Romanulu, ianuarie 1868 (Anul 12)

1868-01-29

ANTILU ALU DOUE-SPRIÎ-DUCELE. VOIFS­ F Ș" VEI PUTE ------xE-----­CA IU­. DIST. PE ANU . ................................LEI NOUÎ 48 — 58 PE SESE LUNI......................... ., „ 24 — 29 PE TREI LUNI........................ .. ., 12 ----- 15 PE CA LUNA........................... „ „ 5 — 6 ANU l.SEMPLAKU 24 BANI PENTRU PARIS PE TRIMESTRU FR. 20. PENTRU AUSTRIA......................FIOR. 10 VAL. AUST. ADMINISTRATIUNEA PASAGIULU ROMANU NO. 1 REDACTIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. LUNI—MARȚI, 20-30 IANUARIU 1RGS. LUNI..REZA­TE ȘI VEI FI ------SOI-----­PENTRU ABONAMENTE, ANUNȚIUNU ȘI RECLAME SE ADRESA ÎN BUCURESCI, LA ADMINISTRATIUNEA ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONDINTIÎ DIARIUI.UÎ ȘI PRIN POSTA- - LA PARIS LA D.DaRRaS-HALLEORDIN RLE DE L ANCIEN­NE COMEDIE NO. O. A NUN 9 1­U­R­I I. P. LINIA DE 30 LITERE. ...... 40 BANI INSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOU, Din causa serbatorii de au­L diabiulu nu va eși Mercur!. ADUNAREA GENERALE A SOCIETATEI TRANSILVANIA. Domni! membri a! Adunare! Societal/­! Tran­silvania suntă convocat/ la adunare în sa­la Atheneului pentru filele 2 și 3 Fevruarie. 1) Prima ședință se va ține la 2 Fevruariu, sera la 7 ore precise. La ordinea delei: darea de semn a președintelui; numirea Co­­misiunea pentru verificarea socoteliloru; pro­clamarea membrilor­ nouă; schimbarea art. 12 din statute, etc. 2) A doua ședință la 3 Fevruariu, sera la 7 ore precise. La ordinea dileî, unii dis­­cursii ale d-lui Hăjdeu despre căile prin cari s’a conservată naționalitatea roma­na in diferitele provincie romane; ra­­portulu comisiunea verifică­tor­ie, s. a. Aceste doue și edinție sunt­ publice. 3) La 18 Fevruariu serată literariă și ar­tistică, organisată de d. Vice-președinte al­ societăței, Urechiă, supun­ auspiciele și în fo­­losula societăței Transilvania. Președintele societăței, A. Papin Ilar­ian. SERVITIU TELEGRAFICI] alii Hommii. PARIS, 9 Fevruarie. Istoriele departamen­tal­ publică on circulariă a ministrului de res­belă cu data 4 Fevruariű, invitându pe toți prefecții a face se se proceda de îndată în fie­care comună la recensemêntulu­amenilor, chiămați a compune garda naționale mobilă. Recensementul­ va fi publicată de la 16 pina la 23 Fevruarie. Circularia observă că este vorba numai simplu de înscrierea omenilor. In tablouri, fără ca acuma se fiă causă d’a se face vre-uă convocare. (Serviciulü privată ale «Monitoriului.») FLORENZA, 7 Februarie. — Opiniunea crede neexadta că guvernulű italiană nego­ciază cu Francia spre a restabili convențiunea din Septembre. Convențiunea nu este decât o basea unei negociațiuni spre a restabili mo­dus vivendi cu Roma. VIENA, 7 Februarie. — Diab­ul. Dezba­terile dice că, Prussia aderă la demarșele Russieî relative la reclamațiunile Austrie!, Francie! și Englitezeî contra armări! Serbie!. Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde. — Redactorii respun­detoru­l Eu­geniu­ Carada. București . După ciariuri din Vien­a. Dez­baterile, tote puterile s’au întrunită spre a reclama contra armării Serbiei. După noi, pentru că reclamările, fiă chiară a tutorii puterilor­ întru­nite, se aibă uă adevărată eficacitate, trebue se fiă și drepte, și ai acestii casü dreptatea o vedem și numai în partea Serbiei. Guvernulu Serbii, precurmi mai spuseră că mai dem­ă-di, a respunsu, la aservările ce i s’au făcută, că nu face uă armare ci uă schimbare a armeloru; că primesce în armată o­­ficialî străini, fiindu că cu