Romanulu, ianuarie 1870 (Anul 14)
1870-01-01
rANULU Azí /PATRU SPRE DEC; LEA VOESCE ȘI VEI PUTEA Lein. Lein. Pe anii.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe gese luni <» « 24 Pe trei luni « « 12 Pe uă lună 11 11 . Unii exemplari 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust 29 15 6 Administrațiunea ín Pasagiu lu Roman, No. 1» — Redacțiimea în Strada Colțea, No. 42 1 IANUARIU 1870 LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI Pentru abonamente, anunțurî și reclame a se adresa în Bucuresci, la administrațiunea sjiariului. In districte la corespondinții pariului prin poștă. La Paris la D. Darras-Hallegrain, rue de l’ancienne comedie No. b1 ANUNXIURILE Linia de 30 litere............. 40 bani , reclame, linia.. 2 lei nou ARTICLELE Trimise ȘI Nepublicate SE VOR ARDE. — REDACTOR Respu^etorö EUGENIU CARAD Din causa serbării anului nou, 4iari.lunu va apare Vineri, serviciul telegrafic AKiU COMMl III. PARIS, 11 ianuarie 1870. Io corpulu legiuitoru d. Montpayroux cere, prin interpelare, ca și membrii familiei Bonaparte se devie justițiabili ai dreptului comunii. D. Ollivier promite a examina modificările la juridicțiunea escepționale.' Procurorele generalii cere le la cameră autoritarea d’a urmări pe Rochefort pentru articlulu ce a publicatu asupra evenimentului Pieru Bonaparte. 1) In Senatu, ministrulu Daru, respundjéu dü la interpelarea relativă la Conciliulu de la Roma, dien că guvernulă actuale aderă cu atitudinea urmată pân’acuma de Conciliu. Rambpld 31 Decembre 1869-DULUloaLlj 12 Calendars 1870. Anulă, celű după stilulu vechiă, se ’nchiăiă la noi, cu certa, în bufetulu Camerei, a douî miniștrii, și cu votulu, în mare majoritate, alț bătrâniloru Senatori, prin care se dice d-lui ministru de Finance că „Senatulü mm invită și d’astă dată pe guvernă, a respecta legea, și trece la ordina clilei.“ Miniștrii, carii sau certată în bufetul Camerei, suntucela de interne și celű di justițiă. Causa certei io cunoscemü, dera ne amintesce „armonia“ ce foile oficiale ș’cixdlore nu opaöț necontenită că esiste în ministeriulü aptuale și, frumósa și completa împlinire a făgăduinței ce a dată cabinetulă actuale, la constituirea sea, că „va face mai multă administrațiune de cătu politică.“ Locul ă, în care s’aă certată domnii miniștrii de interne și justițiă, este camă ciudată, camă puțină ministeriale, sala unui birtă! Spresiunile, cu cari s’aă servită, nu erau delocă parlamentarie, și nici plăcute gratulări pentru anul nou. Acei case cami s’aă mirată — ba încă mulți s’aă și scandalisată — se ne ierte a le spune că potă avea dreptate, demi n’aă cuvântă. N’aă cuvântă, căci și loculă și spresiunile suntă conforme cu principiulű domnitoră. Dacă Popa-Tache, Hamalu, Geambașiu, Țicu, și totă compania de es-pușcăriașî s’aă certată și se certă în cărciume, căci cei carii aă adopt Aci cala se dămu cititorilor, óre cari esplicărî, ca se pótá înțelege. Se ne >nțelegem c cns? este esplicărîle dämu supln beneficiulu de ore care rectificări, după ce foile publice din străinătate voru vorbi. E că ce scimă per acumă: Petre Bonaparte, rudă al Imperatorelui, avu certa cu d. Rochefort, redactore aluserului la Marseillaise. D. Rochefort a trimis două secundați la Pure Bonaparte spre a’î cere satisfacere. Acesta din urmă, vorbindu cu d. De Noir, unul din redactorii disului giabü, îi zice că nu pote vorbi cu cuient ca cei de la hiarulă la Marseillaise. De Noir respunse la acesta insultă printr’uă palmă, și principele, repe<zendu-se, luă unii pistolii și lăsă mortii pe agrisare. Conformă legilor imperiale, membrii familiei nu sunt supuși juridicțiunii ordinarie și contra acestui privilegiu s’a făcută interpelarea în cameră. Ministrul a pro Tnițindü că va satisface cererea interpelatorlui, ceru de la cameră se ’ncuviințeze darea în judecată a d-lui Rochefort, deputată, suptă acuzarea d,aru fi atacatu j provocatîi pe principele Petre