Romanulu, mai 1869 (Anul 13)

1869-05-28

ANTILU ALU TREI-SPRE­ POLLEA ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIULU ROMANU, No. 1.- REDACȚIUNEA IN STRADA COLTEA No. 42. MERCURI, 28 MAIU 1869. VOIESCE ȘI VE PUTEA. Lei n. Le n Po­ana.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe șase luni « « 24 »■ 29 Pe trei luni « « 12 « 15 Pe uă lună « « 5 « 6 Unu esemplarü 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust. LUMINEZA­TEJI VET FI. Pentru abonamente, anunciurî și reclame a se adresa în Bucuresci, la administra­te nea diariului. In districte la corespondinții pariului gi prin poștă. La Paris la D. Darras-Halle grain rue de l’ancienne comedie No. 5. ANUNI­­­RILE Linia de 30 litere................. 40 bani Inserțiunî și reclame, linia.. 2 lei noul DEPEȘIE TELEGRAFICE. Serviciulü privată ar fi „Monitorului.“ CONSTANTINOPOLE, 29 Main.­­ Se in­­sciințăză că sinodulă de la Petersburg, în­că epistolă adresată patriarh­ului grecă, s’a pronunțații pentru a se mantine statu-quo In cestiunea bisericei bulgare. WASHINGTON, 3 Iunie. — Russel Jones este numita ambasadorü la Bruxelles. Gene­­ralul­ Dulce a părăsită Cuba. Elu este in­­locuitu în postură de guvernatoră generală prin Caballero Rodas. BRESLAU, 4 Iunie. — Vice­regele Egip­tului, care a primită de la imperatoruile Aus­triei marele cordonű ale ordinului Sântulă- Stefano, va sosi aci Sâmbătă, va petrece noptea în castelulu regală și va pleca Du­minică la Berlin. BERLIN, 4 Iunie. — Parlamentul­ vamal a alesă din nooă pe președinții din anulă trecută. Simson, principele de Hoh­nlohe, președinte al­ consiliului de miniștrii bava­­rezi și ducele Urest. Principele de Hohen­lohe, primindă alegerea s­a de prim vice­președinte, a pronunțată uă alocuțiune, di­­cându că acesta dovadá de credință ’să o­­noră fórte multă. Un asemenea dovadá de credință îi va da puterea de a stărui in ca­lea pe care ’și a însemnat’o de a lucra spre a aduce uă împăcare, uă înțelegere, uă ar­monie între gintele germane. (Numeróse a­­plausej. BERLIN, 5 Iuniu. — In ședința de as­tăzi, Reichstagul a adoptată, în a treia ci­tire, legea pentru unu imposită asupra po­­lițelorü ; béra a respinsă uă adăugire la im­­positură asupra berei. După acesta, Delbruck a declarată că guvernele federale voră în­ceta de a propune proiecte de lege privitore la nouă imposite. MADRID, 5 Iuniu. — In Cortese, Serrano, respundendă ia­ră interpelare, declară că volontarii de la Cuba aă silită pe generalul Dulce de a părăsi acesta insulă. Deja, în momentul­ acela, era deja cunoscută scrrea că gener­alulă Dulce se înlocuise prin gene­­ralul­ Caballero de Rodas. Serrano adauge că ele este convinsă că Cuba va rămâne posesiune spaniolă. Deputată continuă de a sub-semna constituțiunea , pene acumă nu­mai 9 deputați republicani au refuzată sem­năturile lorü. LEMBERG, 5 Iunie. — Episcopul­ Sph­­­ridion Litwinowicz, de ritulă grecă, a înce­tată ieri din viață. LONDRA, 5 luni­. — In Camera lorzi­­loră, Stafford, cerându ca guvernulu să a­­rate testul­ tractatului privitoră la cestiunea Alabama, Clarendon a zisă că discursul­ lui Summer este stravagantă și fără nici uă im­portanță. Ciudă că Summer nu este mem­bru al­ guvernului americană. Clarendon a­­dauge că Anglia continuă de a fi dispusă la uă învoire ami­ală. Unniit Aflol 6O Clir CSCl, 27 Florală- 8 Cerășirfi Desbaterile corpurilor­ legiuitó­­re și mai cu sem­ă acelea ale Se­natului, în privința proieptului de lege pentru reorganisarea bisericei, fiind și de cea mai mare însemnă­tate, suntemu datori se le consa­­crămu astă­zi tote diariulu. Cine ’n­ adevăr­u nu ’nțel­ge de ce mare însemnătate