Romanulu, septembrie 1870 (Anul 14)
1870-09-27
846 septemână, tote aceste împreună fac ca epistolele mele, cândă perviuü în sfârșită în țeră, se fie mai cu totul lipsite de interesulu actualității. Acesta fiind a critica posițiunea unui corespondinte, nu voiű căuta a nara faptele, ci a explica căușele ce au produsă deja pe cele împlinite, ca astă-felă se putemu, cu mai multă sau mai puțină securanță, se cunoscemü din nainte cea-a ce ne va aduce <^iua de măne. Ș’apoi decă faptele ne intereseză în partea loră materiale, ca seamă astă felă, cine nu scie ca celă interesă este momentană, și fórte trecătorii! Omenirea întregă astăzi se ocupă de întâlnirea de la Ferneres. Nu doui omeni s’aă întâlnită la Ferneres, ci doue ideie, doue principie. Nu d. Bismark și d- Jules Favre au fostă fadă în iadă, ci regele Prusiei și Republica francese. Mai multă încă, dreptur ă materiale și drepturi morale, dreptură divină și dreptură umană, trecutulă și viitorulă, și viitorul a perveni a rupe masca trecutului și a lă areta omenirii în totă goliciunea lui. Intemplă-se orice acumă, învingă pené în capetă regele Prusiei, mergă din triumfă în triumfă de la unu capătă până la cela-1altu ale Franciei, și facăme stepănă asolută pe oricâte departamente ale Franciei îi vor plăce, că suntă mulțămită, căci nu mai póte fi îndoială că biruința cea mare și definitivă va fi, este deja a Franciei, a dreptului poporelor, a dreptului publică europeană, a dreptului morale și eternă, contra dreptului cu totală trecătorie ală puterii materiale. Da, Francia va biruită la Ferneres și, mâne, poimâne, nu Francia numai,— nu Europa numai, ci omenirea întregă va proclama și va serba, pentru totüdeuna, biruința eternă dobândită de Jules Favre, la Ferneres, căci omenirea întregă va striga cu densulă— îmi pare c’o audă stringêndu deja cu densulă — „AM UOISU ECIVOCULU“ Da, masca s’a ruptă și biruința eternă a dreptului este deja dobândită, restulă, mai repetă, ori care arămas fi biruințele Prusiei, este uă cestiune de amănunte, care nu mai póte avea decâtă ună interesă cu totulă secundariă, căci este cu totulă efemeră. Jules Favre „înghiți lacrămile ce-lă înecaă,“ derű avu gloria și fericirea s’asigure triumfură definitivă ală națiunii sale, ală omenirii, ală dreptului morale asupra puterii materiale. Jules Favre constată că resbelulă acesta, „născută prin voința unui singură omă“ nu mai are cuvântă d’a fi, din diua cândă națiunea a respinsă pe omă, „ș’a redevenită stăpână pe ea însași.“ Și ce respunde d. de Bismark? Dacă peste câteva cicle Parisulă nu va fi luată, elă va fi resturnată de către desculți, de către „populare. “ Poporul, înțeligința și voința națiunilor, este nesocotită și desprețuită de către ministrul regelui din dreptă divină. Ce faci, în elice Jules Favre, ce faci „cu voința poporelorü și cu dreptură publică europeană?“ „Sciu pre bine, respunde d. de Bismark că poporulă nu ne voiesce, scă c’o se ne facă se vărsămă sudori, „dară...................ce ’mi posa de popóre și de dreptură publică?.. trebuie se cucerimă poporulă,“ căci acesta este calea dreptului divină. Și d. de Bismark are dreptate. Asolutismul n’a înțelesă și nu va înțelege nici oă dată pe cel care îi e jică, cu d-na Jules Favre : „De vei ave onorea sa invingi națiunea, totuși nu vei supune-o.“ Dreptură divină nu cere supunerea morale, ci strivirea materiale, despotismulă mortă în Francia și ’n Roma, elă se crede june ș’a totă putinte în Berlin. Și cumă putea ține semă d. de Bismark de voința poporului francesc, cândă pentru densulă și pentru regele seă nu există nici chiară poporulă germană? Lumea, amețită d’acesta resbelă uriașiă, n’a băgată de semă că tóte buletinele regelui au fostă adresate reginei Augusta și numai reginei Augusta. Poporulă germană își versă sângele.... și regele dă semă numai Augustei de resultatele resbelului!! poporulă germană ș’aversată sângele și regele scrie Augustei că Dumnedeă îlă conduce, că Dumnedeăla făcută absură scă și Dumnedeu, printre nsulă, învinge pe poporul francese. Lumea, mulțămită patriotismului d-lui Jules Favre, începe a vede, și ’n curând ă Germania întrega va vede, ș’atunci.................atunci va suna în totă Europa ora de pe urmă a despotismului. Da, cumă dice d. Favre: — a mă ucisă ecivoculă „în care se ’nchidea Prusia.