Romanulu, iulie 1867 (Anul 11)
1867-07-15
ANDLU ALU UISPREZE CELE VORESCE ȘI VEI PUTI! Gap. Bist. Pe ....................................Ici 128 — 152 Pe șosiunî..................... » 64 — 76 Pe trei lnî..................... » 32 — 35 Pe un lună...................... » 11 — — Und esemplară 24 par. Pentru Parisű pe trimestru nr. 20 Pentru Austria..................fior. 10 v. a. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundetorii Eugeniu Capada. SAMBATA 15 IULIE 1987. LUMmEZATE ȘI VEITI Abonamentele în Bucuresci Pasagiuhä Romănu No. 1. — In districte la corespondinții diariuluî și prin poștă. La Paris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’ancierine Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu RVIONCIUBILE Linia de 30 litere........................1 lon. Insersiunî si reclame, linia........ 5 DEPEȘTE TELEGRAFICE. (Servițiulu privatu alu Monitoriului)• HANOVRA, 22 Iuliu.— Ex-regina va părăsi mâne castelului de la Marienburg, lingă Hanovra, ca să se ducă a se întîlni cu Ex-regele la Viena PARIS, 22 Iuliű.— Ioipărătors a alecatu erî în Englitera. Regele Bavarez a sosită era séra. AL MINISTIIAȚIUNE A, PASAGIULU SOMAND Nei. SEDACTIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. Bucuresci\ Cuptor! Afirma ca D. Candiano s’a liberată de la srestă și este condușui la fruntariele nóstre. Uă altă depeștă ce primimu România de peste Carpați, cu data din de em, ifice: „Negociatoruiu Nicolae Steriu a fostu arestații în Turda totu ca dacoromănistă; elă fu însă liberatu d’ua camdată pe chezeșia. Cercetările curgă.“ Ne facemu datoria se mai atrăgemă atențiunea guvernului austriacă asupra procedărilor. Maghiaritorü. Ne facemu datoria se’la mai rugămu cu dina din sulă a cerceta bine spre a s’asimura că din tóte națiunile cari compună imperiulu, Românii singuri, deși totűdeuna cei mai loviți, au dovedite prin fapte că nu voru s’aducă nici unirea imperiului, că nu ceru de cât și dreptatea și respectulu drepturilon’i celora mai naturale și mai sacre. Guvernul austriacă n’a voitu nici vădată se țin sema de purtarea Romăniloră; din contra, cu călii i-a veflutu mai buni, mici îndelungit răbdători, cu atâta i-a nesocotito și i-a lovita mai tare, ș’a mersă âncă pîn’a da domnia ssolută asupra lor, celorö cari făceau scomota mai mare și aduceau asupra Imperiului felurite rele și pericle. Se bage daru bine de séma guvernulu Austriaco, că prin asemene procedări, ostenesce ori ce răbdare, ba încă provocă desperarea, se bage bine de sónă Că prin procedările séle face să propaginză perniciósa, că adică, guvernulü imperiale ascultă pe cei cari ilu lovescu și lovesce pe cei cari au suferită forta și timpii îndelungații, pentru c’au credeta în inteligența și ’ndreptatea guvernului imperiale, se bage bine de cému a nu lăsa pe Mghiari se persecute pe Romăni suptă proteste de Dico-Homăniă, căci, prin asemene loviri, era se tioemă propagante, avendű ânca a lupta in realitate cu propagantele panslaviste, potă provoca și ideie și lupte alți cuiora capela nimeni nu lü póte prevede. Presa francese, revine pe totu a jiua la adevĕre, și acumă ca toto deuna, începe a susține adeveruri in genere, și România în parte. E a ce sene, anulă La France, (18 Iulie) cere este unula din cele mai însemnate organe ale guvernului francesc. „Prin corespondințeia ce amu primită acuma de curăndu de la Jassy și Bucuresci, scimn că principele Carol sfîrșeasco consolidarea sa în România. Cu tóte că limbaginta onoră (paria străine a putută face a se crede că Moldova era într’nă stare de agitare necontenită, noi putem fi destainți tote vaietele îngrijitore cari să circulată asupra acestui subiectu. Principele Carol care voiesce se visiteze prin elü însuși tóte părțile nouei lui țere, după uâ scurtă ședere în Iassy, a visRota semnă toți munții Moldovei de sasü. „In acesta raietorie, ci și ’n escurpin iile preceding, principele a voită se voiță totă, se esamineze totú c’aprope, informăndu se denevoiele țeraniiorăș interesându-se de tóte costiupiia ce’i atingă. .,Ia tóté orașieîe prin caria trecută, Alteția Sea a fosta primiții eu denonstrărî întasrasta. La