Romanulu, februarie 1867 (Anul 11)
1867-02-23
ANULUI ALU UN-8PRE-ț>E CELE VOIESCE ȘI VEI PUTE ------------Gap. D ist. Pe anu..............................lei 128 — 152 Pe șăse luni.................... » 64— 76 Pe trei luni...................... » 32 — 38 Pe uă lună...................... » • 11 — — Unu esemplaru 24 par. Pentru Parisü pe trimestru nr. 20 Pentru Austria.................fior. 10 v. a. JOUI, 28 FEVRUARIU 1887. lumineza-te ȘI VEI FI Abonamentele In Bucuresci Pasagiu la Romănă No. 1. — In districte la corespondinții pariului și prin poștă. La Paris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’ancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.C.Ciocârlan. ANUNCIDRILE Linia de 30 litere........................1 leu. Inserțiuni și reclame, linia........5 - ATENEULU ROMANU. Joi la 23 Fevruarie 8 ore séra, d. N. Nicolianu va face lectura sea «despre influintla citirel romanseloru.» Sâmbătă 25 Fevruariu 8 ore sera (In locu de Duminică 26 Fevruariu) lectura d-lui V. A. Urechia: «l'unm e casa asia e si femeia; vumu stiutii casele asia e națiunea. Cumu e palatulu Camereloru asta este libertatea, dreptatea etc. — Spunem unde sledi st-ul voiu spune eine esel. Ateneulü face prin acesta și pentru Joi și pentru Sâmbătă invitarea sea respectuósa. SERVITIU TELEGRAFICII AKIU ROMANULIUI. PETERSBURG, 6 Martin. — țăariulu de Petersburg publică patru de pește ce desemnă atitudinea politică a Russieĭ în cestiunea Orientale. Ele arată scă încă de la 20 Septembre 1866 , Russia a propuși oă acțiune colectivă cu Francia și Engliteza pentru Creta, și nespusă periclele indiîerintismului și amânării. Depeștele sunt precese d’unu preambulfi care motiveză acesta publicare escepționale pe gravitatea situațiunii și pe viul și interesă ale Russieĭ pentru coreligionarii sei. Bucuresci de SSL. Erau publicate în No. trecutu, darea de somn a ședinței de Marți, reproduceau astăzi și opuniunea minorității comitatului, care a fost adoptată de cei 59 deputați ce au votatu pentru propunerea de neîncredere. Constatânduănc’uă dată că chiar acei cari au apelatu Ministerium au făcutu-o numai din puncti de vedere de inoportunitate, ei credeau că propunerea nu avea locuri se ia acțiuno, dar mai toți au recunoscutú că politica și administrațiunea guvernul lui D— lui Ionu Ghica nu corespunde la așteptarea publică. După votarea budgarului, a fisu d. Blaremberg, ași- aperit propunerea de încredere pe temeiuri multü mai tari și mai seriose decât»j cele ce se a ducu astăzi.—Țara nu pare, a adsos d. Dumitru Ghica, a simpatisa cu po' ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGKULU ROMANü No. 1__REDACTWNEA STRADA ACADEMIEI No. *0 ritica misteriosă a guvernului, care a recita mare parte a națiunii. — D. N. Rosnovanu a susținutu Ministeriulu pe temeiu că trebue a lu lăsa se consume ruina țerei începută totu de dinsulă. E că în scurta modulu cu care a fostu susținută ministeriulu; e că opi—uniunea, putemü dece, a unanimității Adunării în privința administrației și politicăi lui. Diferința între uă parte și alta a fost că, pe căndu unii, nu scimit din ce considerăm, au credut că este inoportună propunerea de neîncredere, ceî lalți din contra, au eredutu d’a lorű datoriă a susțină propunerea, spre a declara prin acesta dă se lapeda d’orî ce solidaritate cu actele guvernului d- lui I. Ghica, și că lasă și onarea și respunderea aceloru acte d-loru miniștri și acelora ce se facu solidari susținându-se. Astafelü s’a pusü cestiunea înaintea Adunări și a țerei. Respungându la imputările ce i se aduceau, d. ministru președinte a recunoscutü că a călcat legea bugetariă, — cu alte cuvinte Constituțiunea țerei, — darü a făcutu-o , căci o credea primejdiósa și imposibile de aplicatu. Mai pntiiü, vomu întreba pe d. Primu ministru, dacă acesta era convingerea sea și dacă resultatele vetematorie ale unei legi nu se potu înlătura de cătO prin