Romanulu, mai 1869 (Anul 13)

1869-05-30

366 ROMANULU 30 MAIU 1860 articlulü 20 dice se considerămu ca aleși, se firmă adică cea a ce nu este,și dovedește că nu astfelü se susține biserica și s’aduce pacea în sînulă ei, că nu este legitimă, nu este conformă legii, nu este în interesuld bisericeî ș’ale națiunii se tui fie supuși la alegere actualii prelați. Corpurile legiuitare potü se declare eparchiele vacanți, și legea póte cu atâtă mai mulții, cândă domnii au putută a o face adese. D. Ionescu aduce mai multe esemple istorice pentru asemenea destituiri. Gneza apoi cumă la un soboru a fostu trasă în judecată mitropolitulu Varlam, ce fusese numită, pe cindu Teodosie fusese deslituite, și judecându-se, mitr. Varlam a pușit cârja pe mésa, a datu-o mitropolitului ce era alesă. D. Ionescu argumenteza pe aceste tereme și dovedesce, prin multe și felurite argumente, că nu poții se ranâie nealesî episcopii actualî, că nu potă se vie alături cu cei aleși, mai cu semn cândă unii, ca episcopulu Dunării-de-josif, a arătată în scrisă turburarea conștiinței, și că nu póte mitropolitulu de Iași, făr a fi realesă, se ție uă cârjă ce a fostă la 3 Aprile pe ulițe în capul insurecțiunii. Arta c'aci este uă stare nouă de lucruri la care trebuie se fie chramată una personală întregă. Și Voiți c’acestă personale se nu fie egală, se nu proceda de la scena și sorginte și se li se puta imputa neortodoxia în privința constituțiunii ? Viiți apoi la d. ministru al justiției, care1a zise era că ceea ce Se propune este a se face „ordine cu desordine,“ ceea ce este peste putință, și că cei carii au stăruit în cestiunea alegerii sunt interesați personale. Apoi atunci amă putea zice și noi că sunteți interesați personale se țineți p’acestî prelați. Plecați principiele, pentru ca se-e mințineți în întunereculă ordinii negreșită, déri se-i mănțineți cu orice preță. Urmeză combaterea p’acestă teréma și íntrebá care ministere ne dă loțiunî de ordine? acelua care arată măciuca unui preot ? Dup’ acesta arăta că opiniunea publică este contra articlului guvernului; că ea dice ca guvernulQ voiesce a manline pe prelații actuali ca se póta prin trâo și i se combită constituțiunea ; pune încă că prelații actuali nu vom a oficia cu mitropolitulü actuale ale Ungro-Vlahieî și cu tote aceste lise, voiți se-i mănțineți fără sigiliule sancțiunii? cere apoi mina în biserică, care nu este încă făcută și termină demostrândă că ea nu se póte face, cândă prelații purcedă din osebite sorginți. Episcopul Dunării-de-jesă spune că epistola acea-a ma datu-o emisea publicității. Spune apoi că mărturisesce c’a fostă în contra acelei legi și că este și astăzî. Măria-sea énsá ba chiămată; ’i au Jisă că sunt mari cestiunî naționale în joen și că ne primindu va îi respunijesoră înaintea țerei. Datoră a crede pe domnu, a rjfist mĕ supui, și me voi ruga de Dumnedeu se-’mîarte acésta greșială. Conștiința ie spune că bine a focuri d’a primite, și va sta pene ce națiunea îi va duce se nu mai stea.D. Ministru Cultelorü susține că nu va fi desbinare, căci toți vom avea acelașî titlu. Hindu considerați și acesta ca aleși,adaogă că noi nu facemă istoria, ca se chcerne că 2 Masă este despotismulă; noi clamă numai rensignemente istorici, căci patra cumă nu sa pusucelă după urmă cuvinte nici asupra lui 2 Masă, nici asupra lui 11 Fevruariu; vorbesce apoi despre retroactivitate, și dice că condica civile nu este încă in tote gestiunile și pe deplină pusă în lucrare. Dice ca nu miniștrii actuali să numită pe prelații actuali, ca se scrică căî susțină ca personali apărători ai ministeriului. Câtă pentru deconsiderarea de care s’a vorbitu, ministru dice că d’ada a a pusă c’aceștia se se considere ca realeși: ca se se ridice acea de considerare, ce tocmai d. Ionescu a aruncatu-o in publică prin discursul ă șeii. D. Ministru justiției, respundendă d. Ionescu, dice că respunsulă Episcopului este i ajimsă la cele ce a țust d. Ionescu in acestă cestiune, că și d-lum era de părerea iiscopuluî; dérű acesta ce