Porohoisi la Fălticeni, la Piatra, poporațîunea israelită s’associate la aceste demonstrări. Evreii au voită se grije că aspirau la dreptul» de cetâțiani și că cea mai mare parte dintre dînșii primim de mai nainte sarcinile și datorieie cetățianilorfi — (Rîgaud.)44 Ei ce <Ilice țbariciO Epoca de la 15 Iuliu: „S’a vorbit» multă de agitări în Romănia și le-amu semnalată și noi, după foile străine. Uâ corespondintiă pe care o privaima d’a ttreptiiö din Bucuresci și care vine de la u o personă bina pusă pentru a cunosce pa deplina spiritele , desminte acele aserțiuni. Etă, pentru mai bună lămurire, analisa scrisórei la care facemu alusiune. ,,Eu este du câtă partitolă rusese și care se'ncerc si a adita tulburări în acesta era ca și’o tot'î Oriintele. Negăsind iresineta în poporațiuni, încurcată în acțiunea sea de guvernulti actuale română, acestă partitu cere concurs«!» presei străine pentru a’și ajunge la scopu. Și, pe cănd și acolo se facă încercări spre a se atinge corda simțământului religiosă a poporațiunilară Romane. Știindu-se a face se se crudă că principele Carolá iucrdză cu Francia pentru converti țara la catolicisme, în corespondințele ce se trimite în străinătate, în Francis mas cu stimă, se facă mari silințe pentru a provoca neîncrederea în guvernul« de la Bucuresci. „Carola I și ministeriul- seu sunt» presintați ca ostili politici franceze, și devotați ideielor și prusiane. Noi cunoscemü partitul fi actualmente !n putere, și scrină că elfi este în Orinte represintentele ideielorii democratice și franceze. Principale Caroll s’a suită pe tronulă României prin sprijinui Franciei, mai cu stimaă, și elă a primită de la națiunea rotănă misiunea d’a face din România Francia Mintalul. Din diua In care s primită corona, elă a devenită Romănii; el?j n’are și nu póte avea alte simpatii de cătă acele ale națiunei ce domnesce: „Afară d’acésta, principele are iubire poporului pentru dînsu, a acelui popor a>u Bucuresc îlorânași cu semeanițial minte franceză de idrie și care nu dă lesne inima iui principelorfi, și care este unu faptă ce nu se mai poste nega, și pe care cnintă Oposițiunia Uu constatăn diariete adie. Acesta faptă este că garanție pentru Francia, că desmințire aserțiunilor si pârlitului rusescö só austrac Presa franceză, se urau ca totodeaoa, cunosce mai bina țara, cunosce adeveruri și luptă spre a desîrpi din țeră străinismuul, fiă rusesce, fiă so striacu, ce unde fore, ceri se publică în limba romăna, se silesco, seumn ca și ’n trecute, sĕ-íu propage, se-ț plănteze. Simți că încercarea spre, deșiartă ia trecute, este ti cum ft de ricü numai seu de plânsă ; sorai că cu polii plant .. cea-a eo páméanulü resping? nocottteoita; daru cníZsráma câ este bine asista că provocarea la zeu a venit totu deuna din întru și că acumü ca toto d’auna, Francia numai și imperatoriile Napoleon ne au susținută, și iei, și Lui datoruici totu. Primirame sib, prin poștă cu recepție, uă Adresă, cu dada 9 iuliü, subscrisă de dol. N. Glaor Aslan,Colonel G. Sturzi, șcî., pe cari, conformu cererii ca ni se face să reproducemŭ mai la vale. Mulțămină acestora onorați deputați de espiscurile ce dau,se ne permită a se arîta mulțămiri la nostri într’unu moda mai positilă, spuindu-le adică opiniunea nóstra ca cea mai deplină frăția. Au dreptate condiți focii că mulți ia noi, nu scie „nici a se respecta, nici a respecta pe slțit;“ tocmai însă pentru că scie de multă ca suntemă bântuiți d’ecesta mare rec, tocmai pentru că sciö ca, în mijlocur ă stătoră frământări, simțului onestității a primită necontenită lovituri, ceea ce a facutü ca libertatea și dreptatea se nu mai dă sacre și respectate de cei carii îndresnescu 2 se servi de ele „pentru a lovi naționalitatea română și tropusă românii,nu trebuea őre se ié raesuri prealabile, pentru ca se nu mai potă acei inimici ai națiunii se spionteze intențiunile cele bune, și se facă a se crede în întru și’n afară că uă adunare convocată cu scopö „d’a consolida naționalitatea și tronura Română“ avea de scope a surpa și ironă și națiune? Dumnelorö sciű că de fése luni se publică în Iași unul ismiü