Romanulu, iulie 1868 (Anul 12)
1868-07-15
ÜO 4 —--**■-• - T)(úhnüoni alegtori ai colegiului I c. I de Senator# f din judeciul Vâlcea. I sema primită cu cea mai vie mulțumire la nuvela, că onorabilii alegători ai colegiului 1,1 din districtul Vâlcea, au întrunită majoritatea voturiloru pentru alegerea supra-scrisului II, de Senatore. Cu câtă suntu mândru de acésta alegere,Ii că atâtă mi socotescă datoră s'arate onora 1bililoră mei alegetori adânca mea recunoscințăIor pentru onórea ce mi-aă făcută, și seu asi Iucară că voiiu fi cu anima și cu sufletulu, pentru regiméie constituțională, și intemeia l ,rea dinastiei prea iubitului nostru Domnitoru. • v . « O Voiu respecta, vom cere și face a se respecta sânta nóstra Constituțiune, voiu fi pentru sincera și reala iei aplicațiune, voiu fii și cu spiritulu concordiei, pentru că de la cooperarea lor comună a tutorii fiiloră patrii, va nasce vă România mare și putoricâ. Ins 6 fine voiă pune interesele țerei mai prosusa de orice interesă personale. var Nicolae Călinescu. t Ui I ^ —-------- ■ —--------------------- - Numele celor si carii au votatűt pentru alegerea Senatorului la col legiuiți 1 de Ilfov. Mihalache Duma — Al. Isvoranu — N.I Gheragi — Teodoră Predescu — Anghel Frunz Jănescu — Nicolae H. Anghel — G. Romanescu D. Papadopolu — Mih. Mărgărittescu — V. Gugiu — Ghița Zissu — Spirache Gazoti — Gr. Pandelescu — Matache Popescu — G. T. Tătăranu — Ion Iorgulescu — N. Filitis — A. B. Știrbei — Ștefan Petrovici — D. Gr. Ghica Gr. Porumbaru — G. A. Crezulescu— Barbu Belu —N. Manu — Nicu Ștefănescu—Const. Suțu— Tache Rădulescu — Const. Paltinenu — C. Constantinescu —Lambru Vasilescu — Const.II Blaremberg — Barbu Gânescu — Gheorghe Stănulescu — N. T. Orășianu — Căpitan M. 1 Fălcoianu — Nae Câlinescu — Gr. Caracaș — A. Slătinenu — D. Lucovici — Scarlat Petrovici— N. G. Marinescu — C. Zamfirescu — C. Odobescu — C. Atanasiu •— D. Zisu — D. Ioanid — A. Blarembfirp’ C. m £ SUM» ÄOMMIfflffl 56 1W ÎTÎ îS68 _L_z_—....~ Util — IN CÂTEVA CUVINTE ASUPRA EDUCATIUNEI FETELORU adresate CONSILIULUI GENERAL DE INSTRUCȚIUNE PUBLICA. Este necesară a se desvolta j rspeiamWalü copiilorü ți un a se escreiza un real memorialorn. I Carol I, Domnul« Romanilor I in scol» de 1« Veleni» de Munte. I Metoda învățciucutului tre buc se HSfundată pe desvoltarea raționamentului eleviloră l P. S. Aurelian. In tine, s-a pusă degetul« pe rana mare» a învățământului nostru. Ce se petrece în scelele de băiat,, o au#mu din măgură augustă și ne o rlice și esperiența unul invexată. Se redică mă velulu de pe scelele de fete; se vedeme ce se petrece in ele. Acuma după ani, savanții dd. Laurian și Aaron Florian, scenă cătră d-nu ministru A. Rosetti, Intrină raportă oficială că: stsclele de fete nu suntü uă realitate. In organisarea scólelor de fete și în cond oicerea loră, nu s’a schimbată âncă nimica, ti lucațiunea și instrucțiunea unei jumetățî națiuneî remănă-va eternă unu simulacru, lai ficțiune, uă amăgire ? Priî cătă de poeți, ori cată de artiști amu nci, fii unei națiuni june, cată se admitemă c , cultura, educațiunea și instrucțiunea nu i te numai ună luesă plăcută în omenire, tă deceră pentru uă țâră. c Discreditămă civilisațiunea dacă vomă con Unua se impunemu poporului numai greutățile i ea dă, și să vomă lipsi d’ale ei felose. Scelele se înceteze a fi uă ficțiune, uăa plăgire; ele se vră a corespunde trebuinței iă reali ale societății. pe creama una inverementă ce va convinge și pe orbit, și pe surdă că soiința nu 1re numai că aberațiune a spiritului umană, pi educațiunea și instrucțiunea are ună scopă tală folositoră. 