Romanulu, februarie 1870 (Anul 14)

1870-02-14

134 rea tuturor­ veniturilor­ bugetare, pentru ca nu, admițând­u-se astă­­felia cumă s’a propusă de d-sea, se dea locu în realitate la defici­­tuiri și crescerea datoriei flotante. A. ROMANULU 14 FEVRUARIU 1870 A­PPELU CĂTRE INTELLIGENT* A ROMAN A Numerulű martiriiorű vedemü cu durere, că se înmulțesce pe <]' ce merge. Verosimile încă înainte de ce Yorü aglunge aceste ș;re în pu­­blicu, unu denum­ită altă națu­me­ române va fi lipsită de libertatea sa personală. Abia credu a fi de lipsă a spune numele junelui nos­tru martiră, îlu cunoscemui cu to­ții. Elă e energiculă apărătoră ală drepturilor a­celloru apăsați, ală drep­­tăței și umanităței, aprigură combâtă­­torii ale crudelității, barbariei și in­­umanităței. E bravură june lone Po­­ruță , redactoră interimară allă „Fe­­derațiunea“, care sub impresiunea simțimenteloră de durere și nevoindă n’șî înșela nici consclința și nici o­­piniunea publică, a reclamată pen­tru nenorocitele victime de la Tofa­­leni compătimire, dreptate și lege de la D-șleă și omenime, și care s'a condamnată prin sentința jurib­ră pentru delictă de presă la închisore pe 6 luni, și o amendă de 241 fl. 80 cr. v. a. Cândă ar fi constituționalismulă, a cărui fugă de seră ne apasă, ună constituționalismă adevărată și nu ab­­solutistica, cândă presa, care se cjice liberă, ar fi așa precumă o a ca­lificată nn, dicu, nemuritorulă Anastasiă Pa­­cândă ne ară fi ertată a intra în p espunere motivată culpei ce i se impută junelui mar­a­tiră, ne-ară fi prea ușoră a constata cu legea în mână, că nu articlulu Incriminate, ci din contra fapta cea infiorătorre și barbară a Baronului Apară conține învederatele criterii ale unui faptă subversivă. A face a­­sta, celă puțină în înpregiurări­­le de față, credă că nu ară fi con­sultă. Să sperămă vise, că va veni tim­­pul­, și incă nu peste multă — cândă fiii națiuniloră neconsiderate și batjocorite se voră întâlni ca frați de suferință pe câmpul­ de luptă legală, și puterea loră va fi mare, căci este puterea poporeloră însetate de dreptate; de acesta putere va tre­bui să se frângă cerbicia acelora, cari orbiți de o fuduliă ne mai auzită, mai credă încă și adi — spre cea mai mare nenorocire comună, că prin insulte și dispreță, prin vio­lență și persecuțiune , ne vor ă fa­ce a îngenuchia ca vita la junghia­­re, și ne vom ă da drepturile nóstre eterne, averea și onerea în mâna antagoniștilor­; ceia ce Românulă nu va face nici­o­dată. Amă «jisă, că în înpregiurările grave, în carii ne afimă nu ne e permisă a întră n o combatere motivată a sentinței, aduse asupra junelui nostru martiră; — așa­deră să facemă­celă puțină aceea, de la ce—fiind­ uniți în cugete și în fapte,— nu ne póte îm­piedica nici o putere pe lume, și ce e datorința sacră a fie­cărui Ro­mână adevărată. Să apelămu la anima Majestății sélle Francisca-Iosef I, și să-i spu­­nemă cu deplină încredere : că nu­mai atuncea va fi imperația tare și mare în lăuntru și in afară, când­ cu­vintele de aură rostite de pe înăl­țimea tronului, cu ocasiunea des­­chiderei a Senatului imperială din 1868, vor­ deveni fapte comple­tite. Se apelămă la confrații de sufe­rință, la tote națiunile culte și civi­­lisate, la întrega Europă, prin lămu­­rirea opiniunei publice, se spu­neam Domnilor, de la putere, că politica ce urmărescă e daănosă, că ea ne duce peste scurtă, nu nu­mai Ungaria și Ardelule, ci