Romanulu, februarie 1870 (Anul 14)
1870-02-14
134 rea tuturor veniturilor bugetare, pentru ca nu, admițându-se astăfelia cumă s’a propusă de d-sea, se dea locu în realitate la deficituiri și crescerea datoriei flotante. A. ROMANULU 14 FEVRUARIU 1870 APPELU CĂTRE INTELLIGENT* A ROMAN A Numerulű martiriiorű vedemü cu durere, că se înmulțesce pe <]' ce merge. Verosimile încă înainte de ce Yorü aglunge aceste ș;re în publicu, unu denumită altă națume române va fi lipsită de libertatea sa personală. Abia credu a fi de lipsă a spune numele junelui nostru martiră, îlu cunoscemui cu toții. Elă e energiculă apărătoră ală drepturilor acelloru apăsați, ală dreptăței și umanităței, aprigură combâtătorii ale crudelității, barbariei și inumanităței. E bravură june lone Poruță , redactoră interimară allă „Federațiunea“, care sub impresiunea simțimenteloră de durere și nevoindă n’șî înșela nici consclința și nici opiniunea publică, a reclamată pentru nenorocitele victime de la Tofaleni compătimire, dreptate și lege de la D-șleă și omenime, și care s'a condamnată prin sentința juribră pentru delictă de presă la închisore pe 6 luni, și o amendă de 241 fl. 80 cr. v. a. Cândă ar fi constituționalismulă, a cărui fugă de seră ne apasă, ună constituționalismă adevărată și nu absolutistica, cândă presa, care se cjice liberă, ar fi așa precumă o a calificată nn, dicu, nemuritorulă Anastasiă Pacândă ne ară fi ertată a intra în p espunere motivată culpei ce i se impută junelui maratiră, ne-ară fi prea ușoră a constata cu legea în mână, că nu articlulu Incriminate, ci din contra fapta cea infiorătorre și barbară a Baronului Apară conține învederatele criterii ale unui faptă subversivă. A face asta, celă puțină în înpregiurările de față, credă că nu ară fi consultă. Să sperămă vise, că va veni timpul, și incă nu peste multă — cândă fiii națiuniloră neconsiderate și batjocorite se voră întâlni ca frați de suferință pe câmpul de luptă legală, și puterea loră va fi mare, căci este puterea poporeloră însetate de dreptate; de acesta putere va trebui să se frângă cerbicia acelora, cari orbiți de o fuduliă ne mai auzită, mai credă încă și adi — spre cea mai mare nenorocire comună, că prin insulte și dispreță, prin violență și persecuțiune , ne vor ă face a îngenuchia ca vita la junghiare, și ne vom ă da drepturile nóstre eterne, averea și onerea în mâna antagoniștilor; ceia ce Românulă nu va face niciodată. Amă «jisă, că în înpregiurările grave, în carii ne afimă nu ne e permisă a întră n o combatere motivată a sentinței, aduse asupra junelui nostru martiră; — așaderă să facemăcelă puțină aceea, de la ce—fiind uniți în cugete și în fapte,— nu ne póte împiedica nici o putere pe lume, și ce e datorința sacră a fiecărui Română adevărată. Să apelămu la anima Majestății sélle Francisca-Iosef I, și să-i spunemă cu deplină încredere : că numai atuncea va fi imperația tare și mare în lăuntru și in afară, când cuvintele de aură rostite de pe înălțimea tronului, cu ocasiunea deschiderei a Senatului imperială din 1868, vor deveni fapte completite. Se apelămă la confrații de suferință, la tote națiunile culte și civilisate, la întrega Europă, prin lămurirea opiniunei publice, se spuneam Domnilor, de la putere, că politica ce urmărescă e daănosă, că ea ne duce peste scurtă, nu numai Ungaria și Ardelule, ci întrega imperială, unde se află adî sângerânda Poloniă, pentru că nu bunăvoința puterilor străine, precum aici tractatele încheiate cu acelea, ci egala îndreptățire a națiunilor( conlocuitori) sunt garanțiile adevărate pentru independența și libertatea patriei comune. Să le spunemfi, că două națiuni libere sunt mai tari în contra inimicului comune, decâtă cândă una asupresce pe ceal’altă; — că spațială între paciența și, desperațiunea poparelorü apăsate s’a scurtată forte tare, și că puterea unui popor desperată e mare și microșată. Să sedicemă mai departe, nici mai multă nici mai puțină, de cât ce aă (sisă ei în 1861 Nemțiloră din Viena: o unitate storsă prin silă nu face imperația mai potentă, consciința lovită a fiecărui poporă și amărăciunea produsă prin silă de a sceptă tendință de despărțire, ba pate chiară de desfacere, din care causă imperația atuncea va fi mai debilă, cândă va ave mai multă trebuință de întrega sa putere și de totă însuflețirea poporelor sale.