1 Rațiunea d’a 11 a civilisațiunea este perfecțțonarea omului; numai educațiunea și insrucțiunea ne dă mir ace d’a ne îmbunătăți ploralmente și d’a ameliora a nostru bunătare materiale. Se clamă astă țintă scalelor a nóstre. Dacă avemă aceste scopuri de urmărită I și cine ar fi celu ce ară dice că pro-11 resulfi mare țintă sau că altele suntü scorurile »ele— învățământulă trebue, prin des 1 ‘oltarea raționamentului se alungă ținta. " Intră în firea lucrurilor u ca națiunea ro nână se se resimtă de defectele etății sale. Ea n’a viețuită acea viață lungă care dă ispersința lucrurilor practice. De timpuriu ea avu curagială și marinisma d'a se împovora cu grele datorii ce șîmpuseră popórele mature; este un consecință logică ca se i se întemple tine ori d’a nu se putea susține la Înălțimea unui rolă asupra legilor progresului. S’o scusămă ,'colend'ü neprevede tóre, fără spirită practică, so scusămă, dară se nu tolerăm« ușurințele. Ușurința, neprevederea, lipsa de spiritul practică ce domnesce in învețămêntulă fetelolui,tnd su aivA unu capetîi. Câtre d-vostră me adreseză, domni loră de la consiliulu generale, acuma cându vi se pune suplu ochi programele sculelorü, Natura, ce -și face și ea încercările sale, i dată la mulți din d-vostra unu geniu ce au va se răspândi în mulțime de câtă forte târziiă. D-vostră, ce azi ajunsă cu spiritul minunatulu secole alu XIX, puneți masele pe, calea de a ve urma. Vă generositate sublimă dară pucinii raționabile a unor anime bine-voitore este d’a sacrifica omenirea de a stă d’ omenire’ de mâne. Admiră utopiștii impacitațî d’a vedea realisată perfecțiunea și fericirea umanității. Si admiră dară nu 1 aprobă d’a nesocoti durerile nóstre, d’a le spori chiar pentru a impacina pacele ale secoliloru viitore. Amă face că dănșiî câudă, fără a ține comptă de trebuințele societății actuale, amă d’a generațiunea de astăzi uă educațiune aplicabile la alte epoce și circunstanțe. Dicl amarea pentru uă egalitate fictivă, s-a pus fl uă uniformitate un învețământu ce nu este in armonia cu organisarea societății esistinte de astă^î. Se va realisa, fără îndouălă, acea egaliție între ómeni, dorită^de toți ceî ce iubimă menirea; însă, o vedemă bine, astă# mi* ristrulă câștigă cinci mii de lei pe lună și li ietorulu de lemne abia cincizeci. Dacă suntu diverse condițiuni în cari au trăi fiicele națiunei nóstre, se preparăm« ți e flăcare pentru datoriile sale. Care este raportulă Intre trebuințele societății nóstre și scelele ce avemă? Nici un iul u. (1 Scelele nóstre nu servă decâtă a crea cea mai periculosa cangrenă socială: proletariatulu femeei. In societatea nostra avemă trei clase de femei, impărțindu-le după diversele loră coni lițiuni de viețuire. Este femeia clasei avute și inteliginte ce -și póte îndestula tóte tremințele create de una gustă cultivată; este femeia clasei muncitore greu impoverată cu s nerese munci materiali, mai este și femeia 1 le condițiune mijlocie ce are ună rolă dublu, ce are datoriile și celei avute și celei servnane. I Eta scolele ce avemă. In tala România esiste vre doue sute 1 le scoli (1) cu nisce programe complicate ce niu se pote aplica decât în cinci șase ani. Cele palm scoli superiore recruteza efectele soră de prin scólele poporaiie, alegende, nin concursuri, pe copilele cele mai siliere și, mai cu deosebire, pe cele mai germane. Scolele primare suntu frecventate numai le fetele poporului muncitor«, ce, înșelatele aparințe, alerga la șcólă se scape condițiunea fară asupritare: grelelor« munci materiali. Puține din ele, cinci, șase pe ană, reușesc,« , după trecerea prin scólele superiore, a dobândită posițiune în invețământulă publică. Ce devină cele-l alte? Scala le-a deprinsă se stea numai cu cartea în mână, scóla invelăndu-le istorie, geografie și solinți naturale ie-a separată cu totulă de familiele lorii, de conduita sorii și le-aă aruncată în societate fără uă instrucțiune sevărșită ce le ar da pane prin nobile ocupațiuni intelectuale și numai cu fumuri IAI-CiUA Uniaoruul Nu voiu se le urmărescă după ce au sevărșită clasele, cariera in care le-a împinsă uă scala ce nu le-a dată uă educațiune potrivită, este dacele ce nu se