Romanulu, octombrie 1869 (Anul 13)
1869-10-25
AMILU ALU TREISPRE-£>ECELEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Lel n. Lei pe ani.....p. capitală 48 p. distr. 58 pe șase luni « « 24 «29 pe trei luni « * 12 « 15 pe ua lună « * 5 « 6 Unu exemplarü 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust DEPEȘI TELEGRAFICE. (Serviciul privată ale Monitorului). FLORENZA. 3 Noembre. — Ziatul Opinione icice că rege va aveaă întrevedere cu imperatorulu Austriei, și câ acesta va ave loc la Brindissi, în 28 Noembre. Președintele consiliului va însoți pe regele. PESTA. 3 Noembre. — Revista ebdomadară diplomatică constată că un disordie s’a escata in partita Deak. Labaralii cu Deak și Gengey în frunte vor forma on nouă partită , separată cu totalii de partida guvernamentală, și vor crea unu nou organi, sub direcția lui Gengey. Pesti Napló devine fóie guvernamentală. CATTARO, 3 Noembre, 2 ore séra. ■ Colonelul Fischer, comandând regimentulu Archiduca Enest, unii batalionii și dragoniera, abătută pe insurgințî lângă Trinita, i-a respinsă peste Sutvara, cu perderi imense. Generalulü Dorus a petrunsö pene la Pogdberdie, fără se afle resistență. Bucumscu, 24 Brumărelfi. 5 Brumarö. D. V. Boerescu, ministru al justiției, asistêndu la prânzulu, în care se serba logodna Domnului Romăniloru cu principesa Elisabeta, fu celu d’nteiu Romano, care închină pentru fericirea ilustrilorű 109Î. In tostula, transmisii de domnia-sea siariului Pressa, cjice: „Suntu veselă a fi celu d’ăntesă Romanu, care, echv al unei țeri întregi, se ureze auguștilor a fidanțat fericirea cea mai completă.“ Cându ureză fericire auguștiloru fidanțați, cându este celu d’ănteiă Românu, care le-o urâtă, și cându este resunetulu unei țere întrege domnulu Boerescu, ministru al justiției, este „veselă“, numai vesela abia vesela!... Domnulü ministru al justiție fu celu d’antoiu, care vorbi principesei Elisabeta despre societatea romănă. Ce deru íi spuse despre densa ? Care este fotografia ce-I pre sintă, și încă întrunula din cele mai sofene momente ? „Era prin virtuțile sale recunoscute, prin avarea și cultura binelui, prin viețatea de devotamentü și moralitate, va constitui cele mai frumose și mai utile esemplu de imitații, pentru putea acelei societăți, ce are nevoie de asemene exemple.“ ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIULU RUMANU; No. 1. — REDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. SAMBATA, 25 OCTOMBRE 1S39 LUMINIZA-LE Și V £ i FI. Pentru abonamente, anunciuri și reclame a se adresa in Bucuresci, la administrațiunea pariului. In districte la corespondinții pianului prin poștă. La Paris la D. Darras-Haut grain rue de l’ancienne comedie No. 5. ANTIN^’.UTIîILE Linia de 30 litere................ 40 bani Inserțiuni și reclame, linia.. 2 lei noui Tate societățile au trebuință de esemple, de fapte frumóse, de acte de devotamentă și de înaltă moralitate. Nu noi vomă nega că ne trebuiescü fórte asemenea exemple. Nu noi suntemă cei cari nu vomă fi fericiți se vedemă venindă vă dată și la noi asemenea exemple, de pe tronu, dérit, de ce nu s’a mărginită aci ministrulă, care vorbi dicândă că este „echo al țarei întregi“? De ce maî adause „pentru partea acelei societăți, care are nevoie d’asetmeni esemple?“ Gumă nu vâdu că prin aceste cuvinte, restrînse astăfelă, atacă forte uă parte a societății române? Câtă despre noi, suntemă datori a declara că nu suntemă nici de cumă veseli de delicateța cu care vorbi d. ministru al justiției, despre uă parte, oă clasă a societății române, nici despre aceaa cu care se esprimă, într’ună momentă atâtă de splenă, în facia principesei Elisabeta. Monitorele a publicată decretulă, prin care corpurile legiuitore sunt convocate, conformă constituțiunii, pentru ziua de 15 Noembre. Ceasă bună se fie pentru doi miniștrii acestă convocare. piarulă Opiniunea, în revista sea de la 23 Octombre, dice: „Imperatulă Rusiei a dată o țigară primului ministru al nostru și Imperatusa îî a aprins-o. Imperatulă Austriei ii a strînsă mâna; aceste mofturi, care potui minuna pe copii și face se case gura pe speriașî, le spune Monitorul, oficialii, ca ea devenită unu organa de publicitate copilaresti: noi ama dori se scimti care este favorea ce apreciezu mai multu domnulü președinte alu consiliului de miniștri și pe care din aceste două favorîare se o înscrie a íteia banalele vieței sale ca se facă a trece la posterizate ilustrațiunea sea?