care are în fruntea sea separatis mului; Dumnélorö scie că de doui ori pe septemână acelă țliariu atacă pe faclă și cu cea mai mare violință și Unirea, și Constituțiunea și chiaru sacra persóna a Domnitorului; Dumnélorö soiű c’activ t^iarie, provocă, în termenii cei mir ageri, ura între români, că propagă cele mai mari și mai învederate neadevăruri și c’a mersă pri’a numi pe cei cari facă unu resbelu smilü, spre a aduce desinirea, eroi, martiri, și pe cei cari susțină unirea, naționalitatea și hoDuri, bandiți, ucigași, șei. Cumu daru, dumnélore, cari vorO unirea, consolidarea naționalității ș’a tronului, au tăcută în tirapă de șase lune și n’vu protestată contra celoru ce propagă acelă gliabă în numele „tutoră adevsrețdoră Moldoveni?“ Cumu, bărbți politiei, bărbați inteligenți ca cupscriitorii adresei de convocare la Roman, n’am înțelesă, că, convocândă acea întrunire, mai nainte d’a fi demicită, prin foi publice chiar prin întruniri publice, cele pro și legate de flcc trială Moldova, mai munte d’a fi protestată contra acelei propunsate antintonale, întrunirea de la Borasu va fi firesce splontată de inimici, mai cu torae în afară, și chiaru bănuită de mulți, și de fórte mulți privită cu temere? Cine în scicvire cunoscea scopul ă iei, mai nainte de adresa ce aui binevoitű a ne trimite acumă oporați convocatori și acestei întruniri? Curm, acești înțelegipți bărbți voiai, pretindeau ca éra se sole scopulă dumne Iore, cánde, precumi- ve^ tráme , [hrotestările arătoru onorabilă deputați și senatori, probeza că însuși n’au înțelesut-o, ■ c ă ei înșir n’au sclutu c’acésta Adunare n’avea altă scopö de cătă totó acelui ce-ö avea și întrunirea din salonulű ministeriului din întru? Ș dană colegă dumnelor, n’am înțeles0, dacă ministrulă die întru n’a ’nțesă, cumöare se mai înțelege publiculă, și cumă se mai înțolegă străinii? Și ore nu era bine, din tóte ponturile de vedere, se convoce la acea Adunare și pe deputații da din pace dt Mticova, cari au dovedită c’aă avută an aceleași dorinți ca și dumntelore ș pentru România întregă ? Și nu era bine, din mai multe punturi de vedere, a convoca și pe d. ministru di interne, ca se s’arite prin faptă „ei întrunirea de la Romanii nu este uă ideiă nouă, și car’are altă scopű de cătă a aduce uă înțelegere între deputați de dincole de Milcovic, pe turâmulu intereselor, bine înțelese, grupți și susținuți de câtră colegii lor din România de dincolo de MilcovO. Ș’acea înțelegere nu se putea face bine da câtă fuindă întruniți deputații din tóte părțile României. Deputații de dincolo de Milcovă, vină necontenită in Bucuresci; de ce, cel d’aici se nu vie și ei vădată la Romsne? Ș'apoi simplulă faptă d’a fi convocați er fi ridicată orice umbră de bănuială și nimeni, nici în întru aici in afară n’ar fi mai putută splenta uă bună intențiune. Sperame însă c’acesta greșială ne va servi la toți de învățământă și că ’o viitorii vomă soi se mergemă dreptă la ținta cea dreptă și românéscâ ce urmărimă cu toții, și la care, întruniți în curende, vor na sjunge. Amm vorbită în No. trecută despre splentirea casei de asigurare din Bucuresci, numită „Azienda asiculatrice din Trieste.“ Recomandămu guvernului unării cu ală d-lui Io.n Lerescu, în acestă privință ce să publicâm fi mai la vale, și credem că consiiiulă de Miniștri se va ocupa la curêndu și fórte seriosu d’acestă cestiune, spre a face se fină în adevĕre asigurați de soloafarea caselor străine. Lungi deprindere a scbvieî ne a facute se nu mai înțelegemă libertatea și mai cu semn a opratiei. Gândi suntemu suptă bicie, simfima ustarimea ș’atunci ceremă libertatea, îndată însă ce o dobândime, ca foștii robi liberați la 1848, nu mai scimă ce se facemă și ne íntorcemu ochii curândă spre vechiul jugű, spre vechiule biciö. Astafeíü acuma vedemü pe cei mai mulți, spărțindu-se da libertate și cere cdi din nou una stepánü, une jugQ une bicie. 1 Sunemű demoralis?