Romanulu, ianuarie 1869 (Anul 13)

1869-01-22

62 ROMANULU 22 IANU­ARIU 1860, depsinda pe studiuț.» cari nu erau culpabili de nici uă crimă, căci eî au făcută uă ma­nifestare nobile pentru una simțimântă na­ționale, ministrul ă a făcută uă manifestare care este contrarie acelui simțimântă și care va fi privită asla­felu de orî­ rine. Pe acestă terema puindu cestiunea, d-nu Buescu de­­saprobă cu totulü purtarea d-lui ministru. D. ministru de instrucție mai ântâiă arăta: că cestiunea nu este unde a puso d. Buescu, care i-a atribuit­ că nu’nțelege legea instrucțiunei; că cei destituiți nu sunt­ profesori, ci nu­mai nisce suplinitori ai unor­ profesori ti­tulari, cari au dobânditu favorea de a se duce în străinetate conservându-șî postumü și tiindu supliniți de alți douî profesori cu léfa pe ju­­metate; — de aceștia vorbesce d-nu Buescu și carii sunt și studiațiî. D. ministru apoi relată ur­marea acelui fapt, în urma căruia d-sea a numit o comisiune ale căreia raport­ulü citesce: a­­dauge că destituirea aceloră profesori e fă­cută după avisulu consiliului permanente; că apoi a invitatü pe rectorele Universității se supuie casulu la apreciarea consiliului facul­tății și acelü consiliu, recunoscândă că faptul e reprehensibil, a făcut numai nisce adimenițiunî celoră ce au participată. D-nu ministru­­ zice că d-nu Buescu î-a atribuiții călcarea legii pe căndă legea o calcă d-lui însuși, care e profesore contra legii ce nu permite a fi profesore, fiindu și membru alu comunei și avendü orî­care altă funcțiune salariată de Statu, și ce e mai multu ... e că nu se duce nici la cursuri, regulatu, pe cănd dom­nia sea dintre profesorii în cestiune­a des­tituită pe m­ulți și a suspinsu pe altulu, era studințiloră nu li s’a făcută de câtu uă ad­menițiune fără a se esclude sau nu­ se lua bursa. D. G. Brătianu este de opiniunea d-lui Buescu că d. ministru ar fi meritată desa­­probarea tuturora, déca ar fi urmată contra legii, înse că de îndată ce d. ministru a lucrată legală, atunci cestiunea nu e așa gravă. Junii, adauge d. Brătianu, animați de simțiminte nobile aă putută în fervarea lor arde că fóia publică, dérn de îndată ce eî aă fostă p’uă prad­ă publică, eî suntă cetă­țeni și prin urmare se­­ zice că suntă dis­pensați de pedepsile. Ifigii,­ fii studințî — și toți trebuie se’î iubescu, căci ei nu se parte flacăra civilisatóre — înse­căndă ei sunt­ distrași de la studio, atunci puterile intelectuale li se potă consuma ln ocupațiuni sterile și prin urmare și societa­tea perde. Esprime diferite opiniuni și con­­siderațiuni asupra licistei unei societăți, sus­ține că numai ordinea este ’n stare a o con­solida și că studintele și preotul­ trebuie se trăiască liniștită; era că, cu totă libertatea studinteluî de a se amesteca în cestiunii po­litice, căndu elă face ceea cel dicteza pa­­siunele lui violinte, atunci eră adusă de da­toria sea. D. Pera Opranu rjice că efectulă ce i-a făcută d-sele darulă ce Scrânciobală a făcut terei de anulă nucă, prin ridicularea sim­­țimintelor­ naționale, este din cele mai în­­grozitore și cu acesta ocasiune. D-sea crede că e nedemnă a se pedepsi cei ipocriți, căci nu numai c’a fostă durerosă pentru națiunea Intrégá ceea ce s’a­vețjută, dérü e durerosă chiar ceea ce se petrece In Cameră că adică în țară și Camera Románéscá, căndă e să bat­jocuri pentru națiunea românéscá, se mai găsescă âncă omeni care se țip! Tinerii dérii cari au luată parte la acea manifestare nă­spălată, după