Romanulu, octombrie 1869 (Anul 13)

1869-10-25

AMI­LU ALU TREI­SPRE-£>ECELEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Lel n. Le­i pe ani.....p. capitală 48 p. distr. 58 pe șase luni « « 24 «29 pe trei luni « * 12 « 15 pe ua lună « * 5 « 6 Unu exemplarü 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust DEPEȘI TELEGRAFICE. (Serviciul­ privată ale Monitorului). FLORENZA. 3 Noembre. — Ziatul­ Opi­­nione icice că rege va ave­aă întrevedere cu imperatorulu Austriei, și câ acesta va a­­ve loc­ la Brindissi, în 28 Noembre. Pre­ședintele consiliului va însoți pe regele. PESTA. 3 Noembre. — Revista ebdo­madară diplomatică constată că un dis­­ordie s’a escata in partita Deak. Labaralii cu Deak și Gengey în frunte vor­ forma on nouă partită , separată cu totalii de partida guvernamentală, și vor­ crea unu nou or­­gani, sub direcția lui Gengey. Pesti Na­pló devine fóie guvernamentală. CATTARO, 3 Noembre, 2 ore séra. ■ Colonelul­ Fischer, comandând­ regimentulu Archiduca Enest, unii batalionii și dragonie­­ra, a­bătută pe insurgințî lângă Trinita, i-a respinsă peste Sutvara, cu perderi imen­se. Generalulü Dor­us a petrunsö pene la Pogdberdie, fără se afle resistență. Bucumscu, 24 Brumărelfi. 5 Brumarö. D. V. Boerescu, ministru al­ jus­tiției, asistêndu la prânzulu, în care se serba logodna Domnului Romă­­niloru cu principesa Elisabeta, fu celu d’nteiu Romano, care închină pentru fericirea ilustrilorű 109Î. In tostula, transmisii de domnia-sea­­ siariului Pressa, cjice: „Suntu veselă a fi celu d’ăntesă Romanu, care, echv al unei țeri în­­tregi, se ureze auguștilor a fidanțat fericirea cea mai completă.“ Cându ureză fericire auguștiloru fidanțați, cându este celu d’ănteiă Românu, care le-o urâtă, și cându este resunetulu unei țere întrege domnulu Boerescu, ministru al­ jus­tiției, este „veselă“, numai vesela abia vesela!... Domnulü ministru al­ justiție fu celu d’antoiu, care vorbi princi­pesei Elisabeta despre societatea romănă. Ce deru íi spuse despre densa ? Care este fotografia ce-I pre sintă, și încă întrunula din cele mai sofene momente ? „Era prin virtuțile sale recunos­cute, prin avarea și cultura bine­lui, prin vieța­tea de devotamentü și moralitate, va constitui cele mai frumose și mai utile esemplu de imitații, pentru putea acelei socie­­tăți, ce are nevoie de asemene e­­xemple.“ ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIULU RUMANU; No. 1. — RED­ACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. SAMBATA, 25 OCTOMBRE 1S39 LUMINIZA-LE Și V £ i FI. Pentru abonamente, anunciuri și reclame a se adresa in Bucuresci, la administra­­țiunea pariului. In districte la corespondinții pianului prin poștă. La Paris la D. Darras-Hau­t grain rue de l’ancienne comedie No. 5. AN­TIN^’.U­TIîILE Linia de 30 litere................ 40 bani Inserțiuni și reclame, linia.. 2 lei noui Tate societățile au trebuință de esemple, de fapte frumóse, de acte de devotamentă și de înaltă mora­litate. Nu noi vomă nega că ne trebuiescü fórte asemenea exemple. Nu noi suntemă cei cari nu vomă fi fericiți se vedemă venindă vă dată și la noi asemenea exemple, de pe tronu, dérit, de ce nu s’a mărginită aci ministrulă, care vorbi dicândă că este „echo al țarei întregi“? De ce maî adause „pentru partea ace­lei societăți, care are nevoie d’ase­t­meni esemple?