Romanulu, ianuarie 1868 (Anul 12)
1868-01-14
ANULU ALU DOUE-SPRE DECELE. VOIESCE ȘI: VEI PUTE ----------JOI,--------CATIT. DIST. PE ANU........................... . LEI NOUÎ 48 — 58 PE 3ESE LUNI. . . . . „ .24 — 29 PE tRET T.UNU...................... „ „ 12—16 PEUA LUNA................................. ., 5 —1 UNU ESEMFLARU 24 BANI PENTRU PAWS PE TRIMESTRU PR. 20. PENTRU AUSTRIA......................FIOR. 10 VAL. AUST. AVISU. D. V. URECHIA, va continua a$. Duminecă 14 ianuariu, la 7 ore precisă sera, în sala Atheneiduî, a vorbi despre ESPOSIȚIUNEA INSTRUCȚIUNEI PUBLICE din Paris. Membrii Comitatului societatei „Transilvania“ sunt invitări a se întruni acasă la subscrisură, Duminecă (14 ianuariu) la 12 ore. La ordinea Jilei, între altele, pregătire pentru Adunarea societăței. Președintele societăței, A.Papiu Ilarianu, serviciu telegrafici; Al.Il ROMANUL Sil. PARIS, 24 ianuarie. JJiarulu Etendard a primită ieri prin poșta Parisului ună dramă clandestină întitulată „Republica“ confundă articli o d’uă mare violență. ADMINISTRATIUNEA PASAGIULU ROMANU No. 1 REDACTIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. Articlele trăinise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respunssetori Kugculi Carada. DUMINICA, 14 IANUARIU 1868. LUMINEZATE ȘI VEI PI PENTRU ABONAMENTE, ANUNCIURI ȘI RECLAME ARE ADRESA ÎN BUCURESCI, LA ADMINISTRATIUNEA ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONDINȚII DIARIULUI ȘI PRIN POSTA. LA PARIS LA D. DARVAS-SIAM.EQR.lIN RUE DE L’ANCIENNE COMEDIE NO. 1>. ANUNȚURI LA LINIA DE 30 LITERE................................. 46 BANI INSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOU București . Calundariu. Luptă acesta Ministeriu suntu pe cale a se face trei acte din cele mai însemnate. Paștile străine, jurisdicțiunea consulariă și încasarea a unei sume mari ce guvernul rusescu datoresce țeres încă de căndă o ocupa cu oscirile iei. Aceste devenindű acte împlinite, ori cine vede că Ministeriul se ’ntăresee în opiniunea publică. Mare darű este supărarea boiarilor, vechi și noui de la Terra. Cumű se pute ca acești timeni, acești revoluționari, demagogi, ș. c. t. se dobendiască în căte-va luni lucruri arătă de frumuse, arătă de folositorie națiunii, și încă se le dobendiască de la guvernele Rusiei și Austriei, ce totüdauna ei le-au combătută; cându noi, guvernarama necontenită țera, mă gulirămă necontenită aceste doue puteri, și numai p’aceste, și nu dobendirămă nimică, nimică de cătă nisce decorațiuni ce ’mpodobescă gătură și peptură nostru ? Și neputenda, séu ne voindă a’nțelege mid’lticele prin comună guvernă înteliginte și morală isbutesce în lucrări bune și legale, ecă ce găsiră do. Plagino, Boerescu, Manolache Costachi, Tell, Mavrogheni, Blaremberg, ș. c. t. de la Terra, că este bine, dreptă și inteliginte a spune în diabiulă d-loră francese de la 23 ianuarie. „Ministerial Brătianu - Golesco , înstrăinându-și simpatiele Franciei, prin persecutări demne de alți timpi, și voindă cu tote aceste se păstreze puterea cu orice preță și se se restabiliască în ochii națiunii, a credut că va putea face se se uite uă administrațiune păcătușă, aruncăndu-se în brațele Prusiei și Rusiei și căutăndă în întâmplările unei politice aventurase, salutea și justificarea se află și cu periciulă d’a compromite și tronulă și țera.“ Se ’nsemnămă aci că recunoscă inșii însemnătatea acestoră fapte și declară că ele suntű atătă de binefacătorie pentru națiune, încătă ară putea restabili în ochii iei chiară uă administrațiune pecătușă. Acesta constatată se urmămă cu traducerea: „Nu suntemă partisan de cătă a aliandelor ă dă în viturie, adecă a aceloră ce simtă întemeiate pe identitatea intereseloră, căci numai atunci avemă garanție solide.