d-sa, uă pată după întrega na­țiune. Déca uă altă asemenea caricatură ar i­eși la lumină in care se se batjocure nu numai ómenii, dérii și icmneie la care se a­­chină, ar fi pre națională ca acea societate, ce se batjocoresce, se tacă? Se vorbesce de disciplină, dérü cumă de se­­nțelege disci­plina căndă e vorba numai de a lovi pe celă națională? Disciplina e a se arunca mărură discordiei? E disciplină de a se batjocori totă ce e mai sântă ? S’ar fi putut­ trage în ju­decată cei ce au comisă asemenea insulte națiunei, déca este vorba de disciplină; d-sa o­­pină că acesta disciplină ast­fel aplicată încuragiă ca domniarea și injosirea națiunii, d-sebe încă vădată i-a făcută mare și tristă impresiune de a vede cum că suntă omeni chiar in camere cari se aprobe fapte care au de obiectă a ne în­josi ca națiune. D. Gernătescu spune că cestiunea este regretabile pentru că atinge simțămintele u­­nor­ deputați și pentru că i se dă uă des­­voltare pre mare, pe căndă ea trebuia se fiă tratată în familie. Profesorii,­­Ilie, voiescă ca studențiî, mai cu sema cei din facultate, se fiă mai serioși, po­n« oo facă uneltele partiteloru politice cari nu suntă totă­deu­­na scrupulase în politica lor ă. D’acea­a pro­fesorii aă cerută pedepsirea studințiloră, cari am avută uă purtare necuviinciosa. Cu tote astea în privința studinților­ și profesori des­tituiți d. Cernătescu rogă pe ministru că se î mblând­ască mesurile ca a luată căci tre­buie a se țină sema de funcția și de simți­­mintele loră. D. Prim ministru aretă că nu va face procesul unoră­­ fiare, ca celă de care e vorba căci d-sea — de­și are privilegiul­ de a fi­gura un tate — s’a obicinuită cu acele i­ia­­m­e pe care le disprețuesce și care baă ata­cată in familiă pe d-sea și pe părinții d-sele D-sea opina că n’ar­ fi bine ca d. Ministru se fie indiferinte la urmările studenților: ce se amestecă pre multă în politica de partită, apoi că d. ministru de culte n’a lucrată de câtă forte dupe lege, căci e consultată a­­tâtă pe consiliul­ permanentă câtă și pe o comisiune numită ad-hoc. D. Buescu se teme și se ingrozesce red­ându profesori destituiți, dérü acesta nu s’a esercitată în contra pro­­fesorilor­ titulari și apoi d-lui (d. Buescu) nu a fostă în­dreptă a condamna atâtă de gravă pe d. ministru de culte, de­ore­ce nu e încă uă autoritate așa de mare, și apoi cândă a întreruptă d-lui pe d-lă ministru că nu spune adeverul)? atunci cândă d-sea­­ d. ministru, are condică dupe care se constată că d. Buescu ca profesore a făcută nume­­rase absențe la cursurile sale și prin urmare și-a călcată datorile impuse de lege. D-sea opina că pre multă importanță se dă aces­tui casă și ruga pe unii din doi deputați cumă e d. Buescu sau alții se nu mergu cu supărarea pré departe. D. I. Brătianu țjice cum c’atuncî când s’a o țări­t se ia cuvântul și-a adusă aminte de proverbulă stramoșescă „căndă vrei se spui adeverul ă se ai piciorul ă în_scară^Jînusc pre^l^en^u' că avea a spune adevăruri la mai mulți și d. Cernătescu i-a înlesnită sarcina. Acesta cestiune ziice că nu era póte de natură a fi redicată la tribuna adunării și d. Buescu prin junețea sea pute­a venită se pasioneze ces­tiunea. A regretată cuvĕntulu d-lui Buescu de „neadeveră”, însă exemplulă a influențat asupra d-sele, căci di ce d. Brătianu nu s’a aruncată mie aci în fac­ă cuvĕntulu ca celă de „calomniator„ tocmai de acei ce protestă acum Ministrulu urmezá d. Brătianu a crezută că trebue se aplice pedepse