Romanulu, iulie 1867 (Anul 11)

1867-07-15

ANDLU ALU UI­SPRE­ZE CELE VO­RESCE ȘI VEI PUTI! Gap. Bist. Pe ....................................Ici 128 — 152 Pe șos­iunî..................... » 64 — 76 P­e trei l­­nî..................... » 32 — 35 Pe un lună...................... » 11 — — Und esemplară 24 par. Pentru Parisű pe trimestru nr. 20 Pentru Austria..................fior. 10 v. a. Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde. — Redactorii respundetorii Eu­geniu Capada. SAMBATA 15 IULIE 1987. LUMmEZA­TE ȘI VEI­TI Abonamen­tele în Bucuresci Pasagiuhä Romănu No. 1. — In districte la cores­­pondinții diariuluî și prin poștă. La Pa­ris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’an­cierine Com­medie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu RVIONCIUBILE Linia de 30 litere........................1 lon. Insersiunî si reclame, linia........ 5­­ DEPEȘTE TELEGRAFICE. (Servițiulu privatu alu Monitoriului)• HANOVRA, 22 Iuliu.— Ex-regina va părăsi mâne castelului de la Marienburg, lingă Hanovra, ca să se ducă a se întîlni cu Ex-regele la Viena PARIS, 22 Iuliű.— Ioipărătors a alecatu erî în Englitera. Regele Bavarez a sosită era séra. AL MINISTII­AȚIUNE A, PASAGIULU SOMAND Ne­i. SEDACTIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. Bucuresci­­\ Cuptor! Afirma ca D. Candiano s’a liberată de la srestă și este condușui la frun­­tariele nóstre. Uă altă depeștă ce primimu România de peste Carpați, cu data din de em­, ifice: „Negociatoruiu Nicolae Steriu a fostu arestații în Turda totu ca daco­romănistă; elă fu însă liberatu d’ua camdată pe chezeșia. Cercetările­­ curgă.“ Ne facemu datoria se mai atrăgemă atențiunea guvernului austriacă asupra procedărilor. Maghiaritorü. Ne facemu datoria se’la mai rugă­mu cu din­a di­n sulă a cerceta bine spre a s’a­simu­­ra că din tóte națiunile cari compună im­­periulu, Românii singuri, de­și totű­de­­una cei mai loviți, au dovedite prin fapte că nu voru s’aducă nici uni­rea imperiului, că nu ceru de cât și drep­tatea și respectulu drepturilon’i celora mai naturale și mai sacre. Guvernul­ austriacă n’a voitu nici vădată se țin sema de purtarea Romăniloră; din con­tra, cu călii i-a veflutu mai buni, mici îndelungit răbdători, cu atâta i-a ne­­socotito și i-a lovita mai tare, ș’a mersă âncă pîn’a da domnia ssolută asupra lor, celorö cari făceau sco­­mota mai mare și aduceau asupra Im­periului felurite rele și pericle. Se bage daru bine de séma guvernulu Austriaco, că prin asemene procedări, ostenesce ori ce răbdare, ba încă pro­­vocă desperarea, se bage bine de sónă Că prin procedările séle face să pro­­paginză perniciósa, că adică, guver­nulü imperiale ascultă pe cei cari ilu lovescu și lovesce pe cei cari au su­ferită forta și timpii îndelungații, pen­tru c’au credeta în inteligența și ’n­dreptatea guvernului imperiale, se bage bine de cému a nu lăsa pe M­ghiari se persecute pe Romăni suptă pro­­teste de Dico-Homăniă, căci, prin a­­semene loviri, era se t­ioemă propa­­gante, avendű ânca a lupta in reali­tate cu propagantele panslaviste, potă provoca și ideie și lupte alți cui­ora capela nimeni n­u­ lü póte prevede. Presa francese, revine pe totu a ji­ua la adevĕre, și acumă ca toto deuna, începe a susțin­e adeveruri in genere, și România în parte. E a ce sene, anulă La France, (18 Iulie) cere este unula din cele mai însemnate or­gane ale