Romanulu, ianuarie 1869 (Anul 13)
1869-01-22
62 ROMANULU 22 IANUARIU 1860, depsinda pe studiuț.» cari nu erau culpabili de nici uă crimă, căci eî au făcută uă manifestare nobile pentru una simțimântă naționale, ministrul ă a făcută uă manifestare care este contrarie acelui simțimântă și care va fi privită aslafelu de orî rine. Pe acestă terema puindu cestiunea, d-nu Buescu desaprobă cu totulü purtarea d-lui ministru. D. ministru de instrucție mai ântâiă arăta: că cestiunea nu este unde a puso d. Buescu, care i-a atribuit că nu’nțelege legea instrucțiunei; că cei destituiți nu sunt profesori, ci numai nisce suplinitori ai unor profesori titulari, cari au dobânditu favorea de a se duce în străinetate conservându-șî postumü și tiindu supliniți de alți douî profesori cu léfa pe jumetate; — de aceștia vorbesce d-nu Buescu și carii sunt și studiațiî. D. ministru apoi relată urmarea acelui fapt, în urma căruia d-sea a numit o comisiune ale căreia raportulü citesce: adauge că destituirea aceloră profesori e făcută după avisulu consiliului permanente; că apoi a invitatü pe rectorele Universității se supuie casulu la apreciarea consiliului facultății și acelü consiliu, recunoscândă că faptul e reprehensibil, a făcut numai nisce adimenițiunî celoră ce au participată. D-nu ministru zice că d-nu Buescu î-a atribuiții călcarea legii pe căndă legea o calcă d-lui însuși, care e profesore contra legii ce nu permite a fi profesore, fiindu și membru alu comunei și avendü orîcare altă funcțiune salariată de Statu, și ce e mai multu ... e că nu se duce nici la cursuri, regulatu, pe cănd domnia sea dintre profesorii în cestiunea destituită pe mulți și a suspinsu pe altulu, era studințiloră nu li s’a făcută de câtu uă admenițiune fără a se esclude sau nu se lua bursa. D. G. Brătianu este de opiniunea d-lui Buescu că d. ministru ar fi meritată desaprobarea tuturora, déca ar fi urmată contra legii, înse că de îndată ce d. ministru a lucrată legală, atunci cestiunea nu e așa gravă. Junii, adauge d. Brătianu, animați de simțiminte nobile aă putută în fervarea lor arde că fóia publică, dérn de îndată ce eî aă fostă p’uă pradă publică, eî suntă cetățeni și prin urmare se zice că suntă dispensați de pedepsile. Ifigii, fii studințî — și toți trebuie se’î iubescu, căci ei nu se parte flacăra civilisatóre — însecăndă ei sunt distrași de la studio, atunci puterile intelectuale li se potă consuma ln ocupațiuni sterile și prin urmare și societatea perde. Esprime diferite opiniuni și considerațiuni asupra licistei unei societăți, susține că numai ordinea este ’n stare a o consolida și că studintele și preotul trebuie se trăiască liniștită; era că, cu totă libertatea studinteluî de a se amesteca în cestiunii politice, căndu elă face ceea cel dicteza pasiunele lui violinte, atunci eră adusă de datoria sea. D. Pera Opranu rjice că efectulă ce i-a făcută d-sele darulă ce Scrânciobală a făcut terei de anulă nucă, prin ridicularea simțimintelor naționale, este din cele mai îngrozitore și cu acesta ocasiune. D-sea crede că e nedemnă a se pedepsi cei ipocriți, căci nu numai c’a fostă durerosă pentru națiunea Intrégá ceea ce s’avețjută, dérü e durerosă chiar ceea ce se petrece In Cameră că adică în țară și Camera Románéscá, căndă e să batjocuri pentru națiunea românéscá, se mai găsescă âncă omeni care se țip! Tinerii dérii cari au luată parte la acea manifestare năspălată, după d-sa, uă pată după întrega națiune. Déca uă altă asemenea caricatură ar ieși la lumină in care se se batjocure nu numai ómenii, dérii și icmneie la care se achină, ar fi pre națională ca acea societate, ce se batjocoresce, se tacă? Se vorbesce de disciplină, dérü cumă de sențelege disciplina căndă e vorba numai de a lovi pe celă națională? Disciplina e a se arunca mărură discordiei? E disciplină de a se batjocori totă ce e mai sântă ? S’ar fi putut trage în judecată cei ce au comisă asemenea insulte națiunei, déca este vorba de disciplină; d-sa opină că acesta disciplină astfel aplicată încuragiă ca domniarea și injosirea națiunii, d-sebe încă vădată i-a făcută mare și