Romanulu, februarie 1867 (Anul 11)

1867-02-26

ice nOVANTILU 26 FEVR.Aim­ itele cetățenesci atunce numai se vind înrădăcina la noi într’unu chipu ne­­strămutabile cănd­ cei cari le posedă vor­ avea cunoșcință deplină și minată despre însemnetatea și buna lord întrebuințare. Instrucțiunea primară este decre­tată de lege obligatorie și gratuită. Ea dară trebue se devie și’n fapt, pre­­cumö este în lege și’n tóte orașiele și satele, și far’a cruța nici und sa­crificiu, căci numai prin respăndirea u­­nei instrucțiuni solide și morale vomi­ putea asigura existența libertăților­ pu­­blice. Instrucțiunea nóstra secundariă și inferiora reclamă încă multe îmbu­nătățiri, legile cari o privescu trebu­­esc­ darü reformate, ș’acesta trebue făcută cătoi mai curénde pentru ca fii României se potă găsi în patria lor, tóté muj’lacele de luminare ce păn’a­­cuma din nenorocire mai nu­mai cei avuți le puteau dobândi în țeri de­părtate. IV. Națiunile cele mai puterice s’o­­cupă, mai multd de căte ori căndu, de mi­l’l acelti lord de atac­ și de a­­părare, de forțele lord armate. Ro­mânia avea do numai a apăra uu simple nevoia d’uă numerósa armată perma­­nente. Avemu trebuință numai d’a pu­tea chiănui suptd arme cu grăbire și cu mici cheltuiele celoi mai mare nu­­merei posibile de luptători. Cătd mai curând, daru cază ca instituțiunea mi­­lițielor c se devie uă realitate, forțele nóstre militare trebue se fiă încă or­­ganisate asta­feld încă nu se găsască în țară tóte mijjlocele de echipare și de înarmare și’n modulu celd mai puțind costătoru. V. Crisea nóstru financiariă, în mare parte, nu provine atăta din lipsa re­­surseloru, căid din lipsa spiritului unei adeverate economie în budgetului chel­­tuielord nóstre, din reaua și nedrepta nóstra sistemă de imposite, din legile intinse de percepțiune, din neorgani­­sarea instituteloru de credită, din care causă comerciald și industria țerii este în decădere. România are mari bo­găție naționali, necunoscute și nedes­tupate încă. Un­­ era care din 150 de milione venituri, are 57 de milione pro­venite din dominic, mine, păduri, pes­cărie și alte ramuri proprie ale sele, numai săracă nu se pute ț­­ce. Prin urmare îndreptarea financielor­ nóstre stă în înseși putințele, în înseși mă­­nele nóstre, pute ecilibra. Bugetele nóstre le vom o­cupa serios, cu îndată ce ne vomă ce reformarea sistemei nóstre financiarie, modu mai bund și cu adoptarea unui mai producătoriu in administrarea proprietăților!’­ Statului, îndată ce vom­ înzestra țera c’uă mai economică organizare a servicielor­ pu­blice, cu modificarea impositului per­sonale printr’und model de repartițiune drepta. Vomd îmbunătăți financiele nóstre mai cu deosebire, îndată ce vomd organise creditul, prin bance a­­gricole și comerciali, cari se rădice com­ercialu, industria, agricultura, se­le de viață, prin stimularea și înlesnirea transacțiunilor­ private, precum­ și a lucrărilor­ publice ale Statului și ale judecelor d­­uă industri. Fără unu comercial, fără prosperă undi Statd nu póte înainta, fără cai de comunicare, și instituie de credită acelea nu potu prospera. A constitui daru creditului, a completa sistema nóstru de șiosele, și a chiămia și ajutoriuld vaporii spre a grăbi transporturile, es te mi^’loculd celd mai bund d’a înlesni producerea, d’a eften­ esportarea producteloru nóstre. Cu acestd modd vomd da vieță agri­­culturei și industriei nóstre, vomd mări avuția particularii și prin acesta chiard vomu îmbulți și resursele tesaurului publicd. S’adaugem­ la acesta m­e­­suje seroase spre a preserva și des­­păra țera de vagabonzii străini, cari sunt p­und reci naționale ș'uă