Romanulu, februarie 1867 (Anul 11)
1867-02-26
ice nOVANTILU 26 FEVR.Aim itele cetățenesci atunce numai se vind înrădăcina la noi într’unu chipu nestrămutabile cănd cei cari le posedă vor avea cunoșcință deplină și minată despre însemnetatea și buna lord întrebuințare. Instrucțiunea primară este decretată de lege obligatorie și gratuită. Ea dară trebue se devie și’n fapt, precumö este în lege și’n tóte orașiele și satele, și far’a cruța nici und sacrificiu, căci numai prin respăndirea unei instrucțiuni solide și morale vomi putea asigura existența libertăților publice. Instrucțiunea nóstra secundariă și inferiora reclamă încă multe îmbunătățiri, legile cari o privescu trebuesc darü reformate, ș’acesta trebue făcută cătoi mai curénde pentru ca fii României se potă găsi în patria lor, tóté muj’lacele de luminare ce păn’acuma din nenorocire mai numai cei avuți le puteau dobândi în țeri depărtate. IV. Națiunile cele mai puterice s’ocupă, mai multd de căte ori căndu, de mil’l acelti lord de atac și de apărare, de forțele lord armate. România avea do numai a apăra uu simple nevoia d’uă numerósa armată permanente. Avemu trebuință numai d’a putea chiănui suptd arme cu grăbire și cu mici cheltuiele celoi mai mare numerei posibile de luptători. Cătd mai curând, daru cază ca instituțiunea milițielor c se devie uă realitate, forțele nóstre militare trebue se fiă încă organisate astafeld încă nu se găsască în țară tóte mijjlocele de echipare și de înarmare și’n modulu celd mai puțind costătoru. V. Crisea nóstru financiariă, în mare parte, nu provine atăta din lipsa resurseloru, căid din lipsa spiritului unei adeverate economie în budgetului cheltuielord nóstre, din reaua și nedrepta nóstra sistemă de imposite, din legile intinse de percepțiune, din neorganisarea instituteloru de credită, din care causă comerciald și industria țerii este în decădere. România are mari bogăție naționali, necunoscute și nedestupate încă. Un era care din 150 de milione venituri, are 57 de milione provenite din dominic, mine, păduri, pescărie și alte ramuri proprie ale sele, numai săracă nu se pute țce. Prin urmare îndreptarea financielor nóstre stă în înseși putințele, în înseși mănele nóstre, pute ecilibra. Bugetele nóstre le vom ocupa serios, cu îndată ce ne vomă ce reformarea sistemei nóstre financiarie, modu mai bund și cu adoptarea unui mai producătoriu in administrarea proprietăților!’ Statului, îndată ce vom înzestra țera c’uă mai economică organizare a servicielor publice, cu modificarea impositului personale printr’und model de repartițiune drepta. Vomd îmbunătăți financiele nóstre mai cu deosebire, îndată ce vomd organise creditul, prin bance agricole și comerciali, cari se rădice comercialu, industria, agricultura, sele de viață, prin stimularea și înlesnirea transacțiunilor private, precum și a lucrărilor publice ale Statului și ale judecelor duă industri. Fără unu comercial, fără prosperă undi Statd nu póte înainta, fără cai de comunicare, și instituie de credită acelea nu potu prospera. A constitui daru creditului, a completa sistema nóstru de șiosele, și a chiămia și ajutoriuld vaporii spre a grăbi transporturile, es te mi^’loculd celd mai bund d’a înlesni producerea, d’a eften esportarea producteloru nóstre. Cu acestd modd vomd da vieță agriculturei și industriei nóstre, vomd mări avuția particularii și prin acesta chiard vomu îmbulți și resursele tesaurului publicd. S’adaugem la acesta mesuje seroase spre a preserva și despăra țera de vagabonzii străini, cari sunt pund reci naționale ș'uă plagă și pentru comercial, și pentru industriă, și pentru agricultura chiard, prin modulii de speculațiune neiertații de legi și de morale ce întrebuințază, și cu atăto mai vetemători, căci numeruld lord este fórte mare, mai alesŰ în partea de peste Milcord. Cu asemeni garanție vomi merge pe calea prosperității financiarie și comerciale. VI. Slăbiciunea administrațiunii nóstre, dreptele nemulțămirî ce ea provoca din tote părțile, nu provinn atâta din defectuositatea instituțiunilor nóstre, căici din împregiurarea regretabile că Administrațiunea nóstra în tote treptele sele este încă povețiuită de tradițiunile vechiului regime regulamentarid. Ea este departe de a fi însuflețită de principiele, de ideiele și massimele liberali și egalitarie cari suntu sufletule novelor d nóstre instituțiuni. Ea se servesce de autoritatea ce-i este încredințată nu spre a așegla