Romanulu, ianuarie 1868 (Anul 12)

1868-01-22

66 HOMANTISt­ 23 t ANITA Bill 1868. se promitemü a urma, nu póte fi înțelesă de cătă toleranța. CătO despre ingerința ce se dice că s’a făcuta la alegeri, e tréba nóstru se luamü mesurî și se remediema prin dreptulu de i­­nițiativă și de interpelare ce­ lu are Camera. A­dice com­isi nei se se tragă, să-șî amen­­dese adresa ar­ fi să-î invalidămă lucrarea, și să-î arătămă neîncredere. Câtă pentru clausa finală acesta va să dică să dorimű a ne alătura de civilisațiunea latină, mai mulții de câta d’a ori­căriî alte vițe europene. Câtă pentru limbă că o găsescîi destulă de corectă, căcî cine-mi garantă mie adăn­­ca schință gramaticală a d-lui Lazărescu, dar intențiunea D-lor tmî pare că e­a face mai multă uă adresă incriminatore de­câtă de politeță. D. Lupașcu. Adresa la tronă in Anglia a avut­ mai multe schimbări și modificări, după diverse împrejurări. La noi se se fa­că potrivită cu împrejurările și cu trebuin­țele nóstre. Noi dată lăsândă d’o parte de­osebitele moduri francese și englese, și con­­formându-ne cu starea anormală a nóstru, și cu cestiunile ardințî din mesagiu, adresa nóstru se respundă la tóte căcî al­ta­fel ă nu e potrivită. puncte cuvântă Găsescă dară necesară a res­­ta cuvântu la cele disc in mesagiă. Protestă contra comisiunea că a a­­doptată ca faptă îndeplinită acuzările de ne­­tolerență ce ni se face în afară. D. A. Lahovari, fi­ce că proiect­uli­ de respunsă la mesagiulu Tronului e nepotrivit cu nici una din ambele sisteme sunt­ două feluri de adrese: una anglă și alta franceză. Una care ia și discută tóte cestiunele politice și sociale, una câte una, și cea altă e mai sim­plă, nu e decâtă uă adresă respectisä de politeță, de curtenie, care constată simțimin­­tele de devotamentă către zronu. Sa luama dice sau una sau alta. Respunsulă comisiu­nea nu corespunde la nici una din două. Elă­ară fi ună actă de politeță, dară citită cu băgare de semn vedemii că conține afirmări la care nu putem­ să ne asociemă. Vomă propune dar suprimarea a două pasaje prea colorate. In aceste condițiuni vomă fi și noî cu a­­dresa, vomă avea ună votă mai unanimă, care va fi espresiunea devotamentului nostru către Domnitori­. Daca ară trebui se facemă un respuns d in care se se atingă cestiunele din mesagiă, atunci se vorbim­ de tóte cestiunele, și fie­care vomă avea a discuta și a da votulă nostru de încredere sau de blamă guvernului. Daca vreți uă adresă de curtenie, atunci să scotema pasagere care dă umu bilă de indemnitate guvernului pentru trecută și viitor. Propune luarea in discuțiune a adresei și desbaterea pe paragrafe. D. P. Suciu, fiice că n’a luată cuven­­tură a vorbi despre dreptulă Cameri în fața ministerului, nici ca­ se combată adresa, ci ca se se pronunțe că ideia dominantă a a­­dresei corespunde cu dorința tuturoru d-loră deputați ce au vorbită mai na­inte. Adre­sa e făcută cu scopii de curtenie, daru că suntă frase care au nemulțumită pe mulți, dintre care și d-luî­dice aseminea că e nemulțumit de redacțiunea adresei. Părerea’ sea e ca în adresă se se cuprin­dă espresiunea devotamentului Cameri către Domnitor­, dară totă de uă dată se se afir­me înaintea Domnitorului, că persecuțiunea contra israeliților­ n’a esistată și nu esistă, ci că numai streinii inehticiî noștri strigă că noî îi persecutămă. Fără acesta d-luî dice că va propune la locul ă loră amendamente. D. Vomovu, fi­ce că Camera nu are i­­deia de a parafrasa