plagă și pentru comercial, și pentru industriă, și pentru agricultura chiard, prin mo­dulii de speculațiune neiertații de legi și de morale ce întrebuințază, și cu atăto mai vetemători, căci num­eruld lord este fórte mare, m­ai alesŰ în partea de peste Milcord. Cu asemeni ga­ranție vomi merge pe calea prosperi­tății financiarie și comerciale. VI. Slăbiciunea administrațiunii nó­stre, dreptele nemulțămirî ce ea pro­­voca din tote părțile, nu provinn atâta din defectuositatea instituțiunilor­ nó­stre, căici din îm­pregiurarea regreta­bile că Administrațiunea nóstra în tote treptele sele este încă povețiuită de tradițiunile vechiului regime regula­­mentarid. Ea este departe de a fi în­suflețită de principiele, de ideiele și massimele liberali și egalitarie cari suntu sufletule novelor d nóstre instituțiuni. Ea se servesce de autoritatea ce-i este încredințată nu spre a așegla intere­sele generali în locul d­­ intereselord par­țiali sed personali, nu spre a da drep­­tuld sed fiă—cărui, fără deosebire de opiniune și de partită, nu spre a face pe poporațiuni a iubi și a bine­cu­­vînta regimele nod și principiele de­mocratice cari î sunt d­easea funda­mentale. Cată daru se ceremu de la guvernu ca stătu elu pătd și toți a­­genții sei se propage și se practice cei d’antéie principiele și masimele nou­­lui nostru regime constituționale, in­­trebuințănd si puterea și activitatea lor, numai spre a asigura și apera intere­sele morali și materiali ale poporațiu­­nilor, în fruntea cărora se află. In numirea funcționariloru, recla­­mămu­mai cu deosebire păzirea le­­gilor­ de admisibilizare și înaintare trep­tată. Noi nu sunteraci nici în contra numelor­, nici în contra bogăției, nici în contra legiuiteloru influințe și po­sițiuniloru legitime, daru, partisan­ al unei stricte egalități, atâtu în privința îndatoririloru cătd și a drepturiloru, voime ca, la numirile ce guvernulu este în dreptu a face, numai solința, meritulu și moralitatea se fiă titlurile de recomandare. VII. Responsabilitatea ministeriale e­­ste unu principiu consacratd prin con­­stituțiunea nóstra, este uă condițiune sine qua non a regimulul constituțio­nale. Neaperate trebue se dobîndimu uă lege care se facă din acastă res­ponsabilitate und adeverd positivd. VIII. Organisațiunea nóstra judecă­­torescă reclamâ încă multe îmbună­­tățiri. Cele mai de câpetență sunt: d’a întemeia independința magistraturei, pre­­servăndu-o de fluctuările politice, prin modificarea actualii sisteme, și toto d’uă dătă d’a asigura justițiabililor d­uă bună și gratuită distribuire a justiției. IX. I­e8centralizarea administrativă e­­ste astăzi să reformă la ordinea idilei în totă Europa. In România, numai des­­centralisarea pote vindeca abuzurile ce se comu­d pururea căndd se admini­­streză de departe; numai descentra­­lisarea pote descepta simplulu popo­­rațiunilor­ pentru interesul­ public”, pote da uă impulsiune puternică îm­­bunătățirilor­ materi­ei din orașiele și satele nóstre. In afacerile locale, co­muna și judeciuld trebue se deviin de­plinit autonome, și Statuld nu se cu­vine a interveni de cătd spre a m­en­­tine atributele guvernului centrale, spre a priveghia ca interesele generali se nu fiă jicnite prin disposițiunile auto­­rităților­ judeciane și comunali. Nu­mai prin descentralisare voma putea face ca inițiativa propriă și mântuito­­rii a înse­și poporațiunilor­ nóstre se înlesnescă inițiativa autoritățiloru cen­trali și ast­­fel cu cetățianii se aștepte și se dobíndescu binele de la însă—și activitatea și inteligința lor­ proprii. X. Aplicarea cu sinceritate a prin­­cipielor­ de descentralizare mai sus d espuse