disciplinarie u­­noră studințî ce aă făcută are care mani­festare; înse acea manifestare s’a făcută pen­tru m­ă simțimîntă naționale și d’aceea ces­tiunea se complică. Vedetnă cu plăcere are cari schimbări în opiniunea unoră deputați în ceea ce privesce libertatea de acțiune a studințiloră și se vede că s’aă lovită, cumă­­ jice Românulu, de pragulu de süsü pentru a vede pe celă de josu. Nu se va ocupa de dreptulu séa de nedreptul­ ministrului d’a pedepsi pe studinți, căci nu este nici profesore nici jurisconsultă, ci se va ocu­pă numai de cestiunea de principiă, re­­petindă încă uă dată că casulă nu trebuia a se aduce la înălțimea tribunei. Studinții,­­jice d-sa, nu trebue se se cobore la arena politică, căci atunci pasiunea îi co­rupe; énse profesorele face educațiunea stu­dinților, și elă îi înalță în regiunile principiilor generale și generose, soü­ii coboră in arena notelor­ politice. D. Brătianu citeza aci mai mulți profesori celebrii din Francia: Cousin, Villemain, Guizot și alții cari cu tote că erau și omeni politici, nici uă dată n’aă adusă la catedrele loră luptele politice, și cândă eî aă primită a fi aleși deputați, senatori și miniștrii, nu s’aă mai întorsă pe catedre­­e loră căci aă simțită că voră aduce cu dânșii luptele și pasiunile loră politice. Au mai fostă două celebrități Michelet și Qui­­net, cari atunci—când au fostă aleși depu­tați,—am refuzat, căci simțină că mai mare servicie voră putea face terei soră remâind pe catedre de câtă în cameră. Cu tote că profesorii cei mari făceau politică de parti­tă, ei înse redicau în elevii loră simțimin­tele cele mari și astă­feră acei profesori fă­cură revoluțiunî fără a se cobori de la în­­nălțimea unde erau. D. Brătianu citeza apoi alți profesori cari, când aă primită a fi de­putați sau senatori n’aă făcută în Cameră altă de­câtă se apere interesele instrucțiu­nii cumă face d. Laurian la noi. Repetă că nu trebuia a se aduce acesta cestiune în Cameră, căci de cândă a fostă ministru a verjuză câtă este de anevoie unui ministru se nu greșăscă. D. Brătianu vine apoi la faptul­ arderii caricaturei de studințî și spune că acea cari­catură nu numai că era ridicularea unui simțimântă naționale, derit­âncă ea era ca uă afirmare a tutoră calomnieloră ce se a­­runcă de unele­­ fiare, calomnii cari au in­dignată atâtă de multă simțimintele d-lui primă ministru, in­câtă d-sea a­­fișă că „va sdrobi acele pene.“ D. primă ministru nu le va sdrobi, dar le va sei amuți prin fapte bune. Pentru că Românii cei buni compătimesc ș’aă bune simțiminte pentru Românii de peste Car­­pațî cari suferă greu, acele pene gă­z isü că voimü să luămă Transilvania și carica­tura în cestiunea confirmă acea calomnie și ridiculisă simțimentală ce trebuie se avemă pentru frații noștriîî Aci nu mai era cestiu­ne de partită, căci nu póte fi un singură partită română care se n’aibă simțiminte ro­mâne și care se’șî bată jocă d’alte simți­minte; așia dorü studiațiî ce aă arsă acea caricatură batjocoritore pentru națiune nu s’aă coborâtă în arena luptelor­ politice, ci s’aă ținută la înălțimea unoră simțiminte na­ționali ce suntă ale tutoră Româniloră. Și că,­­Ilie d. Brătianu, de a să fi fostă studin­­te celă mai pucină așă fi făcută acea­a ce aă făcută studiații pedepsiți de d. ministru. Déru mi se va dice de unii „te cunoscem!