“ Gumă nu vâdu că prin aceste cuvinte, restrînse astă­­felă, atacă forte uă parte a socie­tății române? Câtă despre noi, sun­temă datori a dec­lara că nu sun­temă nici de cumă veseli de deli­cateța cu care vorbi d. ministru al­ justiției, despre uă parte, oă clasă a societății române, nici despre a­­cea­a cu care se esprimă, într’ună momentă atâtă de splenă, în facia principesei Elisabeta. Monitorele a publicată decretulă, prin care corpurile legiuitore sunt­ convocate, conformă constituțiunii, pentru ziua de 15 Noembre. Ceasă bună se fie pentru doi miniștrii a­­cestă convocare. piarulă Opiniunea, în revista sea de la 23 Octombre, dice: „Imperatulă Rusiei a dată o țigară pri­mului ministru al­ nostru și Imperatusa îî a aprins-o. Imperatulă Austriei ii a strînsă mâna; aceste mofturi, care potui minuna pe copii și face se cas­e gura pe speriașî, le spune Monitorul, oficialii, ca e­a devenită unu organa de publicitate copilaresti: noi ama dori se scimti care este favorea ce a­­preciezu mai multu domnulü președinte alu consiliului de miniștri și pe care din a­­ceste două favorî­are se o înscrie a íteia b­­analele vieței sale ca se facă a trece la pos­­­­terizate ilustrațiunea sea?“ Se ne ierte Opiniunea se-i spu­­s nemți că, cu părere de reă vedemi c’adela, căndă are dreptate, mart ■ cuvântă și, căndă are cuvântă, n’are­­ dreptate. Așta, de exemplu: Are dreptate, după noi, cănd s­e numesce „mofturi“ fericirile de car­e s’aă bucurată primulă ministru ai­­­ cabinetului de la 16 Noembre, deri mare cuvântă, căci scie fórte bin cișîară Înaintea lui Alva, era de prisosü, căi Alva o recunoscuse de multă, — Negreșită că ve cunoscu, $i se elti ci amariciune, și trebuie se mărturisescu c’a jucată rolulă vostru cu mare maestrie. — Vedeți că num­erulü nostru este m’ mică. Doile nu mai este între noi. e — O soiu ș’acesta, căci i-amü ve^utu ca­­­davrulü. e — Asta este, sermanulü nu putu se a­­­jungă la termit și se uecă, sângele luî ca £­­ asupra ’țî. a — Cumü póte se mi se atribuie mie­i césta și nu mai bine aceluia, care­­ lu­a e eî pusü la nenorocirea luî? e — Tu ne ai trădată, ba și maî mul de câtă atâtă, ne ci trădată și apoi ai coi a­tribuitu la prinderea nostră; căci fără tini planulu nostru ară fi isbutită, și aste­­ama fi cu toții omeni avuți. — Nu potă se negă acésta, zise Al clarü și sinceră. Ama făcută, ce ama cr­e­­ Juta că este datoria mea, și, déca n’araü i­s batita, voiu suferi cu mulțămire pedepsa ’mi veți da. ca nefericirile și onorire variază după indivizi, după ținta ce are flă oare. Astă-feră, spre exemplu, unii suntă fericiți se se preumble pe strade călare p’ună velocipedă, ș’alții, ca d. Cogălniceni, se se preumble întruă trăsură, numită coșiă, cu coșiulă albă, și după care se mergă vuietulă c’ar fi intrată în țerâ ca „marfă de poștă“, adică adusă suptă scutulă direcțiunii posteloră, făr’a plăti legiuita vamă. Unii suntă fe­riciți se aibă la ’nchiătătarea hainei loră, precumă bune oră Berenger, „uă flore de cămpă;“ alții voră se aibă uă păsăruică, fiă chiară și ro­șie, căndă nu potă dobândi pe cea negră; miniștrii anglosi suntă feri­ciți d’a se supune voinței naționale, pe căndă miniștrii actuali din Bu­curesci suntă fericiți, căndă bată vo­ința naționale prin bâtele bandelor, de