armele cele nouî s’a schimbatu și sistema, instrucțiunea, tactica, și îi sfîrșitu că nu armeză spre a ataca ci pentru a s’apăra. Căndă națiunile cele mai mari și cele mai bine pregătite pen­tru resbelfi, armeză­ neconteniții și cu cea mai mare grabă, putea-vorü acele puteri se opriască pe cele mici d’a nu arma și densele, d’a nu se pune în stare d’a se putea apăra contra celor ce aici voi a le ataca? Putea-vora se trim­iță armatele lorii în contra Serbiei spre a opri d’a face și densa in­dicii și pentru a­­părarea iei naționale cea-a ce facă ele în mare și póte pentru a ataca naționalitățile? Noi ch­emă că nu voră putea, fiindu că faptul­ este nedrepta și fiindu că în timpii de­­ adî, chiar­ puterile cele mari nu i mai potă, reclemân­du-se numai pe puterea materiale, se comită acte a­­­­tâtu de nivederata nedrepte.­i Nu se mai atacă adi­că naționalitate 1 fiindă-că se pune în stare d’a se­­ pu­te­i apăra; și căndă acea națio­­­­nalitate a avută, ca Serbia, inteli­­­­ginția și patriotismulă d’a se pre- ]­găti de mai mulți ani, astă­felă în­­­câtă se potă pune suptă arme una , sută de mii de patrioți, cari iau arma­­ pentru a-șî apăra căminele lorii, 1 Patria lorii, ea este și mai sigură , că puterile cele mari voră respecta­­ dreptatea. Felicita mă dară din ini- ’ mă pe bunii, inteliginții și vitejii noștri vecini că n’­să cruțată și nu­­ cruță nici m­ă sacrificiă pentru a­­părarea Patriei loră și, dhlemă, pen­­­­tru a mia oră, și guvernului și a națiunii nóstre, c’ună poporă, flă­­­cără de mică, nu póte evita reală, 1 cotropirea și chiară peirea sea, de­­ cătă numai atunci căndă s’a pusă 1 în stare d’a se putea apăra elă în­­su­șî, nu póte avea cu siguranția 1 pacea de cătă numai atunci căndă , s’a pregătită pentru resbelă. " Și pentru ce are Francia, Aus­tria și Rusia ar voi serio să se o­­­­priască nați­mele autonome de la Dunăre d’a se arma ? Unde este, nu­­­mai dh­emă dreptatea, dară logica , acestei asociațiuni în acestă cestiune ? Ș’a­­fisă că Francia și Austria s’ară teme ca nu cumva Rusia se pro­­voce să rescolă în Oriinte. Amă a­­rătată adese opiniunea nostră în a­cestă cestiune; amă demonstrată a­­desea — și demonstrarea este forte lesne — că nu se potă provoca rescule seriose de cătă acolo unde suntă mari nemulțămiri, mari su­ferințe, și este învederată că cei cari voră a înlătura încendiulă n’aă altă mijlocă sigură de cătă a ’nlătura materiele inflamabile ș’a stinge fo­cul ă. Admițendă apoi că Rusia ar fi voindă în ade­vĕrii se facă un mare rescolă în Oriunte și se pro­­voce resbelulă celă mare, pentru ce are se stă în interesulu Franciei și ală Austriei, ca acelă mare resbelă se găsiască pe­­ România și pe Serbia desarmate ? Este óre de credută că Serbii, și Românii se voiască pes­rea­seră ca națiune, scă chiară schimbarea suzeranității Turciei pe suzeranitatea Rusiei ? Și ne putândű fi nici ună omă care la asemene întrebare se de ună respinsă afir­mativă, venimă la a doua între­bare. Este, pute fi în interesul­ Franciei ca resbelulă celă mare se găsească pe aceste două națiuni dezar­mate ? — In asemene casă este în­vederată că Rusia ar dispune de densele după placu­l și acesta ar fi, din tote piuiturile de privire, în contra intereseloră Franciei, Italiei și Austriei; este totă atăta de înve­­­­derată că aceste naționalități, vedân­­du-se arătă de amară lovite în in­­­­teresele, în demnitatea, în vieța loră, voră putea, în durerea și despera­­f­rea loră se pătiuescă cu Rusia, cu­­ singura speranță că pute­ară dobîndi , d’aci ceva, căndă de dincolo li se­­ refusă totă, omulă căndă se ’necă­­ s’acață chiară d’uă cracă de salcia. t Avemă ancă dreptură și da­­­­toria se pun­emă cestiunea și p’ună i altă terămă. Este peste putință ca­­ Francia, Italia și Austria se potă voi,­­ în prevederea unui resbelă în pri in­i armate și prin urmare espuse la­­ invasiunea rusescă.