Romanulu, octombrie 1868 (Anul 12)

1868-10-09

872 -----Măria Sca Domnitorulă, din causa unei indisposiliuni, a amânată călătoria ce avea să facă peste Uliț. Domnii medici, Glück, Ialopolu și Marcovicî au declarate, astăzî că, după simptomele constatate, Înălțimea Sca are friguri intermilințî. ROMANULUI OCTOBRE 1868 uă comisiune compusă din oficirl de statu-majoru cu poruncă strînsă, ca aceia se cerceteze țera și se dea respinsă mai vîrtosu la cinci întrebări, dintre cari cele trei din urmă sunt ș de cea mai mare importanță, pentru că ele conțin și anume: „întrebarea a treia Fiindă că monarhia austriacă pote se încorporeze cu ajutorulu lui D-leu aceste provincii într’imbu modu seu în altulu, în casă căndă aleară aduce unu folosit realii, asta trebue se se prețiuiescă teritoriulu și poporațiunea lorii, câinii și calitatea pământului. Mai departe, valorea teritoriului întregii trebue se se defigă în bani, pentru ca se se potă afla, cătii re aici da măna se cheltuimu pentru subjugarea lerii.“ „întrebarea a patra. Presupunându că Austria în urmarea acestei ceretărî se va determina se ocupe acea țară, trebue se se mai cercetezi, dacă acestu adaosu de teritoriu va folosi numai unei provincii, séu întregei monarhi, și din ce are se stea acest folosut.“ .,/i cincea întrebare. Ce pagubă Va aduce perderea acestorei provincii Turciei sau Rusiei, daca pe una din acestea puteri le-amil sili, ca se le lase din mană. In fine, curmi simtă dispuși locuitorii, vedescă iei simpatii seu antipatii cătră regimeie austriacă.“ Respunsul a ce a dată comisiunea militară la acele întrebări a fostă forte bine respirată; istoricul Schlötzer îl publicase în fase. I din „Staatsanzeigen, “ eră renumitulă Mirabeau îlă tradusese și că publicase în tomulă VI ală hărtei séle despre monarchia prusiană sub Frideric celă mare. Cu acea ocasiune Mirabeau mai spune, ca pe căndu comisiunea militară secretă se ocupa cu măsurarea și spionarea principateiî oră romănescă, sau dată totă vădată porunci, ca miersiuinele ele pe fruntarie se se strămute și pajurele austriace se se așezie mai înăuntru în capă de lapte, adică se se fure din teritorială "principatelor" pe cătă sar putea mai multă Documentulă ce coprinde respungările oficiărilor austriaci este mai lungă de cătă se se poți reproduce aici, credemă însă că istoricii noștrii îlă voru sei folosi. Destulă arăta,că acea comisiune recomandase din totă sufletulă și din totă cugetulă subjugarea principateloră romănescî, se înțelege de sine ca sub pritestulă cunoscută, după că acelea ar fi drepta proprietate a corónei unguresci. Cercetarea (enquete) sa făcută din trei puncte de vedere: militară, finanțiară și comercială. Comisiunea află în acele țeri numai popi, boieri și țerani. Popii, rice comisiunea, nutrescă uă ură cumplită asupra Austriei, din causa religiunei; boiăriî dorescă pe Austria de fiice Rușiloră țeranul voescă pe Austria în speranția de a scăpa de tirania boiăriloru. Fiecare familiă omenéscă din Moldova• Romănia e prețiuită cu căte cinci-feci fiorini, adică nici cătăre ce oi. Planul ă de la 1771 s'a scoșit din archivele secrete în 1854/5; același plană stă astăzi pe mesele politiciloru Ungaro-Austriei. Se simte trebuința imperativă de a lua în ajutoriă și veniturile României la plătirea datoriilor Statului austro-maghiară. De aici vă puteți explica și necazulă și venirulă lui „Pester Lloyd,“ 1) pentru că regimulți romănescă se aruncă, dintruă dată in atâtea cheltuieli, cu căi ferate, cu șiosele ș. a.