es-pușcăriași și se supună numai toiagului, lui Popa-Tache. Opiniu­nea dură n’are cuvântă, căndă vo­iesce ca și primul­ ministru se gă­­sescă fericirea acolo, unde o gâsescă alți muritori. Are dreptate Opiniunea, cândă ,­­,zice că este uă glumă a se lăuda I ci­ne­va c’uă pi gară ce i-a datu-o ■ imperatură Russeloru­ și cu foculă ce i-ar fi dată împerătusa. Déru n’are cu­ventű, cândă nu ’nțelege câtă de plăcută póte fi pentru unii­­ omeni, ca imperațil se le dea tutună și facă imperătesele! Uitat­a are o­­­­piniunea că banulă Pilipescu, cândă i voia a mânghâia pe câte ună fe­­­­cioră de boiară îi elicea: „Măga- 3­3 rule!“ —și elă era fericită? Póte ave cuvântă, dorű de se- 3 cură mare dreptate Opiniunea, cândă 1 cere ca primul­ ministru seA spuie ' oare din acele doue favorî aă se 3 fiă cu precădere înscrise în analele­­ vieței sale. N’are dreptate, căci acesta este uă cestiune cu totulă politică și care atârnă de împrejurări. Pute - are spune Opiniunea care din a­ 1 cești doui imperațî, Vecini ai noștril­e va ave în curândă uă preponde­­e­r­nță mai mare, în viitórele încur­cături? Nu, nu póte. N’are dori dreptate a cere ca primulă noștri ă ministru se potă oțărî d’acumă pri rî­ferinția sea între pigara de la Liva­n­dia și strîngerea de mănă de f­ie ă Rusciuk. In sfârșită n’are, după noi, Opi A — Și ce cred­i tu că va fi resultatu­lu? — Ce vă va place se faceți, u — Negreșitu, dérü ne vomü gândi pen iu­ mâne, pen’atunci vei fi închisă Întrunii loc securii; acolo poți se ’ți faci rugăciunile, ai In intervalulu acestei convorbiri, se af­­fiau pe covertă umblete încoa și acolo, a-1 Ambrose cu consorcii sei înțeleseră că pr­­ința lorű e reclamată acolo. Ased­endu i i­05 prisonierii pe nă ladă, și, recredințându-i jă că legăturile ’î erau destulă de solide, șire din cabină. Alva rămase iarășî singur­a­ cu gândurile sale. Ela își zicea în sine i îs­ totulă atârna de la feliile corăbiei pe cai se afla; déru tocmai acésta ideie luü făt­itu se se se ’nfioreze, căci își țibcea, că era pes­t n­ putință ca uă corabiă, pe care fu adusü 1 e, gata de mâni și de piciore și în funda­­ție caria se afli încarcerată, se aibă scopuri neste. Acesta bănuia să măria forte mul­t la suferințele sale corporali, re- Cându Alva se desceptă, sórele respii­­s­ deja, după mișcările ce făcea corabia,­­ ce țeiese că ea plutea pe mare adjutata de ur­genta favorabilă. Ele se uită prin cabină nim­ea nici dreptate, nici cuvântă, a cându dice că prim­ul­ Ministru nu c­are de ce fi mândru pentru austro- c maghiara strîngere de mână de la­­ Rusciuk. Ce este uă strîngere de­­ mână, de nu unu semnă de con­­­­siderare ? ! Cumü dera se nu ftă fericiți unii de considerarea imperiale? ! Ce este, de nu vă dovadă de a­­fecțiune? Gumă derii se uu­flă fe­­­­ricițî unii d’asemene dovedi de im­­­­periale și austro-maghiare afecțiuni. c Mulți încă credu că lumea este uă 1 rotă, ce se invârtesce după capri­­ș ciula sórtei. Ce facemu derit, décâ c s’ar învârti bine și răpede róta au­­­­stro-maghiară ș’ar trece peste Ro­mânia? Nu este deja bine atunci c ca mâna imperiale se redice d’a-­­­supra raței mâna ce vădatâ a fostă c atins-o ca semnă de considerare? In ori­ce casă, Opiniunea este ne- h dreptă, după noi, când ă voieșce cap fie­care se ’nțelegă fericirea în mo­­­­dulă în care o ințelege ea. h ( D-lui Grigorie Lahovari, membru inaî­p­tei curți de casațiune. ( Domnule, Suntemü informațî, prin calea presei, de ad 11 ca­sațiunea rădicată contra d-vóstre. 