guvernului francesc. „Prin corespondințeia ce amu primită acuma de curăndu de la Jassy și B­u­curesci, scimn că principele Carol sfîr­șeasco consolidarea s­a în România. Cu tóte că limbaginta onoră (paria străine a putută face a se crede că Moldova era într’n­ă stare de agitare neconte­nită, noi putem fi destainți tote vaiete­le îngrijitore cari să circulată asupra acestui subiectu. Principele Carol care voiesce se visiteze prin elü însuși tóte părțile nouei lui țere, după uâ scurtă ședere în Iassy, a visRota semnă toți munții Moldovei de sasü. „In acesta raietorie, ci și ’n escur­­pin iile preceding, principele a voită se voiță totă, se esamineze totú c’aprope, informăndu se denevoiele țeraniioră­ș interesându-se de tóte costiupiia ce’i atingă. .,Ia tóté orașieîe prin cari­a trecută, Alteția Sea a fosta primiții eu den­ons­trărî întasrasta. La Porohoisi la Fălti­ceni, la Piatra, poporațîunea israelită s’a­ssociate la aceste demonstrări. E­­vreii au voită se grije că aspirau la dreptul» de cetâțiani și că cea mai mare parte dintre dînșii primim­­ de mai nainte sarcinile și datorieie cetățiani­­lorfi — (Rîgaud.)44 Ei ce <Ilice țbariciO Epoca de la 15 Iuliu: „S’a vorbit» multă de agitări în Ro­­mănia și le-amu semnalată și noi, după foile străine. Uâ corespondintiă pe care o privaima d’a ttreptiiö din Bucuresci și care vine de la u o personă bina pusă pentru a cunosce pa deplina spiritele , desminte acele aserțiuni. Etă, pentru mai bună lămurire, analisa scrisórei la care facemu alusiune. ,,Eu este du câtă­­ partitolă rusese și care se'ncerc si a adita tulburări în acesta­­ era ca și’o tot'î Oriintele. Negăsind­ i­resineta în poporațiuni, încurcată în acțiunea sea de guvernulti actuale ro­mână, acestă partitu cere concurs«!» presei străine pentru a’și ajunge la scopu. Și, pe cănd și acolo se facă încercări spre a se atinge corda simțământului re­­ligiosă a poporațiunilară Romane. Șt­­iindu-se a face se se crudă că prin­cipele Carolá iucrdză cu Francia pen­tru converti țara la catolicism­e, în co­­respondințele ce se trimite­ în străină­tate, în Francis mas cu stimă, se facă mari silințe pentru a provoca neîncre­derea în guvernul« de la Bucuresci. „Carola I și ministeriul- seu sunt» presintați ca ostili politic­i franceze, și devotați ideielor și prusiane. Noi cu­­noscemü partitul fi actualmente !n pu­tere, și scrină că elfi este în Or­inte represintentele ideielorii democratice și franceze. Principale Caroll s’a suită pe tronulă României prin sprijinui­ Fran­ciei, mai cu stimaă, și elă a primită de la națiunea rot­ăn­ă misiunea d’a face din România Francia­­ Mintalul. Din diua In care s primită corona, elă a devenită Romănii; el?j n’are și nu póte avea alte simpatii de cătă acele ale națiunei ce domnesce: „Afară d’acésta, principele are iubire poporului pentru dînsu, a acelui popor a>u Bucuresc îlorâ­nași cu semeani­­țial minte france­ză de idrie și care nu dă lesne inima iui principelorfi, și care este unu faptă ce nu se mai­ poste nega, și pe care cnintă Oposițiuni­a Uu con­stată­­n diariete adie. Acesta faptă este că garanție pentru Francia, că desmin­ți­re aserțiunilor si pârlitului rusescö só austr­ac Presa france­ză, se urau ca toto­dea­­oa, cunosce mai bina țara, cunosce a­deveruri și luptă spre a des­îrpi din țeră străinismuu­l, fiă rusesce, fiă so s­­triacu, ce unde fore, ceri se publică în limba