dovedesce în causa ce se susține pentru a lua scaunulă națiunelor actuali? Nimiciri d. Ionescu a iád că este bine ca astăziî toți episcopii se retrampeze prin alegere tocmai fiind o cavernă unu principe catolică. Națiunea scie care Măria-Sea are în animă biserica ortodoxă și nimene n’a protegiatu-o ca Măria Sea, chiară prin daruri din caseta sca. Dice apoi că d. Ionescu i va disti nimice altă de casă că la ună ordină nou trebue oment noul. Mai ântese susține că nîmirea nu este în dreptă a lua scaunele acestoră episcopî, căcî legea n’are retroactivitate întruă séra organisată. Dup’acea a Intreba ce amu cășciga cu destituirea episcopiloră actuali? Nimică, susține că episcopii nu potă fi destituiți și că ei se poți”, duce pe altă scaună și voră li tolă episcopî în dreptă. D. ministru se servă de ceia*acea citată d. Ionescu cu mitropolitul Teodosie, ca se susție inamovibilitatea. Acești episcopî suntă usurpători? Venitaă eî înlocuiri altora? Nu. Usurpători voră fi cei carii voru veni în locu-le, Dă chiară aleși. Rigurosă vorbindă, articlu 20 este de prisosă, cărî nimenuî nu-î póte veni în minte că prelații actualî potă fi destituiți. Acésta ară fi că anarcia , căci eparhiele ară românca cu douî episcopî, unulă titulară ș’altulă usurpatore; s’a pusă articlu ca simplă confirmare, ca se se rădice c’acestă mică scrupulă, ca se nu se dică că unii suntă aleși, ș’alțiî nu; unii canonici ș’alțiî anti-canonicî, ca se evitămă schisma în sînulă bisericei. Dreptulă Națiunii se conscriă prin acestă articlu și se curmă orî ce cursă, ori ce înterpretărî. Ministru susține că, destituindu-se aceștia, se face desordine , căci nu mai este stabilitate nici în biserică, nici în nimică, deca uă Cameră strică cea-a ce asta a făcută. Cere se i se cheamnă exemplu cândă s-a mai făcută în țara nostra ca uă Adunare se decreteză aseminea enormitate, ca Disce fii ai bisericei pe viață se fiă destituiți; acesta nu s’a făcută de cătă în unele țeri In numele salute publice, și Senatulă nu va face-o acesta. Se pune la votă amandamentulă domnului Siclenu, care cere realegerea și se respinge prin 21 de bile negre, arende pentru densulă 19 albe și unulă obținută. Se pune la vota articlului guvernului și votului remăne a se face în ședința de mane, ne mai fiindă Senatulă completă. In ședința de astăziî, 30 Mai a Senatului, se procede la votarea articlului 20 al proiectului guvernului, pentru reorganisarea bisericei. Resultatul votului este 22 bile albe contra 20 negre. Senatulă procede la desbaterea și votarea celor ă-laltî articlii, carii, fiindă țară însemnelate, se voteza cu fórte mici desbateri. AülMrtKt NEIt TAILOId Ședința de rom. 29 Main. După comunicațiunile cotidiane și după u scurtă discuțiune asupra ordinii discî, d-nn Prim Ministru dă citire rnesagiului de prelungire a sesiunei pene la 9 luni viitoră. Câteva voci. Protestanst. D. Cuță Niculescu anunță 2 interpelări: una d. ministru de finance, privitóre la intardiarea predării proprietăților de mană morlă celoră care se au cumpărată și arta domnului ministru de culte, pentru ilegala numire a cuviosei maici Magdalina ca stariță la monastirea Țigănești. La ordinea ^ilei fiindă proiectulă de lege pentru contigentală armatei de 7200 tineri, cerută pe anulă curinte , se dă citire raportului comitatului delegaților, care conchide admiterea acestui proiect. D. Mihai Radu, ca delegată ală sect..1, dice, că legea armării a pusă însărcinare ministerului de resbeluca, chiămându-se ună contingentă, se se elibere alte contingente, pe 1865 și 1866; contingentulă de 7200, cerută acumă, nu complectă numerală contingentelor eliberate; de acea d-sea cere ca Camera se autorise pe d. ministru de resbel a chiăma unu numeră mai mare, spre a se pune stricte în lege. Potit duă dată cere a se spune unde va intra acel la contingență. *In Francia se recrută 160 mii omeni pentru una contingență de 80 m,înstufelă și la noi se pute recruta Îndoită, pentru a se pute alege tineri buni pentru contingență. D-sea, terminându, propune a