Romanulu, ianuarie 1869 (Anul 13)

1869-01-13

AN­ILO ALU TREI­ SPRE­ POILEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Lei li. Pe anu.....p. capitală 48 p. Pe șese luni « « 24 Pe trei luni », « 12 Pe aă lună Leî­n. distr. 58 <, 29 „ 15 <, 6 Anii exemplarii 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 10 val. aust. SERVICIU TALEGRAFICU ALU KOt­t­| |[.|I. CONSTANTINOPOLE, 24 ianuarie. Hobard pașta a plecații din apele Sirce, după promi­siunea nomarcului (guvernorului) acestui o­­rașini că Enosis nu va părăsi portuli­. Vice­ regele Egiptului a pus­ la disposi­­țiunea Porții 50,000 de omeni și lipta sca pentru­ eventualitățile unui conflict«. (Serviciu particularii aiii MONITORULUI). PARIS, 22 Ianuarie.— t­iarulu Le Con­­stitutionnel desminte aserțiunea că Rusia ar fi cerută uă esplicațiune Franciei pentru purtarea consulului francesă de la Canna, in Candia. Bucuresci­­­ Calendaru. „In zadară cine­va ar căuta se și-o ascundă : „sista, o constatămu cu părere de reu, uă „tendință vedită din prosifica și ruși­nea și lem și armata. Casculu cu ciocă, „casculă cu paratonem­ă, de care suntă ali­­„pite pentru noi nisco suvenire așia de triste, „carii ne reamintescu umilința și invasiunea, „au reapărută deja pe ulițî și pe capulu­ sol­­„dațiloru nostru.“ Ore tutu pe Ministerialu N. Go­­lescu séu pe alti d-luî Dumitru Gh­ica îlă atacă, prin aceste cuvinte, I diar­ulu Terra în No. seu. de Săm~ 9­bătă? A­dice că se prusifică și se ru­­s­fică țera și se reamintesce umi­lința și invasiunea, este d­e a com­bate Ministeria­l, a combate unii faptă isolată, n­ă chiară uă greși­lă, sau a servi politica Austriei, care voiesce cu ori­ce prețu­i se țtie Romania în frământări, spre a o opri d’a se organisti și se rădice în contră­ T o­­piniunea publică a Oeeiclintelui, spre a pute găsi proteste de invasiune? Foile au­stro-magh­iare ne-au­ es­­plicate și ne explică pe totă i­iua acesta tactică. Diaiiulü din Pesta Századunk, din 10 Ianuarie dice: „In Bucu­­resei numai trei ómen! „se află mulțămițî cu­­lisele lui Bră­­­tianu,­ adică: Oratorele, Carola și „Consulele rusii Offenberg.“ Pote fi are mai mare identitate între cuvinte și prin urmare și ceea­a ce privesc e ținta ce se urmăresce? Și mai la vale: „Principele Carol I, nepotulu lui „Frederik celü mare, se legănă în „visuri fericite despre faptele sale ADMINISTRAȚI­UNEA in PASAGIULU ROMANUL No. 1.—REDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde. — Redactorii respundetorii EUGENIE CARADA. vtewatäfär Tok­íiMBii CS SE JiffiaE LUNI ȘI MARȚI 13, 14 ANUARIU 180«. LUMINÉZA^TEI1 va­ FI­Pentru abonamente, anunciurî și reclame a se adresa in Bucuresci, la administra­­țiunea «Jianiului» „ . In districte la corespond­enții­­ Jianului și prin poștă. U Paris la D. Carras-llalle­­grain rue de l’ancienne comedie No. 5. ANONOIU JKI SI’. Linia de 30 litere.......40 bani. Înscrii­uni și reclame, linia.. 2 lei nouî. „eroice viitóre, despre gloria sea „viitóre, despre întinderea împără­­­ției séle de la Marea­ Negră penă „la Tisa și până la Dnistru. D’a­­„cea­ a Carol I, căndi­ Prefectulu Po­­­liției i-a înmănat și în estrasă vor­­­birea lui Brătianu, a strigată cu ericire: — „Escelinte! — „Intr’acea­a, baronul“ Offenberg „își frecă manele de bucuria, căci „totulă este opera lui.