romăna, se silesco, seumn ca și ’n trecute, sĕ-íu propage, se-­ț plănteze. S­imți că încercarea spre, deșiartă ia trecute, este ti cum ft de ricü numai seu de plânsă ; sorai că cu polii plant .. cea-a eo páméanulü resping? nocott­teoita; daru cníZsráma câ este bine a­sista că provocarea la zeu a venit to­tu deuna din întru și că acum­ü ca toto d’auna, Francia numai și impe­­ratoriile Napoleon ne au susținută, și iei, și Lui datoruici totu. Primirame sib, prin poștă cu re­­cepție, uă Adresă, cu dada 9 iuliü, sub­scrisă de dol. N. Glaor Aslan,­­Colonel G. Sturzi, șcî., pe cari, conformu ce­rerii ca ni se face să reproducemŭ­ mai la vale. Mulțămin­ă acestora onorați depu­tați de espiscurile ce dau,­­se ne per­mită a se arîta mulțămiri la nostri în­­tr’unu moda mai positilă, spuindu-le adică opiniunea nóstra ca cea m­ai deplină frăția. Au drept­a­te condiți focii că mulți ia noi, nu scie „nici a se respecta, nici a respecta pe slțit;“ tocmai însă pen­­tru că scie de multă ca suntemă bântuiți d’ecesta mare rec, tocmai pentru că sciö ca, în mij­locur ă stătoră fr­ăm­ân­­tări, simțului onestității a primită ne­contenită lovituri, cee­a ce a facutü ca libertatea și dreptatea se nu mai dă sacre și respectate de cei carii în­­dresnescu 2 se servi de ele „pentru a lovi naționalitatea română și tro­­pusă românii,nu trebuea őre se ié raesuri prealabile, pentru ca se nu mai potă acei inimici ai națiunii se spion­­teze intențiunile cele bune, și se facă a se crede în întru și’n afară că uă adunare convocată cu scopö „d’a con­solida naționalitatea și tronura Ro­mână“ avea de scope a surpa și ironă și națiune? Dumnelorö sciű că de fése luni se publică în Iași unu­l ismiü care are în fruntea sea separatis mului; Dumnélorö scie că de doui ori pe septemână a­­celă țliariu atacă pe faclă și cu cea mai mare violință și Unirea, și Cons­­tituțiunea și chiaru sacra persóna a Domnitorului; Dumnélorö soiű c’activ t^iarie, provocă, în termenii cei m­ir ageri, ura între români, că propagă cele mai mari și mai învederate nea­devăruri și c’a mersă pri’a numi pe cei cari facă unu resbelu sm­ilü, spre a aduce desinirea, eroi, martiri, și pe cei cari susțină unirea, naționalitatea și h­oDuri, bandiți, ucigași, șei. Cumu daru, dumnélore, cari vorO unirea, consolidarea naționalității ș’a tronului, au­ tăcută în tirapă de șase lune și n’vu protestată contra celoru ce propagă acelă gliab­ă în numele „tutoră adevsrețdoră Moldoveni?“ Cumu, bărb­ți politiei, bărbați in­­teligenți ca cupscriitorii adresei de con­vocare la Roman, n’am înțelesă, că, convocândă acea întrunire, mai nainte d’a fi demicită, prin foi publice chiar­ prin întruniri publice, cele pro și legate de flcc trială Moldova, mai munte d’a fi protestată contra acelei propu­nsate antin­tonale, întrunirea de la Borasu va fi firesce splontată de ini­mici, mai cu torae în afară, și chiaru bănuită de mulți, și de fórte mulți privită cu temere? Cine în scicvire cunoscea scopul ă iei, m­ai nainte de adresa ce aui bine­voitű a ne trimite acumă oporați con­vocatori și acestei întruniri? Curm­, acești înțelegipți bărb­ți voiai­, pretin­deau ca­­ éra se sole scopulă dumne Iore, cánde, precumi- ve^ tráme , [hro­testările arătoru onorabilă deputați și se­natori, probeza că însuși n’au înțelesut-o, ■ c ă ei înșir n’au sclutu c’ac­ésta Adu­nare n’avea altă scopö de cătă totó acelu­i ce-­ö avea și