va vindeca de sicuru uă mare parte din suferințele judecelord în ge­nere și în particulariu a judecelor­ de peste Milcovd. Pentru acesta parte im­portante a României, recunoscemö ca nu trebue a se opri aci cugetările nóstre de îmbunetațire. N­u largi H s­temă de căi de comunicare, realizarea navigabilității Prutului și în deosebi cătoi mai curînda construire a căii fe­rate care se lege Iașii, Cernăuții, Bu­­curescii și porturile Dunăriane, suntem d șicuri că va contribui a reda înflori­rea acestor­ localități și în deosebi vechiei capitale, a Moldovei, a cării bună­stare și prosperitate trebue pu­rurea se ne fiă scumpă. XI. Agricultura este pînă astă­ i­i singuruld și marele nostru isvord de avuții naționale. Legea rurale a pre­­curmatd pentru totul de­una în Ro­mânia cestiunei sociale. Acume atîrnă numai d’uă bună administrațiune d’a asigura și împăca interesele bine în­țelese ale proprietariloru mari și ale proprietarilor­ mici. Prin acesta chiar se va da unu puternicu sboru activității agricole. Agricultura are mai presusu de tóte trebuinția de ordine și stabi­litate. Acesta stă în mare parte în ne­­merita alegere a funcționarilor, chiă­­mați prin atribuțiunile lor, a fi în con­tractu nemijlocitd cu poporațiunile ru­rale. Uă condițiune neaperată a pros­perității agriculturei stă și în eșad­api la timpu esecutare a tocmelelor­ a­­gricole, care de îndată ce vor­ fi fă­cute cu bună credință trebue se fiă puse suptd scutului legii. îndeplinirea acestor­ angagiamente va exercita încă uă înHurire priinciosă și moralisatorie asupra poporațiunilor­ rurale, dăndu-le deprinderi de ordine, de esactitate și de prevedere. Acestea sunt­ principiile cele mai e­­sențiale ale partitei liberale din Româ­nia. Ele formavá programa nótrá po­litică și Ministeriul, care și le va în­suși, care le va aplica cu sinceritate și bună credinț­ă este siguru că va avfe concursuld deplind și leale aici de­­putaților­ ce suntu adunați suptu a­­cestor drapelu. Acestd concursu sin­­ceru și neinteresatu alese acesd ministeriu îl­ va ave mai care, pe lingă adoptarea programei nóstre, va înlege că, după lunge și felurite lupte, cea d’întîid condițiune a consolidării tro­nului Principelui Carol­ I stă în pre­­curmarea prigoniriloru, în alinarea pa­­siunilor­ și în întemeiarea păcii po­litice în societate. Guvernuld ce ne va de­ acesta pace va fi în dreptul de a compta de m­ai înainte și pe recunos­­cinția țerei și pe sprijinuld tutoror bar­­baților, de bine și de inimă, fără o­­sebire de partită și de posițiune. Lucrările Cameri din 1863 însușite de Co­­misiunea financiar­ă a Camerii de astă­zii. (Urmare.) Sosea­ua Punctului Călugărenii din calea Giurgiului Acestă șosea a fostă contractată la Iunie 1859 pe termene de trei ani și cu preță de 1,086,000 lei. La Noem­­bre același ană, s’a încheiată ună su­plimentă de contractă, prin care în­­treprimietorii se îndatoreisa a sevârși șoseua pînă la Decembre 1860, și pen­tru reducerea acestui termen, de la trei la duoă ani, ministrulă acordă în­­treprinzătoriloru unu adaosu peste con­tractă de lei 75,310, luăndă totu-uă­­data an­gagjamentulu, d’a le da ajuto­­rul ă legiuită prin prefecturile respec­tive pentru esecutarea contractelor­ încheiate de dînșii cu diferiți lucrători. Intreprindetorii ipsă n’aă terminată sosea la Decembre 1860, și sub cu­­ventu că contractele încheiate cu lu­crătorii și pe care le-au presentată ministeriului nu au fostă esecutate, s’a prelungită termenulu pe um­­ană. — întreprinzătorii nu s’aă conformată nici astă dată engagiamentului loră, incătă ministerului, s’a­ve^ută silită a ușa de dreptulă ce-I da contractulă , luăndă