“ Recomandamü corespondin­ța nós­­tră din Pesta, pe care o publicăm mai a­vale și din care estraseră mii nu­mai aceste puține linie, din como­rile de în­jurii și calomnie ce fur­nică în foile austro-maghiare în contra Capului Statului și­ n con­tra națiunii. Monitorulu publică urmatorulü comunicată, cu data 11 Ianuarie: „Unele diarre străine pretindă că în ultimile septemănî, însemnate că­­tățimi de arme de resbelü au fostă din România introduse în Bulgaria și ’n Transilvania. „Aceste aserțiuni suntă desbră­­cate de chiaru umbra adeverului.“ I Si Terra în no. serî de la, 11­9 a­nu ari ü fiice: „L’amu a­cusatu și­ să acusămu, „(pe d. Brătianu) d’a fi pusu în „periclu însă­și esistința României, „ numai ca se facd pe c­ărăușulu ru~ „șilorii in transportarea armelorh „destinate Slaviloru din Or­linte.“ Și ch­aiiele maghiare, precu­m i se va vede în corespondința nostră, publică că colonelul­ Krenski a por­nită, acumă în timpii de iernă, patru ataliane, două­scadrane de cavaleria și uă bateria de tunuri la fruntaria Ardealului, ca se servescă de auto­­gardă pentru atacarea Ungariei. Ele adauge­ancă că guvernu­lă a trămisii se cumpere cai pentru armată și ntrebă: „camu de unde ieu bani dumnelorü ? Tatu Terra de Sâmbătă dice: • / „Nu­­mam făcută nici vă dată domnului Brătianu onorea de a’lü acusa că a făcută din România „una arsenală, eli­ care a desorga­­„nisatii, penii în puntulu de a lesa „soldații desculți și goi, și cai farc „seî, chiarü mica armata ce aveamu, „elă care suptă pretextă de a ne „arma ne a dată pușci de cari nu „putemu liza de câtă cu condițiune „de a fi în tabăra prusienilor, care „singuri au secretulă fabricațiunei „patronelor” necesării. “ Și­ corespondintele austro-magh­ia­ru din Bucuresci dice: „V’amă descrisă milițiele d’aci. „V’am­ă spusă că armata se com­­­ pune din nătărei și omeni d’aî „lui plecă­ fuga.“ Diab­ulü Le Temps din Paris reproduce după Noua Presă liberă un telegramă din Bucuresci, cu data 14 ianuarie, în urmatorul n­eoprinsit. „Brătianu a organisatu unu mare „meetingu în care a vorbită în fa­­­verea d’a se da unu sprijină Gre­ciei de către România." Tote acestea însocite cu câte ne a spusu cu cea mai deplină franchețâ Cartea Roșie, suntu —o credemă — d’ajunsu spre a dovedi și colorii mai îndăretnicî că totă anulă 1868 s’a făcută acusărî de totă felulu în contra României, numai spre a se pregăti, la casă de trebuință, pre­­testulă unei invasiunî și că tote a­­cele acusări s’aă făcută și se facă numai spre a se combate principele Carol I. Cartea­ Albastră a Greciei, ne co­munică încă ceva frumoșii și in­structivă în acestă privință. Ambasadorele Elenă de la Stam­­bulă dă sema ministrului seă, prin­­tr’uă depeștă de la 1 (13) Decem­bre, despre uă convorbire a sea cu ambasadorele francese d. Bounce. In acea depeșie, după ce spune câtă era de iritată d. Bounce și relată acasărî­le ce făcea Greciei, a­­poi­ dice: „Déru cu câtu mai multă prob­ătam­ă, cu atâtă mai multă ambasadorele părea iritată și plină de furia; cea­a ce nu era impedi­­cata a continua se apăru pe guvernă în contra injusteloră lui acusațiunî. Puterile cele mari, mi-a disp esat apoi, suntă cu totulă nemulțămite de iată ce se petrece in Gre­cia. Europa nu va mai suferi multă cadouc puteri mici, cumă suntă Grecia și România, se amenințe la fie­care momenta pacea și li­niștea generală, pe care toți dorescă a o mantina. D-vóstra scrii cea­a ce s’a petre­cută în România; d. Brătianu a căljulă din causa politicei sale turburatore. Puteți scrie tote astea la Atena. — A­­i-am­ respinsă, daci credeți că miniștrii actuali în Grecia ap­uă asia de mare­­ arnare pentru posițiu­­nea loru, ve înceiațî. Nimica nu e mai facile de­­câtă de a le provoca căderea, căci suntă enși­ și dispuși forle ca so se lase a fi ros­turnați.