11 D. ministru al­ justiției v’a dată in ju­decata înaltei curți de casațiune, pentru că, printr’uă scrisóre publică, ați reclamatü, în cualitate a d-vóstra de membru alű consiliu­lui generală, contra urmării din partea dom­­niei-séle, ca ministru alü instrucțiunei pu­blice, de a nu convoca, conformă legei, ci o sulă consiliu, nepuindu-lü asta­felu ln posi­­țiune să ’și implinescá scopulu instituăriî sale. Ceva mai multu: recursitoriu d-lui mi­­nistu s’a publicată prin Monitorii, contrar legei, contra cuviinței, contra usului cons­­­tantü. In adeverü, nu numai în acesta ma­teria, unde procedura și judecata sunt o cui totulă intime și trebuiesc a se remâie secre­­­te, dérü nici chiarü în materie de delicte­­ propriu­­ zise, actele oficiale ale instrucțiunii I nu se dau publicității, celu puțină pene lnl giua înfățișiării. I S’au necunoscută dérü, fagiă cu d-vóstii și cu ínaltulți corpu din care faceți parte, cele mai esențiale principii admise în materie de 1 disciplină, și acesta de către aceia chiarü, ‘ caii ve acasă de a fi lipsită cuviinței! ! Décá Insă forma lasă atâta de dorită, ce 1 vomă 4a ce de fondură incriminăriloră, ce vi se aducu? Suntu­ele mai multü Întemeiate? " Nu! Nu ațî lipsită adeverului, constatându védu că se afla singură. Observă déja cu liniște lucrurile in­prejurulu lui, și vețiu 3 că acolo se aflau aprópe 20 paturi, cari se ti păreau a fi părăsite de curéndu. Pe covertă se auisia scomptulu causata prin umblete -i multe, și din acésta conchise că corabia ii avea unu Equipagiü multa mai numerosa, ..de cata era necesaria. Elü tocmai se sin­a a e pune piciorele sele intruă posițiune, care ie sa nu’i causeze asia de multe dureri, cândă >- de-nădată intră Ambrose, și se apropie de a patura sea. """ T'mr',1irer*rinn'V 17 ..." ~ S Jnü fapte, pe care nimeni nu ’10 póte nega cu bună credință. N’ațî lipsită legii, cerându observarea ei. N’ațî lipsitó consiliului din care faceți parte apărând­ prerogativele lui. N’ațî lipsitü in fine caracterului și demnității ma­gistratului, nevoindu a ne face complicele tăcută ale unei călcări de lege. Pe ce dérà L’arti basa­ră pedépsa disci­plinarii, ca acea care se cere contra d-vóstru? Și, în adevĕru, décá instituțiunile nu suntu una jocü și deliberațiunile o parodia, déca bunulu simță nu admite ca convocarea unui consiliu, bblamatü de lege a mărgini atribu­țiile ministrului, să depindă de bunuri placai și conventințele acestui ministru, purtarea d-vóstra este demnă de laudă, erő nu de represiune. Și ca cetățeni și ca legistî, solicitamü dem­­ onórea de a apéra ín persóna d-vóstrá prin­cipiale ce se védü traduse la bara Înaltei curți. Convinși însă că: In acesta ce stiun fap­­tulu este atâta de clară și dreptul­ atâta de positiva, în­câtă legea sa va apăra prin propria sea forțâ, și că veți găsi unii apă­­ratorü pe mă­care din fotoliurile Înaltului corp, din care faceți parte, și a cărui indi­­pendință a solutit In toți timpii să resisti incercariloru arbitrariuluî, vé oferimu acesta concursă alu nostru mai multu ca unu o­­magiu meritatü, de câtu ca uni sprijină necesariu. Primiți, domnule membru, și cu acésta o­­casiune, încredințarea perfectei nóstre consi­­derațiuni. Semnați, Serendache, Al. Giani, P. I.