este pentru na­țiune reorganisarea bisericei! Cine nu scie că biserica este pretutindine una din petrele unghiulare ale te­­melieloru unui Statu, și că d­aci a­­târnă multă tăria séu slăbiciunea unei națiuni! Cine nu scie că bi­serica a fostă pusă Italia suptă ju­gulă strâiniloră și că astă­z­i ch­iară totu dânsa împedică în­ desvoltarea și ’ntărirea sea p’acelă mare și fru­­mósă imperiă! Acestă adevară este atâtă de bine cunoscută și pe deplina constatată prin istoria tutoră națiuniloră, de la ’nceputulu vieței loră și pân’a­­cum­ și în­câtă astă­ dî vederă ace­sta ces­tVine la ordinea di­lei în Ita­lia, în Span- Englitera, în Ger­mania și chiară în Austria și -n Prusia. Multe, mari și felurite rele aă bântuită România; ea însă a pu­tută înfrunta totă, mai cu se­mă prin acea-a că biserica nóstră era na­țională. De câtă­va timpă vedemă cu durere și cu frică că capii bi­­sericei nóstre tindă a intra pe calea capiloră bisericei catolice. Incepă a crede că escluderea preoților­ din sînulă bisericei. și concentrarea pu­terii asolute în mâna capilară bi­­sericei ar fi uă tăm­ă pentru biserică și uă bine-facere pentru națiune. „Uă mână de fer“ cerură adesea uă mare parte de Români, pentru ca se re­­dice Statală română. Mâna de seră începă să o dorescă de câtă­va timpă și prelații noștrii, credendă că nu­mai astă-fetă voră pute redica bi­serica română. Se bage ânsă bine de sema De­­spoții noștrii și se nu se lase se-î fure și pe dânșii unda despotismu­lui, cumă a furată pe prelații ca­tolici, căci reală pentru prelații no­ștrii va fi cu atâtă mai mare, cu câtă fluviulă despotismului călugă­­rescă s’a apropiată forte de Ocea­­nulă libertății, în care este menită a se perde. Se bage bine de semă, căci acumă poporele sciă că reli­­giunea este a omenirii, ca ea este rodul m inimei si consciintei sale, și prin urmare domnia asolută a prelaților, nu maî póte prinde. Re­­ligiunea avândă acumă căminulă iei în consecința fie­cărui omă, este peste putnță ca prosupă ascunsă în Vaticanurile loră și se ne facă se credemă că ei ne potă da și lua duhură celă sântă, după pla­cidă și capriciulă loră. Se bage de semă, că eî ânsu­șî d. Costa-Foru a­­fisă chiară atunci, cândă susținea domnia asolută a prelaților, „că I­­talia și regele Vittore Emanuel nu fură opriți în calea regenerării, a libertății și a unității naționale de blestemele Papei.“ De ce acestă ne­­temere, de nu fiindă că scimă c’a­­cumă cuibulu, căminulă religiunii este în conseiința omenirii? Deschi­deți derit, capi ai bisericei, deschi­deți mari porțile bisericei, ca se po­tă intra într’ânsa familia, libertatea și egalitatea, căci într’altă­ felă, în­dată ce consecința națiunii nu va fi acolo, nu mai aveți religiune. Și ce voră fi mitropoliții, episcopii și archiereii, cari voră purta rasa și câija, derii voră fi lipsiți de reli­gume! Atâtă ne iertă spațiulu a dice astașli, derii speranța că este d’a­­junsu ca se descepte pe prelații noș­tril și s­ă facă a reintra în națiu­ne, ca se aibă pentru dânșii con­­sciința națiunii, adică religiunea. Alteța Sea Leopold, principele creditară de Hoh­enzollern, după oă petrecere do­uă lună și jumătate în România, a plecată Luni, 26 cureulă, spre a se mutórce la Düsseldorf, înălțimea Sea Domnulă însoșesec pe au­­gustulă seu frate pene la Giurgiu și d-acolo pe vaporulă domnescă Stefanu-celu­i Mare pene la Tumn.savarinîi de unde se va în­­furna în capitală. Măria Sea Domnulu și fratele Înălțime! Sele, principele Leopold, însoțițî de d. subit­­prefectuluî de Ca­nișce, au ajunsa în Căluge­­reni la 11. și jumătate ere. De aci, însoțițî de d. prefecă de Vlașca, au pornită spre a se