“ D-luî redactare alu­ diariu­lui ROMANULU­­Domnule, Ve rogu se bine-voițî a însera in cjiariulu d-vóstra urmatór ca relațiunai. De la 3 ianuariu, termometro­grafulu supt-semnatului a arctată pâne s«1Î — înce­­pende de la gradele 15,­­ 16, 17, 20, 19, și onu la 12 alocurinle d, espuindu acestă termo- metro­ grafă afară la Mogoșaia, a ardtată 22 grade, ease bine­înțelesu că Reaumur, era nn Centigrade. Subsemnatul«, care de mai mulți ani ține lstă de temperatura fle­carui and, constată că de la 18­49, termometro­grafulă nu s’a urcată nici­ uă dată mai multă de­cătă acumă, și întocmai ca la 18­49. Primiți, d-le Redactare, deosebita mea con­­siderațiune. Scarlat Gr. Ginea. 13 Ianuarie, 18­69. Douî redactare alu diariuluĭ ROMANULU. Domnule I­edactore, Bine-voitî a insera în slima bilulă d-vóstre diariă urmatorea rectificare. Albumulă presintalu d-luî Ion C. Brătianu portă adresa: D-luî Ion C. Brătianu, recunos­­cință de la junimea romănă. Reproducă a­­cesta titulă pentru că între cei subscrișî suntă 15 iași, cari, acumă nu frecvont­­ză nici una din facultăți. Primiți, domnule redactare, slima ce se conservă. Ion C. Tacita. ADUNAREA DEPUTAȚILORU Ședința de Luni, 13 ianuariu 1869. După comunicările dilcî și acordarea că­­roră­ va concedia, se face uă scurtă discu­­țiune relativă la lucrările comisiunea asupra unoră petițiuni. D. Ministru de interne cere ca d. Gh­eor­­ghiu se-și desvolte interpelațiunea d-scle, pri­­vitore ca subscripțiunea pentru arme, căci aceeași interpelare stereotipă fiindă făcută și n­eonată, nu’î va pute respunde de cătă peste 2, 3­­ Zile. D. G. Brătianu cere a ’i se respunde in­terpelării d-sele încă de multă an­neiată d-luî ministru de lucrări publice. Adunarea voteza împămentenirea d-luî Ab­dulard și a mai multoră Români din Tran­silvania. D. Filipă anunciă d-lui ministru de In­strucțiune publică și culte­ră interpelațiune în privința clasei a IV primară din Râmni­­culă Vâlciî, de forte multă timpă vacantă. Adunarea precede după aceea la continua­rea votării bugetului ministeriului de Instruc­­țiune publică și culte, incependă cu art. 18, 19 și 20. -------- ---------­Pesta. 18 Ianuarie. Nici o tara pe facla pământului nu nu­ Iresco In sinulă ei atâți șerpi ca România. Tóte calomniile, injultele, invectivele asupra statului română și a națiunii s’au aruncată în lume de acolo, din România , tate săgețile îndreptate asupra asistenței nostre naționale au eșttu din arculă diferiților: agenți poli­tici, organe consulare, emisari străini, spioni și corespondenți cunoscuți și necunos­cuți, allături acolo în România, lete­na coșurile causate statului română în anulă trecută și tote Încercările de a revolta opi­­niunea publică contra bărbațiloru de stată ai României, se tragă de la omenii ,aceia Este de prisosă s-o mai spună că toți acei vermi, trămiși se râdă la rădăcina pomului vieții nóstre, suntă din tabăra austro-m­a­­ghiară. Avemă deja mii de dovezi­ despre acesta, începe ch­iară și Europa a cunoscu acumö cugetura infernală ală vecinului perfidă și noî nu vomă înceta a înregistra tóte dove­le și mai departe, pâne se va face lumină .de­­plină ca — România deșceptată, se vede bina n casa sa și se