decretarea alteia, cum a d-sea, care face profesiune d’unu constituționalism și din cele mai pure, cumv a priimitu a intra la putere căndu scia din’nainte că s’afla în facia unei legi bugetarie pe care trebuia séu s’o aplice, și, după părerea d-sele , se provoce primejdie, séu s’o înlocuiescu printr’una decretă, adică 86 calce prescrierile positive ale Constituțiunii? — Unü omu care are adeveratulm respectu pentru legalitate și constituționalitate nu primesce uă asemene situațiune. Ș’apoi nu era are alta mijlocü d’a înlătura relele efecte nebună, ca nescescadróne luate pe fugă de .iiemică; pucină roșiată înflăcărată se mai părea ăncă d’asupra munțilorfl , ș’uă ra^i întir^iată, eșia dintre doue piscuri cu rigiditatea unei spate și venia de lovia segetarea lungă a micei bisericuțe sânta Michail, pe care o înveluia c’uă purpură sănge,răntă. Supta dînsulu, tocmai în fundulu vălii, rîulu Gare curgea și o ptindă și apele lui numai erau luminate de locü. D. de Tresserves, culcată pe acea petră îngustă înaintată d’asupra prăpastie! unde nici una vuietă omenescă nu venia se’la atingă, putére se creșcă singurü în lume. Ely era din aceia ce iubescu singurătatea , ce au nevoie d’a o gusta pentru a resi npțimai pe deplină acea-a ce valorază sufletulü lora, căci numai atunci sufletul se desvolta în voie. Sunt o nature pe cari atingerea celorălalți omeni le restrînge și le face mai mice, și tocmai din contra acea-a ce s’ar putea vede despre dînsele ele suntu ancele pe cari le atinge mai multa viața , cari, simpțindă cu putere , se temă d’a lăsa se se descopere totu ce resimlă, sau cari nu se pot despărți de mii de pasiuni, printre cari adese tristeța domnesce. Singurătatea are aspre bine-facere, ea permite sufletului a se întrețină cu sine însuși,a se recunosce; ea îi redă demnitatea lui, compromisă în conflictele din flăcere — Și cine nu sciere că simplimentuirii acestei demnități perdute sau micșiorateaste cea mai nesuferită suferință? d. de Tresserves avea acea slăbiciune a sufletelor!» pasionate care le lasă se fiă prinse in tóte cursele vieței, și totu-d’uadatä acea măndriă prin care cineva nu póte suferi d’a fi chiar d in ochii sei însuși mai puci al demnăg de stimă. Căndă era tinerit or^ca, elü suferise și nu din greșiala lui, una din acele nenorociri fără îndreptare care sfărîmă esistențap iritată , slăbită, înrăutățită óre cumu de nevoroijire, ela suferia așii ce vedea d-sea în legea bugetariă ? . Căndu d-sea a decretați unu nou bu* geta de venituri, mai erau vre trei June și ceva pînă la deschiderea Adunării. Ministeriul putea dura, pe do uă parte a se conforma Constituțiunii , respectându bugetulu votatü de Adunare, singură în dreptu a oțărî veniturile și cheltuielele Statului; pe d'altă parte a amăna strîngerea impositelor, ce-i päreau imposibili pînă la deschiderea Adunării, ș’atunci a venise cevá unu bilü de indemnitate pentru acésta amânare și totud’uadatü unu votu prin care Camera se suprime acele imposite, de va crede de cuviință, și se dea alte mijlóce spre a acoperi cheltuielele. In locu d’acésta, D. Ministru a preferită a călca Constituțiunea decretăndă legi, și apoi, în facia nevoielorü Tesaurului, a face una împrumută one- SOSŰ, pe care Camera nu l’a aprobată, de catű spre a nu lovi creditulu românü în străinătate. Desbaterile din Adunare și opiniunea minorității voru lămuri celelalte imputări ce s'au adusu guvernului. Astăz gloama voită a constata însa și declararea sea că a călcat legea, faptu care este mult mai periculosa pentru țară, decătă aplicarea unui mică adausa de împosită, faptu care este unu precedinte din cele mai vetămetorie întereseloru țerei, căci elű póte ave consecințe forte pagubitorie și pentru averea și pentru libertatea iei. Trecutul ne-a dovedit șt-o îndestulainisteriului D-nu I. Ghica, n’am vezut o altă dovadă că D-sea se preocupa de esistența ilorinismului, decătă aceea ce ne-o