tristă impresiune de a vede cum că suntă omeni chiar in camere cari se aprobe fapte care au de obiectă a ne înjosi ca națiune. D. Gernătescu spune că cestiunea este regretabile pentru că atinge simțămintele unor deputați și pentru că i se dă uă desvoltare pre mare, pe căndă ea trebuia se fiă tratată în familie. Profesorii,Ilie, voiescă ca studențiî, mai cu sema cei din facultate, se fiă mai serioși, pon« oo facă uneltele partiteloru politice cari nu suntă totădeuna scrupulase în politica lor ă. D’aceaa profesorii aă cerută pedepsirea studințiloră, cari am avută uă purtare necuviinciosa. Cu tote astea în privința studinților și profesori destituiți d. Cernătescu rogă pe ministru că se î mblândască mesurile ca a luată căci trebuie a se țină sema de funcția și de simțimintele loră. D. Prim ministru aretă că nu va face procesul unoră fiare, ca celă de care e vorba căci d-sea — deși are privilegiul de a figura un tate — s’a obicinuită cu acele iiame pe care le disprețuesce și care baă atacată in familiă pe d-sea și pe părinții d-sele D-sea opina că n’ar fi bine ca d. Ministru se fie indiferinte la urmările studenților: ce se amestecă pre multă în politica de partită, apoi că d. ministru de culte n’a lucrată de câtă forte dupe lege, căci e consultată atâtă pe consiliul permanentă câtă și pe o comisiune numită ad-hoc. D. Buescu se teme și se ingrozesce redându profesori destituiți, dérü acesta nu s’a esercitată în contra profesorilor titulari și apoi d-lui (d. Buescu) nu a fostă îndreptă a condamna atâtă de gravă pe d. ministru de culte, deorece nu e încă uă autoritate așa de mare, și apoi cândă a întreruptă d-lui pe d-lă ministru că nu spune adeverul)? atunci cândă d-sea d. ministru, are condică dupe care se constată că d. Buescu ca profesore a făcută numerase absențe la cursurile sale și prin urmare și-a călcată datorile impuse de lege. D-sea opina că pre multă importanță se dă acestui casă și ruga pe unii din doi deputați cumă e d. Buescu sau alții se nu mergu cu supărarea pré departe. D. I. Brătianu țjice cum c’atuncî când s’a o țărit se ia cuvântul și-a adusă aminte de proverbulă stramoșescă „căndă vrei se spui adeverul ă se ai piciorul ă în_scară^Jînusc pre^l^en^u' că avea a spune adevăruri la mai mulți și d. Cernătescu i-a înlesnită sarcina. Acesta cestiune ziice că nu era póte de natură a fi redicată la tribuna adunării și d. Buescu prin junețea sea putea venită se pasioneze cestiunea. A regretată cuvĕntulu d-lui Buescu de „neadeveră”, însă exemplulă a influențat asupra d-sele, căci di ce d. Brătianu nu s’a aruncată mie aci în facă cuvĕntulu ca celă de „calomniator„ tocmai de acei ce protestă acum Ministrulu urmezá d. Brătianu a crezută că trebue se aplice pedepse disciplinarie unoră studințî ce aă făcută are care manifestare; înse acea manifestare s’a făcută pentru mă simțimîntă naționale și d’aceea cestiunea se complică. Vedetnă cu plăcere are cari schimbări în opiniunea unoră deputați în ceea ce privesce libertatea de acțiune a studințiloră și se vede că s’aă lovită, cumă jice Românulu, de pragulu de süsü pentru a vede pe celă de josu. Nu se va ocupa de dreptulu séa de nedreptul ministrului d’a pedepsi pe studinți, căci nu este nici profesore nici jurisconsultă, ci se va ocupă numai de cestiunea de principiă, repetindă încă uă dată că casulă nu trebuia a se aduce la înălțimea tribunei. Studinții,jice d-sa, nu trebue se se cobore la arena politică, căci atunci pasiunea îi corupe; énse profesorele face educațiunea studinților, și elă îi înalță în regiunile principiilor generale și generose, soüii coboră in arena notelor politice. D. Brătianu citeza aci mai mulți profesori celebrii din Francia: Cousin, Villemain, Guizot și alții cari cu tote că erau și omeni politici, nici uă dată n’aă adusă la catedrele loră luptele politice, și cândă eî aă primită a fi aleși deputați, senatori și miniștrii, nu s’aă mai întorsă pe catedree loră căci aă simțită că voră aduce cu dânșii luptele și pasiunile loră politice. Au mai fostă două celebrități Michelet și Quinet, cari atunci—când au fostă aleși deputați,—am