“ Asta este. Dară pre, onorați boiari vechi și noui, a vostră séu a nostra este acestă ideiă, acésta credință? Voi soű noi, amă atrasă privirile și simpatiele Franciei asupra României? Și ca se nu merge mă pra departe, se ne oprimă la faptele după 11 Fevruarie. In Românulu de la 3 Septembre 1867, anunciandă că Francia hotărîtă se recunoscă pe Principele Carol I de domni ală Romănilor, chiară ’nainte d’a fi recunoscută de Portă cliseramă: „E că, cumă vorbesce și lucrézu Napoleone III, căndă voiesce cu dinadinsulă a susține că causă, și cănd acea causă este nu acorda cu interesele Franciei.“ Diariulă domniei-vostre Ordinea, domni de la Terra, prin pena d-lui Boerescu ne-a criticații amară, dicândă că suntemă nedrepți pentru Rusia și c’atacămă pe Napelene III, dicânda că are interesă a ne susține. Eea ce ne ațî lisă atunci prin d. V. Boerescu în diabulii Ordinea de la 5 Septembre* „In adeveră, dacă imperatură susține causa Romănilor, pentru că este în acordu cu interesele Franciei, nu vedemă unde ar fi meritulă pentru maiestatea mea. România atunci nu mai este una scopu pentru Imperatură, ci ună mij locu pentru reeșirea afăcerilor Franciei, și dacă adi se potrivescă interesele Franciei cu binele țerei, cine ne spune ceva elice Romanulu mâne, căndă interesele Franciei vor cere póte chiară destrugerea Statului română.“ Cumă pre susțineți acumă cea a ce ați combătută ană ? Și căndă erați sinceri? Se trece mă la a doua cestiune din Terra de jous. „Situațiunea nostrâ geografică, ne comandă, mai multă și de cătă comunitatea originei, d’a ave necetată privirile spre Occidinte, d’a ne distinge și deslipi de cele-lalte popore ce ne ’nconjura.“ Fiă ș’asia. E că însă ce tată voi scriserăți în diabulă Terra, la 6 Decembre 1867. „Cestiunea cea mare aOriinteluĭ ne găsesce în posițiunea cea mai desavantagiosă pe care ne-a creatu-o guvernulu Gazettei Românulu, aceaa a isolării de cele-lalte națiuni ORTODOCȘE ale imperiuluil ottomanü.“ Și mai la vale, iotă în acela numera diceu: „Ne adresămă la publică, la națiune spre ai spune că eveniminte grave se prepară în Oriinte, că politica de adi a țerei nóstre nu face nimică spre a duce națiunea în corintele celu mare și necesariu, singururi posibile, care duce pe celelalte POPORE VECINE, și că resultatele, acestei politice egoiste și indecise, vomă duce țara la uă completă isolare și la uă vederata neputință.“ Ei bine, onorați boiarî, vechi și noi de la Ordinea și de la Terra, căndă ore ați spusă adeveratele vostre cugetări ? In Terra de la 11 Ianuarie 1868, séu în Terra de la 6 Decembre trecută ? In luna trecută acusați guvernulu că perde țara, fiindă că „se deslipesce de celelalte popore ce ne înconjoră, că se ispază de națiunile ORTODOCSE,“ și acumă îlă acuzați că se lipesce de poporele ce lă înconjură că nu se isoleză de națiunile ortodocse? Ve schimbați pre ideiele politice pe fiecare lună? Dară atunci ce feră de timeni politici sunteți? Și dacă împregiurările, politica dileî ve silesce se le schimbați, unde ve este sinceritatea căndă acii atacați pe guvernă, că urmeza politica ce eri îlă atacați că n’o urmezá ? Ș’aci este loculă se punem și suptă ochii publicului uă altă acuzare, totă arătă de politică și sincere ca și cele despre cari vorbirămă. „Pe d’altă parte, Independance helge ne spune că arme, destinate Serbiei, au fostă cumperate cu polițe rusesc! ș’au fost date acestei puteri. Aceste arme, spre a trece din Rusia în Serbia, a trebuită negreșită se traverseze teritoriul nostru, ș’acesta nu s’a putută face de cătă cu învouirea Ministeriului.“ Și mai anteră, căndă tire guvernulu va fi lăsată se trecu acele arme ? Negreșită că nii adi, ci acumă vre done luni. Dacă darui le va fi lăsat atunci se trecu, elă a urmată politica vostră , atunci, politica ortodocși, și prin urmare lealitatea vă ordină se lă aplaudați adi, căci elă urma politica vostră, și se î cere-țî ertare de acuzarea ce-i fâcea ți atuncî că se isoleză de națiunile vecine și ortodocse și prin acesta duce națiunea la peire. Ală douilea: ce dovadă aveți că le ară fi lăsații se trecu, și ânsă că le ar fi lăsată fără nici uă compensare ? Nici una, căci dice-țî înșire că vorbiți pe simple presupuneri? Judecați ore după faptele trecute ale d-luî Brătianu ? Dară trecutulă lui este, păr acumă celă putină, vă chiezeștă cu totulă contrariă, căci elă a combătută, , și numai elă, guvernele d-lui Manolachi Costachi, Boerescu, Telli că lăsaă se trecu armele din Rusia, că „națiunea a i Ută noptea scârțiitură care foră cari transportă acele arme ș’acâsta pe căndă densa esta desarmată. “ „Cumă se sperămă, cuiceți în țera de jour, fără nebuniă, că Francia, eroica și generósa Francia, că poetica și strălucita, Italie, că bărbătesca Spaniă, ar putea fi înghițite, și noi, că mică sfîșie a acestui tată, vomă pute pluti d’asupra abisului?