Romanulu, ianuarie 1870 (Anul 14)

1870-01-14

34 __ ____............................................... ROMANULU 14 IANUARII 1870 prin credința lor și în principiele cele mari. Cetățeni brăilenii Vă singură dată ne-amu ve^uta, uă singură oră ne-amu aflată faclă în faclă și ne ami comunicată credințele nóstre. Primirea, cu care imiți onorată în acea întâlnire, a rămasă neștârsă în memoria mea. Ea ’mi-a fostă d’ajunsă, ca se nu m’atingă ună singură momentă calomniele oficiale, căci nici uă putere omenescă nu póte stinge sohînteia electrică, ce mi-ați transmisă-o, pe când ă avui onorea a ve vedé ș’a vă vorbi, și care m’a făcută se fiă secură că naționalitatea, dreptatea, libertatea și frăția poporului suntu principii neclintiți ai Brăileniloru. Astăzi, la rendulă vostru, ați vorbită, ați făcută. Ințelegă seriositatea, gravitatea și greutatea mandatului politică, cu care m’ațî însărcinată. Dați-mi dară voie, ca mai ’nainte d’a mă presinta din noă ’naintea vostru, astăfelă precumă îmî impune detoria mandatului vostru, mai ’nainte d’a vorbi cu voi printr’uă epistolă, în privința mandatului ce mî ațî dată, precumă și’n privința situațiunii nóstre politice, astăfelă precumă o vădă că, mai ’nainte chiară d’a mă hotărî, de potă și de este bine se primescă greua sarcină cu care nvați onorată, se cugetă câte va diseancă și se mă consultă și cu cei alți amici politici ai noștri. Pân’atunci dâră primiți, prin acestă epistolă publică, asecutarea că, ori carî vom fi împrejurările vă voiă dovedi, prin fapte și fără cea mai mică șiovăire, c’amă înțelesă, am simțită, ș’amă cunoscută. C. A. Rosetti. ARMATA NOSTRA. De secură că trebuie multă coragiă astăzi unui omă, în fața apatiei, ce pare că a coprisă națiunea romănă, în fața unei deplorabile stări financiare, adusă de uă administrațiune rea , trebuie, cjică, multă coragiă se pretindă cineva a interesa pe publicul nostru cu cestiunea armatei. Dacă Roma nuici n’ar fi rădicată puternica sea voce n ultimele séle numere, în contra licențiării armatei, de secură că n’așî l fi cutesată a scrie acestu articolă, lipsindu’mî cualitățile, ce constituie o’ună scriitură. Voiă împărți modesta mea lucrare în două părți: în l a parte, voiă trata despre armata permaniinte și miliții, în a 2-a, despre starea actuală a armatei nóstre. Mărturisescă că acastă a doua parte me ’ncurcă multă: ca se spură adevărulă, este imposibile se nu supără pe cineva; ce răderă de mai nainte scade, a se curăndă că scriă fără rea voință, ci cu speranță că pate cineva din cei puternici se puie mâna spre a îndrepta reală. Suntă la noi mulți omeni de bună credință, cari ceră se desființămă armata permanente, pentru ușurarea finanțelor, și se organisămă seriosă milițiele ca în Elveția. Aceștia credă că este destulă să lege scrisă pe hărtie, pentru ca se transformămă îndată poporulă romănă, în care gustul armeloră și mândria națională a slăbită așa de multă, din causa turpitudinei și corupțiunii regimelor trecute, în cetățeni ca Elvețienii! Este uă naivitate nesculabile la nesce omeni serioși ca se’și imagine că nu este nici uă diferință între una poporă instruită și liberă de secoli, și ală nostru, care vedemă că n’a scăpată încă cu totulu de suptă biciula coruptoru ală despotismului, fiă elă esercitată și suptă masca constituționalismului. Mai este încă uă altă causă, care trebue se ne oprască a pune speranțele nóstre numai în miliții. Eră ce scrie ună autoră militară * vorbindă de milițiile Elveției: „Acese miliții, care se esprimă prin pre respectabila cifră de 200,000 omeni, dintre cari 86,000 aparțină elitei, 50,000 reserve! și 65,000 landverului, suntă întradeveră puțină esercitate, puțină manoperare și la ele spiritură militară nu este desvoltată ca în armatele permanente, unde cadrele bune și vechii soldați întrețină bunele tradițiune și amorală de meserie. „En se parcurgendă teritoriulă Elveției, căndă vede cine-va acești munți înalți, cu ghețurile lor eterne, aceste strîmtori adânci, cu pădurile loră dese, aceste cursuri dă ape torentase, aceste drumuri adîncite sau tăiate pe flancurile stânceloră, și căndă în același timpă cugetă la ’ndemănarea estraordinară, ce acești voinici munteni au căpetată în tirulă armeloră de focă, apoi înțelege lesne că, pentru a se apăra, acolo nu este nevoie de trupe multă disciplinate. — Pe ună asemenea teremă rămănă de omeni energici,otărîțî și cu îngrijire armați, voră reînoiți de mai multe ori, și mai cu semă astăzi, vitejiile vechiloră Elvețianî de la bătălia de Saint-Jacques (14.44) unde 1100 burghesi, ca la Termopile, înfruntară 50,000 omeni, omorîră 1100 cavaleri și 1000 pedeștri.