ș. a. Tote acestea se puteau face și după fiece seu douedeci de ani; astă dată trebuea se stămă cu toții, prin urmare România întregă, ca se conlucrămă 1 1) Vep No. din 8 Oct. ț. a. la delăturarea deficitului austro-maghiară cu arătă mai vertasă, căci scimă cu toții, cumă că de es. împrumutură de cinci sute milióne fiorini se făcuse in 1854 numai și numai din nemărginita iubire cătră principatele romănesci, pentru ca se se scape și de Turci și de Muscali. Mai voiți și alte adeveriri istorice? Ne mai putemă servi și cu altele. CU ESPOSIȚIUNEA DE ARTICULTURA. Pretutindeni unde agricultura a luată unui teorii intinsu in tote ramurile sale, una din puterile ce au împins- o pe calea propășirea feste și este emula liunea, descoprită la agricultori prin concursii, prin espunerea productelor șilorii. Și la noi s-a putută vedea efectul ă bine face totmalii acestora concursuri, pe tim ce anii, esposițiunile agricole arătă unii progresă însemnată în agricultură uă mai mare varietate, că mai bună calitate se aservă pe tiăceană în productele espuse. Lați anulă, gracia concursurilor de pluguri, nu mai recunosce avantagială unui bună instrumentu aratoriă, și cu acea înlesnire cu care cultivatorul, romanii se lepădă de obiceiurile și prejudiciele verile, vedemă atâtă pe satrană câtă și pe cultivatorii mari, mărindu-și puterile de producere prin perfecționarea intrumentelor florii și adoptarea altor instrumente mai puterice și mai îndemânatice. Intrărilă din numerile trecute dărâmă sema de esposițiunea agriolă a anului acesta, facută pe moșia Ferestrei), de lingă București și arezămă însemnătatea iei și progresele ce face se se realiseze, ad> vomă dice căteva cuvinte"despre esposițiunea de articultură din grădina Cișmegiu", care sa nchisă duminică, 6 corinte, prin Împărțirea medalielor și premiiloră la cei ce se au distinsă prin productele ce au espusu. , Esposițiunea era împărțită in trei secțiuni: secțiunea legumeioru, a florilor ș Ș'a fructelor u. Cea d’ânteio, după noi, are Însemnătatea cea mai mare, iși regretămă c’arăta alegerea timpului esposițiunea, — ce a fostă prea tărzliu și după cele d’autéré brume, ce aă îndăunată uă mare parte din legume,cătă și inundarea prea târzie a esposițiuneî,'—astăfelă că mulți cultivatori din depărtare nuau putută trimite productele lor d,—nuau contribuită la bogăția acestei esposițiune. Totuși ea a fostă destulă da frumósá ș’amă putută eserva cu plăcere legume forte alese, arătă indigene cătă și din semențe străine. Colecțiunea de sfecle deși pucina numerăsă era forte frumósá, erau specimene indigene d’uă mărime enormă, ceea ce ne face a spera multă pentru industria sacarului, atunci căndă căile ferate ne voră înlesni mijlocele de transportă și ne voră aduce din străinătate puterea mașineloră ce voră lucra la loculă bradeloră cu puteri înmnite. Erau sfecle din semențe străine, forte frumase și cari se deosebiaă mai cu semn prin calitatea lor; chiară frundele acestora sfecle se mănâncă, gătite ca spălaculă pe care se dice cadă întreceru bunătatea gustului. Colecțiunea de devieri era minunată; se însemna unulă d'uă dimensiune enormă ce trăgea aprópe 80 de oca. Printre celelalte colecțiunii de legume însemna iama unii pepene verde din semența algeriană, trăgi ml ă 20 de oca; pătlăgele cari se confundau cu prunele cu avramele, cu miratele, prin forma, și culorea lord și cari, nu sasicură, au acelașă gustă ca și aceste fructe. Deosebite soiuri de varita se distingeau prin frumuseția terii. Dară mai cu semă aceaa ce ne-a atrasă atențiunea, a fostă unu specimeni de porumbă (popușoră) albă cu grâne mici și regulate ca ncsce șiruri de mărgăritare. Acestă porumbă este forte căutată pe piedele Europei prin calitățile gustului și Dnerea lui; predusă lui este forte uscată, cu neasemănare mai urcată de cătă ală porumbului galbenă, ce se cultivă in genere la noi. Deși știulețulă (ciocălăulă) scă este pucină mai mică decătă ală porumbului galbenă, totuși marea sca productivitate îlă face mult mai spornică de cătă porumbulă galbenă. Unu singură știulețiă din acestu porumbă produce