stă cu priveghiare neadormi­tă împregiurulu seu. Din parte-ne va fi acesta ună sacrifi­ciă ch­iară și vecinului inamică, căci și dânsulă are astă­ d­î mai multă trebuință ca ori­cândă ltă dală de pace și de bună ’nțelegere cu vecinii sei. Apoi câtă pentru România, elă se pare a­ î da numai atunci pace, cândă ca va vede bine tóte, cândă va fi tare și va sai impune. In interesulu păcii déja se contribuim­ cu toții la acésta. Rev­eninde la firulă împărțișiriloră mele trebue sc incepă totă cu trămisură domni­­ui Klapka la Bucureș­i. Că orniilă acela este numai ună „co­­respondinte,“ că are în vedere numai a­­everulă și câtă stimă și iubesce elă pe o porală romănescă, se vede și de acolo ă aici nu pate se­ne­dică pe nume. Vor­ba „rromână“ se dice pe unguriă în tote scrierile „román,“ „román nép“ roman nemzer eb­­­elă — și numai ela dintre toți ungurii scriitori — ne dice „RUMÂN.“ Este ca FOIȚA ROMANULUI. TEATRU. Supliciul" unei femei Politica a detronată literatura, nu trebuie se murmurămă, acesta e spiritulă epoceî prin care trecemă, ș’acelă care voiesce a merge contra unui curinte naturale este mai totă­­de­una séu terito­rară voie’î de puterea va­­lurilor e séu sdrobilă, deci resistința sea este pre mare. Ori­cine se ocupă adi de literatură se crede obligată, și nu fără temel­ii, a da­uă largă parte politicei în operile sale La tentru alusiunile politice suntă cele mai aplaudat piartele în deșertă până în in capulă lorii­ipiaria politică, literariii și comerciale,“ că: se ocupă mai esclusivamente numai cu po­litica și cele cari nu voiescă se aibă una neadeveră în frontispiciul ă­loru, suntă silite a scote acestă titlu, ce nu dă polă justifica Noi, pentru ca se putemă publica căte-va linie ce nu suntă curată politice, mai cu Semnă în tim­pulă sesiunea Parlamentului, tre­buie se păndrmu momentulă cându politica bine­­voiesce a ne lăsa unu mic spațiu, și aici publicând forța nostră asupra teatrului, scrisă de dove­rjile profitămu dmă contrarietate politică, care măr­turisimu că ne supără forte: imposibilitatea d’a urma publicarea in estenso a toasturilorn de la banchetulu dată în onorea d-lui Brătianu din causă că obosiala a pusü pe stenografă în im­posibilitatea deașî urma lucrarea. Cu tóte a­ceste sperămu că geniulă politicei, astă­ziî pro putiile, nu se va supora, căci mulțumită comediei Odă la Elisa, vecurămă că însășî spirituala Talia îndulceșce cu farmecile séle, seriositatea acestui poc omorîlă geniu, Cornițele Walewski, voindu­ iub­’uă di se ’ncerce cariera lui Molière, compuse uă co­medie care se represintă pe unul­ din cele d’ănteiă teatre ale Parisului. La cea d’ânlciu representațiune, marea artistăiulistă Radic le primi de la comnițele unu biletu pentru tea­­tru cu carta sea, pe care era scrisă „face cineva ce póte, eră nu ce voiesce.“ Artista merse de vodici piesa ș’apoi trimise comite­lui ca respunsă urmatorele cuvinte: „Ți­ amă vețfură comedia și suntă de părerea dumi­­tele.