pune în drumului de seră, și la sosirea În Giurgiu s’au presiniatu la gară d. pri­maru, șefulu guardei naționale și comandiru punctului. După acesta d. prefectu a con­dusu pe Altețele Lorii pene la vaporului Ste­fanu­ celu-Mare, cu care au­ pornitii la 1 ore după aménda. SENATULU ROMÂNIEI. Ședința de Luni, 26 Main. (Urșare) Episcopulu Dunarii-de-Josu­dice că numi­rile de slugi, despotismu, autocrații, ș. c. 1, nu-’șî au locuiti aci. După adevărata privire a bisericei, lata ierarchia bisericésca suntu slugi, slugi ale lui lisusă și economi ai tai­­nelor­. Guvernulu de stăpinî aci suntu nu­mai uă simplă curtenire, și nimicu mai multu. Nu este tirăniă, căci biserica dă voie ce­lui mai micu monarhu a se tengui contra capilară celora mai mari. Proiectulu, după cumii e presiniatu de ministru, este în totală conforma cu cano­­nele. Pretutindene Sinodulu este adunare de epis­opî, și spre afirmare dă citire unora ca­ndice, care tóte vorbesce de episcopî. Acés­­ta este tradițiunea generale a bisericei și așa as face în Russia, în Grecia, nopole. Ii place, de ce, a aminti în Constanti­­tradițiunile istorice. La noi gasimu dune categorie de adunări, la care iea parte clerulu. La diva­­nulu domnescu, adunare de boiări mari și mici și episcopî pentru le­gile țerei, pentru averile monastireloru ; mai găsimu în Mol­dova unu Sinodu io materie religiósá, în legi. Episcopii de la câte­va țeri vecine au venit o asemene și din Rusia. De la jumă­tatea vecinat afíi a !­­—--»«a aăsimîi aci unu Sinodu, convocatu de mitropolitulu ro­mânü, în care s’a cons­tata­tu autodhefalia b­­isericei române. La acesta Sinodu au asistatu și toți egumenii, căci castila era grava. Mai găsesce una alta Sinoda, cu hotărîmari și mici, ca se protesteze în contra împietă­­riloru Patriarh­­iei; cestiunea era religiósa, dăru era și naționale. Găsim să lege, despre cum sa sa judece un episcop, și cuviü să se judice clerulü, sub Vasile Vodă. Acésta lege prescrie ca nimeni sa nu­ î judece d’acimu ’nainte de câtu nu­mai vlădicii și p’acstia mitropoliei. Mai ci­­te sce uă circulară a lui Veniamin în ace­­la­’și sensu și conchide că nu erau Sinede ci adunări și că m­odulu, ast­fel, cumü Ilii prescrie legea, trebuie se fie compusű, după canone numai de către arch­ierei. D. Suciu. După ce arăta pentru ce sea cuvântulu su uă citim­e atâtu de gravă, crL ce că raportatorul în multe privințî s’a es­­presi într’unu mlu greșită ș’a loviții ast­­felu, în­câtă nicîn adunări catolici nu s’a vorbiți în unu udü mai asoluiü, nici aco­lo unde este recuoscuta Papa de capu su­prem alü biserice era nu la noi, unde ca­­pulu bisericei nóse este Christ. D. Susin arătă apoi că d. raportatore s’a amagita asupra sfimțiunea cu a data bise­ricei și dice că, ăcă ea se împarte in cea văzută și nu văd­uli vorbimu de cea văzută, de cea terestră și vinu s’ajungenmü la unitatea eĭ, voima ca bisepa se aibă unu sinodu ca representațiune­­ cestiunea acuma este : cine se fie reprentanțiî sei ? — și noi <si­­ceim­ că trebue­i fie ș’aceî creștinî credin­cioși, ce se ținuie acea b serică. Raporto­­rulu a cejuta î contrazicerî grave; aci vo­­iesce se păzimu si se nu păzimfi canonele. In acestü j­ucatu cadutu și d-nulu minis­tru. Raportatori spune că nicăirî nu se află unu sinodu,­­ecumu cere colegulu d-lor domnulu Ionesc vdmü proba contrariulu. Mitropolitulu de Sibiu a lucratu uă carte­a „Compendiu de reptula canonicu.