să miă doves ut c de știulețe. Recomandămă cultivatoriloră noștriî acestu nuoă productu care putei pentru din șiîuă adeverată sorginte de avuție, mai cu semn acumă căndă relațiunile nóstre comerciale cu occidintele suntă arătă du active. Esposițiunea de flori, arangiată cu multă gustă ca și totă esposițiunea In genere, nu era insă acea a ce ne așteptamă; pote că stagiunea pre înaintată a’inpucinată frumuseția acestu esposițiuniî. Ni se pare însă că nici chiară cultivatorii de flori din capitale nu s’aă întrecută cu destulă ardere în acesta interesantă și frumosă concursă, amă Însemnată totuși cu mulțămire uă frumosă colecțiune de camelia și de buchete de flori a unui grădinară cunoscută din capitale, era ă și rose îndestulă de frumóse și mai cu semn cățîva arbori srăini cultivați cu mare ingrijire. In esposițiunea de fructe se distingea cotecțiunile de pere, de guluo de struguri și de scorușe, erau și persice frumóse. Cele mai frumóse din aste fructe veneau din districtul Putna de peste Milcovă. Strugurii se insemnau prin mărimea și frumusețea coloteî terii, erau unii mici la bébe însă d’ua transparență și d’uă delicateță minunată. Erau și cățî va stupi cari atrăgeau multă privirile visitatorilor, prin forma și sistema loră: părțile acestoră stupi in formă de șalotă elvețiană se deschideau și prin sticla acoperieă d’aceste lăture se vedeau faguri aurii și incriisă activelor ătera constructore. Acesta era in puține cuvinte esposițiunea de orticultură a anului acestua și cu tete cu era îndestulă de frumósá, totușî cutezămă aspira că, la anulă viitorii vomă ,avea a datori mai multă recunoscință zelului cultivatoriloră ce se voră întrece a espune productele forte, câtă și zelului celoră însărcinați a stimula și a provoca ambițiunea cultivatoriloru. Premiere au fostă împărțite de d. minstru Donici, în lipsa M. Sele, care in acea fi era deja bolnavă d'acere friguri ce îngrijiseră atâtii de multă pe poporul Capitalei, (iă la citirea buletinului publicată a fi ia Monitor ), REUNIUNEA Seminareloru romane de bine~facer e pentru copilele orfane, instituită^in Ploescu. Spre a se putea proceda la alegerea definitivă a comitetului, ceea ce este a se face in viitorea lună Noembre, conformă statutelor, sub scrua vogă pe tote domnele și domnii ce au bine-voită a primi apeluri și liste spre a înscrie intrînsele membre ale Reuniunei, se bine-voiască a se înapoia negreșită pînă la finele lui Octobre curentă, ori cumă se voră afla, ca nu dintracésta intărit care se 3e împiedice realisarea acestui scopă filantropică : îngrijirea despre viitorul copilelor orfane. Președintă: E. Costiescu. Ploescu, 1868 Octobre 2, Dde Redactare aliiliariului ROMANULU. Domnule, De cătăva timpu istomele inamice națiunea nóstre se silescă a reprezenta Besarabia română ca centru ală mișcărilor panslavistice și ală conspirațiunei bulgare contra Turciei, și pe episcopul de la Ismail, luândă parte activă la tote aceste uneltiri, împreună cu clerul eparhiei sale. Aceste idei în țiglele trecute fură reproduse de diabulă Terra după unii au sciu care isiaiiu din străinătate. Liberă presă internă și esternă a vorbi cei place, și a intervenit lucrurile dupe cumă ii ceru interesele ce apără , lumea este deprinsă cu acesta. Dacă ceea ce nu ințelegă cu mulă, este coincidința intre atitudinea chiaristieei inamice și conduita d-lui Toncovici prefectulii de Bolgrad, care și către persone private, și prin publicitate și prin acte oficiale vine și acasă biserica și stela Bisarabiei ca aservită Rusiei și slavismului, și lucrândă contra românismului. Spre respunsă arătă d-luî Toncovici, cătă și iliarieloră dușmane națiunii române, ve rogă d-le redactore se line-voițî a da locă infiabiilü domniei Vóstre arătă raportulu d-luî prefecții de Bolgrad către d-nu ministru de culte, prin care acasă de rusismă sistematică biserica și scala din Basarabia, și indirectă și pe guvernă , precum și respunsulu meu, prin care arată aceluiași domnu ministru adeverata stare a lucrurilor, în ceea ce privește mai alesă afacerile bisericești, lăsândă ca pentru starea stelelorü se respundă aceia pe carii ii prevesce acesta cestiune. Bine-voitî, veregă a primi încredințarea deosebitei mele condiderațiunî. "Episcopii, Melhisedec. 