refuzat, căci simțină că mai mare servicie voră putea face terei soră remâind pe catedre de câtă în cameră. Cu tote că profesorii cei mari făceau politică de partită, ei înse redicau în elevii loră simțimintele cele mari și astăferă acei profesori făcură revoluțiunî fără a se cobori de la înnălțimea unde erau. D. Brătianu citeza apoi alți profesori cari, când aă primită a fi deputați sau senatori n’aă făcută în Cameră altă decâtă se apere interesele instrucțiunii cumă face d. Laurian la noi. Repetă că nu trebuia a se aduce acesta cestiune în Cameră, căci de cândă a fostă ministru a verjuză câtă este de anevoie unui ministru se nu greșăscă. D. Brătianu vine apoi la faptul arderii caricaturei de studințî și spune că acea caricatură nu numai că era ridicularea unui simțimântă naționale, deritâncă ea era ca uă afirmare a tutoră calomnieloră ce se aruncă de unele fiare, calomnii cari au indignată atâtă de multă simțimintele d-lui primă ministru, incâtă d-sea afișă că „va sdrobi acele pene.“ D. primă ministru nu le va sdrobi, dar le va sei amuți prin fapte bune. Pentru că Românii cei buni compătimesc ș’aă bune simțiminte pentru Românii de peste Carpațî cari suferă greu, acele pene găz isü că voimü să luămă Transilvania și caricatura în cestiunea confirmă acea calomnie și ridiculisă simțimentală ce trebuie se avemă pentru frații noștriîî Aci nu mai era cestiune de partită, căci nu póte fi un singură partită română care se n’aibă simțiminte române și care se’șî bată jocă d’alte simțiminte; așia dorü studiațiî ce aă arsă acea caricatură batjocoritore pentru națiune nu s’aă coborâtă în arena luptelor politice, ci s’aă ținută la înălțimea unoră simțiminte naționali ce suntă ale tutoră Româniloră. Și că,Ilie d. Brătianu, de a să fi fostă studinte celă mai pucină așă fi făcută aceaa ce aă făcută studiații pedepsiți de d. ministru. Déru mi se va dice de unii „te cunoscem!“ Déru, continue d. Brătianu chiar și d. Crețescu cândă studia la Paris ca stipendistă ală guvernului română, se punea în capulă manifestărilor studinților, între care era și d-lum, în tóte cașurile cândă se atingeaă simțimintele naționale române. Prin urmare nu trebuie se uitămă simțimintele juneței nóstre și că la acea vârstă nu putemă fi avutată.. Astăfelă dera studințiî nu s’au coborâtă în arena luptelor politice și ministrulă, cu tóte că are drepturi de disciplină și a alesă reă ocasiunea d’a le esercita... și este în adeveră regretabile că și-a alesă tocmai acesta ocasiune. Domnu Ion Brătianu revine asupra missiunii profesoriloră d’a ține șe studințî d’asupra lupteloră politice și constată cu satisfacere că, după cumă arată d. Cernătescu, profesorii suntă acumă inspirați d’asemenî simțiminte, căci altă-dată ei singuri conduceau pe studințî în arena luptelor politice. Terminândă, d. Brătianu mai arătă că stădințiî, prin manifestarea loră, nu numai că nu s’aă coborîtă în luptele politice, ci că s’aă și ținută la ’nălțimea principiilor naționali în cari trebue se fiă unite tóte partidele și prin urmare, ânc’vădată este regretabile că domnu ministru și-a alesă acésta ocasiune pentru a’șî esercita drepturile sale de disciplină și a’șî manifesta credința sea că studințiî nu trebue se se amestice în luptele politice. D. ministru de culte respunde că d-sea afișă cumără în cestiunea de faciă n’a găsită că este casă de opiniunî sau intenăriî politice, ci numai de disciplină; după d-sea ideia naționale e de a ne abstrage de a orice preocupațiunî politice și a ne ocupa de instrucțiune și prin urmare nu elocă de a i se acorda vr’uă absoluțiune din partea Camerii, căci de n’ar fi aplicată penalitatea, deși ar fi plăcută d-lui Brătianu, nu ar fi plăcută altora. D. Buescu arăta că d-nu ministru în atribuită uă călcare de lege adică că e profesore contra legii; dérit cine este culpabile, d-sea séu d-nu ministru care aplică acea lege a instrucțiunii ? D-sea dă diferite explicări reative la regularitatea cu care’șî face cursurile ca profesore și cumă este d-sea profesore, arezândă că acea funcțiune o consideră ca uă sarcină și cumă că a și declarată totă