Romanulu, octombrie 1868 (Anul 12)

1868-10-25

ANULU ALU DOUE-SPRE-DECI LA VOIEV5CE ȘI VEI PUTEA LEI N LEI H. KIENTI----CAPITALE 48 DISTRICTE 58 PE SELE LIZNI „ 24 t) 29 P* TERÎ LDNÎ » 12 15 PETTA LUNA „ 5 I, 6 UNÜ BÖBMPLARU 24 BANÍ pg JTRU PARIS PE TRIMESTRU FR. 2 0. PENTRU AUSTRIA .... FIOR. 10 VAU. AUST. VINERI, 25 OCTOBRE 1563. I.UMÎNEZA-TE ȘI VEÎHI -----»4011.-----. PENTRU ABONAMENTE, ANCUNIURÎ ȘI RECLAME ARE ADRESA ÎN BUCURESCI, VA ADMINISTRATIUNEA ZIARTZLFI IN DISTRICTE LA CORESPONDINȚIE OLARIULUI ȘI PRIN POSTA. - LA PARIS LA D. DARRaS-HALLEURAIN RUE DE L’ANCIENNE COMEDIE SO. 6, A NUNȚIURI LE LINIA DE 30 LITERE ...... 40 BANI INSERTIONI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOU SERVICIU TELEGRAFIC. Alill ROMANUIUI. VIENA, 2 Noembre. Noua presă liberă, află că Englitera, în înțelegere cu celelalte puteri din puntulă de vedere ale cestiunii Oriintelui, va face demarșie pe lingă Porto pentru a ooțărî a lua, conformi articlului 22 din tratatul de Paris, inițiativa unei propuneri către puterile garanți spre a le decide se facă demarșie forte seriose și se dea unü avertismentu guvernului românii. BERLIN, 4 Noembre. S’aă deschișii Camerile; discursulii tronului vorbesce multu despre afacerile interiore; ele menționăză relațiunile satisfăcătore și amic de cu puterile străine și esprime speranția că poporulă spaniolii va reeși a’șî da unu guvernu care se’i garanteze prosperitatea. Discusulu sfârșitesce aretândă speranția că discuțiunile dintre suverană și nevoia păcei intre națiuni vor deschide oă perspectivă care ne va da asecutarea că prosperitatea materiale nu va fi tulburată. NEW YORK, 4 Noembre. Granta a fost alesű președinți. Colfa vicepreședinte. ADMINISTRATIUNEA PASAGIULD ROMAND No. 1. —REDACTIUNEA STRADA COLIA No. 42. Bucuresciul Ce felă? Ne jicea ieri una barbata politică și fostă ministru, luați domnia vostră in seriosă pariul Codria, și credeți că afirmările și demonstrările publice și secrete ale unei asemene oposițiunî potü ave cresemente în afară? — Nu, negreșită îi respunseră săi dére creji dumneta că străinii ar putea bănui măcară că s’ar găsi uă oposițiune care, respinsă fiindă de națiune, ar avè recursă la străini, ș’ar cere se se umüésca, se se sărăcască și póte chiară se pera a loră națiune, numai pasiunea loră se fiă satisfăcută? Negreșită ci s’a găsită in tote națiunile uă, partită care a făcută apelă la străini. In contra națiunii loră, Engliteza, Francia și Italia, au băută din acea cupa amară. Déra acea partită revendica tronulă ce credea că să are prin dreptură divină. Avea ună rege scumă candidată de rege, in numele căruia lucra in străinătate in lumina mare și reclama de la străini ajutoră spre a isgoni pe usurpatore. Dera acea partită mai avea scusa de a nu espune națiunea loră la peire, la ștergerea ei din rândula națiunilor, prin intervenirea străiniloră ce reclamau. Astă-felă fu spre exemplu cu burbonii In Francia; astăfelă este acumă chiară cu Papa, care cere se fiă ajutată spre a scăpa religiunea și scaunulământului Petru, de lovirile celoră fără de lege; astă-felă cu regele Neapoleî și cu regina Isabela a Spaniei. A crede însă că s’ar pute găsi uă partită, care, făr a spune că reclamă in numele dreptului divină, sau in numele regelui ei legitimă, se ceru intervenția străiniloră, se ceru peirea națiunii sale, denunțiăndă ceaa ce națiunea întrega scle și vede că nu este a crede âncă că densa ar cutesa se se facă delatare în contra națiunii sale și m facia ei și ’n lumina mare, acesta este învederată că nimeni nuo póte crede, ș’aeuferă denunțările oposițiunii — mai cu semă cândă ea a cutesată a le face chiară la tribuna Adunării, și cutesa a le face pe tată jiua in fiarele sale — astă-felă, țricemfi, acele denunțărî potă fi crezute de străini. N’aî