“ Se ne ierte Opiniunea se-i spus nemți că, cu părere de reă vedemi c’adela, căndă are dreptate, mart ■ cuvântă și, căndă are cuvântă, n’are dreptate. Așta, de exemplu: Are dreptate, după noi, cănd se numesce „mofturi“ fericirile de care s’aă bucurată primulă ministru ai cabinetului de la 16 Noembre, deri mare cuvântă, căci scie fórte bin cișîară Înaintea lui Alva, era de prisosü, căi Alva o recunoscuse de multă, — Negreșită că ve cunoscu, $i se elti ci amariciune, și trebuie se mărturisescu c’a jucată rolulă vostru cu mare maestrie. — Vedeți că numerulü nostru este m’ mică. Doile nu mai este între noi. e — O soiu ș’acesta, căci i-amü ve^utu cadavrulü. e — Asta este, sermanulü nu putu se ajungă la termit și se uecă, sângele luî ca £ asupra ’țî. a — Cumü póte se mi se atribuie miei césta și nu mai bine aceluia, care lua e eî pusü la nenorocirea luî? e — Tu ne ai trădată, ba și maî mul de câtă atâtă, ne ci trădată și apoi ai coi atribuitu la prinderea nostră; căci fără tini planulu nostru ară fi isbutită, și asteama fi cu toții omeni avuți. — Nu potă se negă acésta, zise Al clarü și sinceră. Ama făcută, ce ama cre Juta că este datoria mea, și, déca n’araü is batita, voiu suferi cu mulțămire pedepsa ’mi veți da. ca nefericirile și onorire variază după indivizi, după ținta ce are flă oare. Astă-feră, spre exemplu, unii suntă fericiți se se preumble pe strade călare p’ună velocipedă, ș’alții, ca d. Cogălniceni, se se preumble întruă trăsură, numită coșiă, cu coșiulă albă, și după care se mergă vuietulă c’ar fi intrată în țerâ ca „marfă de poștă“, adică adusă suptă scutulă direcțiunii posteloră, făr’a plăti legiuita vamă. Unii suntă fericiți se aibă la ’nchiătătarea hainei loră, precumă bune oră Berenger, „uă flore de cămpă;“ alții voră se aibă uă păsăruică, fiă chiară și roșie, căndă nu potă dobândi pe cea negră; miniștrii anglosi suntă fericiți d’a se supune voinței naționale, pe căndă miniștrii actuali din Bucuresci suntă fericiți, căndă bată voința naționale prin bâtele bandelor, de es-pușcăriași și se supună numai toiagului, lui Popa-Tache. Opiniunea dură n’are cuvântă, căndă voiesce ca și primul ministru se găsescă fericirea acolo, unde o gâsescă alți muritori. Are dreptate Opiniunea, cândă ,,zice că este uă glumă a se lăuda I cineva c’uă pi gară ce i-a datu-o ■ imperatură Russeloru și cu foculă ce i-ar fi dată împerătusa. Déru n’are cuventű, cândă nu ’nțelege câtă de plăcută póte fi pentru unii omeni, ca imperațil se le dea tutună și facă imperătesele! Uitata are opiniunea că banulă Pilipescu, cândă i voia a mânghâia pe câte ună fecioră de boiară îi elicea: „Măga- 33 rule!“ —și elă era fericită? Póte ave cuvântă, dorű de se- 3 cură mare dreptate Opiniunea, cândă 1 cere ca primul ministru seA spuie ' oare din acele doue favorî aă se 3 fiă cu precădere înscrise în analele vieței sale. N’are dreptate, căci acesta este uă cestiune cu totulă politică și care atârnă de împrejurări. Pute - are spune Opiniunea care din a 1 cești doui imperațî, Vecini ai noștrile va ave în curândă uă prepondeernță mai mare, în viitórele încurcături? Nu, nu póte. N’are dori dreptate a cere ca primulă noștri ă ministru se potă oțărî d’acumă pri rîferinția sea între pigara de la Livandia și strîngerea de mănă de fie ă Rusciuk. In sfârșită n’are, după noi, Opi A — Și ce credi tu că va fi resultatulu? — Ce vă va place se faceți, u — Negreșitu, dérü ne vomü gândi pen iu mâne, pen’atunci vei fi închisă Întrunii loc securii; acolo poți se ’ți faci rugăciunile, ai In intervalulu acestei convorbiri, se affiau pe covertă umblete încoa și acolo, a-1 Ambrose cu