— Lovirea în drepturile unei ferri, ca și a unui poporă, totă-d’auna este nedreptă și produce simțiminte de durere și nemulțumire. In fine credă, că sacra datorința ne impune la necare, ca — spre ajungerea scopuriloră mai sus indignate și constatarea recunoscinței ce datorită junelui martiră Ion Portiță și altoră consacrați și cari se vor ă consacra pentru națiune, — să ne grabimă eu toți a aduce pe altariulă națiune! tóte putinciasele jertfe bănesc!“. Promițendă aceste, ’miină libertate a îndrepta fericintea rogare cătră intréga inteligință română, ca să se bine-voiască a aduna contribuirî bună-voiă pretutindenea, folosindu-se mai cu semă de ocasiunile festivităților, —ără contribuirile ce vor a incurge, a le trimite din preună cu consemnațiunea marinimoșiloră contribuitori, d-lui Cons. r. aulică în pensiune Iacobu Bologa în Sibiu. Dumneaeă cu noi, și cu causa nostră cea dreptă! Elia Măcelaru. Sabiîu, 3 Fauru 1670, de la fondarea! In 1865 și pene la suprimerea’î în 1869, amu fostu ca. Prin urmare, vine d’a dreptula mie și numai mie îmi reepitotulu de falsaru, pe care nu te-am sfiitit a’lü rosti de la înălțimea tribunei parlamentare. Domnulu meu, Imi place a crede că ești competinto în istoria. Imi place a crede, că nu ești deprinsü a vorbi cu ușurință, imi place a crede, că ai cetită, de nu cele trei tomuri ale „Archivei Istorice,“ celu puținO vr’o căte~va pagioo. Decă m ași crede acestea și décâ n'ar fi vorbitu intr’o cameră, du ți-ași adresa astă epistolă. Ar fi tristă, domnuiă mea, ca una omü, cărunțită în studiu, se va sili la a respunde la toți și la tote. Așa déva, mai multă în interesul a d-tele, te invita și te somezü, nu numai d n „Archiva Istori ă,“ dérü din tóte scrierile mele, cari formézá la una locu vr’o doue^ed de volume, a areta unü singura documentă falsu orî de fantasiei, sau măcară uă citațiune neexactă ! In casula contrariu, înțelegi fórte bine, domnulu mea, că epitetulu de falsaru, care se traduce romănesce prin minciunosa, nu se raportà la mine. Primesce, etc. 18 Febr. 1870, B. P. Hasdeu, se bine-voiți a însera in stimabilulu d-vóstre (fsaru cele ce relateze, pentru ca opiniunea publică, care este suverană, se judece și se dea fiă căruia ce i si cuvine. D. I. Diamandescu, D-îmi Redactore alu,Jilavului ROMANULU. Domnulu mea, Verogu a acordŭ alăturatei epistole unu micü locuri columnele ijlarulu, d-vóstru. Primiți, domnulu mea etc. B. P. Hasdeu Domnului C. Blaramberg, DEPUTATUI. Prescriptulu verbala a 10 ședinței de ieri a adunării deputaților, după curaulie publică diarulă Românulu, îți atribue, cu otasiunea desbaterii budgetului instrucțiunii publice, unu amendamente pentru desființarea „Archivei Istorice’,“ desvoltată in următorulu modi : „Acestü amendamentu tlü face d. Bia„ramberg pentru a nu se mai lăsa, ca în „trecută, In manele unui singura omă,fără „nici unu controlü, nescetesaure a'.ără de „neprețuite, cumü sunt” documentele, cari „nu se serve la facerea Istoriei Romănilor”, „și pentru a nu se mai falsifica asemeni documente, pentru a nu se da „pa adeverate și autentice nisce documente false, de fantasia.“ Uaiculfi redactorii ale „Archivei Istorice,“ Giurgiu, 10 Februarie 1870. D-lui Redactare ale diariului ROMANULU. Domnule Redactare, Procurorele tribunalului Vlașca, Alesandru Scurtu, care în timpulu alegeriloru de la Marte 1869, intimida în drepta și’n stânga cu mandate de arestare pe cel slabi de ăogeiî, după spiritulu armoniósei circulare a ministrului de atunci, A. Boerescu, printrunit escesa de zelü particulară ómeniloru de soiulu d-sele, a crezută că, pentru a proba devotamentulu și fidelitatea sea puterii, micileuri celu mai propriu arti fi ca, în locuri publice, se redice cestiuni politice și se târasă în conflicte pe câți nu împartă șts că opiniunile, ca in urmă se acuze, cine mai scie de ce comedii, căci, întruna din Jile aflându-mă m cazinulü Europa, din acestă orașiă, alături cu d-nii Hariton Racotă, Ion Amărăscu și Petrache Teodor, s’a începută conversațiunea despre demisiunea președintelui de la tribunalul