refuză, adăuserămă, c’Ali Pașia s’a resimatu în nota oficiale P’aceste denundărî? N’ai refuză că elă a jisă curată, că trebue se fiă acele bande armate, acele arsenale și conspirațiunî, déca insași presa română afirmă in publică și pe totă jiua c’asta este? Ancă ceva forte instrutivă, ce n’amă si să ieri bărbatului politică în cestiune, dérü care i-o spunemă ai astă jî. — Spune dreptu, Imi jise ela surijéndü; adevérata este că guvernulă s’a aliază cu Rusia ? — Și interpelatorele nostru nu băga de semn că pe elă însușî, fără soirea lui, îlă furase unda calomniei. Elă este aci și d’aci. Ely cunosce, și fórte bine și omenii, și treculură loră și principiele loră. Ely cunosce totă și vede totă ce se face. Elă se dori fórte bine că bandele armate, și arsenalele cele uriașie suntă cele mai nerușinate calomnie. Elă, prin posițiunea sea, póte visita chiară arsenalulă Stilului. Ely scie fórte bine dérit ce nume se cuvine celoră carii, pe tótu țiua și a tate limbele facă aceste infame și periculose denunțărî străîniloră și cu tóte aceste, cândă are In facial doveille Celo maî pip 3rto calnminolo rolo mai criminale ce susține ș’afirmă oposițiunea, totușî mă greunte din acele calomnie străbătu și’n trênsulu, și să făcu a ne face acea întrebare, fiă și suptă forma unei glume. Cumă déru străinii se nu dea cresémentul unei calomnie fara exemplu in lume, și care cu câtă este mai cutesatare și mai periculosă pentru națiune cu atâtă ea trebue se fiă mai credută, căci nici uă imaginațiune nu-șî s ■póte închipuită asemene monstruositate. Ș’apoi nu putemű óre s’admitemă că potă fi puteri ale căroră interzse se caute, între ‘ caii momente, proteste d’a provoca măres, belü? Nu scima are că ’n politică vină momente in cari Imperațiî repetă cuvintele lui Filip ale Macedoniei: „Urască pe trădătoriă,déru îmi place trădarea!“ Se pote dori ca una sau doua din puterile cele mari, fiă Austria, fiă Rusia, fiă chiară Francia, se aibă interesă a provoca ună r> sbolă ș’a ascunde acea provocare, acelă interesă, suptămă protestă ca acela spre exemplu ală bandelor armate, ală marelui Arsenale, ală provocării la rescula a Oriintelui și ală Româniloru din imperiulă Austriei. Admițândă ună asemene casă, — și cele ce vedemă că se petrecu ne daă dreptură a bănui — negreșită c’acea séa acele puteri aă interesă a se face d’aci din țară asemene denundărî, și ele a se prefăcu că credo a zice ca Rali Pașia, că trebue se fiă adevér«tu dé ă preși din România afirmă în facia națiunii sale ș’a Europei c’asta este. Și cumă se nufim a autorizațî celă pucină a bănui, cândă vedemă foile magghiare atacândă România cu atâta violință? Gumă se nu bănuimă — ba încă se incepemă a și crede — cândă vedemă că primulu ministru al Imperiului austriacă dice, represintanților națiunii că „România este ună mare arsenale!“ Cumă? Nu scie marele omă de Stată ală Austriei că, din nenorocire pentru pol, n’avemă încă de âtă vre 10.000 pusei noue și că tóte celelalte arme sunt cele vechi, adică nisce simple ciomege? O sie forte bine și prin urmare, cândă afirmă că România este ună arsenale, și cere 800.000 de ostași, suntemă siliți a*jice că voiesce resbelulă și caută certa cu iluminarea. Nu scie marele om de Stată ală Austriei că nu suntă bande armate în România, că nu suntă tratate de aliance, și că din contra România are, din tóte punturile de privire, celă mai mare interesă ca pacea sei nu fiă turburată celă puțină pentru șapte optă ani ? Și déca mai sei, nu este aci inteligint tot oam hnimulu de Eder, al celă bărbată care cunosce și ajuimw și pe Români, in unele punturi mai bine decâtă se cunoscă ei ânșiș, ca se spune că tóte acestea suntă calomnie la cele mai nerușinate și cele mai criminale ? Scie baronulă de Eder, scie primul ministru al imperiului tóte acestea și cu tóte acestea