aducu glariele și corespondințele de peste Carpați și care ne spune că Primulu Ministru alu României felicită pe Primulu Ministru alu Ungariei despre restabilirea Constituțiunii magiare și venirea la putere a Ministeriulu ungurescu, care însemineza strivirea autonomiei și a naționalității Romăniloru de peste Carpați. Acesta se chiamă politică naționale românescá. Uă națiune care se afirmă cu putere în orice ocasiune și orică nu este de împărțită și îmbucățită, e națiunea polonă. Alegerile pentru parlamentul germană arată ca în Posnania, marea majoritate a deputaților aleși au fostă polonezi. Cu tote acestea tóte mijliacele au fost întrebuințate spre a exercita presiune în sensu contraria, amenințări, promisiuni, etc. In Prusia ocidintale unde se află asemene Polonia resultatul a fostă aceluași. In Galiția alegerile Dietei au dată asemeneaă mare majoritate Poloniloru, cu tótu propaganta și rublele rusesci, cari cerca a da mai multă putere elementului rutianű, care este agitatu și lucrata de ideiele rusofile. Acésta dovedesce, Zice Zaru^ des Débats că elementulu polonese^are încă viață și putere. Acesta dovedeșce, o Z'cema, pentru Românii din orice parte, că uă națiune care voieșce se fiă nu se lasă învinge de nici ua împregiurare; și că, luptândă cu tăină și stăruinită în orice casă, se va manifesta, va atrage simpatiele, și în fine va învinge. Grecii la 1821, Candia astăzi, Italia suntü dăvezi vine despre acesta adeverit, care se va realisa pentru toți cei ce voru sei a se purta asemene. Șise, în urma votării propunerii d-lui Grădistianu, Ministeriul, în totalitate, afară de d. Ministru de resbelű, ce nu se afla aci,a depusă demisiunea sea în mSnile Mariei-sale, și Mănia-sca în acestă momentă, avistiză pentru formarea unui Ministeriă. D. N. Blaremberg a cerută cuventură în cestiune personale în privința celor emise de d. F. Grădiștianu, despre vârstă și altele. D. Dimitru Ghica asemenea dată explicări despre cele că a relatată în Adunare în privința celoră petrecute în comisiune. Asemenea spusă că d. P. Grădiștianu l-a pusă în gură I cuvinte ce n’a zisă, adică c’ar voi ca Ministru s’amără la calendele grece legile menite a asigura libertățile publice. Șicândă că domnia-sea a apărată totădeuna libertățile. D. Prunca voiesce a dauă esplicare, însă privindă pe Minister să se amână. D. P. Grădiștianu replică d-lul Blaremberg, combate și respinge cuvintele zise de d. Blaremberg cu aceaașî agerime și ascuțire cu care a fostă combătută. Totă asemene respunde și d-lul Dimitru Ghica, pe străndă în tóte modurile și forma și limba giulă parlementariă, în lipsă de Miniștrii Adunarea amână ședințele sale publice pentru mine și trece în secțiuni. Î FOIȚA ROMANULUI. TRILlETAU Maurice se depărta cu pași lini, cu fruntea înclinată, cu sprâncenele încruntate printr’u contracțiune obicinuită la dînsulă, și care părea c’atestă tirania unei ideie fipse. El urma fără luare aminte ulițele ce se presintau dinaintea lui, indiferinte pentru totu ce’lü încripujra. Căte vădată , ar fi putută crede cine-va că elü se clătina, atătu era de nesigurit și de greă pasul« Iul, atăta voință lăsa în uitare macina omenescă ce este însărcinată s’o dirige. Elu trecu pe unu podu, și începu se urce pe înălțimile ce încungiura orașială Puy, în partea despre Saint-Paulien , dară , urăndui-se d’a merge pe drumulu colu mare elu se’ndreptă p’uă cărare îngustă la stingă. Curăndu orizontele se desfășoară p’uă întindere mai mare din’naintea lui. D. de Tresserves sosia atunci p’ună podișiu circularia rezimată de una din acele minunate colonade de basaltu sculptate de natură în castele unei stănce vine. Pamântul era acoperita de petre ce semanau cu nesce capiteluri sfărîmate. Acestă podiște înconjurată d’uă prăpastie „ n’avea decătă unu singuru locu pe unde se pute parveni la dînsu, acelua pe care venise d. de Tresserves. Elu căută una, colță adăpostită de