Romanulu, februarie 1868 (Anul 12)
1868-02-23
166 ■—v/xr^wTwTwW*---- ROMANULU 23 FERRARIU i «63 încă supun osenda d’a fi resturnată in risetele și fluerăturele națiunii — „d’a face mai bine decată toți ómenii și de câtu tóte partitele cari au guvernații pîn’acumă țăra acésta?“ Pentru ce ea se aibă datorie mai mari de cătă tote cele-lalte, și pentru ce iei numai se i se cuvie risetele și fluerăturele națiunii, și încă pentru cele ce sunt moștenite și pe cari nu le a putută stârpi ințiece luni ? Politicii anonimi de la Presa ne spunn că singura causă pentru care voiescă a da privilegiulă fluerăturelorii numai guvernului actuale, este că „partita acesta a fostă pîn’acuma totu déuna în minoritate ș’a făcută oposițiune la toți și la tote.“ Asia daru fiind si ca fosta totu deuna in minoritate ca treime flucrată pentru tote relele care au făcută majoritățile trecute. Starea lucrurilor a fostă rea; acesta o spună Iașii acusatoriî nostriî: partita nostru a criticată dară cea a ce era reă, se fiă dară fluerată fiindă ca criticată ș’acumă n’a Îndreptată totă și pe deplină în cursă de dece luni de căndă pentru prima ora venită la putere. Acesta are se fiă dreptatea și nepărtinirea cu care consiliulă supremă de la Presa, promite că va judeca lucrurile și omenii? Politicii anonimi de la Presa, efici în bilandulă soră. „Ei dacă voiescă se prindă rădăcinî aduncî în opiniunea publică și se dovedesc că suntă singurulă partită capabilă de a conduce țara la unu viitoră mai fericită trebue se guverneze fără clică, se facă și finance, și politică, și administrațiune, și justiție mai bună decată a făcută vreunu guvernă pînă acuma, se dea poporului o instrucțiune mai bună și mai solidă de cătă aceea care i s’a dată pînă acuma, în fine se se ínconjure și se ocupe funcțiunile statului de omeni mai probi și mai capabili de câtă toți că țî au fostă pina acuma. Acesta o cere natura lucrului și președintele partitului, căci cine critică necontenită faptele și metehnele altora și vorbesce totodeuna in numele națiunei întregi, cărniă i se dă cărma in mănă și nu scie ce se facă cu ea, riscă celă mai pucină de ași sfîrși cariera sub visetele și fluerăturile națiune?.“ Pentru ce are, noi, și numai noi, nu trebue se prindemă rădăcini în opiniunea publică de cătă vărsăndă necontenită și -n tote cornută abondințiî asupra națiunii, și toți ceîlalțî, și mai cu semn cei de la Pressa, se aibă rădăcini, iar a fi supuși la nici uă condițiune ? Pretindă cei de la Pressa dreptulă d’a guverna țera, d’a ave rădăcini, pe temeiulu nascerii scu ală vechime?? Cei de la Pressa, n’aă criticată și denșiî tóte guvernele precedinte? Dacă nu le-aă criticată, aă tolerată reală; dacă le-aă criticată, se dovedescá și dinșii raft făcută mai bine: și chiară acumă nu critică guvernulă actuale, și încă ce critică! Astăfelă daiu critica dumnnatoră actuale dovedesce că se chiezeșiuescă că să se facă mai bine, in tóte mai bine. Îndată ce voră isbuti a resturna ministeriulu actuale, ș’ai lua locuia. De este așia, s’o dechiare, și le promitemu că vomă cere îndată și cu stăruință retragerea de la guvernă a amiiloră noștriî și revenirea la putere a d-loră Ion Ghica, Ion Straja, ș’a tutoră amiciloră domniiloră de la Presa; de nu este așta atunci ce valore are critica domnialoră și cu care scopu o facă ? Ș’apoi, în aceste zece luni nu s’a făcută are îmbunătățiri în tóte ramurile administrațiunii ? Tîlhăriele cari băntuiaă țara nu s’aă împuținată, și încă forte multă? Focurile cari in toți anii ardeau averile ómeniiora n’au Încetată în aceste grece luni? Contractele nu s’aă esecutată cu mai multă esactitate și proprietară și arendatarii n’au fostă mai mulțămiți de cătă un ană preceding. In administrațiune și m justiție nu este acumă mai multă moralitate și dreptate de cătă în anii trecuți? Finanțele nu suntă mai prospere ? Nu se plătescă și funcționară, și mandatele și bonurile rurale cu mai mare esactitate și valorele publice nu s’aă urcată cu 20 la 100? Pînă nu ni se va cita fapte, pînă nu se vor presinta dovedi contrarie, noi, credemă că n totulă este un mare îmbunătățire; și cătă pentru esclusivismu, desfidemă pe oricine ce citeze anume personele cele onorabile și capabile cari ar fi fost respinse de partita nóstra sau de guvernă. Noi susținemă că nu în partita nóstra este esclusivismulă, că nu noi amu respinsă pe cineva, ci din contra că noi și numai noi deschidemă ușile și lăsămă libertatea asolută fiecărui omă a intra daca îî convine. „Proiectele, țjică cei de la Presa, se discută pre multă în intrunirile pregatitore ale partitei și inițiativa, cele de mai multe ori, pornesce nu de la guvernă la partită ci de la partită.