dauna loială d-lui ministru că să rogă se ia măsurî spre a publica concursă pentru darea catedrei la ună altă d. profesore, căci d-sea face lecțiunile numai pentru interesul ă scolei, instituțiuniî ce totüdeuna a susținută. D-sea avețjuză cu părere de reă că d-nu ministru de culte s’a înegrijă singură, flindu c’afisă că’n cea e ce privesce pe studinți „are se-i măture“ și importanța acestei cestiunî n’o dă de câtu totu d-nu ministru prin vorbele séle care suntu în stare a’aspaimênta și mai multă. D. ministru a disti. c’a făcutu o cestiune disciplinară, ceea ce a făcutu d. ministru póte fi disciplinarii déri acea disciplină a aplicat-o prezeu. Cătu despre profesori, d-sea nă găsesce că profesorele suplininte diferă de cele titularü și prin urmare art. 396 din legea instrucțiunei publice nu a fostii aplicată, ci din contra a aplicatü totu articolulu care era aplicabila la studințî. D. ministru pare c’a găsită de cuviință a face cu acesta să contra manifestare, sauunu actă politică și făcândă astăfelu d-sea face forte rea, căci se inspiră temere tutori celorlalți profesori cari suntu constrînșî a nu’șî mai esprime opiniunile foră politice. D. ministru nici prin respinsulă seu n’a dată o satisfacere cestiunea, căci nici pe studiul nud póte pedepsi, căndă suntu majori, și cu arătă mai puțină pe profesori. Terminând, d. Buescu amintesce că d. I. Brătianu ad[isă că d. ministru de culte n’a alesă bine ocasiunea de a aplica disciplina, cnse d. ministru ce a respunsul că décá n’ar fi aplicată penalitatea, nuar fi plăcută altora, espresiune care dă bănuele. D. Prim-Ministru esprimă părerea de bine că d. Buescu s’a mai siniscitu și se esprime mai dulce; îi respunde dér că nu di-sea calcă legea, lăsându-lă se flă și membru la comună și profesore, căci acesta e treba alegetoriloră. D-nu Buescu, adauge d. Ministru, a dată dovada de unu tactă neparlamentară, căci m’a acuzată de neleală și îî declară că domnu Buescu nu e nici vădată în stare a me face să me simtă atacată. N’a scrută că d. Buescu nu mai vrea să dea lecțiuni la scala de la Pantelemonu, pentru care va lua mesurî ca se’să scape de acea sarcină de a da lecțiuni, cro câtă despre regularitate promite că va arăta cu cifre ceea ce a declarată de la ’ncepută, adică numerală absințeloră făcute de D. Buescu, prin urmare adeverulă celă mai mare asistată în țjisele D-sele. Terminândă, rugă pe adunare să treca la ordinea d’deî, fiindă destulă Q ai*q rla rico Airflnno pentru apifica noo Hnna pe care n’o presupune ca un manoperă de rolă de blamă. D-sea declară pe cnére că nu D-soră (ministerială) aă făcută acea manifestare în contra unoru batjocuri unde f gura și D-sea. D. Ministru de Gölie dice că d. Buese pretinde că legea s’a violată și că d-seam aplicată art. 398, dera acelă articlu vorbesce de profesori titulari, era nu de suplinințî și dicendii că va curata, a ințeles' se curețe instrucțiunea de asemenea profesori care pene la una puntă nu suntă numițî conformă legii. Se cere închiderea discuțiunii și puinduse la votu se primesce. Ședința se suspende pe dece minute. După redeschidere d. Al. Gheorghiu vorbesce îi cestiune personale. Spațiulă nu ne permite a face uă dare de senm mai amănuntă despre cuvintele d-sele, însecința loru este uă protestare contra cea a ce ar fi ^ise după d-sea, d. Brătianu că profesorii nu trebe se facă politică, prin urmare se nu flă deputați, și daci face mai multe acuzări d-lui Brătianu că este contra Constituțiunii, că susține acea ce făceau jesuiții etc. D-nu Brătianu respundendă, arăta că nu este exactă interpretarea ce dă d. Gheorghiu cuvintelor sele. Profesorele póre se facă politică, case nu politică de pasiuni și de partite, ci politică naționale și care este d’un interesă generale. Respunde apoi pre largă tutoră acusăriloră ce’I a adusă d. Gheorghiu și termină direndă că se dea Dumnezeu ca și d. Gheorghiu cu amicii sei politici și prin fapte se prebe că se să se respecte legile și instituțiunile Perei, pe cari nimeni se nu le atingă mai multă decâtă d-luî. D. Cernătescu, vorbindă in cestiune de explicare, dice că dupe d-sea