interesele generali în locul d intereselord parțiali sed personali, nu spre a da dreptuld sed fiă—cărui, fără deosebire de opiniune și de partită, nu spre a face pe poporațiuni a iubi și a binecuvînta regimele nod și principiele democratice cari î sunt deasea fundamentale. Cată daru se ceremu de la guvernu ca stătu elu pătd și toți agenții sei se propage și se practice cei d’antéie principiele și masimele noului nostru regime constituționale, intrebuințănd si puterea și activitatea lor, numai spre a asigura și apera interesele morali și materiali ale poporațiunilor, în fruntea cărora se află. In numirea funcționariloru, reclamămumai cu deosebire păzirea legilor de admisibilizare și înaintare treptată. Noi nu sunteraci nici în contra numelor, nici în contra bogăției, nici în contra legiuiteloru influințe și posițiuniloru legitime, daru, partisan al unei stricte egalități, atâtu în privința îndatoririloru cătd și a drepturiloru, voime ca, la numirile ce guvernulu este în dreptu a face, numai solința, meritulu și moralitatea se fiă titlurile de recomandare. VII. Responsabilitatea ministeriale este unu principiu consacratd prin constituțiunea nóstra, este uă condițiune sine qua non a regimulul constituționale. Neaperate trebue se dobîndimu uă lege care se facă din acastă responsabilitate und adeverd positivd. VIII. Organisațiunea nóstra judecătorescă reclamâ încă multe îmbunătățiri. Cele mai de câpetență sunt: d’a întemeia independința magistraturei, preservăndu-o de fluctuările politice, prin modificarea actualii sisteme, și toto d’uă dătă d’a asigura justițiabililor duă bună și gratuită distribuire a justiției. IX. Ie8centralizarea administrativă este astăzi să reformă la ordinea idilei în totă Europa. In România, numai descentralisarea pote vindeca abuzurile ce se comud pururea căndd se administreză de departe; numai descentralisarea pote descepta simplulu poporațiunilor pentru interesul public”, pote da uă impulsiune puternică îmbunătățirilor materiei din orașiele și satele nóstre. In afacerile locale, comuna și judeciuld trebue se deviin deplinit autonome, și Statuld nu se cuvine a interveni de cătd spre a mentine atributele guvernului centrale, spre a priveghia ca interesele generali se nu fiă jicnite prin disposițiunile autorităților judeciane și comunali. Numai prin descentralisare voma putea face ca inițiativa propriă și mântuitorii a înseși poporațiunilor nóstre se înlesnescă inițiativa autoritățiloru centrali și astfel cu cetățianii se aștepte și se dobíndescu binele de la însă—și activitatea și inteligința lor proprii. X. Aplicarea cu sinceritate a principielor de descentralizare mai sus d espuse va vindeca de sicuru uă mare parte din suferințele judecelord în genere și în particulariu a judecelor de peste Milcovd. Pentru acesta parte importante a României, recunoscemö ca nu trebue a se opri aci cugetările nóstre de îmbunetațire. Nu largi H stemă de căi de comunicare, realizarea navigabilității Prutului și în deosebi cătoi mai curînda construire a căii ferate care se lege Iașii, Cernăuții, Bucurescii și porturile Dunăriane, suntem d șicuri că va contribui a reda înflorirea acestor localități și în deosebi vechiei capitale, a Moldovei, a cării bunăstare și prosperitate trebue pururea se ne fiă scumpă. XI. Agricultura este pînă astă ii singuruld și marele nostru isvord de avuții naționale. Legea rurale a precurmatd pentru totul deuna în România cestiunei sociale. Acume atîrnă numai d’uă bună administrațiune d’a asigura și împăca interesele bine înțelese ale proprietariloru mari și ale proprietarilor mici. Prin acesta chiar se va da unu puternicu sboru activității agricole. Agricultura are mai presusu de tóte trebuinția de ordine și stabilitate. Acesta stă în mare parte în nemerita alegere a funcționarilor, chiămați prin atribuțiunile lor, a fi în contractu nemijlocitd cu poporațiunile rurale. Uă condițiune neaperată a prosperității agriculturei stă și în eșadapi la timpu esecutare a tocmelelor agricole, care de îndată ce vor fi făcute cu bună credință trebue se fiă puse suptd scutului legii. îndeplinirea acestor angagiamente va exercita încă uă înHurire priinciosă și moralisatorie asupra poporațiunilor rurale, dăndu-le deprinderi de ordine, de esactitate și de prevedere. Acestea sunt principiile cele mai esențiale ale partitei liberale din România. Ele formavá programa nótrá politică și Ministeriul, care și le va însuși, care