mesagiulu, căci miniș­­trilorü, care suntă totă d’auna în Cameră, le póte cere socoteli. Prin urm­are adresa trebue făcută în modulă englesă. Dacă discuțiunea n’ar fi avută locu, daca comisiunea s’ar fi mărginit în acelu sistem. Adresa conține căte-va frase, la care comi­­siunea s’a gândită bine, căndu­ie-a­­­usă în respinsă. Printr’ănsa se lasă a se înțelege că represented­unea națională înțelege și pre­vede că constituțiunea se va înlătura­ și des­ființa. Adresele englese, are pe lângă inten­țiunea unei politețe, și pe acea­a a unu­i actă politică. Terra intrigă scie că persecuțiuni religiose mau fostă și nu suntă, și mesa­giulu n’avea trebuință sa ne asigure pe noî de acesta. Trebue dară ca și noi se afirmămă și se arezămă Europei, că nu e adeverit că există­­ persecuțiunî religiose. Comisiunea ma făcută j­uă adresă englesă pentru că ea se ocupă­ modulă generală de tóte cestiunile și proiec­tele anunțate în mesagiu, condü­c ia tema, en­glese nu se ocupă nicî chiară in modă­ generală. Se nu uitămă că nu suntem­ în po­­­­sițiunea politică a francesiloră și englesiloră.­ Combate apoi din puntură de vedere gra­­maticală, stilul­ adresei. D. M. Cogâlnicianu. Regretă că n’a pu­tută din causă de bóla a face parte din co­­­misiune, căcî crede d-lum că ar fi putută în­­­lătura unele fiare ce potu aduce discuțiuni aprinse, apoi revnindă la cestiune, dice. Vâ aduceți aminte de scrisorea Mariei-Séle, înaintea alegerilor­ anului trecută. Printrănsa se dicea că Domnitoriulă voiesce se cunoscu , liberă păsurile țĕriî. Atunci vedendu desba­­terile iscate la discuțiunea adresei, timpul ă prețiosă ce se perdea, ne am unită cu toțiî și mam făcută altă adresa de cătă de­uă felicitare de respectă și devotamentă. Astă­­zî putem asemenea se ne întrunimă, fiindă că nu s’a petrecută nimică inspăimăntătură. Se venimă dară și acumă se facemă ca în anul­ trecută. Ruga apoi arătă pe comi­­siune cată și pe guvernă a ne pune în a­­cea­așî posițiune a anului trecută, adică a adresată Domnitoriuluî numai felicitări de de­vot,amentű și de respectă. Bagă pe ministeriu se se descipline ma­joritatea și se ștârgă numai două frase, na­țiunea nu va uita că împrejurări grele etc. și unii anii și jumătate de o sin­ceră funcționare a regimelui constituțio­nală etc. Care suntă împrejurările grave? intreba d-lui, și de ce se dice numai ună unu și jumătate, și nu se­­ fa­ce um­­ană ,și noué luni ? (D. C. A. Rosetti Primimă și noue luni) Nu primescu eu, urm­ezu d. Cogâlnicianu, cătă pentru Moldova eu nu vedă îmbunătă­țire, de cătă ce era înainte: sărăcie, mise­­rie și jidani.— Daca vomă dice așa atunci nu vomă avea de cătă se aducemă cloșca de aură de la Paris ca s’o transformămă în monumente. Politica de înpăcare și de re­conciliere e singurulu mițfilocă de a întări dinastia nostra pe tronă. ne D. Apostoliam, fiice că nu trebue se preocupămă de sistema francesă sau englesă. Mesagiu nu ne dă o expunere a si­­tuațiunei politice a țereî, și noi pe lângă încredințarea devotamentului nostru se res­­pundemu cu o ideie analogă, de suntă în mesagiă idei analoge, sau în parte la fie­care ideie de nu suntă idei analoge. In proiectul a­dresă suntă două cursuri de idei și trebue se respundemă la amândouă. Forma adresei nu e complectă, căci ea a­rată locu la di­ferite interpretații, și cestiunea de formă se póte înlătura, spre a ajunge la o unanimi­­tate cum­ suntă unanime și simțimentele nóstre de respectă și devotamentă către