Romanulu, august 1870 (Anul 14)

1870-08-01

660 BESBEIJIJIJIJ Í*iarulü Independința belgică de la 5 Augusta demonstra, întemeind­u-se pe probl, că cartierulű generală franceză nu cunoscea po­­sițiunea exactă ce ocupa armata prusiana de sub comanda principelui Frederic-Carol. Din intențiunile sale. de notă oficiale din Paris asecuză că linia Sarre este întruna ocupată de al­ 7-lea și 8-lea corpuri de armată pru­siana. Dară, cu câte­va linii­ mai înjoșit, ace­iași notă afirmă că m­areșialulîi Bazaîne, re­­­cunoscândă linia Sarre, marți si intâlnită pe nicăirî pe inamicii în putere. Tóte acestea sunt­ farte conduse și merită să incredere mărginită. Acesta necunoscerea posițiunii inemicului trebuie se fiă principala causă a expunerii ar­matei francese în divisiunî mid Jovirilor a pu­­terilor­ considerabile ale Prusianiloru. In cea ce priveșce modulă de bătaie alu ostașiloriî francesi, „se ne grăbimă a o spune, ț­ice corespondentele din Saint-Avold ale Independinței­beige, că soldații fran­cezi au arătat a uă aprindere care nu se pote defini; totu­de­una aceiași, ei nu tragă multă și, dacă ve^i că inamiculă nu pleca, alerga la baionetă , nu’î poți opri, orî­care ară fi foculă prin care ară trece !“­acă, pute, ânca una din căușele pentru care puterile inferiore ale Francesilor e mau putută resiste celui d'ântâiă focă ale unoră puteri prusiane cu multă mai conside­rabile. laoăierarea de la Saarbrücken reproducemă diferitele versiuni pe cari le găsim­ în dotarele străine, relative la lupta de Saarbrücken. ț)iaridu oficiale lancese publică urmatorea depeștă: „Metz 3 August, 12 ore 13 m. sera. „Ieri, cândă s’aă ocupată înălțimele de la Saarebruk, că bateria de mitrailleuse a fostă pusă în posițiune ’n presința Imperatului ș’a principelui imperiale, de câtă déc’ard fi nevoie d’acésta, Prusianii, în adevară, fiindă ascunși prin gropi și prin case, sóci, mai bine, resipițî ca vânătorii noi nu ne puteamă servi cu noua­ ne artileria: „Dară îndată secări una plutonă inamică, care defila pe drumul­ de seră ală râpei drepte la­vă distantă do­uă milă șase sute metre. Se ’ndreptă asupră l mi traileusile și întruă clipă de ochi grupa fu resipită, lă­­sândă jumătate din ómenii sei morți. Ună ală douilea plutonă sa arată din nucă pe a­­ceiași liniă și avu aceiași sarte. „D’aci n­colo nimeni nu mai cuteză se trece pe drumul­ de seră. Oficierii de la artileria francesa sunt­ intusiasmațî de efec­tele mitrailleuseleră. „Printre prinșii prusianî se efUQ mai mulți voluntari de m­­­ană. Se scie că ’n Prusia acești militari aparțină familielor ei cu dare de mână, care se angajază ’n servițiu pen­tru m­­­ână. „Aă fostă fórte discreți la tote Gestiu­nile ce li s’aă făcută, dară suntu de acordă în a recunosce superiositatea pușcei francese peste pușca prusiana. „pe d’altă par­te mareși alulă Bazaine a avută uă încăierare cu vânătorii inemicî. Mai ■mulți Prusiani au fost­ uciși. Nici unul­ din ai noștriî n’a fostă rănită.“ Uă notă, care s’a comunicată pe la isiare dă ș’alts detalie despre cele petrecute la Sar­­rebrok- Ett­le : „Nici nu prea vorba se se ocupe Saarbru­­ck­en, care e ună oraștă des­­chisă cu 10,000 suflete. „Inamiculă a părăsită orașială și s’a re­trasă pe ’nălțimele care se află dincolo de dânsulă. „Foculă a ’ncepută la 400 metre. Celă d’ântâiă venătură francesă cade , fu ucisă ră­­pede ; ună medică majoră sosesce la densulîi In galopă și ’să rădica ’n mijloculă glonțe­­loră, dară omulă e cu desevârșire mortă și majorulă Îl­ lasă icre se cadă. Vânătoriî noștri î­naintază cu vioiciune­ ai inamicului se retragă. „La 