­­ Nu pate dară se fiă un reclama­­­­re din partea acestoră puteri con­­­­tra urmării poporului serbű, ci nu­­­mai uă simplă cerere de pre­cari r­esplicărî, ș’acesta spre îndeplinirea­­ unoră forme și tradițiunî diploma­tice. Dacă însă reclamarea ar fi se­­­­riosă, ne amă întreba atunci climă ! guvernulu Austriei nu înțelege c’uă o asemene opunere din parte-a ar re- i­dica bănuiele în spiritură și în ini­ ] ma Serbiloră, ș’a tutorii poporațiu­­nilor­ din Oriinte? Este cunoscută­­ cătă de mare și generale este te­­t mereu de ună resbelă în Oriinte. i Este lesne, forte lesne de înțelesă , că Austria, are ună mare, ună for­­s­te mare interesă, ca în asemene casă t poporele din Oriinte, și mai cu se­m­ă Serbia și Romania, se potă prin ele însele se împedice orî­ce ames­tecă străină. Căndă­dară tocmai densa voiesce, ar voi a pune aceste naționalități în neputința d’a-șî îm­plini misiunea loră, atunci, avemă toți dreptulă, avemă datoria chiară ’ a ne arunca pe calea bănueliloră. Da, este unul­ din cele mai mari inte­­­­rese pentru Austria, ca în casulă­i unui resbelă nici uă putere, și mai­­ cu semă Rusia, se nu potă inter­veni. Căndă dară Austria ar voi ca Serbia și România, se nu ftă bine ] și pe deplină armare, de ce se nu­i bănuială car cugeta, într­unii ase­mene casă, se intervie dînsa, se o- i­cupe dînsa posițiunile strategice ce s suntă în posesiunea acestoră doua națiuni­ * Tinemă a fi bine înțeleși c’aci nu i facemă de cătă simpla esplicare ce s’ar putea da opunerii, dacă opu­­­­nere ar fi, în privința urmării, și ținemă a demonstra primo, c’o a­­­­semene opunere ar fi în defavarea principiului naționalităților­, nu de­favarea păcii ș’a intereselor­ Europei și ’n parte în defavorea imperiului Austriei. Tocmai însă fiindu­că nu putemi­ admite, pînă ce nu vomă avea dovedi temeinice, asemene gre­­șiale din partea alătoră puteri mari, ne place a susține că tote aceste protestări sunt­ nișce simple acte diplomatice, nisce simple forme și nimică mai multă. Acestă spe­­ranț­ă a nostră se are­ care consis­ting prin următoarele linie ce le traducemă din Memorial diploma­tique de la 30 Ianuarie: „Ni se spune că guvernul­ Ro­mâniei cere de la Cabinetul­ Vienei de a admite în raporturile sale le­gale cu România óre­cari modifi­cări ce ar­ fi în interesul­ ambelor­ părți. „Astă­felă s’ar dori a se vedea suprimăndu-se jurisdicțiunea speciale și privilegiază ce consulii austriaci eser să încă asupra supușilor lor­ în Principate, acestă stare de lucruri ar putea dispare fără inconvenient din­­tr’uă țeră a carii legislațiune, trasă după Codul­ Napoleono, e pe cătă se pare în armonie cu progresulă. „Și încă, pentru că ori­ce mă­­sură de esecutiune judiciariă contra­­ unui Austriacă trece prin măna con­­­­sulului seă. Românii se ferescă pe 1 călă potă de orî-ce afacere cu Aus­­triaciî, în detrimentulă celă mai mare , ală relațiunilor­ comerciale între am­­­­a­bele țerî. „Cătă pentru otarîrile în materii , criminale, date contra unui Austriacă, ■ ele nu se esecută în România; con­te, ca Serbia și România se fră de­ damnatură se transportă în țara sa acolo, tribunalele examină din nuoă afacerea, dară lipsite de uă mare parte din miji’locele de informare, disculpă adese