Romanulu, ianuarie 1870 (Anul 14)
1870-01-22
ANULU ALU PATRU-SPRE-PECELEAV Administrațiunea In Pasagiuiö Roman, Ho. 1. — Redacțiunea Strada Colțea, No. 42. JOUI 22 IANUARIU. VORISCE ȘI VEI PUTEA Lein. Lei n. Pe anu....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe șase luni « « 24 « 29 Pe trei luni » « 12 « 15 uă lună « « 5 « 6 Unu exemplaru 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust tVRSINEAZĂ-TE ȘI VEI FI Pentru abonamente, anunțiuri și reclame a se adresa în Bucuresci, în administrațiunea «Jianului. In districte la corespondințiî «Jianiuluî prin poștă. La Paris la D. *Darras-Halleî grain, rue de l’ancienne comedie No. 5. ANUNTITURIr la Linia de 30 litere.............. 40 bani Inserțyinî și reclame, linia.. 2 lei non S&nvlCWIA TELEGRAFIC am, nonANi inii. PARIS, 1 Februarie. In corpulă legiuitorii d. Keratry anunță că interpelare, in privința necesitățíi, d’a s’aplica legile esistente asupra jesuirilor ș’asupra comunităților religióse. BERNA 1 Februarie. Dubs este alesö președinte ale Republicei. VIENA, 1 Februarie. Grija ministeriale s’a terminată. Toti miniștrii de mai nainte remână, cu master de președinte. Bucurescî, In revista nóstru politică de la 16 Ianuarie amü disă că, după noi, impositulücelă nou, de doui lei pentru fiecare pogonă de vită, este nedrepțit și vătămătorii. Amü adausű că vomű vorbi despre acesta impositu, ma î nainte d’a intra și în desbaterea Senatului. Ne împlinimu astă-fi promisiunea, publicândă mai la vale în acestă privință unu articlu ală d-lui Ionuț Brătianu. piariulü Pressa începe revista sea de astă-eji, revista sea politică, naționale și dinastică, în urmatorulü modă: Cilima Intrumi isiarü germane : „Câteva mile înainte de prima intrare In țarâ a Domnitorului Romănilor, Carol I, una eminunte bărbată ale Germaniei, anume Gustav Rasch, care a cunoscută pe d-la G. A. Rosetti In Paris, și care In acelă timpui se afla In călătoriă In România, și anume In Bucurescî, a intrebato pe d-lu C. A. Rosetti : — „Rosetti, de ce n'aî Introdusă d-la, care esti republican^ republica In România ? „Rosetti (Ministru de culte). — „Vomi proclama in Bucuresci republica in aceaași zn, in care se va proclama republica în Paris. „Numirea (?) principelui de Hohenzollern ca Domnii ale României nu se pote privi de câtu una entr’actu, o pausa, pe care o vomu face se încetele întrunii momenta oportunii. — „Scil bine că In România poporule și camera suntu Suverani ? — „In România puterea o avem noi și nici decumü Domnule.“ Asia se fiă d-le C. A. Rosetti ? Așta e că numele de Gustav Raschti este fórte bine cunoscută ‘t tări. Cu ce vei pute respunda la aceste impuși cumu vei concilia marele devotamentul și sinceritate(1), după cumă cjicî d-ta, ce ai pentru tronu și dinastia, cu acesta respunsu alți d-lele, la întrebarea ce țî a făcută d-la Gustav Rasch, care a venită se’țî desvâlue secretele d-tóre cele mai intime prin publicitate ? Cumă vețiî, d-le C. A. Rosetti, respunsulu ce iji se atribuie este forte gravit, și datoria nóstra era ca se ne grăbimă a’le da întocmai, după tipică, și Ia întregulă lui publicității ! Și mai la vale diarulu d-loru V. Boerescu și Dumitru Ghica adauge: „Acumă in urmă, căndă căciură^î de la putere, nu fusesî ored-ta acela, care ne vorbiși de spargere de oglindi, care luași în decidere persona suveranului, care publicași în colónele țarului Românulu părțile cele mai sângerânde și mai dureróse din istoria revoluțiunilor, care spusese neontenită lectorilor, d-lele , veghiați,căci ora se apropiă, veghiați, căci ora a sosiții? Noi te întrebamă necontenită atunci, pentru ce se vegheze și care e ora acea fatală, precisă cu atăta gravitate? D-ta însă tăceai, ș. c. 1.