se mări numerală contingentului propusă. D. Cesar Boliacu susține că oricine — crede d-sea—simte necesitatea înființării de armată. Déca guvernulă spune că are necesitate de 7 muni, ară li de prisosă a propune mărirea contingentului; cea a ce d-luiară propune e să se róge guvernulu a se îngriji bine armata. D. ministru de interne dice că, pe teremul armatei, nu ’neape lupte de partite; toți voimă se ardmă armată bine organisată; ea se trebuie se ne uitămă și la finandele nostre și la sistemul de organisare. Acumă vomă are și miliții și nu trebuie ca tóte resursele se se concentre n armata de linie, milițiele trebuiescă bine organisate. Ară fi voită guvernulu se aibă 12 mii de omeni pentru acestă ană, onsé finandele lipsesc1. Anulă trecută au intrată 6800 ómeni, énsé mulți din eî debili și mulți s’aă întorsă acasă. Se póte ca cele dise de d. Radu Mihaiă se fie exacte ; onsé guvernulu nu vrea se cera numere mare și apoi se nu puta găsi bani tineri de câtă 6—7 mii, după cum ea cerută. Discuțiunea se deccide , se pune la votă luarea in considerațiune a proiectului de lege prin apelă nominală și se primesce. Se pune succesivă la votă cele 2 ari. ale proiectului și se primescă, fără discuțiune. Se pune la votă prin bile votarea î n totală a proiectului și se primesce cu 75 voturi contra 4. Se pune în discuțiune proiectulu de lege pentru navigațiunea Prutului, după citirea raportului comitatului delegaților, care conchide a se priimi fără modificare, cu observarea că se se invite guvernulu a-șî face prin cale diplomatică reservele sale In privința denumirii de Principatele-Unite ’nlocuite România, cumă și în privința artiereloră privitóre la prescripțiunea jurisdictione consulare, care nu trebue prejudecată până la resolverea ei. D. G. Brătianu susține că e o mare onore pentru Romănia anchiria asemenea tractate cu puterile străine; însa sunt unele amendamente de care raporturi nu pomenesce, astfel e un amendament care propune excluderea Austriei de la participarea acestei navigabilități, căci Austria mare de câtă puțină parte din râu și care nu pote suporta de câtă plute; cestiunea politică este seriosă căci se potă ivi coșuri cândă voră fi numite comisiuni și atunci vomă ave 2 glasuri contra 1 și noî vomă fi cei cari vomă perde. D-sea cere a se citi convențiunea in cestiune, căcî suntă article cari atac proprietatea, de atcce nu se specifică de rocă spațială drumului de pe termiî rîului. D. Gr. Balșiă opina ca d. Raportare se fi făcută ună proiectă de lege, prin care se se specifice aprobarea sau respingerea convențiunii. D. Cogalniciénu arăta că acestă proiectă e supusă ratificării nu a acestui camere, ci a celei cea urmată după constituantă. D sca atunci erea raportare și comisiunea propusese respingerea 1ia pentru că nu se scia déca Auslia pate participa, 2-a pentru curățirea Dunării prin o comisiune. Astafelu era cestiunea spargerii porților de seră, a gherdacurilor, și care Austria pretindea a se face numai de Romănia. Prin tratatul de la Paris s’a statuată — și Austria a fostă d’acordă — că curățirea Prutului se se facă în comună de statele vecine. Acestă principiu guvernală austriacă nu’să putu nega și în privința Dunării. Câtă pentru puntulă fiă , după uă cugetare matură resultă că Austria póte participa la navigabilitate, căcî Prntulă în Austria e vlolabile prin plute și prin curățire póte deveni și navigabilă și prin urmare Austria e sunt participante. Interesele sunt mai mari pentru noî. Rusia nici uă dată nu se va învoi cu Austria contra nostră. Motivele pentru care trebuie se se voteze legea suntű: 1 -ia că navigabilitatea Prutului dă vieța comerciului a 6 județe, care nu au drumul de seră; 2-a că acumă se face nu o convențiune ca pomaci, ci ună tractată, prin care se prevede punerea pe aceași linie a guvernului nostru cu cele alte guverne. Câtă despre halagiă, despre care a vorbită d. G. Brătianu, formulă trebuie se aibă uă distanță liberă, mărimea de 30 stânjeni e prexagerată, în tot cazul. Onsă convențiunea nu se