“ S’ară putea cita cătă de multe asemenea scrieri; credă însă că aceste rânduri suntă de ajunsă, care se înțelegă că pe șesurile nóstre trebuie ceva mai multă de cătă trăgători buni și patrioți, decă ’i amă are chiară, trebuiescă trupe manevrate și, ca se sperămă ceva de la milițiile nóstre, trebuie se le dămă uă scară bună și mă sprijină puternică în armata permanente. Se înțelege că vorbescu numai pentru aceia, cari țină la demnitatea, la cinstința naționale și cari ară pute fi induși în erore, și nu pentru aceia, cari ar dori se puie România în fața vecinilor, ca p’ună omă, care ară veni în fața lumei, și arătice : „Injurați-me, băteți-me, desbrăcați-me, căci suntă slabă, mă mișelă și nu me voi apăra!"" Acumă se viă la a doua cestiune. Doca ună contribuabilă romănă arată lua de peptă și ’mi ar zice: „Bine domnule, mumnata care ceri se mănține mă armata permaninte, spune’mi mie în conseiință, crești că armata noistră valorază miliónele ce noi amă cheltuită cu dânsa?“ Voiă fi nevoită a’irespunde: „Nu! Ceră acesta nu este uă rațiune ca s’o desființămă, riscândă astăfelă esistența nostră naționale, ci trebuie s’o facemă a fi bună. Dacă națiunea artei se voiescă, amu avea uă armată seriosă; elementele din cari se compune sunt admirabile, legile ei sunt destul de bune; în zadaru le totă schimbăm o căndă rusesce, căndă franțuzesce, căndă nemțesce. Pedica este în neonestitatea sau incapacitatea celoră ce suntă în posițiune a le aplica. Tota țera scie hoțiile făcute cu clădirile de casărmi și diferitele contracte de furnituri; toți saiă că, întroducându-uă sistemă așa de complicată în comptabilitate, acesta a necesitată omeni speciali, și pe unde aceștia S’aă întâmplată se fiă omeni onești, lucrurile au mersă bini și oră, eră pe unde nu, au svîntată pământulă în formă. *) Generală Suzanne. Dară se mai rădică mă unăcolță ală velului, se vedă lumea ceva mai multă. Vedeți acelă, cârpă în care soldații pară a fi eșiți în afmă din spirală? Ei bine căutați în arhivele sale și veți găsi că s’a adusă mulțămire șefului corpului de către un ministru sau de către intendință, pentru economiile date din hrana oraeniloră. Dară nici ministrulă, nici intendințele, nici șefulă divisiunii nu s’aă dusă uă dată, fără de veste și mai cu semă la mâncarea de sâră, în cazarmă, cândă obicinuită nu se așcâptă asemeni visite, nu s’aă dusă d’a dreptul ă la bucătărie se védu ce mănâncă nenorociții aceia, și de!., la noi să găsescă șefi destulă de slabi de îngeru, ca se grănescă pe omeni mai reă decâtă pe câni pentru uă mulțămire înserată în Monitoru. Uitați-vă la cestă 1altă regimentă, ce bine întindă soldații piciorulă la defilare, deră nu se să se ia la ochi, n’am ideie omenii ce este de făcută, déci ar fi la avanpostă în fața inemicului. Armele suntărea întreținute. Cei pasă colonelului? I s’a mulțămită pentru defilare, face și elă ce i se cere!.. Dară dincoci, omenii stau ore întregi repetândă, ca la harra jidovască cu glasă tare, prețulă mantalii de soldată, prețulă celei de sergentă cu galenă, prețulă tuniceî, prețulă și seră prețulă!!. Soldații aă devenită idioți! Poftimă de spune acesta șefului toă te lovește în capă cu procesulă verbală ală intendinței, că la inspecțiunea administrativă a eșită fiulu pe armată. S’a dusă óre vreuă dată ministrulă séu șefulă de divisiune fără de veste la locul de tragere în țintă se vâ(ă, nu pe hărtie, ci cu ochii resultatele tirului? Scos-a vruă companie sau batalionă din cazarmă se véi a deca soldații sau ofițerii soiă și potă esecuta ceia ce voră fi siliți a esecuta în fața inemicului? Nu!.. nu s’averuta nici unuia făcândă de acestea. Este adevărată că puteară fi fostă a încurcați și dumneloră a cere