consorcii sei înțeleseră că prința lorű e reclamată acolo. Asedendu i i05 prisonierii pe nă ladă, și, recredințându-i jă că legăturile ’î erau destulă de solide, șire din cabină. Alva rămase iarășî singura cu gândurile sale. Ela își zicea în sine i îs totulă atârna de la feliile corăbiei pe cai se afla; déru tocmai acésta ideie luü fătitu se se se ’nfioreze, căci își țibcea, că era pest n putință ca uă corabiă, pe care fu adusü 1 e, gata de mâni și de piciore și în fundație caria se afli încarcerată, se aibă scopuri neste. Acesta bănuia să măria forte mult la suferințele sale corporali, re- Cându Alva se desceptă, sórele respiis deja, după mișcările ce făcea corabia, ce țeiese că ea plutea pe mare adjutata de urgenta favorabilă. Ele se uită prin cabină nimea nici dreptate, nici cuvântă, a cându dice că primul Ministru nu care de ce fi mândru pentru austro- c maghiara strîngere de mână de la Rusciuk. Ce este uă strîngere de mână, de nu unu semnă de considerare ? ! Cumü dera se nu ftă fericiți unii de considerarea imperiale? ! Ce este, de nu vă dovadă de afecțiune? Gumă derii se uuflă fericițî unii d’asemene dovedi de imperiale și austro-maghiare afecțiuni. c Mulți încă credu că lumea este uă 1 rotă, ce se invârtesce după capriș ciula sórtei. Ce facemu derit, décâ c s’ar învârti bine și răpede róta austro-maghiară ș’ar trece peste România? Nu este deja bine atunci c ca mâna imperiale se redice d’a-supra raței mâna ce vădatâ a fostă c atins-o ca semnă de considerare? In orice casă, Opiniunea este ne- h dreptă, după noi, când ă voieșce cap fiecare se ’nțelegă fericirea în modulă în care o ințelege ea. h ( D-lui Grigorie Lahovari, membru inaîptei curți de casațiune. ( Domnule, Suntemü informațî, prin calea presei, de ad 11 casațiunea rădicată contra d-vóstre. 11 D. ministru al justiției v’a dată in judecata înaltei curți de casațiune, pentru că, printr’uă scrisóre publică, ați reclamatü, în cualitate a d-vóstra de membru alű consiliului generală, contra urmării din partea domniei-séle, ca ministru alü instrucțiunei publice, de a nu convoca, conformă legei, ci o sulă consiliu, nepuindu-lü astafelu ln posițiune să ’și implinescá scopulu instituăriî sale. Ceva mai multu: recursitoriu d-lui ministu s’a publicată prin Monitorii, contrar legei, contra cuviinței, contra usului constantü. In adeverü, nu numai în acesta materia, unde procedura și judecata sunt o cui totulă intime și trebuiesc a se remâie secrete, dérü nici chiarü în materie de delicte propriu zise, actele oficiale ale instrucțiunii I nu se dau publicității, celu puțină pene lnl giua înfățișiării. I S’au necunoscută dérü, fagiă cu d-vóstii și cu ínaltulți corpu din care faceți parte, cele mai esențiale principii admise în materie de 1 disciplină, și acesta de către aceia chiarü, ‘ caii ve acasă de a fi lipsită cuviinței! ! Décá Insă forma lasă atâta de dorită, ce 1 vomă 4a ce de fondură incriminăriloră, ce vi se aducu? Suntuele mai multü Întemeiate? " Nu! Nu ațî lipsită adeverului, constatându védu că se afla singură. Observă déja cu liniște lucrurile inprejurulu lui, și vețiu 3 că acolo se aflau aprópe 20 paturi, cari se ti păreau a fi părăsite de curéndu. Pe covertă se auisia scomptulu causata prin umblete -i multe, și din acésta conchise că corabia ii avea unu Equipagiü multa mai numerosa, ..de cata era necesaria. Elü tocmai se sina a e pune piciorele sele intruă posițiune, care ie sa nu’i causeze asia de multe dureri, cândă >- de-nădată intră Ambrose, și se apropie de a patura sea. """ T'mr',1irer*rinn'V 17 ..." ~ S Jnü fapte, pe care nimeni nu ’10 póte nega cu bună credință. N’ațî lipsită legii, cerându observarea ei. N’ațî lipsitó consiliului din care faceți parte apărând prerogativele lui. N’ațî lipsitü in fine caracterului și demnității magistratului, nevoindu a ne face complicele tăcută ale unei călcări de lege. Pe ce dérà L’arti basară pedépsa disciplinarii, ca acea care se cere contra d-vóstru? Și, în adevĕru, décá instituțiunile nu suntu una jocü și deliberațiunile