“ Și dac ar fi asta, pentru ce cei de la Pressa, ne acasă esclusivismÜ, ŰG despotismă și de servilismă? Ce feră? A veni deputații, nu întruniri particulare, ș’a desbate cu miniștri proiectele de legi, și ale desbate încă multă, cu pasiune chiară, este măreă pentru cei de la Presa. Ei bine, noi admitemă și ăncă aplaudămă acesta sistemă. Guvernulă care ese din partita nóstra nu se crede infailibile, ca cei de la Presa, elă din contra admitera încă provocá desbaterile. Elă, și numai ela în acesta țeră, alesă represintanților națiunii, prin discursul Tronului, că „se desrmne ei căile pe care voiesce se merga guvernulă.“ Aceste desbaterî nu impudică în uimbă, cumă credă cei de la Presa, inițiativa guvernului; el o are, numai o esercită întrună modă contrariă aceluia cu care o esercitau guvernele trecute; o esercită întrună modă liberale și democratică era nu in modulă aristocratică și despotică. In locă dea impune națiunii șij represintanților ăiei, ideiele sale, după noi guvernul, trebue se facă un schimb de ideiă cu națiunea; el voiesce a fi susținut și urmat în deplină cunoșcință de lucru, și a fi susținut cu mintea și cu anima representanțiloră națiunii; și căndă este divergință de opiniune, desbaterea, fiă cea mai aprinsă. Înlătură acea divergință; dacă insă vine ue casă seriosă și desbaterea nu aduce unitatea între suverană și deputați, atunci în partita nóstra guvernală se face apelă la națiune, căndă crede că represintanții iei suntă amăgiți, sau se retrage, căci nu voiesce cu nici ună preță se fiă susținut de omeni fără convingeri, nu voiesce a sta la guvern cum Vic cei de la Presa, c’au stat dânșiî, adică cu majorități cari se făceau dupe considerări de pernórm și după interese private, apre Rațiunea aceliași gazete în privința’m’ póte altera cătușî de pucină ideia ce amă esprimată în epistolă că nu celă d’ânteiă boerit, dară celă d’ânteiă romană am fostă care am studiată medicina in patria mea ? Fiți bine linistitu, domnulă meă, că nu voie fi că acela care voiu veni se hrăpescă fiă oricui, ceaa ce îî aparține, credă că n’ați avută nici uă dată pnsiunea a ve plinge de mine, chiară întru a ve fi contestată vre uă dată ce ați creată scala de medicină ce avemă astă cin țeză. Primiți etc. (Semnată) N. Crezulescu. 186 S, Februarie 21. D-le Redactore cdviliariului ROMANULU. Domnule, Ați avută bunătatea de a însera în numerare de erî, doua scrisori ce vamă adresată, vin a ve ruga a publica astăziî și respunsură ce domnulü N. Crezulescu. Îmi face onore a’mî adresa. Dacă am eșită din tăcerea ce am păstrată atâta timpă și dacă acumă amă arătată acesta susceptibilitate este numai pentru respectulă ce păstreză pentru domnulă Crezulescu. Suntă abia cateva luni căndă am fostă calomniată de gazeta care a publicată scrisórea d-lui. Crezul escu In acésta gazetă s’a publicată și uă petițiune iscălită de mai mulți neguțători, care Înșelați de calomniatorii mei, aă adresată președintelui consiliului de miniștri, uă petiție afirmăndă între altele că scala actuală de medicină a existată înainte de sosirea mea în țară. Amiculă domnului Crețulescu care a publicată scrisórea d-gale, prin interpretarea dată acelei scrisori, confirmă calomniele scrise în acelașă fiară, abrităndă astafelă numele calomniatorilor, sub onorabilitatea domnului N. Crețulescu, căruia i î datorimă singura carte de medicină in limba Română, căci profesorii școlei de Medicină în timpă de 12 ani, afară de ună manuală de artă moșitulu (pentru moșe), și ținute de anatomie și mică chirurgie (pentru bărbieri), n’aă scrisă nici uă carte nici uă lucrare