“ Așia dară diceți că noi voimă peirea Franciei ș’a Italiei, a gintei latine. Dar pe care temeiă? P’acela că noi amă propagată necontenită că puterea nostrâ stă în redicarea gintei latine; că noi amă aplaudată necontenită la unitatea Italiei; că noi, ca exilați, faceamă supscrieri pentru, tunurile cetății italiane Alesandria, și publicamă în foile străine, luptă a nostră supscriere, epistole în acestă privință; că noi, chiară în luna trecută, amă protestată contra unui articlu din diabiulă Terra, în care se spunea că unitatea Italiei este în ajună d’a se sfărîma. Temeiurile pe cari ne acusați precumă ș’acusările ce ne faceți, vorbindă prin ele enșile, se reproducemă cele l’alte părți ale acusărilor ă vastre. „Ne ’nvertimă dară, de câtuva timpă, în cerculă acestoră două puteri (Prussia și Russia), cari-și facă trebile în paguba trebilor nóstre: una (Prussia) căutăndă numai o operată diversiune în partea Austriei, actuala aliata a Franciei, în casă de conflictă cu cea din urmă putere (cu Francia); cealaltă, (Russia) fericită d’a mențina agitarea în România ș’a pregăti astăferă tezămută pentru uă intervenire armată, atunci cândă se va crede momentulă priinciosă pentru a reî nvina cestiunea priintelui. Fiecare din aceste două puteri, deși plecă de la uă ideiă osebită, are interesă a vede perpetuându-se la putere timenii cari trecu în Europa ca singurii represintanți ai partidei de acțiune în România.“ Aci spună că se ’nșială Europa credendă astăfelă căci, „do. Golescu și Brătianu nu s’au distrusü decâtă prin retragerii memorabile.“ Prin urmare nu ei, ci cei de la Terra simtă adevărații represintanți ai partitei da acțiune în România. Sermaniî bieții boiarî! De la 1848 și pîn’ acumă îi învăți arămă a vorbi libertate! E căî acumă că se daă și de singurii represintanțî ai acțiunii, ei cari pînă eri ne atacaă, ca singurii represintanțî ai linișcei ș’ai ordinei! Constatăndă ș’acestă transformare se urmără nainte cu traducerea: „Dară, ni se va duce, care vă simtă dovedile că guvernul urmără politica de care îlă acuzați. E că indiciele nóstre. „Starea de agitare ce nu înceteză d’a domni de câtă va timpă în țară, și care încă se pare a fi cu îngrijire întreținută. „Cuvintele imprudințî, ce scapă din cândă în cândă organelor, devotate guvernământului, în privința unei curânde conciste a Transilvaniei, a anesărilor proiectate, ș.c.l. “ „Ună articlu ală Gazetei Crucei, organă oficiosă ală comitelui de Bismark, articlu ce ocupă loculă de onore in colanele acestei foie și’n care, după ce se făcea uă revistă retrospectivă a faptelor împlinite în România, după ce s’adresă criticele cele mai violenți și nedrepte osebitelor apartite, se conchidea, lăsândă a se’ntrevede că numai dictatura ar putea scăpa acestă țară și că Tronulă nu putea și nu trebuia se se rezeme de cătă pe partita, pretinsa democratică, represintată de C. Brătianu. Asta dar cugetarea cabinetului de la Berlin se desvălue fără reținere. Și astăzi ce se petrece? Mai tote organele de publicitate din străinătate au dată țipetulă de alarmă în privința uneltirilor rusescă în Principate. Lapoque asigură că lord Stanley a credută de datoriă, asupra acestui obiecții, a cere oficiale explicări cabinetului de St. Petersburg; Levand Herald semnalază aceleași uneltiri; la Patrie ne spune că moderațiunea a fost recomandată guvernului din Bucureșei ; în fine la Presse, acentuândă mai netedă