o parodia, déca bunulu simță nu admite ca convocarea unui consiliu, bblamatü de lege a mărgini atribuțiile ministrului, să depindă de bunuri placai și conventințele acestui ministru, purtarea d-vóstra este demnă de laudă, erő nu de represiune. Și ca cetățeni și ca legistî, solicitamü dem onórea de a apéra ín persóna d-vóstrá principiale ce se védü traduse la bara Înaltei curți. Convinși însă că: In acesta ce stiun faptulu este atâta de clară și dreptul atâta de positiva, încâtă legea sa va apăra prin propria sea forțâ, și că veți găsi unii apăratorü pe măcare din fotoliurile Înaltului corp, din care faceți parte, și a cărui indipendință a solutit In toți timpii să resisti incercariloru arbitrariuluî, vé oferimu acesta concursă alu nostru mai multu ca unu omagiu meritatü, de câtu ca uni sprijină necesariu. Primiți, domnule membru, și cu acésta ocasiune, încredințarea perfectei nóstre considerațiuni. Semnați, Serendache, Al. Giani, P. I.Dimancea, D. Giani, Gr. U.Baluță,G. I Chințescu, A. Zeuceanu, N. C. Caraigeali, G. G. Poenaru Bordea, D. Ghiculescu, C. I. Bosie, Cornilie Lapati, Al.Lahovari, I. Botescu, Eug. Stătescu, D. V. Polis, Micsunescu, G. Macarie,C. Măcescu, Atanasiade, G. Tufeanu, A. Orghidan, D. Hagiescu, Constantin I Baronescu, N. Spetenu, D. S. Ștefănescu, C. Paterlagenu, D. Manale, M. Negrescu, D. R. Diamantidü, D. Orbescu. Piteaeu, 1869. Oct. 19. Io-lul directore alu sacrului ROMANULU. Domnule directore, Vă trămutți cu acésta lei noi una sută unu-spre-face, ca supscripțiune In favorea Românilorü Transilvani, ce sunt asvirliți pe drumuri de ungurulu Aporii, care sumă, aj daugându-se la lei noui 502 bani 70, ce tv’am trimisu cu alte două scrisori, complectezăză tocmai cifra de lei noui 613 bani 70. FOITIA ROMANULUI CASTELULU NEGRU* 1 * * *) CAP. X. Din lacü in pură. Alva era așta de amețită de gândurile ce d’uădată ’să prididiseră, in câtă multă timpă nu ’șî putu stepăni emonițiunea. In fine fu desceptată prin nesce pași, ce se apropiară. Cându îșî redică ochii, zări trei ómeni, din cari céla d’ânteiu era inamiculuscă misteriosă. — Ei! bine fătuse, finise sceleratulu; vei afla acumă luptă ce amen te afli; la aceste cuvinte își smulse barba falsă , și Alva recunoscu pe Ned Ambrose. — Nul așla că acumă mă cunosc! ? Alva făcu mă semnă din capă. — Și aci suntă ancă duo! din camarazii noștri, póte că ’I cunosci și pe aceștia! La aceste cuvinte ceilalți duci se iisă 1 A vedé „Românulii“ de la 11, 12, 13, 14, 16 ,16, 17 și 18 Octombre. a — O! te al desceptami deja. — Da, respinse Alva, și suferă chinuiri grele. Te rogu deslegu’mi legăturile séu celü ,e puțină mai lărgesci-se puțină. în 1 üi — Déru scu băiete că cea a ce -mî ceriieste forte nostimă? Ce ’mi pasă mie, décât Isuseii. Nu’țî maî aduci aminte, câta ama zăcută în acea gaură umedă și rece, legatu 50 de mâni și da piciore?.. . — Imi aducu aminte pre bine , dérü ni lulteama legatü eu. Décá trebuie se morü filuturezá’mi celu puțină aceste chinuri. 1 — Nu scri âncă când ă vei trebui se j mori. Nu ne-amu învoită âncă. e Ambrose privi pe junele nostru cu undă acră, ca și cându arü aveuă idee ascunsă, e In fine adause , te lasă și ’ți voiu trimite a pe capitanulu corăbiei. El va vorbi cu , tine.a Era ceva misteriosu ln modulu de pure tare și cuvintele acestui omu, dérü Alva nu a I stărui mai multe, devreme ce avea se vorbibesca cu capitanulü. Unu minutu in urmă unü altü omu sta maintea lui. Prisionerulu I veju unu omü ln etate de miijlocu, nalta și ii corpolentă, cu unii capü bine facutü și cu trăseturî plăcute. Ochii erau deschiși și mari fruntea plină și lată, și décá marü fi avutüouă căutături de tigru, cel o dedese o viață a selbatică, arü fi inspirată încredere și resapecta. îmbrăcămintea lui era cea obicinuită u a marinarilor, dorit de uă maternă mai fină. Ely purtauă haină scurtă, încinsă cu uă curea lată, în care se aflau uă pereche de íu pistole și una cuțită grosii și scurte. — D-ta te numesci Alva Burton, $iseela apropiindu-se. Vocea lui era plină și sonoră