întrunirea din salonulű ministeriului din întru? Ș dană colegă dumnelor, n’am înțeles0, dacă ministrulă die întru n’a ’nțesă, cumö­are se m­ai înțelege publiculă, și cumă se mai înțolegă străinii? Și ore nu era bine, din tóte pon­turile de vedere, se convoce la acea Adunare și pe deputații da din pace dt Mticova, cari au dovedită c’aă avută an acelea­și dorinți ca și dumntelore ș pentru România întregă ? Și nu era bine, din mai multe punturi de ve­dere, a convoca și pe d. ministru di interne, ca se s’arite prin faptă „ei întrunirea de la Romanii nu este uă ideiă nouă, și ca­r’are altă scopű de cătă a aduce uă înțelegere între de­putați de dincole de Milcovic, pe tu­­râm­ulu intereselor, bine înțelese, gru­­p­­ți și susținuți de câtră colegii lor­ din România de dincolo de MilcovO. Ș’acea înțelegere nu se putea face bine da câtă fuindă întruniți deputații din tóte părțile României. Deputații de dincolo de Milcovă, vină necontenită in Bucuresci; de ce, cel d’aici se nu vie și ei vădată la Romsne? Ș'apoi simplulă faptă d’a fi convocați er fi ridicată ori­ce umbră de bănuială și nimeni, nici în întru aici in afară n’ar fi mai putută splenta uă bună intențiune. Sperame însă c’a­cesta greșială ne va servi la toți de învățământă și că ’o viitorii­ vomă soi se mergemă dreptă la ținta cea dreptă și românéscâ ce urmărimă cu toții, și la care, întruniți în curende, vor na sjunge. Am­m vorbită în No. trecută despre splentirea casei de asigurare din Bu­curesci, numită „Azienda asiculatrice din Trieste.“ Recomandă­mu guvernului ună­­r­ii c­u ală d-lui Io.n Lerescu, în acestă privință ce­ să publicâm fi mai la vale, și credem­ că consiiiulă de Miniștri se va ocupa la curêndu și fórte se­­riosu d’acestă cestiune, spre a face se fi­nă în adevĕre asigurați de soloa­­farea caselo­r străine. Lungi deprindere a scbvieî ne a facute se nu mai înțelegemă liberta­tea și mai cu semn a o­pratiei. Gândi­ suntemu suptă bicie, simfima ustarimea ș’atunci ceremă libertatea, în­dată însă ce o dobândime, ca foștii robi liberați la 1848, nu mai scimă ce se facemă și ne íntorcemu ochii curândă spre vechiul­ jugű, spre ve­­chiule biciö. Asta­feíü acuma vedemü pe cei mai mulți, spărțindu-se da libertate și ce­re cd­i din nou una stepánü, une jugQ une bicie. 1 Sunemű demoralis?țî, sunteme ne­­nvățați, și nu poți Lee pe Romănă a respecta legile fără bicie. Așa a ^pune cei mai mulți, asta chiară facă mulți : funcționari din cei vechi, și val! Mu!! și din cei noui, căci aceștia au foști crescuțî de cei­ 3—alți. Sumtemă corupți, suntemö ne ’n- 1 vet !­, Și P’íi administra cu­­ i­­’­bertatea Presei. Trebue s’avemă liber duru guvernule, une guvernă pâ­ i­rintescă, tre­bue se vegh­eze asupra li­­­­bertații ca se na devie licență. A­sta­­■ fetii vorbescă cei mici mu 1­­­i la noi­ , astur dă vorbescă dintre unii juni, ci 2r, de 50 de ani. Asta­fele vorbime odinióra și foști privileghi ."