adică lucrările d­»supra loru și ese­­cutăndule prin regie în costulă loră. Regia nu a dată resultate dorite, ministerulii a scosă restulu lucrăriloru în licitație, dară fiindă că nu s’aă pre­sentată concurenți, ministerul­ Je­ ISsufíi foiki asupra Intreprini­etoriJnru primitivi inlesnin­du le avansuri de banil în contulă contractului, și acordăndule unu nou termenă până la Iulie 1863 ; iar prisosulă peste contractă sau be­­nefi­ciulii de 75,310 lei, o remasă a se hotărî dupe terminarea șoselei de se cuvine sau nu a se libera întreprin­­zetoriloră. In anulă 1863 șosaua s’a terminată, ministru printr'uă resoluțiă pusă asu­pra unui raportă a 10 prefecture­ de Vlașca cu No. 2,937, recunosce Intre­­prin­jetoriloru dreptulă la beneficiul­ de lei 75,310, pe căndă unui a­lti mi­nistru la 29 Martie 1865 nu le recu­nosce acriză dreptă, hotărindă ca se înapoiese suma de 75,310 lei , dreptă care li se va reține banii popriți In cursulu anului de întreținere, iar ree­­tulii ce ar resulta se se implinesc­ de garanțiile ce le aveau în minister». La 20 Augustu 1865 ministerulii de a­­tunci printr’una referată către Consi­­liul­ miniștriloră și in urmarea jurna­lului încheiată de Consiliu a acordat­­ beneficiulu de 75,310 și liberada în­­treprimietoriloră arătă banii reținuți în anulă de întreținere câtă și garanțiile. Pentru acesta sumă comisia declară responsabilă pe minis­ru ce a modificat contractură primitivă și pe acela care e­liberată acea­ași sumă. Președinte, Chr. Tell. Secretarii: Brătățianu I Tom­a Podulu de pitră de pe apa Telejinu La 30 Septem­bre anulă 1860, se publică construirea a 4 poduri pe șo­seua dintre Ploesci și Rusen­in care și podulu de peste apa Telejenu , fi­­xăndu­se diua de 12 Octombre ace­lași ană pentru ținerea concurenței. La dioa fixală de 12 Octombre, po­­dul­ de pe Telejenu se adjudecă asu­pra d-lui Anastasie Filitisu cu prețură de lei 957,690 pireamă se vede din jurnalul­ încheiată de Consiliulă tee­m­ei, în aceea í Zb tă aprobată de fos­­tulu atunci Ministru D. G. Costeforu. Termenulu în care urma a se con­strui acestă podă, era fixată până la 1 Septembre 1862. După căte­va luni de la contracta­rea podului, adică la Iuniu 1861, d-la Dumont Inspectoră generală propune modificarea proiectului Peret, în scopu de a se face construcțiunea mai dură­bilă. Antreprenorul­ nu admite modifică­rile d-lui Dumont. Pentru patru luni cifru au fostă suspendate lucrările, se face antreprenorului o indemn­­are de 36 mii lei, cu care el­­a remasa sa­tisfăcută și osebită însă mai plătesce Iei 9,408 contură 127 stâjeni cu­bici lemne necesarii la arderea varu­lui hidraulică, subă cuvântă că Minis­terium de Culte, s’ară fi opusă la tă­­erea acelor­ lemne din pădurile Sta­tului. Ministeriul­ continue lucrările po­dului, și dupe ună noă proiectă dată de d. Bonei la ianuarie 1862 se in­troducă în sistemulă construirea podu­lui pre­cari modificări permisa de con­­dițiunile proiectului care aă produsă o sporire de cheltuială de lei 146,847, și care unită cu prețură primitivă ală contractului, ne dă cifra totală de lei 1,103,037, afară de su­plimente de lucrări precum­ pilotată la piciorele podului etc. etc. Din cauza acestora adăugiri, Minis­terium a prelungită terminarea podu­lui, încă cu um­­ană, adică până la 1 Septembre 1863. Pe căndă se credea că dupe aceste arangjamente antreprenorilă era satis­făcută, elă reclamă la 3 Augustă 1863, cerându o indem­nisare de vr’uă două sute mii lei și specificându pretențiu­­nile séle, cumă se arăta în memuarulă aflată la lucrările pub­lce, ajungă nu­mai la cifra de lei 161,800, pretenți­­uni, din cari unele n’e găsită