Romanulu, ianuarie 1870 (Anul 14)

1870-01-22

ANULU ALU PATRU-SPRE-PECELEAV Administrațiunea In Pasagiuiö Roman, Ho. 1. — Redacțiunea Strada Colțea, No. 42. JOUI 22 IANUARIU. VORISCE ȘI VEI PUTEA Lei­n. Lei n. Pe anu....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe șase luni « « 24 « 29 Pe trei luni » « 12 « 15 uă lună « « 5 « 6 Unu exemplaru 24 bani. Pen­tru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust t­VRSINEAZĂ-TE ȘI VEI FI Pentru abonamente, anunțiuri și reclame a se adresa în Bucuresci, în administra­­țiunea «Jianului. In districte la corespondințiî «Jianiuluî prin poștă. La Paris la D. *Darras-Halleî grain, rue de l’ancienne comedie No. 5. ANUNTITURIr la Linia de 30 litere.............. 40 bani Inserțyinî și reclame, linia.. 2 lei non S&nvlCWIA TELEGRAFIC am, nonANi in­ii. PARIS, 1 Februarie. In corpulă legiuitorii d. Keratry anunță că interpelare, in privința necesitățíi, d’a s’aplica legile esistente asupra jesuirilor­ ș’asupra comunităților­ religióse. BERNA 1 Februarie. Dubs este alesö pre­ședinte ale Republicei. VIENA, 1 Februarie. Grija ministeriale s’a terminată. Toti miniștrii de mai nainte remână, cu master de­ președinte. Bucurescî, In revista nóstru politică de la 16 Ianuarie amü disă că, după noi, impositulü­celă nou, de doui lei pentru fie­care pogonă de vită, este nedrepțit și vătămătorii. Amü adausű că vomű vorbi despre a­­cesta impositu, ma î nainte d’a intra și în desbaterea Senatului. Ne îm­­plinimu astă-­fi promisiunea, publi­­cândă mai la vale în acestă pri­vință unu articlu ală d-lui Ionuț Brătianu. piariulü Pressa începe revista sea de astă-eji, revista sea politică, naționale și dinastică, în urmatorulü modă: Cilima Intrumi isiarü germane : „Câte­va m­ile înainte de prima intrare In țarâ a Domnitorului Romănilor, Carol­ I, una eminunte bărbată ale Germaniei, anume Gustav Rasch, care a cunoscută pe d-la G. A. Rosetti In Paris, și care In acelă timpui se afla In călătoriă In România, și anume In Bucurescî, a intrebato pe d-lu­ C. A. Rosetti : — „Rosetti, de ce n'aî Introdusă d-la, care esti republican^ republica In Ro­mânia ? „Rosetti (Ministru de culte). — „Vom­­i proclama in Bucuresci re­publica in acea­ași zn­, in care se va proclama republica în Paris. „Numirea (?) principelui de Hohen­­zollern ca Domnii ale României nu se pote privi de câtu una entr’actu, o pausa, pe care o vomu face se încetele întrunii momenta oportunii. — „Scil bine că In România poporule și camera suntu Suverani ? — „In România puterea o avem­ noi și nici de­cumü Domnule.“ Asia se fiă d-le C. A. Rosetti ? Așta e că numele de Gustav Rasch­­ti este fórte bine cunoscută ‘t tări. Cu ce vei pute respunda la aceste impu­și cumu vei concilia marele devota­mentul și sinceritate(1), după cumă cjicî d-ta, ce ai pentru tronu și dinastia, cu a­­cesta­ respunsu alți d-lele, la întrebarea ce țî­ a făcută d-la Gustav Rasch, care a ve­nită se’țî desvâlue secretele d-tóre cele mai intime prin publicitate ? Cumă vețiî, d-le C. A. Rosetti, respun­­sulu ce iji se atribuie este forte gravit, și datoria nóstra era ca se ne grăbimă a’le da întocmai, după tipică, și Ia întregulă lui publicității ! Și mai la vale diarulu d-loru V. Boerescu și Dumitru Ghica adauge: „Acumă in urmă, căndă căciură^î de la putere, nu fusesî ore­d-ta acela, care ne vorbiși de spargere de oglindi, care luași în decidere persona suveranului, care pu­blicași în colónele țarului Românulu păr­țile cele mai sângerânde și mai dureróse din istoria revoluțiunilor­, care spusese ne­on­­tenită lectorilor, d-lele , veghiați,­­căci ora se apropiă­, veghiați, căci ora a sosiții? Noi te întrebamă necontenită atunci, pen­tru ce se vegheze și care e ora acea fa­tală, precisă cu atăta gravitate? D-ta însă tăceai, ș. c. 1.