“ Da, cumă dice d. Favre: „Prusia scie „că poporațiunile, pe cari voiesce se „ni le rupéscá, o respingă , cu tóte „aceste ea le ie, oprindă ascuțitulă „săbiei libertății civice și demnitâții morale.“ Și binecuvântată fiă regele și domnulă de Bismark, căci numai astăfelcă se putea grăbi ora mântuirii. Deja jumătate Germania este îndoită; lacrimile mameloră lăudată deja jumătate din pământulu Germaniei și d. de Bismark începe a nu mai pute guverna Germania decâtă împlândă temnițele cu cei mai aleși din fiii ei. Ce va fi ore în Germania în diua căudă Francia, sculându-se, va distruge oă parte din armata ce nu maî combate acumă de cătă în favorea despotismului dreptului divină? Și d. de Bismark scie c’acesta s’ar face de sicură, decă Francia ar pute resufla măcară 15 dile, o scle forte bine ș’a mărturită c’o scie, căndă au zisă : , Pentru acesta ar trebui ună armistițiu, și nu să voă cu nici ună preță.“ D. de Bismark scie că Francia este paralisată printr’uă nemișcare de 20 de ani: scie că regimele căzută a lăsau-o desarmată, amețită, uluită și paralisată, scie că lipsită, acumă și de arme și degenerări, îî trebuiescă celă puțină 15 cile sa se se trezescă din amețiela corupțiunii ș’a destrămării și se regăsescă calea iei cea mare de la 92, și d’aceaa spune curată că „cu nici ună prețiă nu-i póte acorda acele 15 cile.“ Cea a ânsă ce nu scie d. de Bismark, ceaa ce omenii dreptului divină nu seă și nu potă înțelege este că, cu cătă Francia va fi mai învinsă și mai umilită, cu atătă mai sigură se va afunda în lacrimile văduvelorü și *n suferințele poporeloră tronulă dreptului divină din Berlin. D. de Bismark crede că, luândă Franciei departamentele Rhinului de josă și de susă, că parte a Moselei, Metz, Chateau Salin și Soissons, Francia nu va mai fi în stare se-și revendice drepturile și onerea iei cu arma în mănă. Cum uită cnsé d. de Bismark cătă de mică era Brandeburgul înainte de a deveni regatulă Prusiei? Cum uită cătă de mare era Austria, căndă fu lnvinsă de Francia și de Prusia ? Cum uită ce făcu mă pumnă de Eleni în resbelulă independinte ? Cum nu ințelege că Francia, cu cătă mai învinsă și mai trunchiată va fi astă da, cu atătă republica iei va deveni mine mai puterică? Ea va deveni mai puterică, căci durerea va uri pe toți Francesii supt ună singură stindarie; ea va deveni mai puterică, căci durerea o va cace grabnică și sigură pentru libertate, și tóte poporele vor urma cu amare și credință stindarială libertății și dreptății, rădicată și ținută cu religiositate în facia despotismului, de către ginta latină întregă; și.... ce t^icü! și de ’ntregă gintea germană, care este cea mai coptă pentru libertate! „Vomă lupta, îmi duceaă ieri membrii guvernului Republicei, vom lupta acumă cu mai multă unitate și tăriă, căci Francia, popórele tóté și ânsușî poporulă germană sciă, cumă acrisă Jules Favre, că lupta este acumă între dreptă și puterea materiale, vomă lupta și, de nu astă-șiî, dară mă ne vomă învinge de sicură, căci d’acumă va lupta cu noi și pentru noî justiția și libertatea.