré multă virtute, pré multă credință, pré multă iubire! Dacă genii cari m’au iubită ară bine-voi se te ajute și pe tine cu consiliere loru, tu vei afla care e adevĕ[1) Koran, cap. IV, v. 22. latula scapă ală vieței și vei merita indulginția lui Dumnezeu. Ascultă acuma, și nu te plânge de aceaa ce am se’ți spună; prin abnegare trebue se te arăți demnă de fericirea ce o dorescu pentru tine. Avuțiile mele suntă mari, fi am permisă a lua dintr’nsele cătă avoită, pentru a te face se’nțelegi că avuțiile nu suntă bune de cătă de împărțită. Nu’ți lasă de cătă uă fórte mică parte din averea mea, căci, cu tóte că escu fiulu meu, n’ai nici unu dreptu a stăpîni acea-a ce am câșcigatu prin munca mea. Tu escu singurulă fiă alu meu, în adeveră însă avuțiile mele mesilescu se adopteză âncă alți copii; iubirea mea părintescă trebue se se arate celora ce suntu slabi, celoru ce suferă, celoru ce nu seă carte de locă, și celoră cărora li-e feme și frigă. Așia daru, lasă sume considerabile ce se voră întrebuinția la clădirea unoră instițiuni de caritate a căroru amenunțe te vei găsi în testamentulă mea. Cătă despre tine, fiulă meă, îți lasă șeptelă^i, legate cu fern, cari conținăuă a Jvere de care mulți aru[fi geloși; promite’mî că nu vei deschide de cătă câte una, și cându vei avea nevoia a o deschide una dupe alta, a doua dope cea d’ântâie’ a treia dupe a două, ș’așta mai departe pînă la cea mai dupe urmă. Dacă vrei s’asculți consiliele mele, tu nu te vei pre veseli d’aceste avuții; nu le vei desprețui pînă a le lăsa nefolositoria, nu ne vei stima atătă pîn’a deveni servitorele loră ; Ie vei răspîndi cu generositate în jurul- teu; fiecare dată ce vei face va fi uă parte din eritagiul- teu pe care ’lu vei da apropelui și fratelui teu, înavuțesce pe ceilalți prin pomanele și plăcerile téle, și dacă la rândulă teu, vei deveni seraca fii fericită c’oi înveța tu atâtu de multă, căci îți va fi lesne de lucrată, și lucrul ă îți va reda în curăndă pănea de tóte filele la care avemă dreptă; dacă cumva, contra dorinților mele, vei remăne bogată, cu tóte aste lucréza, lucreză făr’ncetare, de n’ar fi pentru altăceva de cătă pentru a face se se scuze avuțiile téle, căci celă care nu lucréza, sau care n’a lucrată, n’are dreptul ă se pocede avuții! — Părintele meu a vorbită cu ’nțelepciunea profetului, și’i promită că voia esecuta cu credință voințele lui, dise Avi-Saher plecându-se spre betrănă, căruia îi serută cu devoțiune barba cea albă. — Bina, fiul meu, bine, respinse Bedredin, dacă voiesci se scii adevĕrulu, descriu pe cele șépte lăiji pînă la cea mai dupe urmă, și Dumnedeu te va lumina. Căteva momente dupe ce pronuncă aceste vorbe, elă fu apucată două sbuciumare violente : uă sudore rece îi acoperia facla, corpul lui era mișcată de agonie cumă ună arbore e mișcată de vânturi. — Mergă fără frică spre tine Dumnezeule, și optea oră, sufletulă meă e linișcită, însă carnea mea se revoltă contra durerei. Pucina mai tărziu el o rugă pe fiiulu lui so’i intorce facia spre Mekka, se linisci, se concentra într’uă cugetare supremă, suspină ușiară și muri. II. Ain-Saher se purtă ca unu bună fin eță plânse multă pe tată-seă și ’i făcură ’mormântare cari areifi mărirea du"