le va aplica cu sinceritate și bună credință este siguru că va avfe concursuld deplind și leale aici deputaților ce suntu adunați suptu acestor drapelu. Acestd concursu sinceru și neinteresatu alese acesd ministeriu îl va ave mai care, pe lingă adoptarea programei nóstre, va înlege că, după lunge și felurite lupte, cea d’întîid condițiune a consolidării tronului Principelui Carol I stă în precurmarea prigoniriloru, în alinarea pasiunilor și în întemeiarea păcii politice în societate. Guvernuld ce ne va de acesta pace va fi în dreptul de a compta de mai înainte și pe recunoscinția țerei și pe sprijinuld tutoror barbaților, de bine și de inimă, fără osebire de partită și de posițiune. Lucrările Cameri din 1863 însușite de Comisiunea financiară a Camerii de astăzii. (Urmare.) Soseaua Punctului Călugărenii din calea Giurgiului Acestă șosea a fostă contractată la Iunie 1859 pe termene de trei ani și cu preță de 1,086,000 lei. La Noembre același ană, s’a încheiată ună suplimentă de contractă, prin care întreprimietorii se îndatoreisa a sevârși șoseua pînă la Decembre 1860, și pentru reducerea acestui termen, de la trei la duoă ani, ministrulă acordă întreprinzătoriloru unu adaosu peste contractă de lei 75,310, luăndă totu-uădata angagjamentulu, d’a le da ajutorul ă legiuită prin prefecturile respective pentru esecutarea contractelor încheiate de dînșii cu diferiți lucrători. Intreprindetorii ipsă n’aă terminată sosea la Decembre 1860, și sub cuventu că contractele încheiate cu lucrătorii și pe care le-au presentată ministeriului nu au fostă esecutate, s’a prelungită termenulu pe umană. — întreprinzătorii nu s’aă conformată nici astă dată engagiamentului loră, incătă ministerului, s’ave^ută silită a ușa de dreptulă ce-I da contractulă , luăndă adică lucrările d»supra loru și esecutăndule prin regie în costulă loră. Regia nu a dată resultate dorite, ministerulii a scosă restulu lucrăriloru în licitație, dară fiindă că nu s’aă presentată concurenți, ministerul Je ISsufíi foiki asupra IntreprinietoriJnru primitivi inlesnindu le avansuri de banil în contulă contractului, și acordăndule unu nou termenă până la Iulie 1863 ; iar prisosulă peste contractă sau beneficiulii de 75,310 lei, o remasă a se hotărî dupe terminarea șoselei de se cuvine sau nu a se libera întreprinzetoriloră. In anulă 1863 șosaua s’a terminată, ministru printr'uă resoluțiă pusă asupra unui raportă a 10 prefecture de Vlașca cu No. 2,937, recunosce Intreprinjetoriloru dreptulă la beneficiul de lei 75,310, pe căndă unui alti ministru la 29 Martie 1865 nu le recunosce acriză dreptă, hotărindă ca se înapoiese suma de 75,310 lei , dreptă care li se va reține banii popriți In cursulu anului de întreținere, iar reetulii ce ar resulta se se implinesc de garanțiile ce le aveau în minister». La 20 Augustu 1865 ministerulii de atunci printr’una referată către Consiliul miniștriloră și in urmarea jurnalului încheiată de Consiliu a acordat beneficiulu de 75,310 și liberada întreprimietoriloră arătă banii reținuți în anulă de întreținere câtă și garanțiile. Pentru acesta sumă comisia declară responsabilă pe minisru ce a modificat contractură primitivă și pe acela care eliberată aceaași sumă. Președinte, Chr. Tell. Secretarii: Brătățianu I Toma Podulu de pitră de pe apa Telejinu La 30 Septembre anulă 1860, se publică construirea a 4 poduri pe șoseua dintre Ploesci și Rusenin care și podulu de peste apa Telejenu , fixănduse diua de 12 Octombre același ană pentru ținerea concurenței. La dioa fixală de 12 Octombre, podul de pe Telejenu se adjudecă asupra d-lui Anastasie Filitisu cu prețură de lei 957,690 pireamă se vede din jurnalul încheiată de Consiliulă teemei, în aceea í Zb tă aprobată de fostulu atunci Ministru D. G. Costeforu. Termenulu în care urma a se construi acestă podă, era fixată până la 1 Septembre 1862. După căteva luni de la contractarea podului, adică la Iuniu 1861, d-la Dumont Inspectoră generală propune modificarea proiectului Peret, în scopu de a se face construcțiunea mai durăbilă. Antreprenorul nu admite modificările d-lui Dumont. Pentru patru luni cifru au fostă suspendate lucrările, se face antreprenorului o indemnare de 36 mii lei, cu care ela remasa satisfăcută și osebită însă mai plătesce Iei 9,408 contură 127 stâjeni cubici lemne necesarii la arderea varului hidraulică, subă cuvântă că Ministerium de Culte, s’ară fi opusă la tăerea acelor lemne din pădurile