11 ore, dece din ai nostrîî suntu pe verfură înălțimiloră prin fundulă cărora trece Sarro. Bateriele ni se sdruncină și scobora castele spre a se stabili în câmpia. La drepta­tă bateria prusiana își începe focul­ în pă­dure dincolo de Annewald. Canonada incepe, vigurosa și continuă­ fantasm­ii noștriî, pre­cedați de vânătorii călări, se grămădescă la dreta, la costa pădurii, unda e bateria fixă a Prusianilor­. Sunt­ doue­spre­zece ore ș’ună cuartă. Pădurea Ludwigswald arde . . . „Ai noștriî, grămădiți la 2 k­ilometre de cósta care separa pădurea de bateria fixă prusiana, începă a caiita. Doue colóne de fumă gălbeniă se rădică în facia centrului nostru . Sarrebruckură și Saint-Jean ardă ... L’auda ’n act sta momentu uruitulu întrună mi­railleusele nóstre. Suntu doue-spre-­fece ore și trei cuarturi. Reservele nóstre mergu înainte .. Doue detunături îngrozitore, înlocite de ună verteju de fumă, ne anunțță că po­­dul­ de pe Sarre a fostă asvertite în aeră, dére noi suntemă stăpâni peste Sarrebruck, „inamiculă sa retrasă, numera 6—7000 ómeni la adeposte de păduri și în urma ba­­terielor­ fixe.“ Opiniunea naționale conține ur­­mătorele: „Doue-spre-z­ece ore și jumătate. „Mitrailleusele tună pe tota linia, sgomo­­tulă e continuă, uscată, stridentă, teribile! „Pe drumu latélnescu pe Imperatură pe ROMANULU­I AUGUSTU 1870 josă, urm­tă de escortați de oficialî și d’uă compania de vânători. Micuță principe ’să însoțesce. In acestă minută ună gardistă de vamă, care ne servesce de conducetură, s’a­­propiă de Imperatură și’î presintă certifica­­tură g­neralelor divîsiunei sale, care constată servițiele ce a adusă armatei în cursulă pro­­vocăriloră din aceste ultime­­ zile. Ulă e primită fórte grațiosă. „Pe drumu se presintă trenurile d’arti­­leriă și esbisonele. Dă ambulanță e pusă la una din margine , mare și alulă Le Baeuf so­sesce și se dă josă de pe calu , s’apropiă d’ună rănită, care aiurază și care strigă me­­reu : „generale, cartușe! cartușe!“ „Mai departe S’aduce p’nă targa ună lo­cotenentă, corpul ă îi este nemișcată, bra­țele 'Í bălănăiescă. „Cu tóte astea numerasă morțiloră nu e forte mare în câmpia. „Sosescă la casa ow roșia, care e m­ână colță ală poligonului. E ocupată de ală 23-lea de linie, care a dată celă d’ânteiu și d’ală 4-lea de vânători călări, care a mersă ca se lumineze locurile. „Mitrailleusele suntă în baterii; aă pro­dusă u­ă efectă teribile: batalionele erau secerate . Mai la fie­care desc­ărcătură făceau vârtejuri și sfârâi­ă în tóte părțile. „Câmpul­ de rinopere e ocupată de tru­pe ; ală 23-lea de linie a intrată celă d’ân­­tâiă, gonindă în sints’î pe Prusiani. „Artileria s’a instalată imediată ; ea s’a îidreptată înspre gară și’n tate punctele de­părtate ale Saarebrukuluî, care se ’ntinde înaintea nostra cu usinele­­ pline de fumă, pe țârmiî­ilului Sarre. In timpă de câte­va minute foculă începea din 3 — 4 locuri di­ferite și Prusianii deșertaă Sarrebruckură. Mitrailleusele nostre ’i urmăriaă cu teribi­lele loră descărcaturi. Aă străbătută drumu­rile care suia d'a lungul­ înălțimilor, de cea­laltă parte a Sarrului. „La uă oră, lucrarea pate fi considerată ca sfârșită: divisiunile nóstre stau pe câm­ pulă de manoperă și pe colinele din potri­vă. Generalul­ Frossard cu generalul­ Ba­tailie urmază cu f­­­oanele retragerea ina­micului : până la mieria un­ui focu in po­dulă drumului de seră, la stânga, între Sar­­rebruck și Foi bacii; podulă este casa apărată cu meterezuri de saci de pământă și, ce­va mai multă, sunt ă buțî întregi de petrodă. „Focurile nóstre dislocă pe Prusiani și aprindă lucrurile : cei din urmă dintre ina­mici fugă sub plata venătorilor­ noștri”. „Ch­issepois suntă teribile, bată de la 1000 până la 1200 metrii. Abia glonțele prusiane mergă în zabară până la 800. „Mitrailleusese dă dată probă că suntă stăpâne în cee a ce privesce mortea și car­­nagială. De pe locală șesu și deschisă, pe care ne aflam­, vedemă plaia glonțeloră cul­­cândă batalionele, precumă vîrtejele turbate pustiescă și disrădăcinază uă câmpia de grâu .