“ Déru, continue d. Brătianu chiar și d. Cre­­țescu cândă studia la Paris ca stipendistă ală guvernului română, se punea în capulă manifestărilor­ studinților­, între care era și d-lum, în tóte cașurile cândă se atingeaă simțimintele naționale române. Prin urmare nu trebuie se uitămă simțimintele juneței nóstre și că la acea vârstă nu putemă fi a­vutată.. Astă­felă dera studințiî nu s’au co­borâtă în arena luptelor­ politice și minis­­trulă, cu tóte că are drepturi de disciplină și a alesă reă ocasiunea d’a le esercita... și este în adeveră regretabile că și-a a­­lesă tocmai acesta ocasiune. Domnu Ion Brătianu revine asupra missiunii profeso­­riloră d’a ține șe studințî d’asupra lupte­­loră politice și constată cu satisfacere că, după cumă arată d. Cernătescu, profesorii suntă acumă inspirați d’asemenî simțiminte, căci altă-dată ei singuri conduceau pe studințî în arena luptelor­ politice. Terminândă, d. Brătianu mai arătă că stădințiî, prin mani­festarea loră, nu numai că nu s’aă coborîtă în luptele politice, ci că s’aă și ținută la ’nălțimea principiilor­ naționali în cari tre­bue se fiă unite tóte partidele și prin urma­re, ânc’vădată este regretabile că domnu ministru și-a alesă acésta ocasiune pen­tru a’șî esercita drepturile sale de discipli­nă și a’șî manifesta credința sea că studințiî nu trebue se se amestice în luptele politice. D. ministru de culte respunde că d-sea a­­fișă cumă­ră în cestiunea de faciă n’a găsită că este casă de opiniunî sau inten­­ăriî politice, ci numai de disciplină; după d-sea ideia naționale e de a ne abstrage de a ori­ce preocupațiunî politice și a ne ocupa de instrucțiune și prin urmare nu e­locă de a i se acorda vr’uă absoluțiune din partea Camerii, căci de n’ar fi aplicată penalitatea, de­și ar fi plăcută d-lui Brătianu, nu ar fi plă­cută altora. D. Buescu arăta că d-nu ministru î­n a­­tribuită uă călcare de lege adică că e profesore contra legii; dérit cine este culpabile, d-sea séu d-nu ministru care aplică acea lege a instrucțiunii ? D-sea dă diferite explicări re­­ative la regularitatea cu care’șî face cursu­rile ca profesore și cumă este d-sea profe­sore, arezândă că acea funcțiune o consideră ca uă sarcină și cumă că a și declarată totă dauna loială d-lui ministru că­ să rogă se ia măsurî spre a publica concursă pentru da­rea catedrei la ună altă d. profesore, căci d-sea face lecțiunile numai pentru interesul ă scolei, instituțiuniî ce totü­deuna a susți­nută. D-sea a­vețjuză cu părere de reă că d-nu ministru de culte s’a înegrijă singură, flindu c’a­­fisă că’n cea­ e ce privesce pe stu­­dinți „are se-i măture“ și importanța acestei cestiunî n’o dă de câtu totu d-nu ministru prin vorbele séle care suntu în stare a’a­­spaimênta și mai multă. D. ministru a disti. c’a făcutu­ o cestiune disciplinară, ceea ce a făcutu d. ministru póte fi disciplinarii déri acea disciplină a aplicat-o prezeu. Cătu des­pre profesori, d-sea nă găsesce că profeso­­rele suplininte diferă de cele titularü și prin urmare art. 3­96 din legea instrucțiunei pu­blice nu a fostii aplicată, ci din contra a a­­plicatü totu articolulu care era aplicabila la studințî. D. ministru pare c’a găsită de cu­viință a face cu acesta să contra manifes­tare, sau­unu actă politică și făcândă astă­­felu d-sea face forte rea, căci se inspiră temere tutori celorl­alți profesori cari suntu constrînșî a nu’șî mai esprime opiniunile foră politice. D. ministru nici prin respinsulă seu n’a dată o satisfacere cestiunea, căci nici pe studiul nud póte pedepsi, căndă suntu majori, și cu arătă mai puțină pe profesori. Terminând­, d. Buescu amintesce că d. I. Brătianu