susține că este cea a ce scie că nu este, și acesta dére ne obligă nu numai se bănuimă démüână se ne tememă, se veghiamu și mai făceadă cestiunea mă singură pasă nainte, se clamă alarma In tótá țara și ’n tótá Europa. Se nu se jiră că presa din Viena a publicată cea-a ce n’afisăm rele omă de Stată. Neue Freie Presse este unü organü oficiosü alü ministrului din afară, și afirmările sale nu au fost demințite. Ș’acelă diară chiară în no seu de la 30 Oct. publică un articlu care de la ’ni épute péne la sfârșită conținerea mai amară invectivă în contra guvernului română. Ijiahulă francese din Bucurescî, un no seu de la 20 Oct. (3 Nov.)zice: „După mă surta tempü de repausă, politica resbelică pare din muoă a prevala. Acésta mare lună de Auertadt și de lena pate c’a fostă însemnată prin mai multe insomnie imperătesci. Se zie că s’aă făcută Încercări pe lingă Italia pentru a o atrage în aliancia francese. Nu numai că armata nostra parăsesce Roma, dérü âncă Tyrolum ar fi promisă, se dice Italiei. Déru cu ce se se despagubescu Austria? Pentru ce nu cu România ! Unii politicî din scala vechia potă se viseze acesta. Dérü Francia se facă creațiî uă asemene precupețire cu poporule! și cu ce poporă? !’ună poporă salvată de ea, și constituită de ea! acesta ar fi uă infamiă atâtă de mare, încâtă respingemă ca uă calomnie pînă și cugetarea acestui infanticidu naționalii.“ „Și minună asemene momentă, cândă tóte sufletele române ară trebui se fiă unite In acelașu simplimentă de patriotismu, in asemene momentă se vedă unii ómeni politici lăsându-se se fiă terețî în tóte pasiunile de partită. Vomă ave ore în Ominte ca și ’Decidinte durerea d’a repeți cuvântulă sfîșiotoră ală celui d’ânteră imperată Napoleone, la vederea trădăriloră din ora din urmă: „Albii vom fi totu d’una albii.“ Totă acestă triadă, și totă In acele numără, vorbesce Austriei și Magghiariloră ca celă mai adevărată amică ală loră și la sfirșită le țfice cea a ce noi ănșine le amă 4isă adese în interesulă rigatulorn ghiară ș’ală Statului Română. ;rr - 1 ■» „Presa austriacă, ca și cumă ar asculta de [una curentă de ordine, urmeza a presinta suptă că lumină desfavorabile totă ce se face, fie <j'ce seu se petrece'în România. Ar zice cineva că ea voiesce se desconsidere pe Românî și pe guvernul ă sară dinaintea Europei, pentru a justifica poftele nemoderate a jacelor, carii viseza compensări teritoriali pe Dunărea de jos, pentru imperiulă Austro- Magghiara. Dérü cugetaua bine Austria la consecințele unei politii atâtă de aventurose? rândul cineva e forte bătrână, el pare a se teme de cea mai mică scuduire; de acea a politică tradiționale a Austriei a fostă statu quo, nemișcarea. Aceaa ce este mai pucină raționabile patru bătrâni, suntă nebuniele tinereței, cutare se țnă acră de cuceritoru atunci cândă își pune ambele piciore în mormeală. Câtă despre Ungaria, care ’șîare temeliele in drepturile istorice, mar perde ace orice panză de sprijină, din ziua In care ea va uși din aceaa ce numesce drepturile corónei sântului Ștefană. In tempul în care trăimă, cessiunea naționalitățiloră pate fi mai multă, sau mai puțină activată, insă nimeni nuai pute-a nega, fără se condamna pe sine Insuși la ruină. Dreptul de cucerire nu se mai admite, deri naționalitatea este u„ dogmă politică “.................................................. „Pentru ce are Ungurii se arata din ce în ce mai ostili României, în loc d’a cugeta, ca altă dată, la necesitatea unei înțelegere amicale între poporele de la Dunăre?