“ Și guvernul apărării naționale are dreptate. Deja, precumă amă mai spusă, amețela este ăncă mare, și cu durere constată că nu existe ăncă uă direcțiune jună și inteliginte; cu tote aceste, jumătate reală este deja vindecată, căci guvernulă îl cunosce și să mărturesce. Nainte déja cu credință, căci nici vădată ca acumă dreptulă și libertatea n’au fostă mai sicure de adevératulu și definitivulă loră triumfă. Aflu în acastă momentă că d. Thiers a sosită in Petersburg ș’a fostă primită de imperatoreie. Aflu încă ceva mai bună, 50,000 de pusei s’aă pornită din America, peste zece zile voră fi în Francia și peste 15 zile voră fi în facia asolutismului. Romănî, veghiați, căci ora sosesc el.. C. J. Rosetti, déca nu e destinata ca intunereculü se Învingă lumina, déca nu e destinata se ne reintorcemti cu 400 ani în urmă. Însă nu, nu se póte, căci 16 forturi bracte resburatóre, cutremure tare și 350,000 turbate sunt decise la resbunare „a outrance,“ cu orice preță,... d’arti trebuiehiară ca Parisulü se se dezime asupra sălbaticilor, ce folosescu Europa ! Tours, 23 Septembre 1870. Către directorele țliarului ROMANUL II. Stimate cetățiane. Mai ântâia scusu’mi ordinea astora linie precipitate. Se scriu lângă uă puntea orașului, In mijlocula a 8,000 chassepots, 4,000 cai, 250 guri de fund și mitraiseuse, a 500 care ambulanțe, Ia mijloculu sunetelorü trompetelorü, a Marseillesei,* La Republique nous appelle, il fctut vaincepu mourir in miijloculu a suteiorii de răniți și scăpați ce pe fie ce momentu sosescu, perduți de ostenele și privațiuni, după nenorocitele câmpuri de la Froschviller, Gravelotte și de pe blestematulü câmpi de trădare de la Sedan. Se nu uita : colea la 300 pași sunt trei batalione de Francs-tireurs — spaima cavaleriei inimice — și 6 batalione de gardă mobilă, omeni din cele mai bune condițiuni ale societății, cari aprape de ultimele ore căntă La Republique nous appelle . . . Se mai cântă sau mai bine se mai aude încă und cutremurătorii strigatü de resburare, ale resturilor, de Turcoși și Zuavî, de la Rhin pene la Paris, și alț acelora cari turbați sosescu din Africa. Di, turbați, căci nu mai e campanie acésta, tci cataclismü ; nu mai e resbelü, ci mäcele. Déru, cataclismü, căci pe unde resbelulu nu ajunge, trecu ordele barbare barbarei.. înțelegeți, ve rogü.... cari devastézá, ardü violézá fără celü mai mica fimță de dreptü seu umanitate. Acérii voru găsi unü mortaentu pré sicura sub murii Parisului, afară că greșală s’a ’ndreptatu. E cestiunea că In ultimele zile după desastru, cu proclamarea Republicei se perduse ordinea. Eu de exemplu, care péné la 12 Suptembre am fostu la 1-lü de Francs-tireurs, după ce la Saissons, Gbangris, și Villers-Coterets amu remasa din 680 numai cu 142, de atunci péne alaltăieri, amu fostu transportați și retransportațî—aveam nevoiă se ne și reformămă—succesivă la Paris, apoi Fort-Jory, apoi Orleans, Pithiviers și acuma aci la Tours, unde e guvernală. Despra se a mâne póte replecăm, iarăși a impedeca mașură licóce a inamicului. Din avangardă face perte și batalionulü nostru legiunea străină, unde suntu acuma. Lângă Saisson în 7, la uă șarjă (a șesea) pe care o face mü hulariloru prusian! și în care douî comandanți au picată, unulü lângă mine, lovită în crucea legiunii de onore, mortii pe locu și altulu, locotenentulu colonelu la 10 pași, lovitü în ceafă, — amu avutu și eu uă mică parte, uă lovitură de sabiă la capă și ună gloată mortă ia piciorulü stânga. Nu nu mai e resbelü o măcelărie de carne, lacuri de sânge. Veți fi sclinda că Dr. Davila, cu doui studiați Români, suntu închiși la Metz, mi se pare. Trista figură a lui Libricht, amu decampato de la Amicii Franciei, unde se impusese in Statulu-majora ca fostă comandanta, oűciaria română, casé a plecată cu parada care i se cuvinea. Cu mine este una june română, Moruzy, fiul lui Moruzy de la Pechea, june studiato, de 19 ami, care dă bine, bună soldată înaintată caporală; altul, ună bună amică transilvaniană, loan Bistrițeanu l’amă perdută in 8 Septembre, lovită la capă de doue glonțe, la uă surprindere lângă Mulhouse. Aici la Tours, la grădina Franciei, ama găsită ieri pe d. Vrana, secretarul agenției nóstre; barna Întâlnită la ambasadorulă Italei Cornițele Nigra, care e probabilă că voră pleca curândă și de aici cu guvernul, intr una orașă din me ji-<ji a Franciei. In acestă batalionă de străini amă găsită