de Teleormane, una casă cu totul isolate, ce nu avea nici una raporta cu afacerile parchetului. Dorü d. Scurtu, procurore, care este nelipsită în tote, ca luna Marte din poștă, intervine d’uă dată în convorbire și, pentru a produce agitațiune, aruncă blama în contra roșiiloru, cu alte cuvinte bate câmpii și sare de la uă estremitate la alta. Am fost silitü prin urmare, se esplica că nimeni din ceî presintî nu pusă în conversațiune partitele, ci uă cestiune particulară. — Ei bine, știți ce face d. procurară? Uită în entusiasmulü sou de comandă că se găsesce litruna locü publică, unde cuvântul nu are poliție, și, ca și cândă s’ar fi aflată pe fotoliulü de la parcheta, infuriindu-se, îmimpune în termini autoritari se taeț și mă amenință că mé va pune la locul mea. Etă, domnule redactare, pe ce mâni ajunsă justiția și ordinea. Magistrați, investtiți cu paza legilor și a drepturilor cetățenesc?, comită asemenea fapte! Vei urămu totu pe acesta demnă procurară insultându în piață pe una cetățiană și amenințându’lă că va scote fălcile, luptă protesta că citesce gazetele oposițiunii și este Roșia, după cum se constată din telegrama insultatului adresată ministrului de justiție. Și tóte reclamațiunile, ce se dau în contră, nu au nici uda efectă, și trebuie se ne așteptăm a fi bătuți pe ulițe, fără se ne putemă apăra. Negreșită, acesta tristă resultatü este uă consecință neînlăturabilă a sistemei actuale de guvernare. Am credută de prisosü a mai reclama pe calea legală, in contra numitului, căci nu scia la ce am folosi, de aceia, ve rogi Redactiviiitiarului „Românulu,“ O lorată redacțiune, Comitetulu din Târgulu Murașiului (M. Oșorheiu,) formată spre încasarea, administrarea și împărțirea banilor, primiți pentru nefericiții esposesionațî din comuna Tofalău, de către președintele tribunalului de apelu din Transilvania, baronulu Carol I Apor, vă rogă se aveți bunătate a da locu, in colinele prețuitului țară ce redigețî, publicării sumeloru de banî, primite din Romania liberă la acesta comitetu de la SO Noembre avula trecută pene în țRua presiune. 1. Prind. Doctor Rațiu, advocată In Turda, 8’au trimisit urmatórele sume, și anume: a) De la d. C. A. Rosetti din Bucuresci, colecțiunea țiarului Românulu: Lei B. 11 pacheturi sigilate a 50 napoleoni..........................................11,000 1 pacheta sigilată a) . . . 1367 • 1 pachetă sigilată a) . . . 1079 Cu totulă............................13,446 Care sumă, cu cea de 4,000 franci, veniți mai nainte din colecțiunea Românului, se face cu totulă trimișî de d. C. A. Rosetti.............................................17,446 b) De la d. Basarabescu din Bucuresci, colecțiunea Trompetei Carpațiloru . . . . . . 217 76 c) Da la una profetori din București prin d. X........................72 d) Din colecțiunea farului Traianu din Bucuresci 20 jumétate napoleoni și 2 gaîixnî scu . . 433 30 e) Totu din colecțiunea ^tarului Traianu . . . . . . 83 15 f) De la d. Candiano Popescu din Ploiescî, una pachete cu. . 363 Idem alte pacheti cu . . . 184 g) De la d. Palade din Iași. . 560 h) De la d. A. Lupașca 20 lei, și de la fratele său Nerone 40 lei, în totalü............................60 i) Din colecțiunea farului Presa din Bucureșt, una pacheta cu 156 kj Administrațiunea farului Adunarea Naționale din Bucuresci 850 și 16 potrete ale M. M. Sele Domnulu și Domna. l) De la d. Palade din Iași . 270 m) De la comuna Pioiescî . . 200 Din Germania, 2. De la d Romulus Magheru din Berlină 16 taleri și 15 grosime. Sub scrisulă comitetü, în numele Tofaleriloră, aduce mulțămire publică frațiiorî, de peste Carpați, cari cu marini masele și frațescile loră ajutare au scăpată nu numai vidța celoră 30 familii române, ci au pusă baia solidă la înființarea unui nou sată românescă, care va fi ună monumentă eternă despre nobila concordie a fraților de țină sânge în ora perieiului, și totă uă dată ună monumentă despre suferințele Românului în secolul ală 19-lea. Pentru comitetul Președinte, Dim. Fogara și sen. Notariu, Niculae Cordea. Târguță Murașiului, 16 Februarie 1870, cameră iu vină se lucreze. Rugă pe birou dére a supune adunării ui listă de personale care aă lipsită de 4 luni, spre