Tronă. Căndu stremoșii noștri au prohibită gea­miile, în țară nuau făcută acesta din neto­­lerență religiósă, ci ca micrlocă de conser­vare națională. Comisiunea clară se primescă amendamentele ce s’ar presinta, se se retragă in secțiune și speră că astă­ feră se va putea obține unanimitate la votarea adresei. [). Chițu raportorii, arată, că comisiunea n’a căutată a imita nici limba giulu înaltă nicî sistemele marilor­ politici ai Angliei, noi, dire d-lui, amu voită a face uă adresă ro­­mănască, suntem­ noul în viața constitu­țională și nu pretindemă a rivalisa cu omenii mari ai altora State, amă căutată insă se concilieze , adresa nóstru cu trebuințele fetii, evitândă discuțiunole trecute ce nau fostă fructu­ase in resultate frum­­ase pentru țară. Dar ori cătă de scurta adresă se fi fostă, cine voia a găsi de disu ce­va întrînsa tată ar fi putută găsi. in adresa, nostră, trebuia saă uă scurtă politeță saă se face mă uă pa­rafrasa a mesagiului. Noî pe lângă felicita­­țiune amu voită a pune și simți minte și do­rințe esprim­ate insă în modă generală. Daca mama­ reușită a mulțumi pe toți, acesta e lucru naturală, și de aceia începen dă discu­­țiunea vomă amenda, vomă respinge saă vomă prii­mi ce va fi bună. Nu priimescă însă în numele comisiunei întregi­i lecții mele de gramatică ce ne dă d-niî Voinov și Lazărescu. Singurii D. Voinov ne a datu uă secțiune de construcțiune a fra­­șelor­, dar d-lum uită că natura limbei ro­mâne, ere ablativiî absoluți, face apelă la D. Laurian și alți profesori a spune că în proiectă nu e greșală de stilu și gramatică. D. Lazărescu, urm­eza d. Chițu, pretinde că răă ama întrebuințată termenul ă constituționalii, în locu de representativu, se spue d-luî de cu­­nosce vre­uă diferință între acești termini. Co­misiunea încă n’a înțelesă ca D. C.ogălnicianu trasa, în împrejurări grele etc. că adică i mulțumesce Domnitorului că ma făcută uă lovire de Stată. Asupra cuvântului de­ unii anii și jumătate etc. putemă pune starea morală, în loc­ de stare generală; de nu ve place nicî acesta, atunci veți pune amen­damentulă d-v. cuma ve va place. Dar noî iarnă credută de datorie a mulțumi Domni­torului că ma cădută în ispită de a înlătura ! Constituțiunea (protestări.) Da, în ispită căcî chiară Christ a fostă tentată și a disu retra­s satana, și tentatori sufită mulți. (Aplause.) Asupra cestiunea israeliților­, vo­ă­dice că comisiunea ma voită a trece peste densa cu ușurință. Ea a voitu numai a fi consecință in redacțiune. Toți simțimii ce suferă Ro­mânia tata de acesta plagă pe care ne va ajuta Dumnezeu s’o inlăturămă ca și pe al­tele. In adresă nu o putemă resolva, ci am fi putută vorbi intrecuta de dânsa, și comisiunea va fi gata a primi amendamen­tele intracésta cestiune. D. Negură, fi­ce că se miră și nu În­țelege cumv­a creț fiutu d. Cogâlnicianu in împăcare. D-lul propune a se admite adre­sa Senatului, afară de cele ce privescă la cestiunea israeliților­, care crede că numai trebue se figure în adresă. La noi,­­fiice d-sea, căndu influința strei­na vrea se pelda ună guvernă filă escită la cestiuni antinaționali, anti-populare, și nu crede oportună a se atinge acumă cestiunea Israeliților. Ună prință ală Servii a găsită ună metodă mai espeditifu și aă curățată țara de gangrena acésta, si facă complimem­tură mea. S’a făcută alusiune la alegeri; că însă gu­vernului și celui actuală și ală d-lu’ Ion Ghica, mamă de clisă de cătă că s’a purtat cu legalitate și