“ Da , amă jisă și shemă Magghiariloră — și interesulă nostru este chiăzășia cea mai puterii a sincerității nóstre — că numai prin truă înțelegere amicale, prin dreptate și libertate, și prin urmare prin pace, putemă consolida naționalitățile nóstre. Amüdistiense și Jiternă tutorii puterileră că Românii vor respecta cu cea mai mare religiositate tratabilă de Paris, căci acolo este puntul nostru de rensimü. Noua presă liberă din Viena ne vorbesce arta de tratatul de la Paris, și pare că ’n virtutea acelui tratată ar voi se intervie In afacerile nóstre din Intru. Noi repetimă că vomă respecta cu religiositate tratatulă de la Paris, minte tutoră puteriloră dére vomă aduce acacolo se zice că pentru ori ce atacă in contra nóstra trebue neapărată învoirea cătora șapte puteri. Noi dérii vomă respecta neutralitatea in privința tutoră puteriloră. Noi amă avută, avemă și vomă ave In anima nostra cea mai profundă recunoscința pentru Francia și marele ei Imperatore, căruia datorimă In cea mai mare parte cea a ce suntemă astăzi. Acea re-Srîmperire cursulă sau către corpurile legiuitorie, că prin sângele și comorile versate de Francia pe râmpulă de bătaie, a dobândită redicarea unui bulevardă la Dunăre. Punerea In lucrare a acestor cuvinte a ceruta-o necontenită națiunea româna. Punerea ei in lucrare este programa națiunii și a guvernului actuale, și nici uă putere nu ne va face se ne abatemă din acésta cale sfântă. Se póte se fimă atacați, loviți, sdrobițî; déra vamă lupta luptă acestă stindardă și nimene nu n-lă va pute smulge din mani pe cătă va fi în piciore una singură Romană. Deca tată-meă a jisit d. I. Brătianu in sesiunea de anulă trecută a Camerei — deca tată-meă ar voi se lovescu In națiunii române, Îmi voi intorce capulă și ’mi voi face datoria. forta romanului TEATRU. Diferitele moduri d'a merge la teatru. — Moda ‘pretutindeni. — Publiculu la teatru Italiană. Opera CRISPINO §1 COVARE.— Publiculu la teatru lu românii, comedia INTIMII. Se merge la teatru pentru a vede uă piesă: mă adoră, scena in fine; se merge pentru sală, pentru a o vedea ș’a fi venttă; se mai merge pentru scenă și pentru sală, ș’acesta nu e tocmai ceaa ce este mai puțină raționabilă; se merge în sine pentru a merge și nimică mai multă. Teatrul ă este și el d espusa, aprope ca totă în lume, capricielor, modei și ale deprinderii; publiculuie dă direcțiune; elă merge la un teatru mai multă decătă la altulă și pe mulți del vu Întreba pentru ce acesta preferință, nu’ți voră și da ună respinsă; ba nu, îți voră da mulă. Intălnesci pe ună cunoscută pe care nu dă ai vejuză de cătu-va tempu; îî dai măna, și ’ntre alte banalități stereotipe, li jici: — Nu te-am vedjută de multă, ce te faci? Unde petreci serele? Nu te vede nici vădată la teatrula română ? — După cumă nici eu nu te vedă la teatrulă italiană. — Mergi la teatrulă Italiană, d-ta ? — Da. . . . mai adesea la teatrulă italiană. — Și pentru ce acesta preferință ? — Apoi . . . acolo merge mai multă lume. Eă respunsură, și se fii forte mulțămită căndă l’aî primită pe acesta, se string cu amidie măna cunoscutulă dumitale și se te depărtezi cu demonstrări de gratitudine. Căci nu totădauna vei întelni asemeni neofensivî mădular! — din minoritate din feriire — ai acelui areopagă, ai acelei curți cu jurați ce se numesce publică, judecătore și încă fără apelă a tată ce se petrece pe scena lumei. Adesea în locul acestui respunsă nevinovată, ți se va înapoia ună zimbetă de despreță, ca acela ce se aruncă unei pălărie ieșite din modă, ună zimbetă ală cărui înțelesă îl agraveze arătă de multă amarea d-tale proprie! Déca cunoscutulă dumitale e ceva mai intimă, nu provoca responsură, căci cu tóte că e bine inmănușiată și se cobora dintruă birjă ținută cu luna, riscî multă d’a primi, c’uă glumă ce nu’țî dă dreptul ă a te supăra, epitetulă espresive de Tombatera, și déca cunoscutulă e mai de souți, vei primi epitetur ă mai espresivă încă de mitocanii. Nu baga casa de séma tinere la aceste efecte ale modei și ale ostentațiunii mai cu soma; mergi la teatru, la celă română și la celă