póte modifica pe article, ci se pute vota sau respinge ânsa acesta în totalQ. Se cere închiderea discuțiunii; d. P. Grădiștenu cere a nu se închide discuția, spre a se vede de nu se pate în convenție, în íocit de Principatele-Unite, se sedica România. D-nn ministru de interne declară că încă din Camera trecută cessiunea e tranșlată, căci atunci — cu ocazia convenției telegrafo-poștale — guvernului nostru și-a făcuții reservele in privința numelui. Se pune la votu închiderea discuțiunii și se respinge. D. G Brătianu susține din nou a se lua în considerare în detaliu convențiunea, atâtu în cee-a ce privesce halajiile, care atacă proprietățile particulare, cărți și în privința poliției bastimentelor, care poliție e dată esclusivü unui juriu compușii de străini; apoi și cestiunile financiare, la care d. Pera 0prana atrasă atențiunea în secțiune, sunt importante. D. P. Grădiștanu susține înlocuirea titlului de Principatele-Unite prin acela de România, căci a vota acesta convenție v a călca constituția, care prevede că numele țerei nostre e România. Apoi arta finală ară fi bine se se statueze de Cameră că astfel a fost înțeleșii, că nu se legitimă jurisdicțiunea consulară a țară. D. ministru Cogalnicenu din nou susține menținerea convențiunii nemodificată, însă se se facă tóte restrule post iV. D. Iepurenu etico ta, cu tata legitima scrupulositate a domnilorii susțitorî de modificare , noî ne vomă sacrifica propriele nóstre interese, refusându acesta convenție din causa titlului numai. In cea a ce privesce Austria, grija d-sele e cu totului din contra, nu România, care e mai mică, va perde, ci se va alia ori cu una orî cu alta, după cumu va veni tereî mai bine, afară d’asta acésta convențiune nu are nici uă cheltuela; d-sea déja propune a se vota proiectul de lege prin care se se ratifice convențiunea, era pe d'altă parte se se voteze și amendamentul d-lui Lahovari, privitorii la reservele guvernului, relative la titlu și la jurisdicțiune-D. P. Grădiștenu Insistă asupra lului teren, după cum o figureza în convențiune. D-sea •opune—pentru ca lucrulü se se ’mpace — cum proiectului de lege se sei jică „conven -țnea Intre România și între Austria și Rusia“ era în convențiune se română așia cumu este și tot d’odată se se voteze și amendamentulu pentru reserve. D. Cogalnicianu declară că guvernulü pri mescc acésta redacțiunc. D. Ion Codrescu arata că proiectulö stă de trei anî neratificatii, că fosta Cameră n’a voită sc’le ratifice din causa cestiunii că Austrieî se contesta dreptul d’a participa la navigabilitate. După acesta convențiune se institue oă nouă linie de vamă în tori la noi. Avantajele acestei concesiuni pentru noi sunt nule; lasele se iau la gura fluviului, acolo unde cheltuclile sunt mai mici; navigarea e cea mai mare parte spre teritoriul nostru și Prutul, prinlrén sa se instreinéza, fără ca cheltuelile se fie comune cu Rusia. Desavantagiele déja suntă: fia că nu s’a resolvat a ccsliunea din 1866, cânda s’a subsemnată, Il a că se instreinéza cea mai mare parte din zlle, care era a nostra absolută pen’aci, Ill a că poliția e încredințată puterilor străine, jurisdicției consulare, unei comisiuni a cărei majoritate o formă străinii și vom fi casurî când puterea armată străină va veni se ne impună în țeră la noî diferite mesurî. Pentru aceste motive d scâ va vota contra convențiunii, D. ministru Gogâlmanu protestă în contra acestora vorbe din urmă aie d-lui Codrescu, carele atrasă conclusiuni cu totul departe de realitate, cu totul nedrepte și prin care stigmatisă acestu proiectfi. Se închide discuțiunea. Se citesce amendamentulul prin care se cere a sc fijce: „Se inchiaio uă convențiune intre I.S. Principele Domnitorii ale Românilorü d’uă parte și guvernele Austriei și Rusiei de alta“ în locü de frasa pusă în convențiune. Comisiunea aprobă în unanimitate acesta amendamentu. Se pune apoi la vota cu bile luarea in considerare a proiectului de lege, prin care se ratifică convențiunea. Camera ’su primesc cu 61 bile albe contra 