potă numi. Ferice încă dacele ce moru suspinăndă după unu postă de institulare scă după unu bărbatu bogată. Scólele ce avemă create unicaminte pentru popore, sunt fatale poporului. O vedemă, educațiunea ce se dă fetelor, de clasa muncitóre nu este logică, daru nici logică nu e nepăsarea pentru cultura clasei avute. Și de ce are Statulu nu s’ar ocupa de educațiunea aceloru femeie ce, stăndă susu pe scara socială, servă de modelă tuturoră ? N’are ele are dreptulă și datoria d’a se îngriji de fiăcare membru ală corpului ce să compune? Societatea femeieloră de clasa avută este focabulă bunelor, moravuri, a bunului gustă; ele facă se leflorescă litere, schițe, arte; ele Întreținu civilisațiunea în sine. Tocmai ele dară se fiu negligiate? (I) Vorbima tote-d'guus uumaî de fete. Vedemă resultatul unei culpabile indiferințe sau a unei încrederi neprudinte. Familiele avute, lipsite de mijilo,e d’ași educa fetele in țără, le-aö dusă prin pensionatele din Paris și Viena unde primesc a uă educațiune anti-naționale, nepotrivită cu geniului nostru, cu necesitățile nóstre, cu ale nóstre , obiceiuri și moravuri, ele mai dobendesc, în * acele mari centrurî de comtrcist și industrie, 1 de avuții prin urmare, imă gustă de lucru ce nu póte satisface uătora ca a nostru ce nu dispune încă de bogățiile séle. D’ad mă șiră de efecte desastr őse ce constatamă și deplăngemu cu toții, dară a cărora causă nici cercetămă, nici ne încercămă a o destruge. Clasa de mij ocu, traindü din calcule, posedă mai multă spirită practică. Vețjendă resultatele educațiune! fetelor avute, ea preferă ignoranța d’uadiniera. Principiule fundamentale ală educațiunei fetelor se îlă a da flăcăria cunoșcințele ce i suntu necesare în vieța practică. Astă# căndă nivelulă generale a culturei poporului nu stă susă, în scólele elementare de fete se se învețe a citi, seri, calcula și datoriile morale, prin religiune. Nu lăsați fata de popor cinci, șesa ani în scóla, și tóladina: ele se desvață de muncile materiali la care se aservă a loră condițiune. Patru ore pe # îi suntu destulă ca se deprindă, în timpă de patru ani, cele elementare ale instrucțiune și lucru cu acură usuala, și pentru că institularea este datore a da mai multă de patru ore pe # datoriilerusele, totu in acea clasă unde vor veni diminăța elevele in repetare, copilele mici ce nu potă fi utile mameleră soră, totu acolo se va ținea de la 1 — 5 ore poștă-meridiane clasă pentru elevele mai înaintate, pentru cete mai mari ce să stată fetă diminăța in familie, luăndă parte la muncile municeloră. Cu acestă sistemă vă scula cu uă insti 1tutore și uă ajutore este suficiente pentru 200 eleve. Atunci cu budgeturu actuală a învățămentului primară vomă avea școli îndestule ca se se par a împărtăși totu copilule de poporă depănea morale ce -e datorămii: instrucțiunea elementară. Obligațiunea școlară nu va mai fi uă comedie, ca astă#, căndă nu se póte aplica din lipsa de școli Atunci nu vomă crea în poporă doua elemente eterogene, d’uă parte unu numeru de fete ambițioise, pline de gărgărmî, ce’șî desprețuiescă propria condițiune, propriele loră familii, éra de alta mase de ignorante lipsite de instrucțiune religiósä, de cunoscința datoriilor, lipsite și de elementele instrucțiune atătu de utile in viața practică. Atunci nici părinții nu se vom opune a-și trimite pe fiicele lor, la uăscală ce nu le absorbă totu timpul ă, ce nu le deprinde a 1 sta #le și ani numai cu ochii pe carte, desobicinuindu-le de muncile materiale. Atunci vomă fi in condițiunile legei ce nu acordă decâte doue institutore scalei poporalie. Atunci domnele institutare voră fi îndestulă de ocupate ca se’șî uite deprinderile de lucru, exemplu atătu de fatală eleveloră. Fiica de poporă ce va proba calități inteectuale deosebite, va trece, ajutată de institutori și inspectori, In școli superiore pentru a’șî crea oă posițiune conformă aptitudinilor