italiană; acesta este totă ce ai mai bine de făcută, moda trece, și cu dânsa ostentațiunea își schimbă direcțiunea. Intruă séra, mi se pare Lunea trecută, mé hazardam și că a intra In sala strălucită a teatrului, căndă alșiuliî seratei anuncia deliciósa operă comică Crispino și Comare. Sucesulă ce mi se spusese că acesta operă avusese la ânteia represintațiune, me indemnase la acesta necredință ce făceamă teatrului română. Intrândă in sală, ma î nainte de redicarea cortinei, furü aprope d’a me căi de necredința mea. Erama in era străină. Voise mă se viu la teatru, adică se me bucură cu deplinătate de plăcerea ce ne ofere scena și me vecheamă d’uă dată într’uă sală de bală, ca se ifică asia, strălucindă de lumină, de flori, de dantele, de diamante, in fine de tóte acele gătele uimitore cu cari sesulă frumosă scie împodobi, — déra vai care vădată și ascunde — farmecele sale naturale. Asemenea cealalta sesă, gulerile geometrice, țăpene, două albeță stralucitare și 'n cari stă incătușiată gutulă ascunsă în parte de douî favoriți englezesc, croiți cu arte, mănușile prospete, de culori fragede și despărțite de negra mânecă a gherocului prin albuța unei mănecuțe, nu mai puțină țăpenă și geometrică tăiată de cată gulerulă, înmănușiaă nesce mane odinițe ce se resimnă pe gingașe badine, ce se mlădină de fotoliurî pe căndă ochii eleganților, ce le țineau rătecină prin șirurile de loje ce, ca ală le vase, conțineau strălucite buchete. Acestă vedere mă camă intimida pe mine, nemănușiată și neiustruită, îmi ascunseră mânele in puștnare și cramă cătă paci se repară necredința ce făceamă teatrului română, căndă cortina se redică, eleganții așezandu-se in fotolie, îmi intorseră spatele — cramă camă spre wstă — și pitoresca înfăclășiare a scenei îmi dete în fine curagiulü d’a remané. Și nu mă voiă căi, o nu delocă am petrecută să seră din cele mai plăcute și curândă putură se moredințeză că nu era decătă pre bine întemeiată succesulă operei Crispino și Comare. Ca la cea mai mare parte din operile comice italiane nu trebue a se căuta nici subiectulu, nici conducerea intrigii în Crispino și Comare. Principalulă scopă ală acestora opere este d’a face pe publică se ridă și pentru acesta nu escludă nici neverisimilitudinea, nici exagerațiunea totală este d’a produce situațiuni comice, ș’acasta este pe deplină atinsă în Crispino și Comare. Ună cărpadă seracă de totă și gelosu, Crispino, c’uă femeia cochetă, care primeșce bucurosă curtea galanțiloră, Anetta, déra care totuși își iubesce bărbatulă. Crispino, desperată de săreciă, voiesce a S’arunca In puță, de unde eșindă fea Comare și dă bani și’lă face medică, care vindecă bóléle numai prin puterea ce’o dă Comare. Crispino și cu Anetta, fórte fericiți, devină bogați, déra cărpacială devenită doctori. E gelosă insă și nedreptă cătră Anetta. Comare î să pedepsesce și’să afundă Intrună suzerana unda’i areta martea ca pedepsa și chipulu Anettei ce plânge după elă. După multe rugăciuni și ’ogenu chiărî Crispina este iertată și readusă pe lume, unde devine ună bărbată bună, iubită de femeia lui. E ca subiectul ă in puține cuvinte, ham citită pe afiștă, căci mărturescă că vocea frescă, dulce și facile a d-reî Vizjak, artele incantatóre ale operei, ale caroru farmece le făcea arătă de puterice artea d’a căuta și justeția lutânăreî, cu care erau esprimate îmi absorbiau tótu atențiunea. Auzindu acea voce pură, care căntinuă parea a vorbi întrună limba giă dumnezeescă, căci fiăcare silabă s’au jia prin torentele și optit0re de rulade corecte, de triluri d’uă acurateță rară, n’ar fi jisă nimeni că d-ra Vizjak vorbesce vruă vădată altă felă, c cacésta este limba giulă naturale, că pentru ea a căuta este a vorbi, a esiste, ca paserea ce salută dimineța căntăndă și adorme sera ia propriulă