pe culpabilă, care nu trece multă și se reintorce a co­mite nepedepsită nouă crime în Ro­mânia. „Afară de ameliorațiunea acestei situațiuni Românii reclamă încă de la Cabinetul­ Vienei, încheerea de tractate de comerciă și de naviga­­țiune, precumă și că convențiune „Se crede forte multă că Austria e prea dispusă a intra într’acesta ordine de idei, căci acesta ar fi ună mici’locă infailibilă spre a ridica ma­rea prosperitate de altă dată a Tran­silvaniei, redăndu-i tergulă seu na­turale . Principatele­ U­nite. “ ADUNAREA DEPU­TAȚILORU ( Sedinkt de la 29 l anuar iu 1868. i t > Președin(;a d-luî F’étu. Se citesce deimisiunea d-luî Alexandri. D. Negară. Cere ca adunarea ser­ia in-­­ i vite a veni în senulü ieî, arelăndu’î regrete. D. Voinovik, z­ice ca ar fi uă datorie de­s delicateță din partea Camere­ a­ lu invita se-șî­i retragă dem­isiunea și se vie in scnulu Ca­­meriî. -1 D. Chen­­ghiu. Combate opiniunea d-lui Voinova,­­ficându ca d. Alexandri n’a luatu s parte la discusiune în Cameră, și de acea­ a e Camera mare pentru cu a’i face adresa. i D. A. Loihova s­ zice că poeții au mnima­­ mai simțitore și imaginațiunea mai vie,­ și pare că e discuragiata de arena am­­etore a , lupteloru politice, și cere a se invita d. A­­­­lexandri a veni se ia parte la lucrările de­­ interesă generale ale țeri î. j D. /. Ghica. D. Alexandri, N­ico d-luî,­­ are că mare parte în amorulu românilor), ( pe câtu timpu va trăi poesia și literatura , romănă. Cere prin urmare ca fotoliulü d-luî , Alexandri se se lase vacantă, acordăndui-se unu congediu nemărginiții pînă ce va voi se vie, in considerațiunea numelui séu. D. Agarici. Z­ice că d. Alexandri nu va veni și că e de pu­sosü acea invitațiune că tota va refusa, cum a refusatü și comiten­­țil oră sei, între care e și d-luî. D. Gheorghiu. J­ice că pe câtu timpu una deputată ma venită în Cameră, nu póte a-șî adresa demisiunea decâtu colegiului ce l’a alesă. D. Jora. zice că d. Alexandri e prea se­riosă și matorn, și căndă și-a dată demi­siunea s’a gândită bine la ce face, prin ur­mare crede că invitarea ar fi de prisos. D. Chițu. E de opiniunea d-lui Agarici, căci d. Alexandri e poeta, și prin urmare are una desgusta de politică, dară în con­siderarea meritelor­ sale e de opiniune a se face invitarea de a veni. D. Ministru Brătianu. Dice că a luată cuventuri pentru că vede divergință de opi­­niunî și mai voi ca propunerea se cadă. Căndă m­ă deputată vine și-șî dă demi­siunea sa­ ofensată, sau supărată din alte împregiurărî, Camera îlă invită a­ șî o re­trage. Acestă casă nu se póte aplica d-lui Alexandri, care n’a avută ocasiunea de su­părare din partea Cameră. D. Alexandri ca poetă a crezută că pote face mai multă pen­tru liru, lucrăndă în ramul­ică literariă, de cătă ca politică, de­și d-lui crede că póte aduce mari serviciî țeriî și ca om politică* Se zice că nu va voi se vie, căci s’a gân­dită forțe maturii; dară eu credă că ea se arezămă diferința nostră marelui poetă, ar fi mai bine ca biuioulă în numele Cameră se-î facă o adresă prin care se­ î esprimăm păre­rea nostră de reă că nu-lă putem­ă avea un­­ sânulă nostru; acesta ar fi să onore totă asta de mare ca acea-a de a-î păstra ună fotoliu vacantă, fără a priva colegiulă de a fi representată, căci acesta nu suntemă in­­­dreptă a o face. D. Lahovari. Nu potă împărtăși opiniu­nea d-luî I. Brătianu, căci d-luî nu pote sei ce ar face d-lă Alesandri, căndă ar fi chie­­mată de Camera íntrega. Teoria d-luî Bră­­tianu semána cu a luî Platon, care încununa poeții cu flori și-î trecea