a vede cine suntă aceia și se li se declare locurile vacante. D. George Bratianu cere a se da lămuriri de birou, de ce nu vină miniștrii la cameră care-șî poti desvolta deputații interpelările anunțate. D. ministru de culte respunde că Luni va respunde la interpelarea d-lui G. Brătianu in numele d-lui Cozadini. Urmeíi vă orecare discuțiune de regulamentă în care d. Leonida Sterie spune că guvernul c vre se scape de a respunde la interpelări. D. ministru de culte respunde că cei alți miniștri sunt la senată și d. Zizin Cantacuzin, ministrul de finance, este bolnavă. D. Gr. Cozadini retrage interpelarea anunțată pentru tăiarea subvențiunei bisericei Sântu-Ion din Bucovina, pe care d. Crețescu, fostul ministru, o tăiase. Acum ea fiindă restabilită prin bugetă, retrage interpelarea. D. ministru de culte spune că fostul ministru suspendase acea subvențiune, crőm o tăiase. La ordinea două fiindă continuarea discuțiunii, asupra bugetului ministerului de instrucțiune și culte, urmeza oarecare discuțiune asupra amendamentului d-lui T. Văcărescu, propusă Kri, ca se se dea pentru stipendie un loc de 100,000 lei 80,000 lei și se respinge. La articlulă burseler, de la facultățile din țară, d. Mașimă propune a se suprime cifra de 80,000 lei și pe urmă își retrage amendamentul, din cauza confusiunei cu care se voteza. D. Ureche propune a se specifica 26,000 lei pentru bursele de la facultățile din țară și cea altă sumă, până la 57,000 lei, pentru bursele din școlile primare și secundare. Ministrul de instrucțiunei spune că gustă o mulțime de pensionare private, cari, după partide politice, aă ună numeră mai mare sau mai mică de bursieri. Bunăblată pentru scalele naționale ca Cu fondurile Statului se se întrebă pensionatele private. Are dera pensionatulă Șaicaru, Gianilon, și Buholțeră, la iste ală domneloră Sacbetti Bordi și Luzzato. Ce se ’nvață insă ’□ aceste pensionate ? înțelege se vedea bursele in natură, ’n numerară părințiloră. In pensionatulă d. Saicariu are a^î 7 bursiari, d. Gianiloni are 12, anulă trecută era din contra. Nu cere dorit a se șterge ajutorele ci a se pune capetă acestor chiverniseli. Cândă se cheltuiesc atâția bani pentru licee și cele alte școli, de ce se nu se dea cei 60—70 galbeni, câtă e uă bursă, părințiloră și copiii se urmeze la scalele publice ? Câtă pentru bursiariî de la facultăți, d-sea nu primeșce suma m blocă ca se se dea ca pene acume. Art. 298 din legea instrucțiunii prevede ca rectorele se facă raportă la finea anului despre starea universității. D-lum n a găsită de la 1858 pene acumu nici ună singură raportă. Rectorele universității din Bucuresci respunde referindu-se la discursul de la inaugurarea universității. D. ministru adauge că singură f facultatea de dreptă arată rudele sale. Nu se pote cere însă de la facultățile de litere și selințe se producă cea ce producă cele din străinătate, căci drepturil e mai lucrativă, e mai îmbrățișată. Bursele se dau deja la studioții de la facultatea de litere și de șciințe; unii însă de la dreptă, ca se iea burse, se ’nscriă și la litere ori sciințe. D. V. A. Urechiă. Aici în Bucuresci, asta nu e exadă. D. ministru continuă a spune că d. Ureche, pentru binele d-lui se tacă, și camera se lase se dea burse numai celoră ce au trecută licență și cari voră merita acele burse. Va da acele burse, déru numai la cu ce voră merita, după controlarea ce va face. Cere dérii ca tóte bursele, pentru învățătura primară, secundară, câtă și pentru facultăți, fie fie ratr-uă singură sumă de 57.000, ca î n proiectulă comisiunii bugetare. D. Teodora Vâcărescu susține că cele spuse de d. ministru privesce regulamen ADONAREA DEPUTAȚILOR. Ședința din 13 Februarie 1870. După deschiderea ședinței, d. Lahovari observă că ședința camerei se deschide la ora unu și pe la 4 se redică, remâindă pentru lucru 3 ore și adunarea prevede că se va separa după ună timpă lungă, fără a fi putută vota nici chiară bugetele. D-sea declină orice răspundere. Prin acesta nu vrea să atace camera, ci se constate un lucru care nu se póte nega. Causa acestei urmări este că sunt mulți deputați, cari nu vină la ședință, sunt deputați cunoscuți prin $iare, dérit cari In