întrega imperială, unde se află adî sânge­rânda Poloniă, pentru că nu bună­voința puterilor­ străine, precum­ aici tractatele încheiate cu acelea, ci egala îndreptățire a națiunilor( conlocuitori) sunt­ garanțiile adevă­rate pentru independența și liber­tatea patriei comune. Să le spunemfi, că două națiuni libere sunt mai tari în contra ini­micului comune, de­câtă cândă una asupresce pe cea­l’altă; — că spa­țială între paciența și, desperațiu­­nea poparelorü apăsate s’a scurtată forte tare, și că puterea unui po­por desperată e mare și micr­o­­șată. Să se­dice­mă mai de­parte, nici mai multă nici mai puțină, de cât ce aă (sisă ei în 1861 Nemțiloră din Vien­a: o unitate storsă prin silă nu face imperația mai potentă, consciin­ța lovită a fie­cărui poporă și a­­mărăciunea produsă prin silă de a sceptă tendință de despărțire, ba pate chiară de desfacere, din care causă imperația atuncea va fi mai debilă, cândă va ave mai multă tre­buință de întrega sa putere și de totă însuflețirea poporelor­ sale.— Lovirea în drepturile unei ferri, ca și a unui poporă, totă-d’a­una es­te nedreptă și produce simțiminte de durere și nemulțumire. In fine credă, că sacra datorința ne impune la ne­care, ca — spre ajungerea scopuriloră mai sus in­­dign­ate și constatarea recunoscinței ce datorită junelui martiră Ion Po­­rtiță și altoră c­onsacrați și cari se vor ă consacra pentru națiune, — să ne grabimă eu t­oți a aduce pe al­­tariulă națiune! tóte put­inciasele jertfe bănesc!“. Promițendă aceste, ’mi­ină liber­tate a îndrepta fericintea rogare că­­tră intréga inteligință română, ca să se bine-voiască a aduna contribuirî bună-voiă pretutindenea, folosi­­ndu-se mai cu semă de ocasiunile festivităților­, —­ără contribuirile ce vor a incurge, a le trimite din pre­­ună cu consemnațiunea marinimo­­șiloră contribuitori, d-lui Cons. r. aulică în pensiune Iacobu Bologa în Sibiu. Dumneaeă cu noi, și cu causa nostră cea dreptă! Elia Măcelaru. Sabiîu, 3 Fauru 1670, de la fondarea! In 1­865 și pene la supri­­merea’î în 18­69, amu fostu ca. Prin urmare, vine d’a­ dreptula mie și numai mie îmi re­epitotulu de falsaru, pe care nu te-am sfiitit a’lü rosti de la înăl­țimea tribunei parlamentare. Domnulu meu, Imi place a crede că ești competinto în istoria. Imi place a crede, că nu ești deprinsü a vorbi cu ușurință, imi place a crede, că ai cetită, de nu cele trei tomuri ale „Archivei Istorice,“ celu puținO vr’o căte~va pagioo. Decă m ași crede acestea și décâ n'ar fi vorbitu intr’o cameră, du ți-ași adresa astă epistolă. Ar fi tristă, domnuiă mea, ca una omü, cărunțită în studiu, se va sili la a respunde la toți și la tote. Așa déva, mai multă în interesul a d-tele, te invita și te somezü, nu numai d n „Ar­­chiva Istori ă,“ dérü din tóte scrierile mele, cari formézá la una locu vr’o doue­^ed de volume, a areta unü singura documentă falsu orî de fantasiei, sau măcară uă ci­­tațiune neexactă ! In casula contrariu, înțelegi fórte bine, domnulu mea, că epitetulu de falsaru, care se traduce romănesce prin minciunosa, nu se raportà la mine. Prim­esce, etc. 18 Febr. 1870, B. P. Hasdeu, se bine-voiți a însera in stimabilulu d-vóstre (fsaru cele ce relateze, pentru ca opiniunea publică, care este suverană, se judece și se dea fiă­ căruia ce i si cuvine. D. I. Diamandescu, D-îmi Redactore alu,­­Jilavului ROMANULU. Domnulu mea, Ve­rogu a acordŭ alăturatei epistole unu micü locu­ri