sale. Scóle primare superiore nu trebue se lipsesc”. Orașele principale voră avea căte una, Bucuresciulu și Iașiulă căte doue. Aci se voră aplica programele scólelor primare actuale cu ceva ameliorări. Mai cu deosebire este a se adăogi multă la instrucțiunea morală și religiósa. Institutorii bărbați ar fi a se esclude din ele, pentru a nu se negligia învățătura lucrului cu aculă. Religiunea se va preda în tóte scólele de cătră unu preotu. Esternatură secondară de fete corespunde cu trebuințele clasei de micllocă atâte de multă încătă îi dorescu numai prosperitate. Vinii cele trei internate din Bucuresci, Iași și Craiova, unde se află 260 bursiere ale Statului. Nearendă dreptă de ostracism, asupra unei clase, se deschide că unul din aceste trei institute fiiceloră clasei avute și inteliginte, aceloră femei ce, ca socii și mume vorö avea uă imensă influință asupra vieței și simțimintelor, conducătorilor, națiuneî. Acestu institutu, prin teze mij ócole de care dispune civilisațiunea, se dea junebră române ce au a juca una rolă în societate, se le dea gustulu bunului și alu frumosului, se le desvoile raționamentulu, se le înobileze anima, unice condițiunî pentru femeia d’a-șî putea îndeplini grelele datorii de socie și mumă. Și nu cu din banii seracului, din banii publici se se cresca fiicele celoră avuți. Elevele acestui institutu se dă solvente. Se nu uitămă insă că acestă institutu are a rivalisa că pensionatele din Paris și Viena. Nu mĕ ingrijasce lipsa profesoriloru, căci avemă destui bani; importanța mare stă în administrațiunea institutului. Persona ce dă va dirigi a se scie și a surveghia aplicarea programeloru; dar se scie și mai multă a îm■ planta în sufletul« aceloră june fete tóte virtuțile ce voimă se domnesca in societatea nóstra. Ună altu institutu nu mai pucină trebuîi soră este acela unde s’ar cresce fiicele imipiegațiloră, a militariloră împovărați cu fa■miliî prea numerose, sau orfanele acestora, ce, din diverse circumstanțe, suntu lipsite de i mijloce de esistință. 1 Aceste june, primind«uă instrucțiune solidă și variată, ar putea respăndi, la rândulu lor, ca institutiice private sau ca socii și multe idei de progresă și moralitate. Lăsate la capriciulu sortei și în ignoranță, precumü suntü astă#, ele, deprinse la uă , viéța facilă, voiu deveni ună clementă perniciosă societății. * Se ’nțelege că elevele acestui institute voră fi bursierele Statului. Uă scală normală de institutrjce, dar uă adeverată scala normală, este imperios, necesară. Ea va fi deschisă fetelor din poporă. Aci unu concursă rigurosă va alege nu- i mai pre cele dotate cu calități morale și intelectuale ce ne voru garanta că, ajunse la - uă cultură superiora, ele voru întrebuința • sclința loră în profitulu maseloră. Nu e aci loculă d’a detaila tete amenun■ tele, dar suntu mid’lóce simple și practice v/U jXj c* i. — Me urăscî ? — Al ârtă-mă, ertă-mă, urgtă ea, loan 1 du-mi mana, a asculta aceste vorbe. Dac’-ai soi ce suferă ! . . La acesta desordine, la acesta deliriu, el ramă mișcată pina -n fundul mănimea. Ea era atâte de înăbușită de suspine, nu câtă credură ci era se cadă leșinată. O luamü în brațe ca, prima copilă pe care-lu mângâie cineva; și ea, lăsăndu-se cu capulă pe peptulii meă, plângea. Lacrămile sete ’mi picați pe mâni. După ce’î potoliiu plânsulu, îi făcui« imputări dulci pentru că’mî ascunsese atâta timpă Întristarea mea. Ea nu asculta C’mnu aeră posomorită. — Dară cuiă se-țî spună cea-a ce resimtă? respunse ea, căndă nu-mi potă explica nici chiar o mie acesta chină. Cum se-țî spună că am căte-vă dată cugetări de ură gelosa contra ori ce me inconjura aici, contra Genevievei, contra maicei mele, pe cănda case le potă scuti d’uă supărare 'mi așă da vieța? Suntă momente in cari, cu anima plină d’uă frăge#me pe care Jiu cutesă a o lăsa se se véda, așă voi secade la genunchii loră; apoi îndată nu scă ce