“ Amü putea respunde, că nu ne aducemă aminte de d. Gustav Rasch. Că nu se spune în care diariu și ai care numără acela d. Rasch a scrisu și subscrisă cele ce pu­blică Pressa. Că este forte lesne a pune ci­neva pe altă-cineva se scrie ce va voi despre are cine. Nimioű însă nu vomű dice, căci nici în glumă macaru nu voimu se se credă că ne aparțimu, ca se nu cademu suptü urgia cui­va, dă chiaru urgia periculosă a miniștri­­loru lui Popa-Tache. Și, ca se placemü pe deplină ce­lor ü carii credu că servescă dinas­tia și națiunea, prin asemene pro­­pagante, nu numai că nu voimă a ne apăra, derit încă vomű amin­ti actualilor­ dinastici ceva mai fru­­m­osü și temeinică în adevără, era nu ca presupusele destăinuiri ale d. Rasch. Se află în primulű no, alu Revistei Dunării, în cronica politică, scrisă și supra-scrisă de C. A. Rosetti, vă declarare camu în modulu urmatorii, căci cităm­ din memoriă: ,,In principiu și ’n teoriă suntemü pentru Republică; în politică ensé, considerându situațiunea politică a Europei și posițiunea nóstra, sus­țină alegerea unui principe, s. c. 1.“ Sperămă că acestă mărturire are mai multă valore de cătă cea­a ce se presupune a fi srisă și scrisă d. Rasch, și nu ne înducimă că dd. Dumitru Ghica și V. Boerescu vom­­ fi mulțămiți că ne denunțămă noi ânși­ne, și-i trămitemă la sorgințî secure, la cuvinte scrise de către însu­și C. A. Rosetti, și scrise cu cugetare și precugetare. Nu negămă asemene că C. A. Rosetti a scrisă despre spargere de oglindi, în care națiunea nu se mai cunoscea pe dânsa, șa î Țsă adesea : — „Veghiat, căci ora s’apropiă.“ Și, ca se perchemă pe deplină în ochii dinasticiloră de astădî p’acelă zea și spurcată C. A. Rosetti, mai dechiarămă din noă, prin a sea au­­toritare, că tóte aceste le a scrisă cu cugetare și precugetare, și că totă asia va scrie, pe cătă va trăi, de căte ori va vedea că domnescă în România bandele de es-pușcă­­riașî, jafurile, predările, uciderile și violurile. Ș’acumă, că națiunea este pusă în posițiune d’a vedea cum­ă vor­­bescă și cumă lucrezu dinasticii ch­iar și cum vorbimă și lucrămă noi, cești de la Remdnula; acuma, căndă ori cine pete zice cu temeiă, și de ei și de noi, „că fiă­care pasere după limba iei pere,“ séu, mai o­­menesce, că fiă­care guvernă prin faptele luî se susține séu pere se mai ch­emă ce­va d­feră miniștrii de la Presa. In 1848 se proclamă republica în Paris și revoluțiunea sou duimaî tóte tronurile. Țină minte are mi­niștrii de la Pressa ce făcu regele Leopold ale Belgiei ? Elă se plimbă liniștită în micloculă poporului, fă­­cândă pe fiă care se ’nțelegă că, decă poporulă este nemulțu­mită și n’are trebuință de revoluțiuni, po­porul­ și tóte partitele se grupară în jurul­ regelui, și cum­ fiindă toți că easa­ și republica, mai cu sem­ă căndă ea nu este cu totulă gene­rale, nu le putea garanta dreptatea, libertatea și moralitatea cu mai multă siguranță, de cătă bunură, inteligin­­tele, lealele și constituționalele Leo­pold ale Belgii Căci deri­linasticii ch­iei din România se ocupă necontenită de C. A. Rosetti ori­câtă de repu­blicană și anti-dinastică îlă va crede că este — cândă ei nu se potă în­­duci că administrațiunea actuale a­sciută să-și atragă bine­ cuventările națiunii și se scutescă tronulă, nu numai de orî-ce imputare dejà chiară d’uă umbră m­ăcară de nemulțămire, ce s’ară fi putută pune între elă și anima națiunii? Ce le pesă dinasticiloră diiai, decă C. A. Rosetti speră că s’ar putea într’uă cji proclama Republica în Paris, cândă sură că România are într’uă costă pe Rusia, întrab­a pe Austria, și în facia iei pe Italia și pe Prusia, fără mai vorbi de su­blima Portă? Credă are dinasticii de astă­dî că se va proclama Re­publica și’n Italia, și’n Germania, și’n Austria, și’n Rusia? Se­ credă că s’ar pute proclama ea în Ro­mânia chiară