Bonaparte. Iatu principiulu loru se mise certe în birturi ? Decă patronii miniștrilor, cei carii l- au datu și le dau puterea, se-rjură și se ’ncațără, de ce miniștrii se nu-și dicu cuvinte grase și se nu s’amenințe unii pe alții ? Logica principiilorű este asolută și nimeni nu se póte sustrage de supui a lorii dommice. Cândă d. Petre Grădiștenu declară, în plină ședință a Adunării, că domnia sea a fostă organisatorele bandelor și că este mândru, fericită că prin acele bande a schimbată starea de lucruri de mai nainte, și majoritatea ambelor. Camere se ’nclină în facia acestei dechlarărî, logica cere imperiosă o’aceste majoritățî se se ’ncline și >n facia dechiarăriî, în plină ședință, a deputatului Lăzărescu, că împrumutul ă-lotăriă s’a votată de către consiliarii Comunei, carii aă luară bani de la concesionari! Cândă guvernulă se susține prin principiulu bandeloră de es-pușcăriașî, logica cere imperiosă ca și densulă se se ’ncline naintea tutoră jafuriloră, hoțieloră și ucideriloră ce se voru comite de către membrii bandeloră, și totă d’uă dată se se certe miniștrii între dânșii, se se certe și se se ’njure în miciiloculă unui birtă, bancă se mârgă, în certa ș’amenințările lorü reciproce, pân’a mesteca și numele Capului Statului. Și nu este logică c’acestă principiei uă dată incarnată în guvernă, ministrulu de Finance se dică ieri în Senată că este multumitu, cândă acestaa votază în mare majoritate că guvernul ă a călcată legea, dară că să mai invită ăncă una dată a n’o mai călca în viitoriă? Și națiunea, care are nenorocirea se fiă silită a ’ndurată asemene situațiune, nu este logică se n’ascepte de la guvernulă bandeloră de es-pușcăriașî, ca salutare pentru anulă noă, de câtă oficialele dechiarărî de hoții, jafuri și scandaluri în guvernă, ca și ’n țară, în țară ca și ’n guvernă? Ș’acumu, ca se nu maînmărâmă în acastă cli pe cititorii noștrii cu spectaclul unei destrămări atâtă de desfrânate, se ne întorceam privirea spre celelalte națiuni, și se ’nsemnamă în tracătă moșcenirea cea primită anulă de la precedesorele seă anulă 1870. In Francia anulă 1869 lăsă, ca moștenire lui 1870, unulu din cele mai mari și mai bine făcătorie învățăminte, atâtă pentru popore câtă și pentru domnitori. E că cumă arată, în câteva cuvinte numai, acestă mare învâțămêntă Revue des deux mondes, în chronica sea politică de la 31 Decembre: „ Vădurămă uă Capii de Stătu, care s’aplică, care se despaie elă ânsușî de prerogativele séle. suptă presiunea opiniunii publice, căreia s’a ’nchinată, cjicândă că dânsa trebuia se aibă totod’auna cuventulă din urmă, șmă națiune care își re- dobendesce drepturile printr’uă bărbătescu și pacîică lucrare.“ Și câtă mai mare devine acestă învățământă pentru domnitori, cândă scimă că Capulă Statului, care a pusă urechia pentru a audi voința generale,—atâtă de nebușită, încâtă nu putea vorbi tare, — este ună Napoleone, este nepotulă aceluia care a plăntatu drapelulu Franciei în totă Europa și chiară d’asupra Piramideloră și ală cărui nume a devenită astă falu, în timpă de jumătate sedu,dă legendă naționale. Este Napoleone III, care a fostă alesă de președinte cu 5 milione de voturi, esprese în cea mai mare libertate, luptă guvernală generalului Cavaignac și luptă controlulă tutoripartitelor. Este acelaa, care, după ce fusese proclamată Imperatore, în considerarea putericilor și gloriaselor, rădăcini ce prinsese în pământul Franciei familia sea, adause la corona Napoliană doue brilante gloriose: România și Italia, libere prin sângele Franciei. Și cu tote aceste ascultă, audi, nu pe lingușitorii ce-lu încungiurat, ci și opta națiunii, și se ’nclină naintea iei, proclamândă regimele parlamentariă și dechiarândă în publică miniștriloră celeră noul că voiesce sincera lui aplicare în literă și în spiritu ! „Ce ar fi fostă, elice Revue des deux mondes, decă în locă d’acestă pacinică transfer mare, ce se face, ar fi fostă d’uâ dată uă spresiune născută dintr’uă resistență sistematică a guvernului seă dintr’uă nerăbdare iritată a țerei?