ventura ghindăriloră, și slărindu la cățî va pași mai josă uă bancă de stînca stîrnată d’asupra prăpastiei, se coborî pe ea nu fără de primejdie, și se’ntinse pe mușchii crescuți pe stîncă. Totă valea orașiului Puy se desfășiura dinaintea ochilorü lui, și vîrfurile, rotunjite ale munților. Velay se’nălța și treptată pe orizonte ca valorile grămădite ale unui imensü oceano. Elü nu vedea deasupra capului lui decâtu ceriula pe care nescenouri mari împinși de venturi fugină cu uă repeziciune 1) A vedea No. din 21 Fevruarie. . Vă depeștă din| Petersburgnunță publicarea officiale a unor nepește diplomatice, din cari se vede și mai lamurita rolului Rusiei în evenimentele actuale din Oriunte și putem a Zece, prevestirea unei apropiate acțiuni faciste. Cestiunea acesta, amünjisit-o și o repetime, este de cela mai mare interesă pentru noi. Și cu tote acestea în opti»iune de guvernare a Micontenitü și nu’și pute erea lui însuși nici d a suferi atátca de nulta nici d’a fi mai pacin« bunav In singurătate numai, elü redomnia asupra lui însuși nu mita nimici», în adeverü, insă atunci se judeca cu mai multă dreptate pe dînsuși pe ceilalțî; nimica nu’lărînea, nici unu ochiă nu supraveghia mișcările inimea lui, desarmata și fără nici uă grijă elü puté se trăiască uă oră făr a resimți greutatea vieții. Pal da rîșlă ce lumina dn altulu vírfu ala muntelui Velag dispăru cu băndă, și totod uădată se sfîrși și zîua. Alunții dispărură încetă în ficetu în umbra indrîsită, și cu ajutorulu acestora vage intunecimi, spațiulu se mări peste mesură. Tóte obiectele de prinprejura, pa cari d. de Thus serves le mărise abia și pe cari memoria lui nu le putuse reține, perdeau în ochii lui ori ce realitate, și unu felu de peisagia fantastică părea a se desemna în negurile amurgului. Afară de acesta era nu pre a căuta a precisa conturulu formelor nedeosebite ce lu încongiuraű ci din, contra îi plăcea a privi în acesta indefinită ce’i datotă sensațiunea unui visă. Căte vădată mici pietricele se desprindeau din stînca pa care era culcată și plcaă în prăpastie; a’tunci plecăndu-și capuli» asupra deșertului, unde valuri de’ntunecime părea« a se ciocni ș'a se amesteca/j'îîi plăcea a urmări săriturile neegale ale acestui prafră resunătoră care lovia 'stînca c’ună vuietă de plaie, și făcea sens și din ea se înteie. Imbătarearuărimaei îl coprindea; acestă prăpastie pe care era plecat»’», acesta nimica confusă, a cărui fundă ari se pute mesura care se deschidea suptă Piciorele lui ca uăușiă deschisă a neverotului și necunoscutului, îi da fremete de curiozitate și de nerăbdare ; căte vădată i se păraa că totu se mișca și se’nvîrtea în jurulă lui, chiarü, muntele; întunecimile se sluiaă spre dînsul și’să atrăgea c’uă putnre atătu da maț’e incâtă ela se agăța Ședința de la 22 Fevruarie. După cetirea procesului-verbale ș’a comunicărilor utileî. d. Primu-Ministru luanda cuventuri convulsive de stîncă, și, subZenda de spaima ce domina asupra nervelor lui , elă se pleca și mai multă încă asupra prăpastie!, și afla uă plăcere acițătorre în acesta luptă între instinctul, nature revoltată și sufletulă seui îmbătată de sumețtă. Elă era astă felu plecată asupra prăpastiei, cu amîndoue mănele agățate de stîncă, căndă d’uă dată una vuietă secă se auzi din dosul« lui, și mai totă d’uă dată se simpu lovită destulă de tare pe umbră d’uă petru care se rostogoli pe costele muntelui și dispăru în adîncimele prăpastie. Maurice se sculase repede, și aruncăndu-și ochii spre podiștulă de unde căzuse pétra, avu timpărău Z^riuă umbră ce fugia. Manainte d’a se găndi la acea-a ce face, ci de Tresserves se repedi după dînsa, cu tote astea umbra se depărtase și Maurice n’ară fi ajuns’o dacă reamintindu-și d’uă dată forma îngusta a podișiului pe care se afla, n’ară fi părăsită cărarea bătută pentru a trece în liniă dreptu prin petre și derămături de totă felul, cu risică d’așă rupe