stiințifică n’aă făcută, și astăzi încă elevi suntă siliți se studiese un uvrage streine, pentru desvoltarea cunoscințelor ăloră. Bineovoiți, ve rogă, domnule Redactore, a primi încredințarea deosebitelor mele considerațiuni. Davila. Grăbescă a vé respunde la scrisorea dv., d’a séră că dacă epistola ce vam adresată la 31 ianuarie, comunicată de mine unui cercă de amici, a putută tea de aci calea publicității, n’a putută însă pentru acesta dobéedi uă altă importanță de cătă aceaa de a ve face plăcerea ce mi-ațî esprimat’o după primirea ei. Regretă, domnulă meă, că apreciațiunile personale ale unei gazete, de care nu suntă delocă respundetoră, vaă putută face a a vedea în epistola mea altă sensă de cătă acela pe care vnșive i l’ațî recunoscută. Ore -le Redactare alu Șdumului ROMANULU. Represintantă și apărătoră neobosită ală marilor principii de naționalitate, libertate și egalitate, ve rogă se binevoiți a insera Instimabilulu d-vóstru jiariri, care este vocea, fidelă a acestoră princii, articolulă de facia, și cu acésta ocasiune primiți ve rogă espresiunea sentimentelormele distinse. Este destulă a face cunoscută numai aceste idei spre a se cunosce adeverul. (Ancillon ) Suntă câteva luni de cândă s’a ivită uă polemică în lumea medicală din Bucuresci, și mai particulară între medicii spitaleloră Eforiei. Lupta s’a începută cu transformarea actualei scale de medecină in Facultate, au fostă idei pentru și contra, unele personale altele de principiu. Daca asculta cineva pe partisanii acestoră opiniuni, și daca nu cunoscea cestiunea în detaliu, ară crede că ambele părți aveau dreptate; chiară presa nóstra n’a putută resolva acesta cestiune delicată: in fine lupta continua pe una terămă sterilă, și consecutivă se născu ura personală între bărbați luminați. Astăfetă se formară dupa partide opuse, una pentru Facultate, alta contra acestei instituțiuniî, în condițiunile prevăzute de lege, și dintruă polemică reă înțelesă, resultă uă concurență de pasiuni, in loculă unei facultăți prin concursă. Da la începutul polemicei amă urmărită lupta pe forumulti națională, voiamă stabilirea principului de naționalitate și realisarea Facultății: numai astăferă amă primită să participă din partida pentru facultate, fiindăcă mai presusă de orî-ce dorință, ama avută și amă pe aceia d’a vedea terra mea prosperândă, și la orî-ce cestiune de principiă amă făcută abnegație de persona și interesulă mea materială; faptele stau de faciă, și potă la trebuință respunde adversariloră mei pasionați. Pe acestă termă amă deschisă polemica, amă continuată, și totă astă-felă amă Încetată. Cu tote acestea, unii din membrii partidei din care făcemă parte, o mi aă reproșată că amă ruptă solidaritatea, și am trecută întru o partidă opusă credinței și principelorü d-lora. Domnule Redactare, nu potă să răspundă cu nimică mai leală și mai demnă la acuzarea cernii facă, decâtă a ruga pe d-na Dr. A. Vlădescu se binevoiască a publica programa partidei din care am făcută parte, programa ce amă formulatu-o la venirea sa în bară, și în care amu statuată numai principii, la care d-feră am aderată prin suprasemnăturî, și astă felă va cunosce lumea medicală și publicată în genere, daca suntă că acela, care amă deviată câtă’șî de puțină de la principiele pentru care nr am devotată, ori daca nu, suntă d-loră aceia, care aă ruptă solidaritatea, și aă trecută cu nepăsare peste principiele ce aă statuată în programa nóstru, muncî ca se ajungă unde ’și propusese. Eă urmaremü ună principiă, pe cândă mare parte din d-loră plecaă de la uă idee personală. Și astăfelă neamă separată, contrariu legilor fisice careifică: „Polii de nume contrariă se atragă, și de acelașă nume se respingă, dară conformă legilor morali care nu admită de câtă principiă cu principiă, justiție cu justiție.