a­d[isă că d. ministru de culte n’a alesă bine ocasiunea de a aplica disciplina, cnse d. ministru ce a respunsu­l că décá n’ar fi aplicată penalitatea, nuar fi plăcută al­tora, espresiune care dă bănuele. D. Prim­-Ministru esprimă părerea­ de bine că d. Buescu s’a mai siniscitu și se esprime mai dulce; îi respunde dér că nu di-sea calcă legea, lăsându-lă se flă și membru la co­mună și profesore, căci acesta e treba ale­­getoriloră. D-nu Buescu, adauge d. Ministru, a dată dovada de unu tactă neparlamentară, căci m’a acuzată de neleală și îî declară că domnu Buescu nu e nici vădată în stare a me face să me simtă atacată. N’a scrută că d. Buescu nu mai vrea să dea lec­­țiuni la scala de la Pantelemonu, pentru care va lua mesurî ca se’să scape de acea sar­­cină de a da lecțiuni, cro câtă despre re­gularitate promite că va arăta cu cifre ceea ce a declarată de la ’ncepută, adică nume­­rală absințeloră făcute de D. Buescu, prin urmare adeverulă celă mai mare a­­sistată în țjisele D-sele. Terminândă, rugă pe adu­nare să treca la ordinea d’deî, fiindă destulă Q ai*q rla rico Airflnno pentru apifica noo­ Hnna pe care n’o presupune ca un manoperă de rolă de blamă. D-sea declară pe cnére că nu D-soră (ministerială) aă făcută acea ma­nifestare în contra unoru batjocuri unde f gura și D-sea. D. Ministru de Gölie dice că d. Buese pretinde că legea s’a violată și că d-sea­m aplicată art. 3­98, dera acelă articlu vor­besce de profesori titulari, era nu de supli­nințî și dicendii că va curata, a ințeles' se curețe instrucțiunea de asemenea profe­sori care pene la una puntă nu suntă nu­mițî conformă legii. Se cere închiderea discuțiunii și puindu­se la votu se primesce. Ședința se suspende pe dece minute. După redeschidere d. Al. Gheorghiu vorbesce îi cestiune personale. Spațiulă nu ne permite a face uă dare de senm mai amănuntă des­pre cuvintele d-sele, înse­ci­nța loru este uă protestare contra cea­ a ce ar fi ^ise după d-sea, d. Brătianu că profesorii nu tre­be se facă politică, prin urmare se nu flă deputați, și d­aci face mai multe acuzări d-lui Brătianu că este contra Constituțiunii, că susține acea ce făceau jesuiții etc. D-nu Brătianu respund­endă, arăta că nu este e­­xactă interpretarea ce dă d. Gheorghiu cu­­vintelor­ sele. Profesorele póre se facă pol­itică, case nu politică de pasiuni și de par­tite, ci politică naționale și care este d’un inte­resă generale. Respunde apoi pre largă tu­­toră acusăriloră ce’I a adusă d. Gheorghiu și termină direndă că se dea Dumnezeu ca și d. Gheorghiu cu amicii sei politici și prin fapte se prebe că se să se respecte legile și instituțiunile Perei, pe cari nimeni se nu le atingă mai multă de­câtă d-luî. D. Cernătescu, vorbindă in cestiune de explicare, dice că dupe d-sea profesorii tre­­bue se facă politică case nu politică de pa­siune ci de ună interesă generale. Se trece apoi la ordinea dilei, adică votarea bugetului ministeriului de instruc­țiune publică. Se voteza întocmai după bugetű tote gim­­nastele din țară și după propunerea d-lui Eraclide se votază și crearea unui nuuă gim­­nastă la Romană pentru care se cere 4.000 lei noi anuale. După propunerea d-lui Chițu se voteza în unanimitate de Cameră crearea unei sca­­le de comerciu la Craiova, pentru care se acordă 8000 lei nouî. Totă două dată se voteză că propunere analogă a d-lui Gheor­­ghiu pentru înființarea unei scule de co­­merciă în Iași. Citima în Noua Presă liberă, din Viena, cu data 25 Ianuarie