gătit d’uă mie de ori. Acéstá manopere de resbelu îi reeși și ajunse destulă de curăndu la unghiulă unde cărarea se -ntorcea în locu pe după munte și unde putuse taiă drumulu inemicii lui, căci lărgimea vestmentelor séle nu lăsase nici uăndouiala lui Maurice despre natura misteriosului seă agresare. — He! frumoso, îi zise elă cu pucină asprime căndă arunci petre în trecetori, trebue celă mai pucină se te scuzi. — Aceaa cătră care vorbia astă -felă găngăi căte va vorbe între carielă deosibi cuvîntulăertare — Ce faci aci asta de tîrziă ? o întrebă ela totă cu uă temă aspru, cu tote că surîdei deja la găndirea că turburase póteaă întâlnire, și ’ncurcătură ne-1 cunoscutei, care se depărta fiica respunde, nu era făcută pentru a ’mprăștia acestă propusă. Ea părea atătu de speriată în cătă' Minoritatea Comitatului Delegaților, numiți de secțiuni, în urma cercetării propunerii d’a se da ană votă de neîncredere Ministeriului, vine se ve supuia aprobările și conclusiunile sale, Minoritatea D-vóstre nu se póte opri, Domni Deputați, înainte de tate d’a declară că nu fără părere do rea, ba chiarü cu durere, se vede Camera pusă in trista necesitate d’a se pronunța într’ună modă categorică asupra cestiunii de încredere în acestă Ministeriă. D-vóstre cunoscem, Domni Deputați, posițiunea în care s’a aflată ăncă da la începută Camera faciă cu guvernulă. Divergința de opiniune s’a sciată, nu adeveru din primulu momentu și s’a declarata în mai multe ocasiuni. Ministeriul, însă, care cunoscea regulele parlamentarie în asemiul cașuri și datoria sea, a preferită a mănține uă situațiune despre ale cării triste resultate speraința trecutului ne-a dată destule dovedi. Convinsă d’adeverulu c’uă asemene situațiune nu póte aduce de cătu desbateri furtunase, acuări de pasiuni cari nu folosescünie de cumü țerei. Ministerium a stăruită cu tóte astea a remăne trei iune în acesta situațiune faciă cu Camera, făr’a voi a țină sema de împregiurările politice forte delicată cari impuneaă Adunări unu felă de reservă ș’o oprină d’a proî. fu silită a se sprijini d’uă colonii de basaltă, d. de Tresserves, vedându-o clătinăndu-se, întinse măna pentru a o susținea. — Nu ve temeți, îi Z‘se e*a mai cu blîndeță, însă ea de sigură că nu înțelese acestă țestă, căci făcură mișcare înapoi. — Nu ve apropiați. ÎI zise ea, ve rogü; luați acesta, și lăsați-me se trecă. Ea îi puse în mănă uă obiectă ușiară pe care’la întorse de mai multe ori pănă se’lü recunoscu ce e. — Dară acesta e să pungă, Z'se erű în fine. Dumnezeu se ne erte, ea mă crede mă tîlharăl Și deșerții privi în jurul lui, nu mai era nimeni ; în deșertă căută prin tufe și’n marginea pădurei vecine, elă chiamă chiar în gura mare fără nici ună folosă, și fu silită în fine se reie drumul spre orașiă, destulă de distrasă de aventură. Căndă sosi la prefectură, toți invitații plecaseră deja, fideli neschimbatei discipline a deprinderilorű loră. Vedeți, Z se Maurice, aruncăndă pe genuchiele des de Sommereuilă punga concisă într’una modă arătă de ciudată, nu-și perde cineva în deșertă timpulă pe munții domnia Vostră; eră prada mea. — Era uă pungă de mătase albastră, pucină camă vechie și d’uă simplicitate forte mare; ea nu conținea de cătă ună singură bană de argintu. Căteva litere însemnate cu croșetul cu ună firă de aură pe uă parte a pungii atraseră atențiunea deî de Sommereuil ș’a lui Maurice, care le citiră cu curiositate.Tristeții Zise domma, ce va serică acesta?... Dacă acesta e uă deviză apoi nu e veselă. — Un pungă atătu de ușiară, n’ar pute inspira gândiri vesele, response d. de Sommereuil, necunoscuta ta, iubire, a depusă într’ensa bilanțiul seă; inimă și avere, totă e cotata după vatórea sea. — Póte, respinse d. de Tresserves; dați’ml înapoi acestă pungă , dobîndită pe nedreptă, demnă, acestua e ună talismană ca’ml va aduce fericire. P. Albane, (Va unna). ADUNAREA DEPUTAȚILORU. Domni Deputați,