columnele ijlarulu, d-vóstru. Primiți, domnulu mea etc. B. P. Hasdeu Domnului C. Blaramberg, DEPUTATUI. Prescriptulu verbala a 10 ședinței de ieri a adunării deputaților­, după curau­lie pu­blică diarulă Românulu, îți atribue, cu o­­tasiunea desbaterii budgetului instrucțiunii publice, unu amendamente pentru desfiin­țarea „Archivei Istorice’,“ desvoltată in ur­mător­ulu modi : „Acestü amendamentu tlü face d. Bia­­„ramberg pentru a nu se mai lăsa, ca în „trecută, In manele unui singura omă,fără „nici unu controlü, nesce­tesaure a'.ără de „neprețuite, cumü sunt” documentele, cari „nu se serve la facerea Istoriei Romănilor”, „și pentru a nu se mai falsifica ase­­­meni documente, pentru a nu se da „pa adeverate și autentice nisce docu­mente false, de fantasia.“ Uaiculfi redactorii ale „Archivei Istorice,“ Giurgiu, 10 Februarie 1870. D-lui Redactare ale diariului ROMANULU. Domnule Redactare, Procurorele tribunalului Vlașca, Alesandru Scurtu, care în tim­pulu alegeriloru de la Marte 1869, intimida în drepta și’n stânga cu mandate de arestare pe cel slabi de ăogeiî, după spiritulu armoniósei circulare a ministrului de atunci, A. Boerescu, printrunit escesa de zelü particulară ómeniloru de so­­iulu d-sele, a crezută că, pentru a proba devotamentulu și fidelitatea sea puterii, mici­­le­uri celu mai propriu arti fi ca, în locuri publice, se redice cestiuni politice și se târas­ă în conflicte pe câți nu­ împartă șts că opiniunile, ca in urmă se­­ acuze, cine mai scie de ce comedii, căci, întruna din­­ Jile aflându-mă m cazinulü Europa, din a­­cestă orașiă, alături cu d-nii Hariton Racotă, Ion Amărăscu și Petrache Teodor, s’a în­cepută conversațiunea despre demisiunea pre­ședintelui de la tribunalul­ de Teleormane, una casă cu totul­ isolate, ce nu avea nici una raporta cu afacerile parchetului. Dorü d. Scurtu, procurore, care este nelip­sită în tote, ca luna Marte din poștă, inter­vine d’uă dată în convorbire și, pentru a produce agitațiune, aruncă blama în contra roșiiloru, cu alte cuvinte bate câmpii și sare de la uă estremitate la alta. Am fost­ silitü prin urmare, se­ esplica că nimeni din ceî presintî nu pusă în conversațiune partitele, ci uă cestiune particulară. — Ei bine, știți ce face d. procurară? Uită în entusiasmulü sou de comandă că se găsesce litruna locü publică, unde cuvântul­ nu are poliție, și, ca și cândă s’ar­ fi aflată pe fotoliulü de la parcheta, infuriindu-se, îm­­impune în termini autoritari se taeț și mă amenință că mé va pune la locul­ mea. Etă, domnule redactare, pe ce mâni ajunsă justiția și ordinea. Magistrați, inves­t­tiți cu paza legilor­ și a drepturilor­ cetă­țenesc?, comită asemenea fapte! Vei urămu totu pe acesta demnă procurară insultându în piață pe una cetățiană și amenințându’lă că­ va scote fălcile, luptă protesta că ci­­tesce gazetele oposițiunii și este Roșia, după cum­ se constată din telegrama insultatului adresată ministrului de justiție. Și tóte re­­clamațiunile, ce se dau în contră­, nu au nici uda efectă, și trebuie se ne așteptăm­ a fi bătuți pe ulițe, fără se ne putemă apăra. Negreșită, acesta tristă resultatü este uă consecință neînlăturabilă a sistemei actuale de guvernare. Am cred­ută de prisosü a mai reclama pe calea legală, in contra numitului, căci nu scia la ce am­ folosi, de aceia, ve rogi Redactiviiit­iarului „Românulu,“ O lorată redacțiune, Comitetulu din Târgulu Murașiului (M. O­­șorheiu,) formată spre încasarea, administra­rea și împărțirea banilor, primiți pentru ne­fericiții esposesionațî din comuna Tofalău, de către președintele tribunalului de apelu din Transilvania, baronulu Carol I Apor, vă ro­­gă se aveți bunătate a da locu, in colinele prețuitului ț­­ară ce redigețî, publicării su­­meloru de banî, primite din Romania liberă la acesta comitetu de la SO Noembre avula trecută pene în țRua presiune. 