nepărtinire; dar că am ob­servată că ori­căndă alegerile se facă de m­ă guvernă din drip­ta scade numerulu deputa­­ților­ stângei, și vice-versa D. Ministru de interne, D. Cogâlnicianu a făcută apelă la guvernă ca se discipline majoritatea: asta este. Insa fiă­care are me­toda mea, ș’a mea este d’a o lăsa se facă în libertate de constiință, cea­a ce ea crede de cuviință. Căndu ne amă adresată la na­țiune ne amă gândită și la Europa, căci de cinoi ani se aruncă asupra națiunei încrimi­nări și calomnie și trebue se spunemü Euro­pei că tóte suntă calomnii. Noi nu <•e­amă gândită cumü va respunde majoritatea căci o credemă destulă de matură. D. Cogâlnicianu singură a dată ideia că luptă­m­u regimne adeverată constituționale adresa trebue se fiă ca cea de asta-ț fii; acesta ideia amă găsitu-o în mai multe spirite și toți sunt­ martori că mam clisă nimenii nici ună cuvânta, am găsită și că că este mai nemerită ca Miniștrii se nu se mai pue ca în trecută la spatele tronului, ci în facia na­țiunii, conformă unui adeverată guvernemântă constituțională și represintativă, și de aceia am adoptă atestă principiă ca celei mai con­stituțională și nemerită. Eu credeamă că cele ce S’a petrecută în Senată în privința adresei se va petrece și aici, dară imam In­­șielată și d. Cogâlnicianu s’a inștelată ca și mine; numai la acela corpii prudinte ș’a a­­vută efectulă iei acésta sistemă; aci discu­­țiunile s’au animată și amă revenită or­i la vechile desbateri. N.amă ved­u­tu în acésta adresă uă justificare a ministeriului de a­­ fii, d’a-și fi ved­utu-o ași fi cerută eu énsu-mi se se modifica. D. Brătianu dice apoi ca ci­­tinda adresa Senatului a admiratu-o ca formă, ca tradițiune a parlamentului englese, căndă însă­­ fin­e, am citită p’a Camerei mî-a săl­tată anima de bucuria căcî am vețiiută unu simpțimântă mai tinerii mai naționale. Și este bine căndu națiunea vorbesce Domnitorelui în fa­­ia Europei, se s’auțilă cuvinte cari suntă simplite, se se spue care suntă simlimintele ce frămentă națiunea Romană și se se scie că ea este unită cu tronul d in acele simpti­­minte. S-a aruncată In afară in contra națiunii destule calomnie, este dară bine, este de trebuință ca națiunea se reduce menușia. Urméndu încă desbaterea pe acesta terăină, d. ministru vine la partea adunăreî unde S’a cerută a se vorbi numai de virtuțile perso­nale ale Domnitoriului, și dice că națiunea iu­­besce pe Domnitorele iei nu numai pentru e’a sacrificată totă spre a veni aci, nu numai pentru virtuțile sale, nicî numai pentru tóte cele­lalte sacrificie și generositățî, dară­i­ă iubesce și ține ai mulțumi mai cu semn fi­­indă că s’a personificată cu 2 principii mari, naționalitatea și libertatea, Hindu că ve­de că elfi s’a convinsă c’ună poporă îne­cată d’atătea națiuni străine numai prin li­bertăți se póte rădica și scie că acelua care lovesce libertățile în România, lovesce esis­­tința iei naționale. Respundend si apoi celorii cari au criticată pasagială unde se mulțămesce Domnitorelui că m împrejurări grele a mă nu­mită liber­tățile publice, d. Ministru aduce aminte cari au fostă acele greutăți, cumü tesaurură golă, femetea, framentari de totă felulü ș’amenința­­rea unei invasiuni și­­ fiice că ori­câta de a­­geră ar fi uă națiune, când o capulă Statului ma fostă sinceră in totű­deuna a găsită mirfiilo că a înlătura libertățile și d’acea­ a se resimte de sinceritatea cu care s’a aplicată regimele constituționale și crede că este