“ Ministerial­ de interne ală Franciei co­munică urmatórea narare oficiale: „3 August”. „In 31 Iulie, generalele Frossard, care-și dusese cartierulă generale la Marsbarck, își urca l­a divisiune (Conorat d­e Vergâ) la Be­­ring, a Il-a (generalele Bataille) la Forbach, a IlI-a (generalele de Laveaucoupet) la Octina. „A doua-iji 'eta forțele din al­ douilea erau grămădite în jurul­ Forba cluilui și ieri, 3 Augustă, a doua divisiune s’a îndreptată spre Sarrebruck. „Acțiunea din 2 Augustă a fostă ta re­­cunoscere ofensivă, arendă de scopă d’a co­prinde formulă stângă ală Sarului înainte de Sarrebruck. Prusianii pară c’a­mtără du s’aă asceptată la ataculă nostru. Omenii de gardă postați întrun hirtă numită Bellevue­ră fu­gită la apropriarea nóstra, și noi amă rădi­cată cadavrul­ unuia dintra o soră. „In miijlocul­ acțiunii, generalele Bataille a inaintatu în direcțiunea cărei drumului de seră ș’a găsită înainte’­ câte-va plutane de vesători inamici, grămădiți pâne la podulă de patra de peste isulă Sarre. La ună mo­mentü dată, ună tare despărțimentă pru­­siană arâtându-se pe rădicăturele de pământă pe care este pusă drumul­ de feră, uă des­­cărcătură de mitrailleusă a fostă ordinată și aduse imediată cea mai mare desordine in șirurile inamice. In totală s’a trasă 12 lo­vituri, ale căroră efecte au fostă sdrobitóre. Câte­va lovituri de tună au fostă destule apoi pentru ca se stingă foculă muschetă­­riei, îndreptată asupră-ne din intrulă caseloră din Saarbruck. „Pe cândă se începea încăierarea princi­pale, că colona, compusă d’ună escadronă de cavalerie și de două b­talione de infan­teria, cupt comanda colonelului Ferron, cu­treiera țara situată d’a stânga corpului de o­­perațiune. A s­himbată focuri de pușcă cu vânătorii inamici și a avută câțî­va omeni răniți, înaintată apoi până unde se pute­ijări Sarrulă. In fața Gessweilerului. „In fina­lnă despărțimăntă ală corpului «A*MAținlnliit Tilitaîen ** »"'SInnAC ■*ivf fț poCÎ^HîTlP.a inamicului între Sarrebruck și Sarrelouis, până la 1200 metre aprópe, în fața Wer­­demului. Inamiculă nu era in putere aci. „Astă­feră e în generală acestă opera­țiune preliminară, ală cărui resultată este d’a priva pe inamică de comunicațiunile sale pe calea ferată între Traves și Neunkirchen. „N’a fostă altă încăierare la i­iua de 2 Augustă și trupele să campată pe tere­nul ă luați de la inamică. „Sóra, cartierulă generale alü generalélul Frossard erea ospelulă numită Brôme d'or, așezată la estrema limită a teritoriului fran­­cesei și teritoriului prusiană. „Raportul­ generalélul Frossard, care este c’am necomplet, a fost făcut mai nainte ca el se fi primită raportele divisionarilor ă sei.“ 31 Iu 1­id. 1870. D-lui redactare ală farului ROMANULU. Domnule redactare, Amă onore a ve alătura a patra listă de sub-scriere în favorea rănițiloră francesi și a familiilor ă soră, și vâ FogU §8 bine-voițî a’î da publicitate. Primiți, va rogă, încredințarea pre ose­bitei mele considerațiuni. G. N. Alesandrescu. LISTA DE SUBSCRIERE In favór­ea Francesiloru ce S’oru răni și a familielorű loru. Totală, lei nou. . . 