profesorii trebue se facă politică case nu politică de pasiune ci de ună interesă generale. Se trece apoi la ordinea dilei, adică votarea bugetului ministeriului de instrucțiune publică. Se voteza întocmai după bugetű tote gimnastele din țară și după propunerea d-lui Eraclide se votază și crearea unui nuuă gimnastă la Romană pentru care se cere 4.000 lei noi anuale. După propunerea d-lui Chițu se voteza în unanimitate de Cameră crearea unei scale de comerciu la Craiova, pentru care se acordă 8000 lei nouî. Totă două dată se voteză că propunere analogă a d-lui Gheorghiu pentru înființarea unei scule de comerciă în Iași. Citima în Noua Presă liberă, din Viena, cu data 25 Ianuarie st. mon: Tóte motivele raționale ale politicei și ale probalității facă a se crede că Grecia va primi declarațiunea puteriloră și că se va supune. Contrariulă este de necrezută, căci ar fi cea mai mare nebunie. Cu tote astea Corespondintele darului Times nu crede ci este imposibilă ca Grecia, în orbirea ei, se încele acceptările puterilor și se cheamă respinsă negativă. Chiară și noi am primită sorii, cari ne facă a crede positivă, că Grecia nu se va supune. Spre a pute înțelege orecumă uă asemenea turbare, trebuie se se considere iritațiunea ce domnesee în Atena și părerile greșite ce există acolo despre posițiunea interiora a imperiului Turcă. Grecia crede positivă că Muntenegrenii și Serbii vor începe lupta, că armata Română va trece Dunărea, că Bulgaria și Tesalia se vor rescula, ca ună singură omă, la cea d’antéie dătătura de pușcă. Tóte acestea sunt crescute în Atena forte seriosă și de aceea pare că va fi și atâtă de nebună pentru a respinge otărîrea conferinței. Pentru ună asemenea casă, puterile în majoritate ar fi decise a lăsa pe Greci se fiă pedepsiți aspru de către Turci — uă părere forte înțelaptă, care este susținută mai cu semn de către Englitera, déra care vine camă târțiiă! De va voi Grecia ruina e însășî, n’are decâtă se urmeze nainte. Pentru ca lupta se nu dure multă, a îngrijită cu deplinătate Turcia în cele patru septemâni ce i-a acordată Conferința. * * .1î. Citim în Noua presă liberă, din n-4 bii iuoisivst. non . Bucuresci 19 Ianuarie: Eă am preveijată de multă că urmările vatomatore ale agitațiunii nu se vor tolera multă timpă și că trebuie se fiă combătute de cineva. Astăzi, oposițiunea din țeră, la care aparține partea cea mai mare a poporațiuniî, în organulă că Terra publică în acesta sensă unu manifestă către guvernă. Se zice că uă manifestare de uă altă natură s’ar fi făcută de către „roșii.“ Acesta partită, al căruia scopă principală se pare a fi de a influința asupra claselor de josă ale poporului, întruna modă astă-felăm cătă se potă realisa scopurile ei, acumă se mișcă cu mai mare violență de cătă ori căndu. Guvernul, care nu se opune acestora urmări radicale, stă cu totul pasivii. Astăfelădilele trecute ună individă, cunoscută ca cărturară falsă și bețivă, s’a arestată în momentulă pe căndă voi se iipască pe zidurile localului Municipalității ună pamfletă. Se pute Înțelege fără multe comentare că acestu pamfletu la opiniunea ce esistă în aceste cercuri conținea păcatele Ministeriului actuală, și ataca chiară persóna Domnitorului. Din stilul acestui pamfletă unii voră se recunoscă pâna cea dibăcie aui Brătianu. Cu tóte precauțiunile luate de către autoritățile subalterne, totă s’aă strecurată căte-va esemplare în publică care fu pe deplină mulțămită cu conținerea lui; ceea ce casé este puțină magulatură pentru guvernă. Pressa oficiosă s’a grăbită a desminți la momenta acestui nou modă de agitațiune ce se presupunea că e făcută din partea acelui capă înflăcărată (Brătianu). Se va opune guvernulu acestora diferite valuri ?— viitorul o va dovedi. Citima în Pester Lloyd, cu data 23 Ianuarie st. noü. Precum ă se scie, pe latură celă mai mare ală Comitelui Beust constă în a fi descoperită séu, cumă se dicea în Berlin, In a fi inventată agitațiunile intreprinse de România, care acolo pe două parte se susțin caă, era pe de alta se negau. Acumă énse, pe cătă putemă vede din estrasele telegrafice ale