“ Acestui mitropolitű nu ipote dice că este eretica, 1 déru­scima atât că se ține totu de bise­­­­rica nóstra. D. Suciu dovedesce după a jisa carte ci acte autentice că mai multe sinode, In care ai luatu parte și preoții de mirfi și mireni, s’a­­rată că raportatorele greșesce forte, cândi confundă biserica nóstra cu prelații, și ifice că redicându pe preoții de mirit, eî se vorî îndrepta și moralisa. Cându­énse raportato­rele ii aruncă În gunoie, crede că cu acesta îi va moralisa ? D-lwî crede că, pentru ca să ne moralisămă, trebue s’avemu unu despoti în capul­ nostru Eu sunt o bună părere con­trarie și istoria este cu mine. Se-șî aducă aminte starea tristă în care se află cleruri de mirit și cumü mare de fume, și se în­­țelegă că nu­mai ridicându-ití l­a voma mo­ralisa. Credu că în gestiunile curati dogma­tice se fia numai arhhiereiî, déru în disciplină și în tóte cele­laUe trebue se dea parte cle­rulu. Intrab­u­felü arü fi ca cumu miniștrii rru face legi, fără noi și noi arü trebui sĕ ne supunemu orbesce. D. Gosta-Foru d*ce că nu se facu legi. D. Suciu respunde că se facu regulamente și cere a nu se esclude preoții, carii compun clerul cel mare, de la administrațiunea bise­ricei. Nu trebue, di­e, ca numai clerulu mo­­nacale se flâ în biserică și cela-laltu esclusu Ministru cultelor, luând cuvintul dice că nu vo­­iesce a face o biserică nouă, nu voiesce a în nova nimicü, unde suntu canone se ține de ele, unde este tradițiune se ține de tradițiune, dice că nu trebue se iea ca autoritate bise­rica Transilvană și pe mitropolitul­ Șaguna, c i pe unii episcopii din Rusia, din cartea că­­ruia dă citire unui pasagiu în care spune că biserica ecumenică se găsesce numai în soborele bisericesci. Dreptuli d’a lua parte n sobóre nu aparține de cátu episcopului, și preoții nu potü fi în sobóre de cátu cu consimtimêntulu episcopiiorű. Invoca apoi scrierea unui episcopü mn Austria, care vorbesce totu asta­felu în pri­vința bisericei ortodoxe. D. ministru spune c’a găsitu­ Adunări în istorie, déru tate se compuneau numai de episcopî, avendu acésta facultate d’a chiăoia și mireni. Ce va face, dice spre închisiare ministrul, iândfi pentru uă bipotomă preoții voru dice la și episcopii ba ? D. Tell combate pe d. Suciu și dă es­­flicare cuvinteloru mitropolitului Șaguna, sus» „inendu ca­rea le-a esplicatu d. Suciu și dice că mitropolitulu vorbesce de adminis­­trațiune și, în cea-a ce privesce administra­­țiunea, ea nu mai este în minele călugări­­loru, căci li s’a luatu împreună cu averile. Biserica primitivă, dice d. Tell, l’a inceput, a avutü uă altă administrațiune: era în ea toți câți în Ch­ristosü erau botezați. Episcopii erau însurați, ș. c. l. și apostolii au afurisit ă ț cei necăsătoriți. In urmă de să s’a schimbat canonele și noi suntemu datori se ne con­formamu lora, séü se le reformăm și ca Li­b­er, déru atunci celu care va face ast­fel va fi totu ce veți voi, numai ortodosii m Ge se voru folosi, dire d. Tuli, preoții d mirü, cându vorui intra în Sinodu? cu acest îmbunătăți-se­ va sorta ioi­ ü? Nu. Preoții d mirü cereau egumeniele, cându sa redicati averea egumeni­loru, atunci nu mai cereai egumenia, căci nu le era aminte sinapsariu și paralele. Sortea lor, dice d. Tell, se po­t îmbunătăți murindu enoriele și oprindi l’a fi trei patru preoți pentru 15, 20 fa­­niliî. Susține că în biserica ortodoxă este lă ierarchiă care vine de susü ; numa­­r chiereulü póte invoca spiritulu sântu. Gi­éza ca esemplu cându episcopulu, dupa povedanie, va refusa a primi pe uni prn Qtre preoți. Ce se va face atunci? Asemene­a cându va trebui se fiu scosu pentru uă rimă, pe care o scie numai episcopulu, cum p­reoțiî voru putea se contradică pe Epis­­opii ? Nu vedeți că stricați lata basa orio­­asă, și veniți la protestantismu ? Episcopulu Dunării de josu respunde d-lui Suciu că biserica în Transilvania este