instinctă blăstemată îmi vorbesce, și simtă ca sunta inamica lor. Totu ce te face atâte de nobile, atătu de demne d'a fi admirate și iubite, me umilesce și me întărită. Grosave amintiri îmi vină din fundulă copilăriei mele, crescută intruă ură sacrilege contra acestei familii care trebuia se fia a mea. Acestea töte e ceva nebunescă, urîciosă! neesplicabile, nu e asta? îmi regăsesc« mama și suntu ingrată' Suferă fără a sei de unde -mi vine durerea. Din mijloculu acestei fericiri care me împovăra, cugetă la rilele trecute, la liberile mele miseriî, regretă acelă timpă... Veriî bine că suntă nebună, adaose ea mai spaimêntare. — Nu, Viergio, nu escî nebună, respunsem. Escî uă copilă bolnavă de nostalgie. Obicinuită cu visele d-tele de singurătate, cu alergăturile rătecitore, te ere# prisonieră intracestu castelu, ca să pasere Intruă colivie de aură. D-acolo-țî viochinură, d’acolo țî vină aceste turburări ale inimeî, cari te facă se iei dreută ingratitudine, suferințele ur I«tului, pe cari caracteruiă d-tele cam nedomolită nu sce a le invinge.— Póte că e și acesta,se ea ție gânduri; darfi șuferiî tare, >țî o juru. Ne reinterferame către castelu, și ea se duse la Genevîeva, ca se nu veija marchisa ochii se roșiți de lacrămî, — O serie urăscî acuma, îmi seca părăsindu-me. Voiamă se protestă, ea, mé intrerupse. — Ș’apoî ce-mi pasă? urmă ea cu amăriciune și ca cuină iară li părută reă că se lăsase a cădea Întruni momentă de aprindere. Pare că iubesc« mai multă ura d-tele!... Și #condu acestea fugi. Eă spuseră mătușî mele cea ace-o puteamü destăinui din Convorbirea nostru; ea ne explica în sine căușele acestei organisațiuni atătu de vine și Înflorită. Ea -nțelese ca și mine că trebuia mai inainte de tote a vindeca spiritul o bănuitoră ală Viorgiei, și a menagiază transițiune atâte de răpede pentru acesta natură deprinsă c’să csistintă forte vagabondă. A doua după dejuna, pe căndă ne sculamă de la masă. — Viergio, copila mea dise mătușa mea, trebue se ții loculă Genevieviî căte-va țjile în visitele iei de caritate Du-te daru la Mas de Goulet, se vede pe mama lui Roman, care e bolnavă. La aceste vorbe, Viergia ghici că vorbisemnă cu marchisa. Ea mî aruncă uă privire de recunoscință; luăndă apoi mâna marchiseî o serută cu iubire și căldură. — Ge bună escîdise ea. Din acea di, ca printruă învoială tacită iergia păstră direcțiunea binefacerilor a castelului. Dăndu-se aceste interese viețeî spre afară de scăpările de libertate ce căștiga trebuia se mai aibă de efecte d’a și șterge urîtele amintiri și d’a-î căștiga căte pucină afecțiunile seracilor, cari o desprețuiseră altă dată, și pe cari ea ’î ajuta cu acea inteligință de animă ce o dă numai aceia cari aă trecută prin încercările miseriei. Ea cunoscea nenorocirile reali, adesea sfiiciose sau ascunse; nu era nici uă colibă perdută ală carii nume se nu lă scrc. Spre a rupe orice împedicare a libertății sale, mătușa mea, și dedesenă cheiă a parcului, care se crede scăpată d’orîcejugă. Adesea, sculăndu-se d’uă dată cu diua, ca pleca pe ascuns« îmbrăcată Ia haine de țerancă, și căndă se mtorcea la castelă, toți se miră că visitase deja viuă colibă să leghe departe de castelă. Locurile erau prea sigure și prea cunoscute iei. In câtă nu se îngrijea nimeni de alergările sale, de la cari se întorcea veselă și animată la ora căndă se descepta marchiza. Cu tote acestea, deși vedeamă că se silea se mî arete mai multă încredere, Viergia părea totădeauna nelinișcită cu mine, ca cumă acelă neînțelesă șipiumantă de ură ce-mi aretase intru o espresiune de amăriciune, ar fi fostă mai tare decătu voința iei. Se înțelegea că uă luptă surdă se petrecea in aceste suflete plină de contraste. Căte vă dată se părea că vrea se’mîceră gracie și ertare. Atunci, Îmbătată de farmeculă ce se imprăscia in prejurulă scă, cugetările cele mai nebune mi se urcau in creieri. (Va urma,] Mario Uchard.