“ Comedia căriu. Ne reamintirămă acestă faptă tocmai In momentulă căndu­ eramă se renunciămă d’a vorbi de­spre spectacululu de jour séra, dată în beneficiulă d-nuî Pascaly. Eramă se renunciămă, pentru c’ară dice ci­neva că d. V. A. Urechiă, autorele come­diei Odă la Elisa, și-a dată mâna cu d nele Pascali și­ Flehlehmalher și cu d-nu Pascaly, artiștii ce represintară acésta come­die și drama supli­ciulă unei femeie, pen­tru a ne incovera sarcina de cronicarî, cu tóte anevoințele d’a descrie sucesulă celă mai strălucită și mai întemeiată, farmecele cele mai ademenitóre ale artei, ale talentu­lui ș’ale imaginațiunii. Da­ă cornițele Waleov­­ski, ne­amu disu, s’a espusu a represintă uă comedie dinaintea publicului parisianu, cu tote că bănuia c­a săcutu „aceea ce­a pu­tută, eră nu acea­ a ce­a voită,“ eu câtă mai multă noî putemă noru se ne ’ncercăm a face ce voimă ce iară avendu convingerea că nu vomă ineși a face de câtă cea-a ce vomă paté, pentru a nu lăsa ne inregistrată ună sucesă care onoră atâtă de multă sce­na română, pentru a nu lipsi d’a aduce aci omagiere ce orî­cine datoresce adeveratului merită, artei și talentului. Însă la celă d’au téiu pasă écá­ ne opriți! Cu ce se incepemă? Supliciulu unei femei se jucă ânteiu și făcu­ră impresiune ce va ramâne multă timp vină în inima publicului capitalei. însă Oda la Elisa este că comedia romanesca, succesul e strălucită, ce­a avută împle de mulțămire inima ori­cărui Romănă gelese de propășirea artelor­ în țera­sca, acesta co­­mediă este una din florile cele mai frumose și mai profumate ale cununiei ce compune repertoriu­l nostru română. Pe de altă par­te marii și d­o­uă nedreptate de nu ne maî grăbi ma î­nainte de lare a vorbi despre dom­­nele Pascaly și Fich­lenmacher și despre d­nii Pascaly, cari în supliciulu unei femei au smulsă publicului, cu aplausele cele mai căl­duresc, pe rândă lacrămile și insulu, com­pătimirea și admirarea? Se urmămă déru or­dinea spectaclului; numai se fiă bine consta­tată că n’o facemu de locu pentru a ne su­pune comitatului teatrale, care a stabilită a­cesta ordine, ci pentru a nu fi acuzațî de parțialitate; constatama acesta pentru ca nu cumva se indispune să contra nostră pe cei ce nu pre iubescă acestă comitat». Cândă nu e vorba de politică, nu admiteau des­părțirea in tabere. Femeia pe care­ a pusu-o la suplc­iu d­in Emile de Girardin, autorele dramei este că femeia criminale în datoriele ei de sociă și cu atâtai mai criminale, cu câtă bărbatul« ei o iubesco, are ună sufletă nobile, generosă și forte iubitorii. Supli­culă este celă mai crudă, pentru că propria consciință deșteptată a femeiei îl u îoflige so­fiei culpabile; unu supliciu ca acela de care perea prin mat sca propria trădătorulă luda, pe cândă îi vețătorulă­scă espira liniștită pe cruce, îi congiurată de aureola martiriului. Însă aces femeie culpabile, déja purificată in parte pr tor­turele sfîșieloro­ale remușcăreî ce e ra, in fundul u ăuimi­i, este una din acele con­damnate de legi și de consciință, pentru ca celă mai împotrilă nu se póte apara d’a a­ unü simțimentu de milă și de compătimit Acesta era caracterul« rolului ce trebuia represiule d-na Pascaly, și atitudinea ab­­ută, norulă negru ce părea c’acopere ool artistei,—care m­ai multe prin joculă seu­mn decâtă prin cuvinte trebuia sĕ esprima star durerosă a sufletului ei,— făcea pe spectale se sufere pré multă pentru a găsi curagii d’a condamna in Mathilda Dumon pe femn» pe călosă, pe amanta lui Jean Alvarez. Generosul ei Dumon, neseiindu nimicit deși desenarea lui, deșcăptă prin veselia sea chia­mă durere cu atâta mai vină, cu câtă spi­ratorulă vede dinainte! una bărbată a că iubire și fericire se revărsă în îngrijirile și mângâierile cele mai fragede pentru că­meie culpabile și pentru că copilă, ce. . . nu este a lui, fără ca socială modelă se ] nuies­ă rușinea și nenorocirea ce se ascunde

Next