1. Prind. Doctor Rațiu, advocată In Tur­da, 8’au trimisit urmatórele sume, și anume: a) De la d. C. A. Rosetti din Bucuresci, colecțiunea ț­iarului Românulu: Lei B. 11 pacheturi sigilate a 50 na­poleoni..........................................11,000 1 pacheta sigilată a) . . . 1367 • 1 pachetă sigilată a) . . . 1079 Cu totulă............................13,4­46 Care sumă, cu cea de 4,000 franci, veniți mai nainte din co­­lecțiunea Românului, se face cu totulă trimișî de d. C. A. Ro­­setti.............................................17,446 b) De la d. Basarabescu din Bucuresci, colecțiunea Trompetei Carpațiloru . . . . . . 217 76 c) Da la una profet­ori din Bu­curești prin d. X........................72 d) Din colecțiunea farului Tra­ianu din Bucuresci 20 jumétate napoleoni și 2 gaîixnî scu . . 433 30 e) Totu din colecțiunea ^taru­lui Traianu . . . . . . 83 15 f) De la d. Candiano Popescu din Ploiescî, una pachete cu. . 3­63 Idem alte pach­eti cu . . . 184 g) De la d. Palade din Iași. . 560 h) De la d. A. Lupașca 2­0 lei, și de la fratele său Nerone 40 lei, în totalü............................60 i) Din colecțiunea farului Pre­sa din Bucureș­t, una pacheta cu 1­56 kj Administraț­iunea farului A­­­dunarea Naționale din Bucuresci 850 și 16 potrete ale M. M. Sele Dom­­nulu și Domna. l) De la d. Palade din Iași . 270 m) De la comuna Pioiescî . . 200 Din Germania, 2. De la d Romulus Magheru din Ber­lină 16 taleri și 15 grosim­e. Sub­ scrisulă comitetü, în numele Tofa­­leriloră, aduce mulțămire publică frațiiorî, de peste Carpați, cari cu marini masele și frațescile loră ajutare au scăpată nu nu­mai vidța celoră 30 familii române, ci au pusă baia solidă la înființarea unui nou sată românescă, care va fi ună monumentă e­­ternă despre nobila concordie a fraților­ de țină sânge în ora periei­ului, și totă uă dată ună monumentă despre suferințele Românu­lui în secolul­ ală 19-lea. Pentru comitetul Președinte, Dim. Fogara și sen. Notariu, Niculae Cordea. Târguță Murașiului, 16 Februarie 1870, cameră iu vină se lucreze. Rugă pe birou dére a supune adunării ui listă de perso­­nale care aă lipsită de 4 luni, spre a vede cine suntă aceia și se li se declare locurile vacante. D. George Bratianu cere a se da lă­muriri de birou, de ce nu vină miniștrii la cameră ca­re-șî poti desvolta deputații interpelările anunțate. D. ministru de culte respunde că Luni va respunde la interpelarea d-lui G. Brătianu in numele d-lui Cozadini. Urmeíi vă ore­care discuțiune de regu­­lamentă în care d. Leonida Sterie spune că guvernul c vre se scape de a respunde la interpelări. D. ministru de culte respunde că cei alți miniștri sunt­ la senată și d. Zizin Canta­­cuzin, ministrul­ de finance, este bolnavă. D. Gr. Cozadini retrage interpelarea anunțată pentru tăiarea subvențiunei biseri­­cei Sântu-Ion din Bucovina, pe care d. Cre­­țescu, fostul­ ministru, o tăiase. Acum ea fiindă restabilită prin bugetă, retrage inter­pelarea. D. ministru de culte spune