“ Și căzu de mare este acestă învățământu, pentru fete națiunile în genere, și -n part.’ pentru cele mici, căndu Francia, națiunea cea mai eroică și cea mai înflăcărabile, artă prin faptă celoru-lalte națiuni că, pentru a resbma despotismulă, nu este trebuință de revoluțiunî, ci numai de unirea tuturora întrunită ș’același scopă, de uniree tutuloră întru a dice printr’una voie, voimü! Scimă că la noi ni se va dice dară d’astă-dată n’avurămă a lupta cu opiniunile, cu partitele, cu alegătorii, ci cu bandele de es-pușcăriași. Scrmă că ni se va elice că, dacă alegătorii se puneaă la luptă cu bandele, cine putu respude de capetulă la care ne ar fi condusă uă esplosiune, provocată prin imoralitatea guvernului și sacra aprindere a națiunii, întru apărarea dreptului ș’a onorei sale ? Se scimă tote aceste și d’acea-a nu numai ma cu sarămă națiunea romănă, dară âncă o felicitămă c’a sclută semnece într’ânsa nu numai durererea, dară cea-a ce este mai, greă de suferită,............................rușinea ..... numai ca se nu dea locăpete la vă vărsare de sânge, dâră de secară la uă oamcfufă politică, atâtă din întru câtă și din afară. Tocmai ânse pentru că le scimă fete aceste ș’aprobămă tactulu politică și răbdarea patriotică a națiunii române, avemă și caragială și dreptulă d’a dice tutoră juniloru, tutoră juriștiloră și tutora partitelor, a lua de modelă revoluțiunea cea pacinică a marei națiuni, ș’a face la timpul ă priinciosă ca toți, atâtă cei din întru câtă și cei din afară, de la celű mai mare pene la celă mai mică, se s’asecure că suntemă uă națiune. Chronica revistei des deux Mondes maî fiice : „In ora în care acestă ană se termina și *n care se ’ntemeiază în Francia ună noă guvernă, Europa urmăresce ea însăși opera sea laboriasa de civilisare și de progresă ; ea caută ordinea întru o libertate mai întinsă, pacea într’uă situațiune generale re ’noită și transformată prin revoluțiune sau prin cucerire. Ea vede trecendă și succedându-se crise ministeriali, ca cele din Italia, din Austria, din Bavaria; conflicturî locali, ca insurecțiunea dalmata; certuri, ca aceaa care a amenințată ună momentă d’a se ’aventua între Sultanulă și vice-regele Egiptului, mari manifestațiuni religióse, ca conciliulu de la Roma. Totă se mestecă : incidinții gravi nu escludu pe cei fără’nsemnătate. Intre cestiunile cele grave suntu: Conciliulu călugarilor de la Roma, carii, judecăndu-i după trecuta, pot ă provoca poporulă întregă ală catolicismului contra capiloră bisericei, carii voiescă se puie din moă lumea suptă jugulă călugărescă. Și cine nu se cutremură de crâncina revoluțiune, ce ar aduce în universă uă insurecțiune a dreptății și a libertății contra capiloră catolicismului!? A doua cestiune seriosă este cuvintele cu care Imperatorele Rusie lorüa ]nsoțită decorațiunea ce a trimisü regelui Prusiei, și cuvintele regelui către ambasadorele Czarului, prin care se glorifică invasiunea în Francia a armatelor aliate: „Ce potă însemna, orice cronicarele revistei des deux-Mondes, acestă susă de reminiscințe militare și de mărturirî simpatice? Nu este simptoma unei aliance, din noă restrînse și producendu-se în flrua mare tocmai în momentum când nu s’ascuptă nimene ? Alianca nu póte fi pusă la îndouială. Națiunile se ’ngrijescă negreșită d’acastă alianda a Nordului, câtă ânsă ea trebue se ne ’ngrijască pe noî atunci, cândă vedemt că guvernulă actuale nu numai nu urmeză, nu numai denunță lumea pe fostulă guvernă și lu acasă că ’ntrună ană de clire a adusă 70,000 de pusei și numai scimă câte mulii țiuni, dară încă deconsideră cu totulă națiunea, arâtându-o îngenuchiată suptă domnia bâtei a bandelor, de es pușcăriașî, și făcându o de rîsă că îndură ună guvernă, care proclamă imoralitatea, jafurile, prădările, hoțiele și uciderile, și se