st. m­on: Tóte motivele raționale ale politicei și ale probalității facă a se crede că Grecia va primi declarațiunea puteriloră și că se va supune. Contrariulă este de necrezută, căci ar fi cea mai mare nebunie. Cu tote astea Corespondintele dar­ului Times nu crede ci este imposibilă ca Grecia, în orbirea ei, se încele acceptările puterilor­ și se chea­m­ă respinsă negativă. Chiară și noi am pri­mită sorii, cari ne facă a crede positivă, că Grecia nu se va supune. Spre a pute înțelege ore­cumă uă asemenea turbare, tre­buie se se considere iritațiunea ce domne­­see în Atena și părerile greșite ce există acolo despre posițiunea interiora a imperiului Turcă. Grecia crede positivă că Muntene­grenii și Serbii vor­ începe lupta, că ar­mata Română va trece Dunărea, că Bulga­ria și Tesalia se vor­ rescula, ca ună sin­gură omă, la cea d’antéie dătătura de pușcă. Tóte acestea sunt­ crescute în Atena forte seriosă și de aceea pare că va fi și atâtă de nebună pentru a respinge otărîrea con­ferinței. Pentru ună asemenea casă, pute­rile în majoritate ar fi decise a lăsa pe Greci se fiă pedepsiți aspru de către Turci — uă părere forte înțelaptă, care este susținută mai cu semn de către Englitera, déra care vine camă târțiiă! De va voi Grecia ruina e î­­nsă­șî, n’are decâtă se urmeze nainte. Pentru ca lupta se nu dure multă, a în­grijită cu deplinătate Turcia în cele patru septemâni ce i-a acordată Conferința. * * .1î. Citim­ în Noua presă liberă, din n-4 b­ii iuoisiv­st. n­on . Bucuresci 19 Ianuarie: Eă am pre­­veijată de multă că urmările vatomatore ale agitațiunii nu se vor­ tolera multă timpă și că trebuie se fiă combătute de cine­va. Astăzi, oposițiunea din țeră, la care aparține partea cea mai mare a poporațiuniî, în orga­­nulă că Terra publică în acesta sensă unu manifestă către guvernă. Se zice că uă manifestare de uă altă natură s’ar fi făcută de către „roșii.“ A­­cesta partită, al cărui­a scopă principală se pare a fi de a influința asupra claselor­ de josă ale poporului, întruna modă astă-felă­m­ cătă se potă realisa scopurile ei, acumă se mișcă cu mai mare violență de cătă ori căndu. Guvernul­, care nu se opune acestora urmări radicale, stă cu totul­ pasivii. Astă­felă­dilele trecute ună individă, cu­noscută ca cărturară falsă și bețivă, s’a a­­restată în m­omentulă pe căndă voi se ii­­pască pe zidurile localului Municipalității ună pamfletă. Se pute Înțelege fără multe co­mentare că acestu pamfletu la opiniunea ce esistă în aceste cercuri conținea păcatele Mi­­nisteriului actuală, și ataca chiară persóna Domnitorului. Din stilul­ acestui pamfletă unii voră se recunoscă pâna cea dibăcie a­ui Brătianu. Cu tóte precauțiunile luate de către autoritățile subalterne, totă s’aă stre­curată căte-va esemplare în publică care fu pe deplină mulțămită cu conținerea lui; ceea ce casé este puțină magulatură pentru gu­vernă. Pressa oficiosă s’a grăbită a des­­minți la momenta acestu­i nou modă de a­­gitațiune ce se presupunea că e făcută din partea acelui capă înflăcărată (Brătianu). Se va opune guvernulu acestora diferite va­luri ?— viitorul­ o va dovedi. Citima în Pester Lloyd, cu data 23 Ianuarie st. n­oü. Precum ă se scie, pe latură celă mai mare ală Comitelui Beust constă în a fi descope­rită séu, cumă se dicea în Berlin, In a fi inventată agitațiunile intreprinse de România, care acolo pe do­uă parte se susțin caă, era pe de alta se negau. Acumă énse, pe cătă putemă vede din estrasele telegrafice ale

Next