că fostul­ ministru suspendase acea subvențiune, crő­m o tăiase. La ordinea două fiindă continuarea discu­­țiunii, asupra bugetului ministerului de in­strucțiune și culte, urmeza o­are­care dis­cuțiune asupra amendamentului d-lui T. Vă­­cărescu, propusă Kri, ca se se dea pentru stipendie un loc­ de 100,000 lei 80,000 lei și se respinge. La articlulă burseler, de la facultățile din țară, d. Mașimă propune a se suprime cifra de 80,000 lei și pe urmă își retrage amendamentul­, din cauza confusiunei cu care se voteza. D. Ureche propune a se specifica 26,000 lei pentru bursele de la facultățile din țară și cea altă sumă, până la 57,000 lei, pentru bursele din școlile primare și secundare. Ministrul­ de instrucțiunei spune că gustă o mulțime de pensionare private, cari, după partide politice, aă ună numeră mai mare sau mai mică de bursieri. Bunăblat­ă pentru scalele naționale ca Cu fondurile Sta­tului se se întreb­ă pensionatele private. Are dera pensionatulă Șaicaru, Gianilon, și Buholțeră, la iste ală domneloră Sacbetti Bordi și Luzzato. Ce se ’nvață insă ’□ aceste pensionate ? înțelege se ve­dea bur­sele in natură, ’n numerară părințiloră. In pensionatulă d. Saicariu are a^î 7 bursiari, d. Gianiloni are 12, anulă trecută era din contra. Nu cere dorit a se șterge ajutorele ci a se pune capetă acestor­ chiverniseli. Cândă se cheltuiesc­ atâția bani pentru li­cee și cele alte școli, de ce se nu se dea cei 60—70 galbeni, câtă e uă bursă, pă­rințiloră și copiii se urmeze la scalele pu­blice ? Câtă pentru bursiariî de la facultăți, d-sea nu prim­eșce suma m blocă ca se se dea ca pene acume. Art. 298 din legea instruc­țiunii prevede ca rectorele se facă raportă la finea anului despre starea universității. D-lum n­ a găsită de la 1858 pene acumu nici ună singură raportă. Rectorele univer­sității din Bucuresci respunde referindu-se la discursul­ de la inaugurarea universității. D. ministru adauge că singură f facultatea de dreptă a­rată rudele sale. Nu se pote cere însă de la facultățile de litere și sel­­ințe se producă cea ce producă cele din străinătate, căci drepturil e mai lucrativă, e mai îmbrățișată. Bursele se dau deja la studio­ții de la facultatea de litere și de șci­­ințe; unii însă de la dreptă, ca se iea bur­se, se ’nscriă și la litere ori sciințe. D. V. A. Urechiă. Aici în Bucuresci, asta nu e exad­ă. D. ministru continuă a spune că d. U­­reche, pentru binele d-lui se tacă, și camera se lase se dea burse numai celoră ce au trecută licență și cari voră merita acele burse. Va da acele burse, déru numai la cu­ ce voră merita, după controlarea ce va face. Cere dérii ca tóte bursele, pentru în­vățătura primară, secundară, câtă și pentru facultăți, fie fie ratr-uă singură sumă de 57.000, ca î n proiectulă comisiunii buge­tare. D. Teodora Vâcărescu susține că cele spuse de d. ministru privesce regulamen­ ADONAREA DEPUTAȚILOR. Ședința din 13 Februarie 1870. După deschiderea ședinței, d. Lahovari observă că ședința camerei se deschide la ora unu și pe la 4 se redică, remâindă pentru lucru 3 ore și adunarea prevede că se va separa după ună timpă lungă, fără a fi putută vota nici chiară bugetele. D-sea declină ori­ce răspundere. Prin acesta nu vrea să atace camera, ci se constate un­ lucru care nu se póte nega. Causa acestei urmări este că sunt­ mulți deputați, cari nu vină la ședință, sunt­ de­putați cunoscuți prin $iare, dérit cari In

Next