încă situațiunea, se esprime astăfelă: „Cine întreține în micia loculă greșiale loră de totă felulă ale unora miniștri revoluționari, definirea în Principate, decá nu Rusia?44 Se ne oprimă ună momentă aci pentru orecari lămuriri. Agitarea în țară acumă prea’ncepută? Dar 3 Aprile cine s’a făcută în anulă 1866? Și cine era atunci ministru din întru? D. Ion Brătianu sau D. Dumitru Ghica? Cine era ministru de financie? D. Ion Brătianu sau D. Mavrogheni? Cine era la căruța Statului de la D. Lascar Catargiu? Și agitarea acea a este acumă mai mare sau mai mică din ce era la 3 Aprile 1866? Citați ună articlu ală Gazetei Crucel ; diceți ca celă diară este ală d-lui de Bismarck, diceți că „cugetarea cabinetului de la Berlin se desveluiă,“ și cliceți că acea cugetare „este dictatura în România;“ dară cu aceste presupuse acusări în cine are loviți! Străluciți monarhisti și sinceri devotați ai Tronului, pentru că celă puțină nu vă gândiți puțină mai nainte d’a pune pe hârtiă cugetările vóstre? Diceți că Rusia uneltesce resetila în România și’n totă Oriintele. Recomandândă aceste denunțțări ale vóstre d-lui aginte și consule generare ală Rusieloră, ne mărginimă numai, în ceea ce privesce pe Români, a aduce aci aminte că în siamulă vostru Ordinea No. 4 S’a crisă că credința nostră, religiunea ne-a făcută s’avemă simpatie pentru Rusia, care s’a aruncată în luptă ca se ne apere de islamismu, că Rusia este numită vechia nostră protectriță și că vomă reveni la iubire și recunoscință către apărătorea religiunii și a patriei. Remâindă ca publiculă se judece și ideiele vóstre politice, și sinceritatea acusăriloră vóstre și scopulă acestoră acusări, se urmămă cu traducerea scriselorű vóstre din Terra de Jour. „In alegeri, cea mai mare parte din separatiștii acuzați altă-dată de înțelegere cu Rusia, și cari aă adusă atăte încurcătura altoră guverne, d’astă-dată, séa aă stată la uă parte seară trecută în partea guvernului. Ei s’aă presintată, ca se chemă asia, în alegeri, bracie ’n bracie cu amicii ministeriului, ș’aă fostă patronați oficiale, în unele cazuri, de guvernă, într’ună curentă cea mai perfectă armoniă a domnită între cele două tabere.“ Cine se fiă acel separatist! ? Domnulă Hurmuzache ore, alesulă colegiului I din Argeș, ș’alesă pe consideranțî c’a susținută unirea în contra Separatiștiloră ? Pentru ce nu numiți p’acei separatiști cari aă fostă susținuți de guvernă? „Urmele trecutului, omenii cari în realitate aă aparținută vechiulă regiune și pe cari alte partite s-aă ștersă de multă din cartea celoră vinî,celă pucină politicesce vorbindă, aă fostă desgropați și adoptați de partita ce este la putere; și acești timeni, cari sunt cunoscuți ca au fostă simpatiei Rusiei, cunoscuți ca adeverați reacționari, facă astă fidelă spre a asigura existența ministeriului Brătianu.“ Cari se fiă acei timeni ai trecutului desgropați și adoptați de noi? Se fiă tire d-niî Ion Manu, Brăiloiu și alți asemene, aleși prin voturile vostre în Senată? Se fiă președintele Senatului alesă de voi ieri? „Mai mulți emisari ruși și printre aceștia timeni însemnați, ne facă oștirea d’a ne visita suptă diferite proteste.“ In colecțiunea Romanului, și chiar în cea din anulă trecută se găsescă necontenit asemene denundări, cu singura osebire că în Rominulă suntă anume are toți acei emisari. In colecțiunea diameloră vastre nu este nici un singură asemene denundare. Ce însemnătate are acestă faptă ? Și pentru ce celă pucină, acumu că devenirăți, prin pena d-lui Blaremberg, ruso-fagî, nu spuneți anume cari suntă acei mulți emisari ruși, și emisari însemnați ? „Vă remășiță de datorie ce dateza de la ocupațiunea rusescá și care a fostă reclamată în deșertă pîn’acumă, este astăzi oferită cu cea mai ciudată grațiositate. Suntemă departe de a ne plânge de acesta. Vedemă numai în acesta un simptomă care ne-a părută că e bine a o constata. Aceeași primire favorabile s’a făcută guvernului în cestiunea postelară, etc. etc. Pe căndă guvernulu rusesc a lua