fruntaria. D. Turna,vita, fiice că, pe cătă timpă, cei de opiniune a i se face adresă, îl­ de­clară de omă matură, nu vede pentru ce se cere a-i face lingușiri ca la copii. Pe crtă timpă d. Alesandri, ca mare poetă, nu-și dă demisiunea de cătă pentru lucrări mari și folositóre literatura, și prin urmare țemiî nu vede pentru ce bară distra de la acesta fru­­mosă și folositóre ocupație. (Se cere închiderea discuțiunii). D. Voinovu. Cere ca discuțiunea se se inchiriă pentru că se tratesa d. Alesandri, ună gem­ă mare ală Românii, de copilă și ca se nu merga discuțiunea mai departe, cere a nu se mai continua. D. Candiano. Dice că, nimeni na gin­­dită a se trata cu ușurință ună omă ca d. Alesandri, și propune a continua discuția. (Se pune la votă propunerea de a se tri­­­mite d-lui Alessandri invitarea de a reveni în cameră și se priimeșce.) Se comunică demisiunea d-lui C. A. Ro­­setti din vice­președinte și se­otărasce a se invita de loiuloă a-șî relua loculă. La ordinea dilei Interpelațiunea d-lui A. Lahovari. D. A. Lahovari, fi­ce că Interpelația­­sa nu provine din spiritulă de oposițiune sau de șicană, ci din mulțimea petițiuniloră și reclamăriloră ce-î vină din districtu, și do­uă distituire ilegale, cum­ă vă crede d-luî, care provine din gena unoră funcționari inferiori, care și ’și resbm­ă pentru nereușitele loră politice. Prefectul îlă acasă și ministru îl­ destitue cu cea mai mare înlesnire, nu­mai în puterea unui articol­ din lege. D. Zisu Dumitrescu, primarul de Rîmnicu-Vîlciî e ună omă onorabilă și cunoscută ca fun­­ționară integru care S’a bucurată de calitate de onestă funcționară ăncă din timpul­ Prin­­țului Știrbei Amă căutată dosarul­­ acestei afaceri în ministeru și mamă găsită motive grave, ci numai nisce depeșe telegrafice, căci s’a de­stituită prin depeșe. Se cfice că e dată ju­decății de Procurorii împreună cu mai toți alegătorii, pentru ilegalități, și soții care sunt acele ilegalități? Pentru că a avută crimina­la îndrăsni­tă de a vota în colegiulă I. A­­ceștia aă venitură cerută și’să voră proba. Dară pentru ce n’a protestată nimeni contra îns­rierii? D. Ministru trebuia să ascepte că justiția te se pronunțe. Se mai reproșă d-lu. Primară că împlinirile fiscale nu mergă bi­ne, după cum­ă (fie e d. Prefectu; acesta e a doua causă a destituire!, dară ele nu mergă bine nicăirî. Aceste încriminări sunt­ ade­­verate? sau provine din ura d-luî Prefectu? Și d. ministru acordă suspendarea prima­rului fără a se convinge de adeveră. Așa se păzesce legalitatea ? D. ministru a cerută d-luî Prefectu seu arate care suntă cale mai principale datorii neglijente de primară. Pre­­fectulă respunde, că n’a dată socotelile co­munei, n’a presintată budgetură anului cu­rentă, și a defigurază listele electorale. Ară trebui atunci se se destitue mai ans din cur­tea de comptur, căci n’a dată socotelile țe­­teî întregi. N’a presentată budgetură, căndă d. ministru n’a presintată p’ală­teriî, atunci ar fi trebuită revocată d. ministru. A difi­­­­gurat listele, dar are primarul, iiclesá lis­tele. Nu, listele le a defigurată primarii de­­ sate, după ordinulu d-lui Prefectu ca se 1 scotă din ele pe partizanii mei. Pe căndă mergea depeșire neenimată de­­ la prefectu la ministru s’a trimisă și o de­­­­peșă a mai multor­ locuitori către d. mi­­­­nistru! D. ministru însă n’a­linută socotela i­i de acești starosti de comercianți ai unui mică 1 s­t orașă, și a pus-o la dosară. Omenii aceștia f­au creziură că destituirea primarului e o a­­facere electorale. La alegerea mea se dice

Next