bine, că esta că datoria s’o spunemă. D. Cogâlnicianu, dice apoi, a vorbită de împăciuire; ori cătă de pasionată se fiă ci­neva nu credu se pue în bănuială spiritulu de Împăciuire ală guvernului; și celă pucină întențiunile, și d’acea­a este sicuri­ că d. Cogâlnicianu facêndu acela apelă n’a avută în vedere actele guvernului de a­­ fii. In privința propunerii d’a se pune unu paragrafu în cestiunea Israeliților, ministru respunde că nu se opune, și dovadă că nt* s’a opusă nicî la Senată. Ins­ă Comisiunea n’a pusu-o a făcutu-o numai pentru a nu provoca desbateri ale cărora resultată n’ar fi fostă de cătă a se face uă simplă mani­festare. Aducendă aminte cuvintele d-lu’ Negură despre escitările ce făcu străini căndă vară se por dă unu guvernă, fi­ce că nu crede că d-lu’ a vou­ă a face alusiunea la guvernulű actuale; nu se­ă, adaogă, dacă d. Negu­ră este destulă de détrinu pe drumulă po­litică și naționale, ca se fi voită a arunca hănuele asupra ministeriului de ațfiî; d’a voit acesta, apoi națiunea va judeca dacă aprețuirea d-lui este dreptă, și sfârșasce rik­endu că se va uni cu ori­ce afirmare cu tămiă a sim­­țiminteloru naționale, daru nu c’un adresă care se­­ fiică „bine te­amă găsită Măria-Ta".“ (Se închide discuțiunea). Se pune la votă prin bile daca Camera voeace a se declara în permanință și a con­tinua discuția pe articole, și resultatulu este: 115 votanți, 7­7 majoritate, 7­9 albe, contra ă 36 negre. Se citesce ántétulu paragrafu. D. Suciu propune ună amendamentă, suptă curentă că este cunoscută de toți că națiu­nea a respunsă la apelul­ Tronului și prin urmare acestă începută n’are nimică a face cu restul ă fraseî și d’acea­a cere suprimarea ăntereloră cuvinte. Se susține amendamentulă de d. Lateșiu și Georghiu. Se combate de d. Zeucenu, și de d. Ion Brătianu. Se pune la votă cu bile amendamentală d-lui Suciu și se res­pinge cu 68 voturi contra 4­4. Se citesce paragrafulă N­. D. Apostolomu, propune ună amendamentă prin care modifică cu totulă redacțiunea și suprime cuvintele: „Bă nu va uita nici uă dată, etc.“ D. Al. Lahovari propune numai supri­marea aceloră­așî cuvinte, însă mănține re­stul­ paragrafului. Se pună la votă ambele amendamente și sunt­ respinse cu mare majoritate. Se dă citire redacțiuni comisiunii, care a înlocuită frasea: „Măria tea aducîndă pe tro­nul ă României etc.“ Cu urmatoria frase: „Măria tea intru­indă pe tronulă României cu virtuțile glorioșilor­ noștri Domnitori și p’acele a­le iluștrilorü sei părinți, etc.“ Se pune în desbatere paragrafulă ală 3-lea Se pune unu amendamentu de d. Suciu și se respinge. D. Morțumă propune asemenea ună amendamentă dară îlă retrage, în urma adausului făcută de comisiune la finitulu a­­cestuî paragrafu, acestă adausă este celă următoră. ..In cătă s’atinge de cestiunea cea deli­cată a străiniloră de­rită Israel­itu imigrați în [ora, carii aă găsită In România in tóté epocele uă deplină tolerandia pentru cultura soră, și de care se bucură și astă­zi în tóta plenitudinea, ca represintanțî ai națiunii vomă pune atențiunea cea mai patrumjetorie spre a da acestei cestiuni uă soluțiune satisfăcă­­tore dreptului și intereselor­ poporului român.