2570 Lei b. Eugeniu Carada 100 Alesandrina Ion Ghika 250 Ion Ghika 250 I. Dumba 40 Lena E. Dumba 100 G. Dumba 40 Lena T. Dumba 20 D. Pisica 20 Gr. Argetoianu 40 Petrache Hagiopolu 100 George Vernescu 250 Majoru Berendel 100 D. Berendel 80 Locotenenta Colonelu * # * 30 Locotenentă colonelă Boteanu 100 Găpitană C. Odobescu 100 A. Nenciu 40 Grigorie Moscu 100 loan Polizu Micșunescu 100 Robescu Nicolae 20 C. Bacov 20 Andrei Lillovici 10 Filipache 20 D. Gheorgiad 20 N. Dumitriu 100 C. E. Schina 20 loan N. Alesandrescu 500 CORESPONDINTA PARTICULARA ROMHANU­LU­I. Viena, 6 Augustă 1870. Mai lipsia încă numai m­ă atacă victo­­riasă din partea Francesilor­, asemenea a­­celuia dela Saarbrucken, pentru ca Germanii se despereze de causa lord. Dară iată că asardulu resboiului le ofere uă fir de re­culegere și de bucuriă, cândă aflară că In 4­a i. c. principele coronei Prusiei reeși a surprinde divisiunea francese de luptă gene­­ralulă Douai , care isbuti­a ocupa posi­­siunea de la Weissenburg, punândă totă d’u­dată mâna pe m­ă­tună francesă. Va se­dică armata aliată a Germaniloră se revangi­ pentru pierderea de la Saabrücken. De­și p­­ e Christan, care trecea la acele momente, ne strigă: — Drace! Francesi prisonierî 1 Ii ducă la Berna, dére mai sântă âncă uă mare mul­țime, undei vor­ pune pe toți ? Käfigthurm­­ulă va fi de zece ori pre mică, suntü celă puțină vre­m­ 20.000 de prinși. După ce trupa trecu de micuță­podă, intrai la câr­­ciumă. Gretli se uitase și ea la prisonieri, și plângea cu lacrimi ferbinți, căci acei ger­­mani soldați erau nesce­nani cu facia inteli­­giale și nu cumă­nul închipuiserărnă. Eî aveau ochii albaștrii sau crăpui, întocmai ca și noi; hainele lor­ nu mai erau croite mai ciudată de­cât­ ale nostre. — Copii, ne dise tatală Gretlei, acesta este fórte gravă, mai cu semn pentru noi, cari suntemă pe drumul­ Bemei. Amă au­­dită vorbindu-se despre soldații francesi, se ne feresc. Dumnide- sei vedema d’aprope, ei suntă buni, dérü cândă se bată, lasă bu­nătatea ’n tabără și devină draci, draci curați. Trebuie se na face mă delcria ; că apără d­e ram­ură. Tu, Fritz, te vei duce la Berna și v«î înscrie ca soldată; trebuia animă, și nu vei fi nici vă dată sociulu fetei mele; de Vei comite vr’uă lașitate. Noi n’avemă dreptulă se decidemă dacă guvernulă are séu nu dreptă ! Afară ninsarea și plaia biciuiaă ferestrele; din cândă în cândă se vedeaă numai veci­nii trecândă înveliți în lungele loră haine cafenii și mânându’șî vitele. Gretliî li crea ochii umflați de plânsă. Hans și Gottlieb șe­­deau într’ună colță muți și abătuți; ș’acum­ t­i-e din­aintea ochiloră acestă tabl­ă in­timă. — Stai cu noi tata dina, Fritz, du-te de ți vi­di d'3 vite și apoi intórce-te, căci amă se’țî vorbesce, ^lise tatáid Gretli. Mâ ’ntorsesemă cândă sunaă doue ore în clopotniță. Gretli erea la același locă. Ma­­mă-sa sta lângă ea ș’o ținea de mână , ta­­tălă citea tire la biblia cea mare a fa­miliei. Nu se ‘ntriruise pentru mine și urmă a citi până la sfirșitulă capitlului. Atunci în­­chise cartea și ’mi făcu semnă se vân­ă. — S’avemă credință în Dumnezjeu, z ise ela ; și va ava grijă de noi. A fără s’au<Jia­ 5 clopoțeii csiforă prin sgo­­motulă vântului ș’ală pluia ș’apoi uruitură carului celui mare, încărcată cu baloturi și lății. Erea căruțașulă de la Friburg. După câte­va minute ele intră in cârciumă , apa ciuruia de pe haina care lă acoperia, pâlărial îndesată pe urechi nu mai avea nici oă formă. — Bună-dina, bună-dina­­dige era- Ce timpă ! și coadă mâ gândescă c’acestă dramă este celă din urmă pe care’să facă ! Inchi­puiți-vă