tâvâlesce pân’ a se certa miniștrii între dânșii ș’a se înjura, chiară în birtură camerei. Se lăsămă națiunea a cugeta și se trece mă nainte. Spania se frământă, luptă și ovéirea și lăcomia celoră de la guvernă, și, după ce a îndurată rușinea d’a vedea că se refuză una din cele mai gloriase corone ale lumii — învețământă din cele mai mari pentru națiuni și pentru domnitori — se află acumsă acestă mare națiune a gintei latine în periciulă sau d’a reveni la unul din membrii dinastiei resturnate, prin cea după urmă revoluțiune, sau d’a s’arunca din nou în resbelulă civile, pentru ca dânsa se ia inițiativa, în 1870, precumu a fostă luatu-o Italia în 1848, a luptelor carită produsă atunci proclamarea republicei. Vorbindă de dinastia detronată în Spania, suntemă d’a dreptur ă conduși la guvernulă vecină nouă, la multă împeticatură imperiu austriacă. Acesta imperiu, frate în multe ia$ii cu celui otomană, făculițele acesteia s snt cele mai ridicole, dară din cele mai grave, căci arătă din nou că „lupulă își schimbă părulă, dară nu moravurile.“ Guvernulu austriacă a dată în judecată ș’a făcută a se osândi gerantele și redactorele diariului din Praga Narodni Lista, d, Orbes, la patru luni de întemnițare și la 500 fiorini amendă, pentru un articlu prin care a atacată pe .................. fosta regină a Spaniei. E că uă ideiă ce n’a venită încă în mintea guvernului actuale, dară care este datoră acumă s’o puse în lucrare. Dacă Austria închide pe ciariștii, cari atacă imoralitatea în persóna detronatei regine, a Spaniei, cumă ministeriumü, încununată cu aureola lui 2 Masă, se nu ne merită și pe noi, carii amă atacată imoralitatea lui Vodă Cuza, atuncî căndă ea domnia, ș’o atacămă ș’acumă, căndă o vedemă redomnindă prin ministeriulu de la 16 Noembre și redomnindă cu adausulă bandeloră de es-pușcăriași? Lăsânduânse pe guvernulă d Bucurescî se se resfețe în brațiere bandelor- sâle, se revenimă la Austria, care ne atestă spusă mereă că Dalmații se ’mbulzescă d’a se înclina. Tóte soliile, ce nu suntu oficiale, s’acordă în a confirma că Dalmații aă primită propunerile de pace, ce le a făcută imperială învinsă, dară cu condițiunî, între cari, se ’nțelege, păstrarea armelor”. Guvernul Kaiserului negociază și caută mijjlace d’a putea împăciui de Dalmați și totă d’uă dată d’a î amăgi. In Bohemia partita naționale se ’ntâresce și se manifestă în tote ocasiunile. Cititorii noștrii sciă că, după ce în alegerile trecute din Bohemia, din 70 de deputați guvernul n’a putută dobândi unulă singură, apoi cei aleși s’aă dată din nou demisiunea, protestândă contra stării actuale de lucruri și revendicândă drepturile națiunii. Acumă s’a făcută în Praga alegerea primarului și candidatură anti-guvernemântale a fostă alesă mai în unanimitate. La 2 ianuarie, 3000 de lucrători din Praga s’aă întrunită întruă sală ș’aă decisă a cere anularea tutoră legilor, carii împedică prosperarea lucratoriloră. întrunirea s’a despărțită, după ce a făcută uă subscripțiune în favorea lucratorilor din Viena, ce suntă arestați. „In Dalmația, țlice Revue des deux mondes vă centralizare imperiósa, indouită d’uă necapacitate administrativă, ce nici c’ar pute fi de creejută, a provocată vă sărgere să rescula ș’a compromisă cinară onerea armeloră austriace. Resistențele, periclele esă din tóte părțile, și vorŭ cresce de sicurű, décá se va stărui d’a merge p’acea-ași cale, căci este peste putință d’a se scamota multă timpă voința națiunilor, printr’uă represintațiune artificiale.“ Ș’aceste cuvinte s’aplică și pentru Croația, și pentru Galifzia, și pentru România de peste Carpați, și pentru marea și gloriasa Bohemia. Imperatorele se luptă cu crisa ministeriale, cu majoritatea și cu minoritatea cabinetului, care nu trăieșce, și nu póte trăi, în armoniă. Imperatorele Austriei ânsa adisă celă puțină c’ascaptă redeschiderea Camerei, pentru a se otărî. Dară la noî ce are s’ascâptă? Otărîrea ma^