se se esecute asemeni lucruri, este mai lesne de apreciată uă defilare. La 1861, luându-se modelele de comptabilitate de la Frances, în registrul companiilor, capitolul unde se înscriu resultatele tragerilor la țintă au fost făcute după armele cele vechi, țevele netede, cu cari se trăgea până la 300 metri. De atunci amă avută pentru infanteria de liniă armele ghintuite, cu tragere până la 600 metri, amă avută carabinele vânătorilor, cu tragere de 1100 metri, avemu acumă puscele cu apă prusiane și, de la anulă nucă, la unele corpuri se daă pusce Peabody; cu tóte acestea ministerială de resbelu, ca și cumă ar dori se arate lumii câtă scie ce se petrece în armată, a tipărită aceste registre și le tipăresc o totă cu aceleași colane la capitolul tragerii în țintă, ca și în anul 1861, vedeți registrele date companiilor pentru anul 1870. Avemu, — ca se nu vorbescă decâtă de trupele pedestre — 4 batalione de vânători și 8 regimente de infanterie de câte 3 batalione flăcare. Ei bine! împrăștierea acestoră trupe și ’ntrebuințare și soldații oră la ocupațiuni, afară de meseria loră, face ca mai în tóte garnisonele serviciul de guardă se stă așa de înpovorătură, în câtă omenii ieșiți astășli din guardă, măîne la amiașli intră iară de guardă. In asemeni condițiuni, ce instrucțiune póte cineva accepta de la acești nenorociți? Invețătură de carte, teorii, esercițilă practică, curățenie personale, a munițiunii, a casarmii? Diferite, corvade se ceră de la ei într’uă jumătate de șir . . . . ar fi de rîsă, dacă n'ar fi de plânsă, a le enumera aci!!.. Avemă uă lege de înaintare escelente, combinată cu inspecțiunile generale, deră, vorbindă între noi, scimă cumă ea s’a paglită. Lipsa de justiție la înaintări, lipsa de inițiativă și d’uă direcțiune inteliginte a instrucțiunii oficiărilor, a făcută ca parte dintr’ânșii se fiă totă așa de oficiări, pe câtă suntă și omeni, de sub ordinile lor: soldați-La miliții, în genere vorbindă, s’aă trămisă acei ofițeri de cari șefii de corpuri nă voită se se scape. Ba încă s’aă trămisă, pentru a instrui pe miliții (infanteria), oficiări de tote armele, până și oficiări de la dorobanți. Bieții ómeni!, nu se potă ajutora nici chiară cu soldații cei vechi, liberați din serviciulu activă, căci amă schimbat mai în toți anii reglementele și, adunândă acumă milițiile, ară trebui se credă cineva că se află la Turnulu Babilonului. Oficiăriî de la graniță!! . . . Vedeți că reală este enormă. S dă, domniloru pré putințî, că ve vine mai comodă a licenția armata, decâtă se lucrați pentru a o îndrepta, dară luați semn se nu perdeți țara!! . . . Z. D-lui dir tetőre alți telegrafelorii și poștelorii. Domnule directore. Cu părere de reă îți adreseză un nouă reccamare, în privința distribuirii Românului de către birourile poștale, cu speranță, domnule directore, că nu din ordini superiore se opresce împărțirea Românului, precum a fostă oprită telegrama de la Pitescu, ce-mi fusese adresată. Suntă secură că veți îndrepta reală, și nu-mi mai remâne de câtă a te ruga se binevoiți a primi asecutarea considerațiunii mele. C. A. Rosetti. D-lui Redactare alu fliarului ROMAiNULU. Domnule redactare, Amu voi se schtnü : a Încetatu Românulu de a sa spedia în România de peste OltO? Noi, abonații din despărțirea Balta din Dolju, n’amu mai primiții nici unii numeru de la 5 din espirata lună Decembre. Ve rugămu, d-le, ca se bine voiți a lua cele mai eficace mesurî, pentru a descoperi loculu unde se împedică (jiariul), de nu se trămite după adresă, afară numai pate că s’a popritü de a se mai spedia în România de peste Oltu. In ori ce case, ne veți spune care este causa popririi de a nu ni se maî trămite. Primiți, etc. (Mai mulți abonați din despărțirea Balta de Doljiu.) LIBERTATE. NAȚIONALITATE. Dr. FISCHOF. Unii Români educați sau în Paris său în vreuă parte a Germaniei, véiténdu lupta cea desperata pe care o purta Românii transilvani și ungureni pentru naționalitatea loru, nepricepăndu adevăratele cause ale acelei lupte, in i scopule ei, i-au mustratu și ’i mai mustră,Jicendű : Românii de preste Carpați sunt séu pró fanatici, séu alterați în ideile lor, séu și una și alta, căci, de