­­Dimancea, D. Giani, Gr. U.Baluță,G. I Chințescu, A. Zeuceanu, N. C. Cara­­i­geali, G. G. Poenaru Bordea, D. Ghi­­culescu, C. I. Bosie, Cornilie Lapati, Al.­­Lahovari, I. Botescu, Eug. Stătescu, D. V. Polis, Micsunescu, G. Macarie,­­C. Măcescu, Atanasiade, G. Tufeanu, A. Or­ghidan, D. Hagiescu, Constantin I Baronescu, N. Spetenu, D. S. Ștefă­­­­nescu, C. Paterlagenu, D. Manale, M.­­ Negrescu, D. R. Diamantidü, D. Or­­­­bescu. Piteaeu, 1869. Oct. 19. I­o-lul directore alu sacrului ROMANULU. Domnule directore, Vă trămutți cu acésta lei noi una sută­­ unu-spre-face, ca supscripțiune In favorea Românilorü Transilvani, ce sunt­ asvirliți pe­­ drumuri de ungurulu Aporii, care sumă, a­­j daugându-se la lei noui 502 bani 70, ce tv’am trimisu cu alte două scrisori, complec­­tezăză tocmai cifra de lei noui 613 bani 70. FOITIA ROMANULUI CASTELULU NEGRU* 1 * * *) CAP. X. Din lacü in pură. Alva era așta de amețită de gândurile ce d’uădată ’să prididiseră, in câtă multă timpă nu ’șî putu stepăni emonițiunea. In fine fu desceptată prin nesce pași, ce se apro­­piară. Cându îșî redică ochii, zări trei ó­­meni, din cari céla d’ânteiu era inamiculu­scă misteriosă. — Ei! bine fătuse, finise sceleratulu; vei afla acumă luptă ce amen­ te afli; la aceste cuvinte își smulse barba falsă , și Alva re­cunoscu pe Ned Ambrose. — Nul așla că acumă mă cunosc! ? Alva făcu m­ă semnă din capă. — Și aci suntă ancă duo! din camarazii noștri, póte că ’I cunosci și pe aceștia! La aceste cuvinte cei­lalți duci se iisă­ 1­ A vedé „Românulii“ de la 11, 12, 13, 14, 16 ,16, 17 și 18 Octom­bre. a — O! te al desceptami deja. — Da, respinse Alva, și suferă chinuiri­­ grele. Te rogu deslegu’mi legăturile séu celü ,e puțină mai lărgesci-se puțină. în 1 üi — Déru scu­ băiete că cea­ a ce -mî ceri­­­ieste forte nostimă? Ce ’mi pasă mie, décâ­t Isuseii. Nu’țî maî aduci aminte, câta ama zăcută în acea gaură umedă și rece, legatu 50 de mâni și da piciore?.. .­ — Imi aducu aminte pre bine , dérü ni lulte­ama legatü eu. Décá trebuie se morü filuturezá’mi celu puțină aceste chinuri. 1 — Nu scri âncă când ă vei trebui se j mori. Nu ne-amu învoită âncă. e Ambrose privi pe junele nostru cu und­­ă acră, ca­ și cându arü ave­uă idee ascunsă, e In fine adause , te lasă și ’ți voiu trimite a pe capitanulu corăbiei. El­ va vorbi cu , tine.­a Era ceva misteriosu ln modulu de pur­­e tare și cuvintele acestui omu, dérü Alva nu a I stărui mai multe, devreme ce avea se vor­bi­besca cu capitanulü. Unu minutu in urmă unü altü omu sta maintea lui. Prisionerulu I veju unu omü ln etate de miijlocu, nalta și ii corpolentă, cu unii capü bine facutü și cu­­ trăseturî plăcute. Ochii erau deschiși și mari fruntea plină și lată, și décá marü fi avutü­o­uă căutături de tigru, cel o dedese o viață a selbatică, arü fi inspirată încredere și res­a­pecta. îmbrăcămintea lui era cea obicinuită u a marinari­lor­­, dorit de uă maternă mai fină.­­ Ely purta­uă haină scurtă, încinsă cu uă cu­rea lată, în care se aflau uă pereche de í­­u pistole și una cuțită grosii și scurte. — D-ta te numesci Alva Burton, $ise­ela apropiindu-se. Vocea lui era plină și sonoră

Next