“ Amü putea respunde, că nu ne aducemă aminte de d. Gustav Rasch. Că nu se spune în care diariu și ai care numără acela d. Rasch a scrisu și subscrisă cele ce publică Pressa. Că este forte lesne a pune cineva pe altă-cineva se scrie ce va voi despre are cine. Nimioű însă nu vomű dice, căci nici în glumă macaru nu voimu se se credă că ne aparțimu, ca se nu cademu suptü urgia cuiva, dă chiaru urgia periculosă a miniștriloru lui Popa-Tache. Și, ca se placemü pe deplină celor ü carii credu că servescă dinastia și națiunea, prin asemene propagante, nu numai că nu voimă a ne apăra, derit încă vomű aminti actualilor dinastici ceva mai frumosü și temeinică în adevără, era nu ca presupusele destăinuiri ale d. Rasch. Se află în primulű no, alu Revistei Dunării, în cronica politică, scrisă și supra-scrisă de C. A. Rosetti, vă declarare camu în modulu urmatorii, căci cităm din memoriă: ,,In principiu și ’n teoriă suntemü pentru Republică; în politică ensé, considerându situațiunea politică a Europei și posițiunea nóstra, susțină alegerea unui principe, s. c. 1.“ Sperămă că acestă mărturire are mai multă valore de cătă ceaa ce se presupune a fi srisă și scrisă d. Rasch, și nu ne înducimă că dd. Dumitru Ghica și V. Boerescu vom fi mulțămiți că ne denunțămă noi ânșine, și-i trămitemă la sorgințî secure, la cuvinte scrise de către însuși C. A. Rosetti, și scrise cu cugetare și precugetare. Nu negămă asemene că C. A. Rosetti a scrisă despre spargere de oglindi, în care națiunea nu se mai cunoscea pe dânsa, șa î Țsă adesea : — „Veghiat, căci ora s’apropiă.“ Și, ca se perchemă pe deplină în ochii dinasticiloră de astădî p’acelă zea și spurcată C. A. Rosetti, mai dechiarămă din noă, prin a sea autoritare, că tóte aceste le a scrisă cu cugetare și precugetare, și că totă asia va scrie, pe cătă va trăi, de căte ori va vedea că domnescă în România bandele de es-pușcăriașî, jafurile, predările, uciderile și violurile. Ș’acumă, că națiunea este pusă în posițiune d’a vedea cumă vorbescă și cumă lucrezu dinasticii chiar și cum vorbimă și lucrămă noi, cești de la Remdnula; acuma, căndă ori cine pete zice cu temeiă, și de ei și de noi, „că fiăcare pasere după limba iei pere,“ séu, mai omenesce, că fiăcare guvernă prin faptele luî se susține séu pere se mai chemă ceva dferă miniștrii de la Presa. In 1848 se proclamă republica în Paris și revoluțiunea sou duimaî tóte tronurile. Țină minte are miniștrii de la Pressa ce făcu regele Leopold ale Belgiei ? Elă se plimbă liniștită în micloculă poporului, făcândă pe fiă care se ’nțelegă că, decă poporulă este nemulțumită și n’are trebuință de revoluțiuni, poporul și tóte partitele se grupară în jurul regelui, și cum fiindă toți că easa și republica, mai cu semă căndă ea nu este cu totulă generale, nu le putea garanta dreptatea, libertatea și moralitatea cu mai multă siguranță, de cătă bunură, inteligintele, lealele și constituționalele Leopold ale Belgii Căci derilinasticii chiei din România se ocupă necontenită de C. A. Rosetti oricâtă de republicană și anti-dinastică îlă va crede că este — cândă ei nu se potă înduci că administrațiunea actuale asciută să-și atragă bine cuventările națiunii și se scutescă tronulă, nu numai de orî-ce imputare dejà chiară d’uă umbră măcară de nemulțămire, ce s’ară fi putută pune între elă și anima națiunii? Ce le pesă dinasticiloră diiai, decă C. A. Rosetti speră că s’ar putea într’uă cji proclama Republica în Paris, cândă sură că România are într’uă costă pe Rusia, întraba pe Austria, și în facia iei pe Italia și pe Prusia, fără mai vorbi de sublima Portă? Credă are dinasticii de astădî că se va proclama Republica și’n Italia, și’n Germania, și’n Austria, și’n Rusia? Se credă că