Statului. Ministeriul continue lucrările podului, și dupe ună noă proiectă dată de d. Bonei la ianuarie 1862 se introducă în sistemulă construirea podului precari modificări permisa de condițiunile proiectului care aă produsă o sporire de cheltuială de lei 146,847, și care unită cu prețură primitivă ală contractului, ne dă cifra totală de lei 1,103,037, afară de suplimente de lucrări precum pilotată la piciorele podului etc. etc. Din cauza acestora adăugiri, Ministerium a prelungită terminarea podului, încă cu umană, adică până la 1 Septembre 1863. Pe căndă se credea că dupe aceste arangjamente antreprenorilă era satisfăcută, elă reclamă la 3 Augustă 1863, cerându o indemnisare de vr’uă două sute mii lei și specificându pretențiunile séle, cumă se arăta în memuarulă aflată la lucrările publce, ajungă numai la cifra de lei 161,800, pretențiuni, din cari unele n’e găsită chiară de Minister întemeiate. Aci este locală a spune că de la anicapulă, materialul, ca și lucrările, n’au fostă în condițiunile contractate, dovadă mai multe raporturi ale Ingenerilor-șefi. Să nu uitamă, că podulu de pe cea din urma prelungire de termenă de umană, trebuia să se termine la Septembre 1863. Elă însă nu s’a terminată nici la acestă epocă, nici chiară în anulă 1864. Căci tocmai pe la Martie 1864, s’a pică la cale a se îndeplini suma lemnelor, pentru piloți, pentru tipare, schele, etc. etc. Veni apoi inundațiunea de la 8 Iarnă anulă 1864, antropienorulă arată prin telegrafii stricăciunile ocasionate din debordarea apei. D. Vailah și Peretu sunt numiți de Ministeru a face constarea aceloră stricăciuni. Acesta constatare se termină și se supune Ministeriului prin raportul no. 58, asupra acestui raportă, Consiliulă teemeu, deliberândă, Zice, că spre a se putea alege pierderile ce privescă pe Stază și acelea ce privesc, pe Intreprinzătore, urmeza a se denumi ună compromisă de omeni speciali și de o lungă experiență, la care lucrare ce cere ună timpă îndelungată și în fine opineză ca în facia unei asemenea stări de lucruri, și în considerația urgențe ce este de a se termina podulă, consiliulă crede că daca întreprinzătorul» va continuia lucrările cu activitatea și energia cerută, Ministerium fără a renuncia la dreptul ă ce’i dă contractulă, ar putea face sacrificiulă, ca se ia asupra’l stricăciunile ce s’ară constata causate din viitura și debordarea apei; iară dacă antreprenorul ă nu s’ar convinge nici de gravitatea respunderei sale, nici de urgență și ară stărui a fi mai flutală descaunată, refuzăndă continuarea lucrăriloru, Consiliulă opinâză ca Ministerium se facă a repara stricăciunile, a se regula cursul apeloră și a se urma apoi lucrările In comptulă antreprenorului. In contra constatarei făcută de Inginerii Vairah și Pereț, antreprenorulă Filitis protestă. D. Vairah, fu trimisă din nou la facia locului, relațiunea ce dete la Octombre 1864,cuprinde o constatare generală, ea se resuma astfelă. 1 Lucrări esecutate . . 808,144 2 Costul mat. aprovisionate 38,7483 Indemnisații acordate . 45,918 Totală . . 892,812 Antreprenorul» Insă pretinde a avea dreptă la oă sumă de 1,010135 par. 20, mai multă adică decâtă constarea d lui Viarah cu cei 117,322. Relațiunile d-lui Warrah și protesturile d lui antreprenorăl Filitis, se trimită In cercetarea Consiliului tehnică. Acesta propune sau uă inopire cu antreprenorulă, sau în casă de reușită , se se continue lucrările în contură antreprenorului, lăsăndu-se drumul justiției precumă se va vedea din jurnalul Consiliului tehnică No. 533, de la 24 Noembre 1864, foliulă 1093 din dosieru. Intreprinzetorulú nu primesce învoirea propusă de Consiliu. După acesta ministerial, de atunci d. Cogălnicianu , decide ca lucrările ce facă parte de angajamentul întreprinz dorului spre complectarea construcțiunei podului se vor face în regie pe comptută antreprenorului. In acestă timpă, procesul intentată de antreprenoră se cerceteza de Tribunal! și prin sentința No. 187 , antreprenorlă câștigă dreptul la despăgubirea sumei de iei 120,623 în contra Statului. Acestă sentință din erórea d -lul advocată publică nu s’a apelat la Curtea de Apelă și astăferă aroma și definitivă și absolută obligatorie pentru tesaura. Pentru acesta despăgubire, Guvernul a cerută ună credită estraordinară și Camera l’a încuviințată. Asupra acestoră împregiurări și a faselor prin care a trecuta întreprinderea construcțiunei podului Teleajenă, observăm»;