că la Bom­a guvernulă pune tunuri și pe zidurile cele mari și pe cele mici; se facă rechisițiuni de fotă feliile și toți ju­nii cari potă purta arme suntă luați la oste; nu mai română pentru a apăra orașială, de câtă orfanii, cu cele 2 tunuri ale lor­, fe­­meiele și bătrânii. S­ăpâniî noștriî aă retrasă garnisanele de la Yverdon, Lucens, Aigle, Morges și Lausanne, dare Francesiî ne a­­menință și la Nidau; artileria Barnesiloră e aședată la 50 de pași de sentinelele arma­tei francese. Tunurile sunt­ încărcate cu car­­uice și, dintr’unu momentu într’altulă se pote da. Cantonele confederate ne trimită trupe 'n ajutoră și toți jură se ne apere. Schwyiz­uri, Unterwald și Grizoni­nă respunsă la a­­pelul­ țârei. Ah ! amiciloră, are se fie lucru ’ngrozi­­toră , nu soii deca trebuie sa ma ducă pâ­nă la Friburg, pentru că batrânul­ Berger umblă cu marfă pe cândă Francesiî intră ■n țară. Tatăl­ nu respunse nimică; 4ise numai Gottlie și mumă-sei se é­a apoi astă­felă lui vorbi: — Vedic Fritz, lucrul ă e gravă, mâne ’i d'că vei pleca cu Hans și Gottlieb și, In paza Domnului, patria mai ’nainte de tate. Eă voiă sta aci cu cei bătrâni și vomă para, de va fi nevoia, tóte grădinile din prașiă. Șaudindă pe acestă tată de familia vor­­binde asta­fele, simții focură sacru ală a­­morei de țâră suindu-mi-se n ânima. — Da, diseî tatălui Gretliî, vomă pleca mâne diminuță, și nu se va duce că patria se supune fără se vadă murindul toți co­piii iei. Pe când p âncă vorbiamă, bătrânul­ Ber­ger dete cu cada biciului în masă curândă că se va duce la Friburg chiară în acea zi și că se va ’ntorce noptea la Berna pentru a se pune la ordinile guvernului. Se puse pe cale și din ace di cu Famă mai vedută. Cândă sora sosi, ne aflamă toți în mica cameră a familiei, muți; numai tatălă vorbia din cândă ln cândă, pe cândă Hans și Gottlieb Își îm­pachetau rufele. In sala câr­ciumi nu mai erau de câtă Disce bătrâni, toți tinerii se duseseră la regimentele ber­­nese. Lăutarulă Ghristian, bătrânulă Rudi, păstorulă Wald, toți erau întruniți, și vor­­biră despre resbelă. Flă­care ’și făcea ’n mintea lui socotâla, și cândă 10 ore bătură și păstorulă vorbi, vă sută de voci sgudu­­iră marea casă de lemne: es lebe­ des Va­terland ! Pe uliță grupele se despărțiră prin noroi și apă, mânele se strîngă unele cu altele și apoi totulă se liniștasce. Atunci tatăl­ Gritliî mă luă de mână și ’mi­­jise: — Aide, Fritz, vino de’țl îmbrățișază pa muma și pe logodnica mea, apoi vomă merge câte patru adî­se te ’nregimentămă cu ó­­meniî noștriî. Vedî că te d­ă ca pe fluid meă, fiindă­ că te s­ă cu dânșii, și bu­­nulă bătrână nu maî putu dici nimică, atâta de multă să lnăbușia emoțiunea. Cândă iH’apropiaî de Gretli, ea ’mi sti­nse mâna și ’mi lăsă mirânsa uină obiectă pe care lă ascunsei. O sărutai pe frunte, erea ardarare și ’și lăsă capulă se cadă între mânele mele suspinândă. Hans și Gotlieb creau liniștiți, sărutară pe mama și sora loră. Mama nu scose nici uă lacrimă. Erea­ză femeia de inimă și de caracterii. Pe ne departe ’n napte se ocupi de vestmintele copiilor­ săi pe care i trimitea, fără se se plângă, laaintea morții. Cândă Închisei ușia ca se esă, Gretli ișî rădică iarăși ochii și ne privi, dară c’m­ă aeră asta de dulce, nn­câtă, fără motivulă care mâ făcea se plecă, n’așî fi putută face m­ă pasă. Sosindu acasă, îmi aprinsei mi­­ca’mî lampă, micu’mî bagagiă fu­mdată gata. Avea mă uă buclă de peră bălană pe care o pusei la m­ă cordonă In jurul­ gâtului și adormi­ în pace și liniștită, gândindu-me la datoria de cetățiană. (Va urma). A. Meylan.

Next