litr­­aliu­felü organisată, din causa situațiunii sale politice, și d’acea­a în adunările ei suntu preoți și chiar­ mireni. Arătă apoi că reü d. Suciu a disQ ci preoții suntu clerulu celu mare, căci clerulu celu mare suntu archiereiî. D. N. Ionescu începe prin a <zice că s’a Vedele că laicii, carii au vorbitu suntu, mai asoluți în ortodoxiă de câtă episcopii car au vorbitu. Biserica ortodoxă în Transilvania, a­dlisa Ep. Dunării de josă, este într’altă-felă com­pusă, fiindă­că situațiunea ei politică o cere astă-felă, și dovedesce c’așia a fostă biseri­ca nóstra, c-așia trebue se fiă biserica orto­doxă , că numai astă-felă se susține cu tă­rie națiunea și d-acea­ a biserica trebue se se împreuneze de spirituri naționale. Aduce aminte că episcopul­ Dunării de jos­, vorbindă de doue feluri de Adunări, le a numită p-amendone Sinode. D. Ionescu, vor­bindă despre aceste vechi Sinode și analizân­­du-le, arăta că -n jumătatea seclului ale 16 era vorbă sa se puc în capulă nostru mi­­tropolițî numiți d-a dreptură. Acestă moment insemneza deșceptarea conscințeî nóstre na­ționale și -n materie religiósa. Toți deru, preoți și laici, se m­iră și susținură inde­­pendința bisericei. Asta­zi asemene voimă se -nălțămă biserica și d-acea­ a ne re-ntoreemű la tradițiunile nóstre. Respunzân­ îă d-loră- Tell și Costa-Foru, sorii au zisă că ortodoxia este perită ca ună Sinodă ca celă propusă, respunde că partea politică are ună rolă însemnată în acestă proiectă, de vreme ce a venită prin iniția­tiva patriarhului. Arăta că decisiunile Sino­dului ce confirmă de Domnul ce deră este aci, de nu dreptul­ părții politice în aface­rile d­eeiiecîî Dogui­îo nu s-atingă In ni­­mică, nimene nu le atinge, și d-acea­a pri­­meșce ca Sinod­ulu se aibă doue secțiuni și, cândă este vorba de dogme, se ia parte nu­mai arh­iereii. Intrândă in cestiunea istorică a bisericei, arată tóte fasele prin care ea a trecută și cândă s’a subjugată și biserica din Constan­­tinopole și cea din Oclida. Românii au cău­tată a-șî aorma biserica independinte. Prestată acte de la Ștefană celă mare, film care arată că totă d­a una d-atunci so­borele nóstre au fost­ compuse și de pre­oți și de mireni. Citeza apoi, din contra pe pa­­triarh­ul Nifon, care, fiind consultat de domn în privința organisării bisericei, acesta li­pi­se : „cum scu­ tu să.“ Vedeți ce modestia a acestă patriarehă! și îndată Nagu Vodă l-aduse în țără pe patriadra și­ î­mise : — „Eă se domnescă și tu se faci“ și dup-a­­cea­a, procedândă la organisarea bisericei, chiamă pe toți egumenii și toți clericii și face goboră mare cu toți boiării, și se sfă­­tuiescă pentru ale bisericei. D. Ionescu ci­­teza încă mai multe acte prin care dove­desce că -n tóte soborele lună parte preoții și chiară mirenii și inchiără zicéndu că ar­hhiereii au inițiativa și d-aceea-a pute­rea loră este mai mare, dare atâtă numai că propriu ală loră, restulă. In cee-a ce privesce organisarea, se face cu națiunea. Citeza Încă ună altă soboră, totă subă [Négoe, compusă de toți egumenii de la bi­­sericele creștine ortodoxe , de patriarhulu , și de 24 mitropolițî, și cu totă cl­rosulă și cu Négoe, și cu boiarii, și se otărasce a se strămuta mitropolia la Târgoviște. După ce biserica se formă și deveni mare , nu mai avu nevoie de Patriar­­c­umű și se institue Seif-Gouvernement, care nu placa onor, nostru raportatore! Domnuță Ionescu aréta aci și în desvol­tare că unirea Principatelor­ și interesulă Statului cere acumă a se face uă singură mitropoliă , era nu douî mitropolițî și unii primată, ce este oă introducere străină, nouă. Inspirarea duhului sântă , Zice domnia-sea ,

Next