“ Dr. M. P. Trandafirescu, 1868 Fevruarie 20. plinită In multe priviri datoria sa către poporul relativă la instrucțiune. Prin tote insulele Danemarcei și chiară la nordul Iutlandiei cu greu se póte găsi cătemnăomă, care din copilăria sa se nu fi învețată pre leagă mecanismule de a scrie și leca, și nișce noțiuni generale despre veritățile creșcine, despre calculele aritmetice, ba farte desă se potă găsi și de aceia, carii dispună de cunoscințele elementarie, privitóre pre geografia și istoria patriei. De aceia, adăogimă, că nu este nici ună unghiu in acesta mică țără, unde se nn esiste căte uă scula de copii și copile. Fondarea sculelor danese poporarie se urcă pre la începutul seculului prezintă și ele datorescă cu fondarea loră lui Frideric VI, care a emancipată și pre țeranii danesi. Pină la densulă instrucțiunea poporariă în Danemarca se afla in posițiunea cea mai rea, și cățîva călugări catolici înființase pre ici precole scóle particularie, unde copiii invețaă credo, Ave Maria, și alte rugăciuni In limba latină. Elevii acestoră scóle umblau pre strade înveliți în nisce capișone lungi, care acopereau totă corpul ă soră, afară de mâna drepta, pre care o întindeau la trecetorî, spre a le cere pomană. Și reformațiunea in Danemarca ma putută aduce altă folosă, de cătă a împedicată acestă modă de viață, a eleviloră, și a făcută, ca copiii seracî se se ducă la păstori dascălii bisericiloră, spre a-șî căpeta uă mică instrucțiune. Mai pre urmă diferitele scóle poporalie, care mai esistaă, aă începută a-șî procura învețătorii sei dintre acei elevi ai gimnastelor și studenți ai universitățiloră, carii din diferite cause părăseau continuarea cursului. Aceste persone fără nici uă preparațiune pentru învețătorî sătescî, precumă și modulă de salariarea loră de către săteni cu producte în natură au fostă atăttea cause, că sculele poporarie danese nu puteau nici întrună modă progresa și aduce resultatele dorite, și cu totă concursulă regilor din secululü XVI, XVII și ală XVIII scólele poporarie danese aă avută aceiași sórta cu scólele nóstre, de luptă principi preesistenți. Un rege publica decrete pentru înființarea I de scóle și altul le suspenda, aă le lăsa în neglijență. Frideric IV înființase scóle poporarie prin proprietățile séle și făcuse, ca acestă esemplu se fie imitată și de alți proprietari , vine insă Christian VI, care dupe insistintele boerilor danesi, că fostă necesitată se restabilesca sclavia săteniloră, sdruncinată de Frideric IV, și vă dată cu acesta desenă lovitură mortală scóleloru poporaiie esistende. Și tótá istoria scóleloru poporarie din Danemarca pînă la Frideric VI, se resumese în doue alternative, că ce ună rege făcea pentru scólele poporarie, celăaltă strica. Frideric VI, dupre cumă am disă, punînd o capetă multoră obstacole a instrucțiunea poporului, între care și sclaviei, elfi a stabilită cele ânteia base solide, pentru nisce asemine instituțiuni. El a înființată cele ânteia seminariî pentru formarea invețătorilor sătesci și in 1806 a publicată ună regulamentă pentru înființarea de școli, pre nisce base moi, in Selanda, Fronța, Lalanda și Falster. Și dupe șapte ani de încercare pre la 1814 s’a ivită trei decrete regale, din care celă pateia privea prescc ólele rurale, ală douilea pre cele urbane, și ală treilea în specială pre scólele poporare din Copenhaga. Aceste decrete cu timpul ă au fost alterate, dar în specială acelă privitoră pre scalele din Copenhaga au fostă înlocuit prin ună altă decretă, ivită pre la 1844. E că în puține vorbe principiile acestoră decrete: 1) . Educațiunea poporului este oă obligațiune precătă a Statului, totă pre atâta și a individeloră societăței, și de acea fiecare părinte se se ocupe cu educațiunea copiilor ă sei. Statul, însă pentru fericirea supușilor ă sei va lua măsurî energice, ca de acumă nici ună individă se nu semănă lipsită de cunoșcințele elementarie. Cine nu se va supune la asemine mesuje de bună voe, îșî va primi educațiunea necesitată. 2) . Religiunea este fericirea cea mai mare a omului, și vă dată cu acesta fondamentală principală a fiecării societăți. De acea mai nainte de tote trebue se se interca uă distinctă atențiune asupra propunerea religiunea in scólele poporarie, și religiunea trebue se stea nu numai în capulă fiecăria programe, ci chiară propunerea ei se fie încredințată clerului. 