chiară de Minister întemeiate. Aci este locală a spune că de la anicapulă, materialul, ca și lucrările, n’au fostă în condițiunile contractate, dovadă mai multe raporturi ale Inge­­nerilor­-șefi. Să nu uitamă, că podulu de pe cea din ur­ma prelungire de termenă de um­­ană, trebuia să se termine la Septem­bre 1863. Elă însă nu s’a terminată nici la a­­cestă epocă, nici chiară în anulă 1864. Căci tocmai pe la Martie 1864, s’a p­ic­ă la cale a se îndeplini suma lemnelor, pentru piloți, pentru tipare, schele, etc. etc. Veni apoi inundațiunea de la 8 Ia­­rnă anulă 1864, antropi­enorulă arată prin telegrafii stricăciunile ocasionate din debordarea apei. D. Vailah și Pe­­retu sunt­ numiți de Ministeru a face constarea aceloră stricăciuni. Acesta constatare se termină și se supune Mi­nisteriului prin raportul­ no. 58, asu­pra acestui raportă, Consiliulă teem­eu, deliberândă, Zice, că spre a se putea alege pierderile ce privescă pe Stază și acelea ce privesc, pe Intreprinză­­tore, urmeza a se denumi ună com­promisă de omeni speciali și de o lun­gă experiență, la care lucrare ce cere ună timpă îndelungată și în fine opi­­neză ca în facia unei asemenea stăr­i de lucruri, și în considerația urgențe ce este de a se termina podulă, con­­siliulă crede că daca întreprinzătorul» va continuia lucrările cu activitatea și energia cerută, Ministerium fără a renuncia la dreptul ă ce’i dă contrac­tulă, ar putea face sacrificiulă, ca se ia asupra’l stricăciunile ce s’ară con­stata causate din viitura și debordarea apei; iară dacă antreprenorul ă nu s’ar convinge nici de gravitatea respunde­­rei sale, nici de urgență și ară stărui a fi mai flutală descaunată, refuzăndă continuarea lucrăriloru, Consiliulă o­­pinâză ca Ministerium se facă a re­para stricăciunile, a se regula cursul­ apeloră și a se urma apoi lucrările In comptulă antreprenorului. In contra constatarei făcută de In­ginerii Vairah și Pere­ț, antreprenorulă Filitis protestă. D. Vairah, fu trimisă din n­ou la facia locului, relațiunea ce dete la Octombre 1864,­­cuprinde o constatare generală, ea se resuma ast­­­felă. 1 Lucrări esecutate . . 808,144 2 Costul mat. aprovisionate 38,748­3 Indemnisații acordate . 45,918 Totală . . 892,812 Antreprenorul» Insă pretinde a avea dreptă la oă sumă de 1,010135 par. 20, mai multă adică de­câtă consta­rea d lui Viarah cu cei 117,322. Relațiunile d-lui Warrah și protes­­turile d lui antreprenorăl Filitis, se tri­mită In cercetarea Consiliului teh­nică. Acesta propune sau uă inopire cu an­treprenorulă, sau în casă de reușită , se se continue lucrările în contură an­treprenorului, lăsăndu-se drumul­ jus­tiției precumă se va vedea din jurna­lul­ Consiliului teh­nică No. 533, de la 24 Noembre 1864, foliulă 1093 din dosieru. Intreprinzetorulú nu primesce învo­irea propusă de Consiliu. După acesta ministerial, de atunci d. Cogălnicianu , decide­ ca lucrările ce facă parte de angajamentul­ între­­prin­z dorului spre complectarea con­­strucțiunei podului se vor­ face în re­gie pe comptută antreprenorului. In acestă timpă, procesul­ intentată de antreprenoră se cerceteza de Tri­bunal!­ și prin sentința No. 187 , an­­treprenorlă câștigă dreptul­ la des­păgubirea sumei de iei 120,623 în con­tra Statului. Acestă sentință din eró­­rea d -lul advocată publică nu s’a a­­pelat­ la Curtea de Apelă și astă­feră a­roma și definitivă și absolută obli­­gatorie pentru tesaura. Pentru acesta despăgubire, Guver­­nul­ a cerută ună credită estraordi­­nară și Camera l’a încuviințată. Asupra acestoră împregiurări și a faselor­ prin care a trecuta întreprin­derea construcțiunei podului Teleajenă, observăm»;

Next