1. Adresa d-hu ministru de culte către P. iS. S. Episcopul Melhisedec. Prea Sânțite Părinte! Comunicându-ve in copia raportulu ce am primită suplă No. 6451 de la d-na proiectă de Bolgrad, cu onere ve rogă, prea sânțite, se bine-voițî a mi da știință asupra celoră arctate prin acestă raportă. Primiți prea sânțite părinte, încredințarea osebitei mele considerațiunî. Sub scrisă Ministru. D. Guști. 2. Copia de pe, raportulu, prefecturei de Bolgrad cu No. 6451 urmată către ministerima culteloră, si registrată la No. 11383 din 3 Septembre 1868. In totă timpulă administrațiunea cerii a fost ă Încredințată la judeciulă Ismail, precumă și astă țî la acela ală Bolgradului, nu am încetată apă momentă a priveghia asupra bisericelor și a sceletoru. Și cu durere me vodă silită a spune, domnule ministru, că bisericele și stelele din aceste judecie suntă departe de a o paladială limbeî și ală naționalităței nóstre, pentru că de 11 ani anii trecuți de căndă s’a încorporată partea acesta a Besarabieî către Români', din nefericire nu s’a introdusă cea mai mică reformă pentru fondarea și desvoltarea românismului. Tutelă se petrece ca și in timpul guvernului rusescu, astafelu că oricine, nu va cunosce mai ânténu că aceste judecie suntă ale României, va trebui se gandesca că se găsesce aici totă in Rusia, pentru că in generală în tote bisericele serviciulă religiosă se face numai in limba rusă, preoții toți ruși și chiară atunci căndă la serbări naționale li se cere serviciulă in limba români, ei să facă cu mare anevoință fiindăcă nici se dă bine românesce. Am asistată insu’mî la serbarea ținută astă ji pentru deschiderea scólelor, și a trebuită se ascultă in limba rusă serviciulă. Cătă privesce pentru scoli, acestea voră face obiectul mai deosebită al meu rap ortu, care pregătesc) adă supune domnieĭ-vóstre. Domnule ministru! precumă cunoscețî, puterea desvoltărea unei naționalități, fiindă biserica și scala, este de neaperată a se începe acestea, fondarea românismului aicea. Dacă Rusia la luarea Besarabieî căndă totală aicea se făcea românesce, nu a tolerată maî multă limba română și a impusă pe acea rusă, cu atâta maî multă credă că noi suntemă datori a ne despovera de acésta impunere, căndă partea Besarabieî S'a încorporată către România, și a reda națiuneî române limba ce i-a fostă interzisă. Pentru acestă ființă și conformă ordinului d-vóstra No. 4978 din 1866, amânorea supune acestea la cunoștința d-vóstră, spre a lua disposiționele ce veți găsi de cuviință. Opiniune mea ar fi dacă și d-vóstra veți bine-voi a aproba, ca acumă de uă-dată, dacă nu se va putea mai multă, celă pucinu măcară protoiereală judeciuluî se dă numită dintre Români, și cu incetulu, și ceî-i-alți preoți și servitori Prăși Români, așia ca treptată se putemă pune serviciulă peuă adeverată cale de civilisare a românismului. Bine-voitî d-le ministru a primi etc. 3. Respunsulu meu la adresa d-lu ministru și la raportulu perfectului. Domnule Ministrul Amânorea ve respunde la raportulu d-lui proiectă de Bolgrad Tonovici, comunicată mie prin adresa d-vóstru No. 10733, spre a ve da schință despre cete aretate prin acela raportă. Citinde acela raportă am vețitoti cu mare mulțămire interesulu ce purta d-nu. Toncovici naționalităței române,lin care punctă de vedere nu a încetată, elice d-luî, arătă înainte ca prefectă de Ismail cătă și acumă ca prefectă de Bolgrad, a privighia asupra bisericiloră și a scólelor din acele judecie, instituțiunî, cari trebue se fiă,fice și d-luî, „paladiulă limbeî și ală naționalitățeî nóstre.