3) . Pentru că scalele poporarie se progresesc, trebue se se observe: a) Ca învețătoriî se fie omeni cu bună conduită, se dispună de cunoscințele necesarie și se cunosc dupre putință mai bine pedagogia. b) Se fie asigurați materialmente și se aibă uă posițiune mai nedependintă și c) Se se facă dupre putință mai multe scóle, conformă cu loculă și populațiunea. In fine,, 4) . Pentru ca scólele popularie se devină în adevera popularie, e de necesă, ca aceste scule se se întrețină de comune, care vor ave și administrațiunea loră directă. Eră căt pentru guvernă, elă va ave asupra scólelor popularie numai controlulă supremă, și va fi la disposițiunilee generali, unde se va determina numai direcțiunea, ce este a se da acestoră scule. Comunele cu profesorii foră voră aplica aceste mesure la fiecare scula și voră determina mai de aprope mesurele, ce suntă de luată pentru progresarea acestoră instituțiuni. 1) Și pentru ca se vedemă, cumă s’aă esecutată aceste disposițiuni regale, noi se continuămă cu espunerea istoriei scólelor danese și se observămă totă acea, ce privesce pe scólele popularie, propriu (-se Ca disposițiunî generale, privitóre pe acoste scóle se póte socoti: 1) . Că nici ună copite nu póte se-și începe instrucțiunea mai nainte de șapte ani, dar după împlinirea acestui ană aetățeî, toți copiii fără distincțiune de sectă, posițiune socială și religiune trebuese’șî incepă instrucțiunea, găsindu-o întru o scala publică au particulariă. Este permisă dupre disposițiunile danese și instrucțiunea casnică, dară suntă obligați părinții, ca se’șî aducă numai de cătătre copii la esaminulă publică, unde giubulă esaminatorie decide, dacă copilulă pute ași continua acasă instrucțiunea, dă a fi înscrisă in una din scólele publice, spre a primi o instrucțiune mai satisfacatorie. Profesorele locală cu păstor ele ține registru de copiii, ce aă ajunsă în etatea de șapte ani, și carii își facă instrucțiunea în scólele publice că cele private și despre acesta raporteza, pre responsabilitatea loră guvernului. 2) . După terminarea, instrucțiunea, copiii primescă confirmațiunea, care nu póte se’șî aibă loculă mai nainte de 13 ani cetățeî copilului, dară nici mai tânără de 15. Comfirmațiunea are recunoscerea copiilor, între acei, ce ș’aă terminată cursulă, impune flăcărui copilă de a trece cursulă instrucțiunei elementarie, conținută de programă. 3) . Programul, instrucțiunea scóleloru poporarie sătescî ,conține: noțiuni elementarie de religiune, cunoscerea mecanismului Iertarea și a scriereî, calcululă practică aă și aritmetică, gimnastică, aă esercițială copiilor in alergături, sărituri și în notat. Trebue insă a mai adauge, că programul scalelorű poporaiie danese impune și propunerea unor noțiuni forte generale despre geografia și istoria națională, precum și despre cunoscințele cele mai nedispensabile pentru viața casnică. 4) . Relativă la casele de scule, disposițiunele regale din 1814 au stabilită, ca aceste case se fiă spațiose și comforme cu mulțimea copiiloră. Pe la 1856, acesta clausă a disposițiunilor regale éca cumă s’aă precisată. S’aă impusă, ca sculele din noă construite se lase pentru fiecare copilă ună spațiu de 80 funți cubici, era sculele vechi, ce lasă pentru respirarea copiilor o ună spațiu mai mică de 50 funți cubici, se se reconstituescá dupre planulă noă. 5) . In fiecare scala copiii trebue se fiă taxați cete puțină în trei secțiuni conformă etăței, capacitățiloru și cunoscuteloră soră. In secțiunea anteia stau copii de la 7 până la 10 ani, carii încă nu s’au deprinsă afecta bine, a scrie literile și cifrele și nu cunoscă catechisală lui Luter și istorele cele mai principale din Biblia. Dacă însă copii 1). Acesta din urmă parte servesca, probă, la cele, ce am vorbită despre aceaministrațiunea scóleloru nóstre popularie, în articolul ă, scopulu și natura scóleloru poporarie, și totă nădată ca esplicațiune la critica, emisă de redacțiunea islamului Românului, asupra acestei materie. Probe de feljutu acesta, că o spună mai nainte, că avemă se mai întâlnimă în decursulă materiilor nóstre. SCOLELE POPORARIE. SCOALELE POPORARIE IN DANEMARCA. Danemarca astăzî se póte mândri naintea multor ă State și mai mari, că ea s’a îm