22 negre. Se pune în discuțiune amendamentulu d-lui P. Grădiștanu, citată mai susă. D. Ion Brătianu iea cuvântului pentru că (1. ministru de interne a făcută apelă la membrii fostului guvernă pentru a spune relațiunile sale cu agintele austriacă. D. Cogalnicenu, cândă s’a presintată acésta convențiune în Cameră, a fostă contra ei, arétândă între altele că comitatele județene potă singure se facă navigabile partea Prutului din Romănia, ș’astăferă elă nu s’ară neutralisa. Mai săraită, venindă d. Brătianu la ministeriă, agintele austriacă a venită se trateze cu ministerial, pentru încheiarea convențiunii și d. Baron Eder era ună omă pre inteliginte, pentru a face propuneri nedrepte în privința României. D. Eder, înțelegendă susceptibilitățile nóstre, a spusă d-lui Brătianu că prin convențiuni adiționali se voră împăca tote acele susceptibilități. D’acea a d. Brătianu aru fi dorită acumă se se discute pe article convențiunea, nu pentru a se amenda, că acesta nu se pate, ci pentru ca Camera se facă oservațiunile sale, cari fiindu obligatorii pentru ministeriă, se ’î serve de normă la ’ncheiarea convențiunilor’ adiționali și convențiunea se nu se pue în lucrare pene cândă acele convențiunî nu se voră ratifica. Pare că d. Codrescu a exagerată, ensa nu este mai puțină adeverată că atunci, cândă mureă se neutraliseza, fiăcare putere este stăpână pe vasa și pune în esecutare prin matrozii și soldații, cari suntă p’acelă vasă, totă cea-a ce ’să privesce. In asemeni condițiune celă mai mică, celă mai slabă, n’are dreptate nici uă dată. Astafelă d. Brătianu este de părere a se meheia convențiunî adiționalî, cari se vedea tóte garanțiele necesarii și convențiunea se nu se puie în lucrare de câtă atunci, cândă se voră încheia tóte acele convențiuni adiționali, făcute de guvernă, autorizată de Cameră, pe respunderea lui, D. ministru din intru începe prin a face istoriculă acestei convențiuni și spune că dsea a fostă necontenuu contra ei, pentru diferite cause ; énse acumă crede că momentulu a venită d’a se primi. însuși ministeriulă din care făcea parte d. Brătianu a venită, prin mesagiulă tronului din anul 1867, s’a spusă că ministeriul„ s’a mțelesă cu agrilele Austriei pentru Încheierea convențiunii. — D. Brătianu întrerupe fiecndü „cu modificări prin acte adiționale.“ — D. Cogalnicenu dice că fără modificări. Apoi susține că d. Brătianu, prin propunerea d-sele de acumu sé c’sămână ceea ce acordă cu alta, căcî ț ficându-se că convențiunea se nu se puie în lucrare péné la ratificarea convențiuniloră adiționali, nu se face nimicö, pentru că nu se scie deca guvernele Austriei și Rusiei voră primi acele convențiunî; și déca nu se voră primi, convențiunea nu se va pune nici acumă în lucrare. Se deccide discuțiunea și, puindu-se la votu cu bile amendamentulu, se primesce cu 64 bile albe contra 20 negre. D. I Brătianu se abține. Se pune în discuțiune cererea unui credită de 10.000 lei moî, pentru restaurarea monastiiei Nenițu, carea arsă acum câțî-va ani. D. Cogalnicenu arăta importanța acestei monastirî a lui Alesandru celu Bună și Ștefană celă Mare. Acésta monastirea arsă luntă acumă câțî-va anî și Domnitorului nostru, trecând p’acolo, a luată inițiativa restaurăreî dense ori câtă de mare ară fi generositatea Domnescu, nevoiele sunt și mai mari de câtă anima și d. ministru nu crede că voră ajunge 10.000 lei; de acea a face apelă la mărinimia și pioșitatea Camerei, pentru a acorda de la densară sumă mai mare. D. Manolache Costache combate propunerea ministrului, pe temeiu <ă nu suntă bani, pentru că din cuvintele rostite de d. ministru de simucie, cu ocasiunea interpelării d-lui, resultă cavernă deja unu deficitü de 80 de milióne de lei și până la dehiderea eircițiului vomă avea un deficitü de 100 de milióne. D-nii Boliaev și G. Brătianu susțină că nu este loculu de a se face uă mică economic pentru ună lucru atâtă de mare și propună ună adausă de 15.000 lei, pe lângă cei 10,000 lei. Camera primeșce proiectulu ele credită cu acestă, sporă.