“ Insă cu mâhnire am constatată, că detailurile raportului nu corespundă ideiér generali, nici arătă pe bărbatulă care medita cu seriositate a face ună serviciu reală națiunea, și care póte propune nisce mesuje eficace in favorea cestiunea ce-și dă acrulă a favora; căci a inculpa pe alții și a se lăuda pe sine, nu Insemna a fi îmbunătățită uă stare de lucruri. Pe de altă parte d-luî denatureza lucrurile cu totulă, aceaa ce, Îmi place a crede, provine de acolo, că domnia-sea nu are cunoscință esactă de eca-a ce scria, ca de curênda, venită in acea parte de țeră. Pită puncturile principali cu cari d-riu Toncovici acusă biserica și scula din Besarabia redată României: 1). Că de 11 ani de căndă sa incorporată acesta parte de țără la România și pînă la domnia-sea, nici una din autoritățile civili și eclesiastice, cari s’năsucite ti la administrarea aoii părți, din „nefericire rraă introdusă cea mai mică reformă pentru fondarea și desvoita ni a românismului , că totulă se petrece ca și în timpulă guvernului rusescă; in cătă nu se cunosce că aici este țară românescâ.“ 2. In specială biserica este ausadl de d-lum: a) că în tóte bisericile serviciulă divină se face numai în limba rusă; b) că preoții toți suntă ruși; c) Că nu sciu bine românesce, în câtu și căndă se cere serviciulă divină în limba română, ei îlă facă cu marea nevoința ; d) Că în Bolgradu la deschiderea fjcuJelorui d-luî a trebuită se asculte serviciulă divină in limba rusă. 3. După acesta d-luî vine a propune mite surele ce crede că ar face din biserică și scóla Basarabiei paladială naționalităț_ei române: a) Domnia seaduce că dezvoltarea naționalităței române la Ismaila și Bolgradu trebue se înțepă de la biserică și scóla. b) Arta modulă,—prin netoleranța altei limbi in biserică și scóla, de câtă acea română, pe temelă că așa ar fi făcută și Rusia cândă a coprinsă acésta parte de rocă. c) In casă de a nu se aproba acésta măsură pentru românisarea Basarabiei, apoi celă pucină, ejice d. Toncoviciu: se se depărtese protoiereulă actuală de Bolgradu din postură seă, pentru că ar fi rusă , și se se Inlocuescu cu umilă română. di Restulă românise reî Îlă lasă timpului, adică, cu încetulă preoții voră deveni Români, și așa indică d-lui, „treptată se va pune serviciulă divină pe un adevărată cale de civilisare a românismului.“ Domnule ministru! Tóte aserțiunile de mai susă suntă nisce eronări și exagerațiuni, care se stingă taintea realitățeî și a logicei sănătase. Etă comă : 1. Nu este adeverată că pînă la d. Toncovî.î Dimenî nu s’ară fi gândită la naționalitatea română in Basarabia, căci a). Tóte autoritățile civili, eclesiastice și militare au fostă și suntă române; b) g’au înființată mai multe stele române de amândouă secsele, eră in acele ce osictau maî nainte s’a Introdusă limba română; c) S’a Înființată uă episcopia română; d) S’aă Introdusă și se Introducă treptată instituțiunile și legislațiunea română; e) Limba română devine pe fiecare ană mai înțelesă și mai familiară populațiuniloru slave de aici. Acesta o pate constata ușorii , oricine a cunoscută acesta parte de rocă cu 5—6 ani In urmă, și este in stare a face comparațiune cu starea actuale. Se amăgesc o dară d. Toncovici, cândă dice că nu ar fi nimica de pe ce se se cunosc, că acolo este țară română, și că loială ar fi ca luptă guvernală rusescü. D. Toncovici trebue se fiă mai pacientă și mai concedatoriu în așteptarea resultatelor depline ce nu s-au putută încă dobândi intrună așa scurtă limpă, ca periodula de 11 ani de la incorporare. 2. Pentru românismă în biserică pînă a-