atunci, cândă monar­­h­iele ne-ară încongiura și ne-ară sugruma? E că ’ntrebărî la care stă­­ruimă a bănui că nu voră voi a respunde mv.tatrii dinastici de­ la Pressa, și mai cu semă că nu voră voi se se puie pe teremur­ unei desbateri seriose. Câtă despre întrebarea ce ne mai facă d-nii miniștri de la Pressa, despre ce ama înțelesă prin cuvin­tele „veghiați, căci ora s’apropiă,0­he­amă SLisîi și le ch­emă: Ama țlisă poporului se veghieze, căci sciamă la ce resultate va ajunge unu ministeriă, ală cărui­a capă este banda electorale de es-pușcă­riașî, pe care amă personificată-o în Popa-Tache, numită Proto­popă. ’I­ amă cli să se veghieze căci, sci­amă că bandele voră începe a prăda și a ucide și că miniștrii voră fi siliți se-șî plece capulă. I­amă cli să se veghieze, căci sciamă că miniștrii lui Popa-Tache să se puie imposite noul și se dea Rusiei transitulu prin calea de la Sculeni și se ucidă comm­ercială ro­mână în genere, și Galații și Bră­ila în parte. Se veghieze, căci Ungurii ceră, și miniștrii actuali se pară dispuși a concede, calea ferată pe la O­tuz —­ locă renumită prin împușcarea acvilei române de către Maghiari — ca astă­felu se facă ună mare reă intereseloră române d­aci și de din­colo de Garpațî, și se dea comer­­cială în minele Secuiloră și Ma­­ghiariloră, prin ruinarea Romăniloră. I­amă­n Ț să se veghieze, căci mi­­nisterial­ actuale a primită­uă con­­vențiune cu Rusia, în privința in­te­reselor­ supușilor­­ ruși, forțe vă­­tămâtorie intereselor­ nóstre mora­le și materiale. I­amă di să se veghieze, căci sci­amă că miniștrii lui Popa-Tache să se degrade puterea esecutivă pân’a se înjura între dânșii în bir­turi, pen­’a face, prin acte olografe, propuneri menite a lovi tare în di­­nastiă, ș’apoi a se da unii pe alții afară, suptă acusare de înaltă tră­dare, astă­felă precumă s’afirmă că s’a dată astă­ții afară d. Cogălniceni. I­amă­­ jisă, în sfârșită, se veghie­ze căci ecă ce ne spuseră ieri Infor­maț­iunile, care sunt­ redactate de că­tre ună comitată compusă de de­putați, și cari multe soră și trebuie­­ se scie: „De doue­­­ile se șoptesce „Criză mi­nisterială­, cutare ministru ș’a dată demi­­siunea, cutare o să ’și dea !...“ Criză ministerială ? Ce se numesce ore Criză ministerială? Cine a născut’o ? Cine o s’o deslege ? Ce a cerută ministerală majorități de la Concordia, care se nu fi obținută ? Adevărată, ciudate vremi! Numesce-se criză ministerială NEUNIREA dintre miniștrii ? Apoi atunci criza este jeagănulă chiară lu care s’a născută și în care a trăită mi­­nisteriul­. Crede fi­n­e, nu este criză ministerială, căci în starea actuale a lucrurilor­, ea se reduce la o simplă cestiune de tempera­­mentu limfatică, sangiosă ori nervosă a mi­­nistriioră. A ! este o criză, o criză teribilă în care suntemă t­ilnică împinși ! Aceia ne preocupă, de aceia De tememă. Acea­a amă voi ca pa­­triotismulu tutulorii, fără osebire de co­lor­e politică, s o vé­ia și s’o conjure cu grăbire și cu devotam­entală celă mai ne­ îndoiosă pentru tronu și libertăți. „Criza nu este unde o pune, cu senti­mente diverse, stotulă de funcționari­­ legați de sorta unora ori altora dintre miniștrii, ci acolo unde țra se simte că e amenințată ! Scimă că principiele nu mergă singure fără de omeni­, ne dămă de securit sema de însemnătatea schimbămintelor­ (care nici nu le vedemă posibile) ce se biînuescă că voră urma la cabinetu, déri sn cumpănă discusiunile personale ale miniștrilor, cu gra­va situațiune, ce asta-^i amenințză numai, iérü măce pate se fiă o tristă realitate, ei aici arè vocea nóstru devotată, ecoă;­ara de­­nunța tronului criza mai gravă de­câtă a cabinetului, ce va produce neînțelepte îm­pingeri la discordie, la desbinare, la ură In­tre noi..... Criza adeverată nasce din ne­intrarea cu totu sinceritatea in