țî, sunteme nenvățați, și nu poți Lee pe Romănă a respecta legile fără bicie. Așa a ^pune cei mai mulți, asta chiară facă mulți : funcționari din cei vechi, și val! Mu!! și din cei noui, căci aceștia au foști crescuțî de cei 3—alți. Sumtemă corupți, suntemö ne ’n- 1 vet !, Și P’íi administra cu i’bertatea Presei. Trebue s’avemă liber duru guvernule, une guvernă pâ irintescă, trebue se vegheze asupra libertații ca se na devie licență. Asta■ fetii vorbescă cei mici mu 1i la noi , astur dă vorbescă dintre unii juni, ci 2r, de 50 de ani. Astafele vorbime odinióra și foști privileghi ."ți. Nu trebue, (i ci) aces domni, cu site cuvinte, nu trebue și , intrăm în apă pînă nu vom învăț. se ’íiotáme. In deșiertă le spune cuneva că sclavia nu puta se ve de: î educațiune de omeni liberî, în deșierii le arați că dacă suntem, ne ’urâți , corupți, dmk nu respectăm, nici le , mie, nici pe noi înșine, nici pe semenii noștril, educațumea acesta o da sermă despotismului, lipsei de libertate. Tóte aceste suntü de prisosöa Românii ceră pe d’uă parte funcțiile publice și pe d’alis, „uu mână de seră, niune despote. Constatamü din noă pentru 31^, educaț URsa ce da despoíis 3 mule și recomandamă epistola ce ntrămite M. Manolescu, și care o publicăm e mai la vale căci respunde în treoâti ăa celoră cari suspină după bicice lașî, 1867 Iuliu 9. D le Fie daclore alá tfiarului ROMĂNULU. Pe la finitaiu junei lui Martie alS a*nului presantă în urma votului, prin care se respingea proiectulu guvernului votată de Cameră, pentru transferarea curtei de casațiune la Iași, domnii senatori și deputați ai părței Rorasnnei de dinedre de Milcov. Ingrijați de impresiona» ce sens respingere putea se facă asupra spiritelor» colegiei oră electorala ea representa», hotărîră mai nainte de a reintra pe la căminele lore, de a se înțelege în scopul de a înlătura consecințele ce negreșitii nu puteau lipsi a se arăta din a nedrepta sau revoltare interpretare a respingere!. Tototădată iu toții, și însuși ministerulu, recunoscură că, f tăți în facia votului emisă de Senat, cătu și în facia legitimii orii așteptări aia menționatei părți a României, ce cereau a fi satisfăcute pe cătă era putinciosu, și în acordu cu basile constitutive ale întregei Românie, era urgentă a se adopta o linie de purtare care compucina în viitoru, se garante de intereselor representate că seriosä recurs jare și dezvoltare. Insuflați de asemine intențiunî, căți din domnii servitori și deputați se aflau pe acele timp și încă in Bucuresci se întruniră la ministerul de interne, și acolo discutănd îi în chipă contradictoriu (fie ne permisa a ne servi de acestă espresiune juridică), cu întregului consiliu de miniștri, diferite măsuri fură propuse de către oă parte și de către alta. Resultatul și întrunirea fa. Ministerul a dăndut asigurarea că va îndrepta uă deosebită idențiune și solicitudine asupra intereselorö părței din România de dincace de Milcov, și reprezentanții luară asupra sorii de a face totitlu pentru a facilita ministerului, îndeplinirea promisiuneioru sale. Oă altă întrunire avu socii la domnulu Nicu Ceaur Aslan; la acea ocasiune Se recunoscu necesitatea a se formula unu programă. Era evidenții că represientațunea națională strigăndu la finitulâ lunge! séle sesiuni, nu era su sfânită, de resuatŭ fetele ca dobândise pentru țară; era de asemine tota atătă de evidentă că nu putea se se ospite, și în viitorii, la reînoirea urorii sfesiinea resultate, fără a atrage asupra sa, în tote dreptatea, învinovățirea de indeferentismă pentru interesele ce represintă. Le zierU a doua întrunire, diferite proposițiuni fură făcute, considerăndfi însă că mare parte din representacții chemați de ocupațiunele foră agiicole, plecaseră pe la locuințele loră, se decid?, a se ține 00 alta întrunire, în vre 0110 orase ai României de din côlo de Milcov, la cere, în timpui mai oportună, se potă îea parte cătri mai mulți din ei. Conformă cu scep decisiune, invitațiunea, cu prătaria locului de întrunire, „Roman”, s’a espednnta în dilele tre cute pe la toți domnii representanți. Acum și care este și care singură partea scopului acelei întruniri ? Aică , fpirea unei programe, basate pe trebuințele adevărate ale părței României de dincolo de Milcov, și pe necesitatea a sa pune uămănă seriosa Sa satisfacerea acelor trebuinți.