“ Se pună ln desbatere cele­lalte paragrafe și se primescű fără desbatere. Se pune apoi la votă cu bile in totală adresa și se primesce cu 8­4 bile albe con­tra 13 negre. Se­otărasee ca Adresa se se presinte Dom­nitorelui mine de Cameră intrigă la una oră după ambifii. Ședința Camerei se rădică la șapte ore. MIRABEAU. (A vedea o­re de la 10, 17, 20 și 2­1 ianuarie.) In momentul ă căndă Necker, Ministru fi­­nancieroră, cerea adunării un votă de încre­dere, Mireabeau, pentru a împedica votnlă, desfăriură totă ce cuvântulu seu avea mai de ironică și totă ce dialectica sea avea mai de puternică, și căndă vedu­re auditorulă seu mișcată, asvirli contra banqueruzei aces­te fulgeratóre cuvinte: „Ce este banqueruzulă, déca nu celă mai „crudă, celă mai înfiorătorii, celă mai „înspăimântătorii, celă mai împilători dinim­­„posite? Amicii mei, ascultați ună cuvântă, „unii singură cuvântă. „Două secule de degrădațiune și de jață „să săpată gripa In care regatulii este ga­­­ta de a fi Înghițită. Trebue se umple că „acéstá grupo splimentátóre. Eî bine­ era „lista proprietariloru francesî. Alegeți prin „tre­bî pe cei mai avuți, în fine pentru a „sacrifica mai puțini cetățianî, dară alegeți „nu trebue ore ca una mică numără se „pera, pentru a scăpa glota poporului? Aide „acești două mii de notabili că cu ce se a­­­copere dificitul”. Aduceți ordine în finan­țele vostre, pace și prosperitate în regată. „Isbițî, îngiunghiațî fără milă aceste triste „victime, rostogolițile în aoisu și abisulă se „va umplea..............Deri voi ve re­trageți „spăimântațî de griză.. .... Oameni incon­­­secinți­ omeni sfiicioșî! El și nu vedeți că „decretându bancqeruta, séu, ceia ce este și „maî infiorătoră încă, făcându-o inevita­­­­bile fără a o decreta, ve mânjiți cu ună „actă de­uă miă de ori maî criminală; căci „in fine acestă oribire sacrificiă ar face celă „puțină se dispară deficitulă, și, credeți că, „neplătindu­ numai datoriți nimică? Credeți „că miile, miliónele de ómeni cari voru per­­„de intr’unu minutu, prin explosiunea teri­­­­bilă totă ce face consolațiunea vie­­„țeî loră și póte, uniculă loră mgfi’locu de „esistință, ve voru lăsa în pace ca se ve „bucurați de crima vostra! Contimplători stoici „ai relelor­ incalculabile pe cari acestă ca­tastrofă o va vărsa asupra Franciei; im­pasibili egoiști cari cugetați că aceste con­­„vulsiunî a­le despărțirei voră trece ca atâ­tea altele, și cu atâtă mai răpede, cu că tu „voră fi mai violențî, sunteți voi și curi că „arățî ómeni fără pâne, ve veră lăsa Ia li­­„nfisce se gustați bucatele ală cărora nu­­,­merile nici delicateță voi n’ațî voi se­le mir­„și orațî?.......... Nu, voi veți peri; și în „conflagrațiunea universale pe care nu tre­­„murați de a o aprinde, perderea onerei „vóstre nu va scăpa una singură din „desgustatorele vóstre drepturi. Votați dară „acestă subsidiă straordinară și bine arăși „decl­ară fi de ajunsă! votați, căci cei d’ăn­­„temü înteresațî la sacrificiu pe care guvernul­ „îi cere, sunteți voi înși­re! Votați-să pen­­­tru că circonstațile publice nu suferă un­­„tărtuirare, și veți fi responsabili de ori­ce „amânare. Temeți-ve de a cere timpă, neno­rocirea nu acordă nici uă dată. E! Dom­­­niloru, ați auzită odiniora aceste țipete în­­„fioratóre. Catilina este la porțile Romei și „delibera ancă, și negreșită, nu era în pre­­„juru-ve nicî Catilina, nici pericolă, nicî fac­țiuni, nici Roma................................ dară „astă-i fiî, banqueruta, hidosa banquerută este „aci. Ea amenință de a ve consuma, pe voi, „proprietățile vóstre, onorea vostra ... Și „voi deliberați!“ Eră demostene insu­și. Mirabeau in discursuri era admirabile. De­­ră ce nu era Mirabeau improvisatură? Vehe­­mința­rea naturală pe care o modera în

Next