ți. Nu trebue, (i ci) aces­ domni, cu site cuvinte, nu trebue și , intrăm­ în apă pînă nu vom­ învăț. se ’íiotáme. In deșiertă le spune cu­­­­ne­va că sclavia nu puta se ve de: î educațiune de omeni liberî, în deșierii le arați că dacă suntem, ne ’urâț­i­ , corupți, dmk nu respectăm, nici le , mie, nici pe noi înși­ne, nici pe se­­­­menii noștril, educațumea acesta o da sermă despotismului, lipsei de liber­­­tate. Tóte aceste suntü de prisosö­a Românii ceră pe d’uă parte funcțiil­e publice și pe d’alis, „uu mână de seră, ni­une despote. Constatamü din noă pen­­­tru 31^­, educaț­ URsa ce da despoíis 3 mule și recomandamă epistola ce n­­­trămite M. Manolescu, și care o publicăm e mai la vale căci respunde în treoâti ăa celoră cari suspină după bicic­­e­ lașî, 1867 Iuliu 9. D le Fie daclore alá tfiarului ROMĂNULU. Pe la finitaiu junei lui Martie alS a*­nului presantă în urma votului, prin care se respingea proiectulu guvernu­lui votată de Cameră, pentru transfe­rarea curtei de casațiune la Iași, dom­nii senatori și deputați ai părței Ro­­rasnnei de dinedre de Milcov. Ingrijați de impresiona» ce sens respingere pu­tea se facă asupra spiritelor» colegie­­i oră electorala ea representa», hotă­­rîră mai nainte de a reintra pe la căminele lore, de a se înțelege în scopul de a înlătura consecințele ce negreșitii nu puteau lipsi a se arăta din a ne­­drepta sau re­­­voltare interpretare a respingere!. Toto­tădată i­u toții, și însuși m­­ini­­sterulu, recunoscură că, f tăți în facia votului emisă de Senat­, cătu și în facia legitimii orii așteptări aia menționatei părți a României, ce cereau a fi satis­făcute pe cătă era putinciosu, și în a­­cordu cu basile constitutive ale între­­gei Românie, era urgentă a se adopta o linie de purtare care com­­pucina în viitoru, se garante de intereselor­ re­­presentate că seriosä recurs­ jare și dez­­voltare. Insuflați de asem­ine intențiunî, căți din domnii servitori și deputați se a­­flau pe acele timp și încă in Bucuresci se întruniră la ministerul­ de interne, și acolo discutănd îi în chipă contradic­toriu­ (fie­ ne permisa a ne servi de a­­cestă espresiune juridică), cu întregului consiliu de miniștri, diferite măsuri fură propuse de către oă parte și de că­tre alta. Resultatul și întrunirea fa. Ministerul a dăndut asigurarea că va îndrepta uă de­osebită id­ențiune și solicitudine asupra intereselorö părței din România de din­­cace de Milcov, și reprezentanții luară asupra sorii de a face totitlu pentru a­­ facilita minister­ului, îndeplinirea pro­­misiuneioru sale. Oă altă întrunire avu socii la dom­­nulu Nicu Ceaur Aslan; la acea oca­­siune Se recunoscu necesitatea a se formula unu programă. Era evidenții că represientaț­unea na­țională strigăndu la finitulâ lunge! séle sesiuni, nu era su­­ sfânită, de resuatŭ fetele ca dobândise pentru țară; era de asemine tota atătă de evidentă că nu putea se se ospite, și în viitorii, la re­­înoirea urorii sfesiinea resultate, fără a atrage asupra sa, în tote dreptatea, învinovățirea de indeferentismă pentru interesele ce represintă. Le zi­erU a doua întrunire, diferite proposițiuni fură făcute, considerăndfi însă că mare parte din representacții chemați de ocupațiunele foră agiicole, plecaseră pe la locuințele loră, se de­cid?, a se ține 00 alta întrunire, în vre 0110 orase a­­i României de din­ côl­o de Milcov, la cere, în timpui mai oportună, se potă îea parte cătri mai mulți din ei. Conformă cu scep decisiune, invita­­țiunea, cu prătaria locului de întrunire,­­ „Roman”, s’a espednnta în dilele tre­­­ cute pe la toți domnii representanți. Acum și care este și care singură par­tea­­ scopului acelei întruniri ? Aică­ , fpirea unei programe, basate pe tre­buințele adevărate ale părței Rom­â­­­­niei de dincolo de Milcov, și pe ne­cesitatea a sa pune uă­mănă seriosa Sa satisfacerea acelor­ trebuinți.

Next