nu aru fi acésta, ei nu și-aru perde timpulu și viața, lup Undu pentru naționalitate, ci punându umoru la umerü cu alte popere și națiuni, arü combate alăturea cu acelea tirania și dispotismul, ca și anarhia și desfrăulu, pentru ca se ajungă la adevérata libertate ; acesta câștigată și asecurată, urmeza apoi de sine și ca Românii se se bucure totală datâ de tóte avantagiele pe care le póte avea» multi pre acesta paraenta de la cultivarea limbei și a naționalităței sale. Așia dură mai înainte de tote, libertatea pentru cele trei milione de peste Carpați. Ne aducem aminte că în a. 1848—49 tocmai așia vorbiau Moldo-Românii refugiați în Transilvania cătră connaționalii lor de acolo. Acesta teorie este minunată; ce mai pecate însă ca premisele aceleia sunt aplicabili numai în staturile unitare, în care adică se află câte uă singură națiune, sau înșișî națiunea predomnitare este atâta de numerosă. In câta celelalte fracțiuni de popore dispăru cu totul, întrennele , preste acesta națiunea predomnitóre apucase cu trei sau patru sute de an’ maî înainte se’și cultive limba și literatura sa, cându de altă parte minoritățile conlocuitóre nici pene as tâțjî n’aü nici mäcarü unü alfabetü űsatü, cu atâtu maî puținu vre uă urma de literatura națională. Déru, se ne ilustrima teoria ca aceleași date statistice, destulă de exacte, pe care le reproduce și Dr. Fischof la cartea sa, memorată și în Românulu cu altă ocasiune 1). După acele date statistice oficiale, culese de la an. 1861 Incoce, proporțiunile de naionalitățî în câteva staturi mari sunt acestea : In Prusia, din 18 și jumetate milione locuitori, 16 milione sunt Nemți și numai 2 și jumetate milione Slavi (Poloni etc.). în Rusia (după geograful Buschen) din 77 milione locuitori, 53 și jumetate milione sunt: Ruși, sau în genere Slavi, érit 23 și jumetate milióne sunt neruși, destinați însă in naționalități. Francia, are după consulü din 1866, locuitori 38 milióne. Din acestea 32 și jumătate milióne suntü Frances, ora restul de 5 și jumetate milióne se împarte în cinci naționalități. Anglia are 29 milione locuitori, din cari 22 milióne sunt Anglii, era restulü de 7 milióne sunt: Gelti (adică Gali, Cimbrii și Irlanda). Staturile Unite, sau republica nordü-americana, au 35 milióne locuitori, din cari 25 milióne sunt de origine englesă ; patru miióne sunt Nemți, cari însă simpatiseza cu rasa anglo-sasana, ce invață fórte ușor și limba și se asimilezi cu ea. Patru railióne suntü sunt: Negrii, emancipați abia de trei ani Incóce; aceștia vorbesc o limbă englesă învățată de la foștii lor domni, și parte eram, éra literatură proprie nu au de locü, pentru că în sclavie cine se-șî puta cultiva limba și literatura ? Restul de 2 milióne este una amesteca din șase naționalități. Acuma se vedemü în ce proporțiune locuesce națiunile în imperiula austriacă. După perderea provinciilor italiana in imperiula austriacă, au mai remasa aprópe 35 milióne locuitori. Din aceștia Germani sunt 8 și jumătate milióne, din «ari însă camü 7 milióne se afla în Cislaiania, eră restuli de 1 și jumătate milione se afla respândita de la Kula Lajta în Ungaria, pănă la Bistrița și la Brașiov. In Transilvania. Slavi suntu preste 16 milióne. Din aceștia 11 și unii sfertü de milione sunt, dincolo de Laiti, era 5 milióne la țările numite ale coronei unguresci. După dialecte, 6 Slavii se imparta în Cehi (Boemi), cari făcu milióne 530 de mii; Poloni 2 miione 328 de mii; Ruteni 3 milióne ; Sloveni 1 milione 200 de mii (In cinci provincii) ; Croați și Șerbi (au aceiași limbă, numai alte sfere) cu grănicărî cu totu 1 milionu 700 mii; Slavacî (tanțî) i milionü 700 mii, restulü alte amestecături. Maghiarii (renegații cu ei la unu locu) preste 5 milióne. Romanii (os-Românii, daco-Româniî) 3 milióne. Italianiî (sud-Romanii) 587 mii de suflete. De acestea cifre statistice se vede curata că cele două națiuni, care-șî puseră piciorul în praga, pentru că se amalgameze, se contopesc. Se înghiția la sine și pe celelalte, nu numai că suntü fórte departe de 1] Oesterreich und die Bürgschaften seines Bestandes. Politische Studie, Wien, 1869, 8° mare, 225 pagine. Prețu 2 fiorini v. a.