s’ar pute proclama ea în România chiară atunci, cândă monarhiele ne-ară încongiura și ne-ară sugruma? E că ’ntrebărî la care stăruimă a bănui că nu voră voi a respunde mv.tatrii dinastici de la Pressa, și mai cu semă că nu voră voi se se puie pe teremur unei desbateri seriose. Câtă despre întrebarea ce ne mai facă d-nii miniștri de la Pressa, despre ce ama înțelesă prin cuvintele „veghiați, căci ora s’apropiă,0heamă SLisîi și le chemă: Ama țlisă poporului se veghieze, căci sciamă la ce resultate va ajunge unu ministeriă, ală căruia capă este banda electorale de es-pușcăriașî, pe care amă personificată-o în Popa-Tache, numită Protopopă. ’I amă cli să se veghieze căci, sciamă că bandele voră începe a prăda și a ucide și că miniștrii voră fi siliți se-șî plece capulă. Iamă cli să se veghieze, căci sciamă că miniștrii lui Popa-Tache să se puie imposite noul și se dea Rusiei transitulu prin calea de la Sculeni și se ucidă commercială română în genere, și Galații și Brăila în parte. Se veghieze, căci Ungurii ceră, și miniștrii actuali se pară dispuși a concede, calea ferată pe la Otuz — locă renumită prin împușcarea acvilei române de către Maghiari — ca astăfelu se facă ună mare reă intereseloră române daci și de dincolo de Garpațî, și se dea comercială în minele Secuiloră și Maghiariloră, prin ruinarea Romăniloră. Iamăn Ț să se veghieze, căci ministerial actuale a primităuă convențiune cu Rusia, în privința intereselor supușilor ruși, forțe vătămâtorie intereselor nóstre morale și materiale. Iamă di să se veghieze, căci sciamă că miniștrii lui Popa-Tache să se degrade puterea esecutivă pân’a se înjura între dânșii în birturi, pen’a face, prin acte olografe, propuneri menite a lovi tare în dinastiă, ș’apoi a se da unii pe alții afară, suptă acusare de înaltă trădare, astăfelă precumă s’afirmă că s’a dată astății afară d. Cogălniceni. Iamă jisă, în sfârșită, se veghieze căci ecă ce ne spuseră ieri Informațiunile, care sunt redactate de către ună comitată compusă de deputați, și cari multe soră și trebuie se scie: „De doueile se șoptesce „Criză ministerială, cutare ministru ș’a dată demisiunea, cutare o să ’și dea !...“ Criză ministerială ? Ce se numesce ore Criză ministerială? Cine a născut’o ? Cine o s’o deslege ? Ce a cerută ministerală majorități de la Concordia, care se nu fi obținută ? Adevărată, ciudate vremi! Numesce-se criză ministerială NEUNIREA dintre miniștrii ? Apoi atunci criza este jeagănulă chiară lu care s’a născută și în care a trăită ministeriul. Crede fine, nu este criză ministerială, căci în starea actuale a lucrurilor, ea se reduce la o simplă cestiune de temperamentu limfatică, sangiosă ori nervosă a ministriioră. A ! este o criză, o criză teribilă în care suntemă tilnică împinși ! Aceia ne preocupă, de aceia De tememă. Aceaa amă voi ca patriotismulu tutulorii, fără osebire de colore politică, s o véia și s’o conjure cu grăbire și cu devotamentală celă mai ne îndoiosă pentru tronu și libertăți. „Criza nu este unde o pune, cu sentimente diverse, stotulă de funcționari legați de sorta unora ori altora dintre miniștrii, ci acolo unde țra se simte că e amenințată ! Scimă că principiele nu mergă singure fără de omeni, ne dămă de securit sema de însemnătatea schimbămintelor (care nici nu le vedemă posibile) ce se biînuescă că voră urma la cabinetu, déri sn cumpănă discusiunile personale ale miniștrilor, cu grava situațiune, ce asta-^i amenințză numai, iérü măce pate se fiă o tristă realitate, ei aici arè vocea nóstru devotată, ecoă;ara denunța tronului criza mai gravă decâtă a cabinetului, ce va produce neînțelepte împingeri la discordie, la desbinare, la ură Intre noi..... Criza adeverată nasce din neintrarea