siste­­mulu Constituționala /“ Ecă, domni miniștrii, pentru ce amă­­ jisă și c­h­emă poporului ro­mână „ veghieză, căci ora sosesce, a sosită“! Epă fapte, care după noi, simtă anti-naționale ș’anti-dinastice, și e că de ce­amă cred­ită și cre­­demă că națiunile și dinastiele nu sunt­ tari, de­câtă cândă națiunea veghieză. Voi voiți ca ea se dor­ma; noi i-am­­ jisă și ch­­emă, fii desceptă, căci somnulă este premer­­getorulă morții! Se lăsămă pe dinasticii chiar se consolideze dinastia, așia cumă îi sfătuiesce a o consolida, trecutulă loru, mintea loră, patriotismulă și interesele loră, și se vede mă ună moment că ce mai face drăguțulă nos­tru de Neamță, Caiserulă din Viena și Ungurulă din Pesta. A­bina de la 15—27 Ianuarie publică următorea telegramă: TURDA, in 24 Ianuarie. Intelegența ro­mână din tote partitele Transilvaniei a de­cisă a se pune în conțelegere cu tote na­țiunile nemulțămite din Austria, și a pro­­cede uniformă cu acestea la combaterea sis­temei de astârjî.“ „X. Macelariu 11. In camera din Viena, cu ocasiu­­nea desbateriloră adresei, deputa­­tulu Tirol­auilor, Greuter emise, sfîr­­șindă discursulă seă : „Maghiarii, cărora vă­dinioră le-ați fostă răpită drepturile, vă dom­­nescă astăzi­, va veni <ziua în care și Tdhediu­, cărora nu le recunos­­ceți astăzi nici ună dreptă, vă voră domni.“ Z­iarul­ Corespondance Slave de la 22 Ianuarie <zice: „Crisa ministeriale a dispărută, pentru a face locă unei crise, ală cărei­a resultată va ațărî despre sar­­tea întregului imperiu. Programa ministeriului (zice că oposițiunea tre­buie să fie combătută cu tóte ar­mele de care guvernulă va putea dispune.“ Bohemia respundă, prin­­ insulă­­ fiartă : „Țara coronei boeme nu se va da ’napoi d’uă liniă din posițiunea ce­a ocupată penă astă­zi) „Poporele Bohemiei și Moravie! voră apăra, c’uă stăruință nestră­mutată a drepturilor ă loră ș’a con­­stituțiunii, a cărei origină a trecută peste de ce sedii. Ună compromisă este peste putință. Scrmă că ad­versarii noștrii nu se voră da ’na­poi, în afera nici unui act­ de vi­­olență, fiă. Slavii îi asceptă cu ne­clintire. „Sfâtuimă pe d­oi. miniștrii se cugete, ma î nainte d’a trece Rubi­­conulă. Nu juca cineva fără peri­­cle pe Cesarul­, atunci mai cu se­mă, cândă nu este m­ă­cesară. Nu este anevoe a aprinde m­ă res­­belă civile, deră ce va decurge a­­poi d’aci?“ Rugândă pe dinasticii <Țleî din România a cugeta bine asupra ce­­loră ce citarămă< pân’aci, le reco­­mandămă, și recomandămă mai cu samă Romăniloră, se citescă și ur­matorulü estrasă dintr’uă corespon­­dință din Belgrad de la 18 Ianua­­rie, publicată în Corespondance sla­ve de la 26 Ianuarie. Se citescă bine Romănic, și se ne permită di­nasticii­­ Ililei se mai «ncernă și cu acestă ocasiune poporului și tu­­torii partiteloră din România: „ve­ghiați, căci ora s’apropiă!“ „Concentrările de trupe, pe cari Porta le face în Herzegovina, aă de­­sceptată totă atențiunea omenilor­ politici din Serbia, cu atâtă mai multă că pară acumă convinși c’uă convențiune secretă a fostă în ade­văr­ă închiăiatâ între Porta și cabi­­netulă de la Viena cu scopul ă d’a comprime ori­ce mișcare naționale printre Slavii meridionali.“ Și mai la vale. „Derű­decă Porta va ataca Mon­­tenegru să seă dec’uă armată austria­că îi va veni întru ajutoră, pentru a năbuși ÎnSurecțiunea în­tre­cari provincie turcesci, limitrofe cu Prin­­cipatul­, acesta nu va remănea spec­tator pasivă ală luptei, prin simpla rațiune că’î va fi peste putință d’a pă­stra neutralitatea. Opiniunea publică printre Slavii meridionali a absolvită pe repausatulu principe Mihhail Obrenovici ca păstrată că atitudine pasivă, în cele mai de pe urmă re­belă ală Turciei contra Monte­negr­ul, pentru că ’n acea epocă Serbia n’avea nici armata s­a na­ționale, nici arme și munițiunî în­

Next