cu totu sinceritatea in sistemulu Constituționala /“ Ecă, domni miniștrii, pentru ce amă jisă și chemă poporului română „ veghieză, căci ora sosesce, a sosită“! Epă fapte, care după noi, simtă anti-naționale ș’anti-dinastice, și e că de ceamă credită și credemă că națiunile și dinastiele nu sunt tari, decâtă cândă națiunea veghieză. Voi voiți ca ea se dorma; noi i-am jisă și chemă, fii desceptă, căci somnulă este premergetorulă morții! Se lăsămă pe dinasticii chiar se consolideze dinastia, așia cumă îi sfătuiesce a o consolida, trecutulă loru, mintea loră, patriotismulă și interesele loră, și se vede mă ună moment că ce mai face drăguțulă nostru de Neamță, Caiserulă din Viena și Ungurulă din Pesta. Abina de la 15—27 Ianuarie publică următorea telegramă: TURDA, in 24 Ianuarie. Intelegența română din tote partitele Transilvaniei a decisă a se pune în conțelegere cu tote națiunile nemulțămite din Austria, și a procede uniformă cu acestea la combaterea sistemei de astârjî.“ „X. Macelariu 11. In camera din Viena, cu ocasiunea desbateriloră adresei, deputatulu Tirolauilor, Greuter emise, sfîrșindă discursulă seă : „Maghiarii, cărora vădinioră le-ați fostă răpită drepturile, vă domnescă astăzi, va veni <ziua în care și Tdhediu, cărora nu le recunosceți astăzi nici ună dreptă, vă voră domni.“ Ziarul Corespondance Slave de la 22 Ianuarie <zice: „Crisa ministeriale a dispărută, pentru a face locă unei crise, ală căreia resultată va ațărî despre sartea întregului imperiu. Programa ministeriului (zice că oposițiunea trebuie să fie combătută cu tóte armele de care guvernulă va putea dispune.“ Bohemia respundă, prin insulă fiartă : „Țara coronei boeme nu se va da ’napoi d’uă liniă din posițiunea cea ocupată penă astăzi) „Poporele Bohemiei și Moravie! voră apăra, c’uă stăruință nestrămutată a drepturilor ă loră ș’a constituțiunii, a cărei origină a trecută peste de ce sedii. Ună compromisă este peste putință. Scrmă că adversarii noștrii nu se voră da ’napoi, în afera nici unui act de violență, fiă. Slavii îi asceptă cu neclintire. „Sfâtuimă pe doi. miniștrii se cugete, ma î nainte d’a trece Rubiconulă. Nu juca cineva fără pericle pe Cesarul, atunci mai cu semă, cândă nu este măcesară. Nu este anevoe a aprinde mă resbelă civile, deră ce va decurge apoi d’aci?“ Rugândă pe dinasticii <Țleî din România a cugeta bine asupra celoră ce citarămă< pân’aci, le recomandămă, și recomandămă mai cu samă Romăniloră, se citescă și urmatorulü estrasă dintr’uă corespondință din Belgrad de la 18 Ianuarie, publicată în Corespondance slave de la 26 Ianuarie. Se citescă bine Romănic, și se ne permită dinasticii Ililei se mai «ncernă și cu acestă ocasiune poporului și tutorii partiteloră din România: „veghiați, căci ora s’apropiă!“ „Concentrările de trupe, pe cari Porta le face în Herzegovina, aă desceptată totă atențiunea omenilor politici din Serbia, cu atâtă mai multă că pară acumă convinși c’uă convențiune secretă a fostă în adevără închiăiatâ între Porta și cabinetulă de la Viena cu scopul ă d’a comprime orice mișcare naționale printre Slavii meridionali.“ Și mai la vale. „Derűdecă Porta va ataca Montenegru să seă dec’uă armată austriacă îi va veni întru ajutoră, pentru a năbuși ÎnSurecțiunea întrecari provincie turcesci, limitrofe cu Principatul, acesta nu va remănea spectator pasivă ală luptei, prin simpla rațiune că’î va fi peste putință d’a păstra neutralitatea. Opiniunea publică printre Slavii meridionali a absolvită pe repausatulu principe Mihhail Obrenovici ca păstrată că atitudine pasivă, în cele mai de pe urmă rebelă ală Turciei contra Montenegrul, pentru că ’n acea epocă Serbia n’avea nici armata sa naționale, nici arme și munițiunî în