Polonesî, Belgi mare parte, Italieni 140, cari In două rânduri la focă, — uă parte din ei aă venită cu mine,— aă strigată cu mine, Traiasca Republicai Trăiască Româniai Americanî din Septentrionala, Insule și Meridinala, Englesi, Irlandesî, Swedesî, Danimarcî, Maghiari numai vre o douî, Șerbi — fiul lui Caraghiorghievici principele și alții,— Spanioli, Arabi, Negri, Abisinieni, Chinezi, Egiptianî, Ruși câțiva, in fine mai tote limbele globului se audă flăcare cu strigătele lui de arme. Cugetați acuma cu cine e lumea, chiar cea necivilisată. Intre alții și despre ună Română.... aă vorbită fiarele de la Marsilia, și cele din Pars de la 8 — 9 Septembre. („Figaro, l’Union, Petit Journală“) aproposite de ună majoră prusiană și optă hulanî aduși prisoniarîi). Eră, la acestă momentă aă sosită iarăși 16—18 oficiărî răniți și uă transportă de 500 Turcași. Câtă ași voi se’î puteți zări ună momeală: ce figuri, ce ochi, ce brațe Aproposito, sciți, cum amu plecată din Bucurescî? Amu Vândutu „ornicului datu si tir. In 1868 de principele Carol de Hohenzolern.“ Cine amti fi crezută că ele o sa ’mi faciliteze practica tirului In carne prusiana? Bietulöornicii era datu Regelui tirului, pentru ca vă dati se’î faciliteze a striga In fața Prusianului; Mórte barbariloru ! Treiesca Republica Francese! In curându, déca. . . déca. . . . Salutare și frăție, Căpitanii Titus Dunca, Voluntară ală Republicei francese. P. S. 6 ore séra E că afișată decretulă de rădicare in mase a poporului francesă. In urma proposițiuniloră neomenesc și lnjositore ale regelui Prusiei. Masele turbă pentru a avea resbunare; mâne nu va mai fi nimeni care se iu porte să aimă gata de resbunare. Strada geme de murmure de indignație ; dinții scrișnescă: Vai de Prusianiî ce aă intrată In Franța ! Femeele alergau cu sutele la ambulanțe unde lucră de diminață péné séra , sunt din tote condițiunile societății, și apoi acestă orașiă e legitimistă. La tote unghiurile stradeleră cutii pentru ofrande naționale; pentru răniți milione; pentru cei în lipsă din causa resbalului sute de mii. Soldații mănâncă în stradă, cântă și boți, și mergă de astă dată pre sicură pe calea resburării și a gonirii barbarilor încălcători. T. D. Peste o jumătate oră sună apelulü, trebuie se trecu strada Royale, care geme de două mile de omeni armați, care merge la batalionu. De aceeaa trebuie se mă întrerupă aci, altü-felu, nesclindu unde se finescu, mai ar trebui sute de foi. A vé scrie euă consolare pentru mine, fiindu că nu se ia nimicü din țară de cânduama plecată. 1) E frumosă modestia, d’a nu spune numele acelui Românui, ense noi nu ne credem ținuți a face că acela Românii era însuși amicul nostru căpitani Titus Dunca. (Nota Redacțiunii.) RUSIA Saint-Petersburg, 28 Septembre. Generalele Ignatiev, ambasadorele Rusiei pe lângă Pórta, a sosit ș aici de la Constantinopole, la 24 curinte, și nesce conferințe au avută locă imediată între dânsule și miniștrii, îmi e peste putință —zice corespondintele siariului Corespondința Slavă de la 1 Octombre — ca se va potă comunica ceva positivă, intru că să privesce subiectele despre care s’am tratată în aceste conferințe. Totă ce ve potă spune este că a fost o vorbă despre revizuirea tratatului de la Paris din 1856. * * * D. Thiers deja s’a re^utit cu principele Corceakov, ministrul afacerilor esterne, și cu Tzarulă Alesandru. Acesta ultimă conferință a causată să viiă ’ngrijire in cercurile guvernamentale prosofile. * * * Intru că să privesce ’narmarea Rusiei, putemă comunica urmatorele : La 20 Septembre, on mare fabrică de cartușe pentru pusei de sistemă Krnka s’a deschisă la Petersburg. Acestă stabilimentă dă 200.0O0 cartușe pe <ji. Flota rusă va fi 'n curânda Întărită de alte nave cuirasate americane, cedate Rusiei, acumă trei ani, de America în schimbă pentru posesiunele ruse. * * * Cabinetul de la Saint-Petersburg pare că nu aprobă atitudinea ce are Prusia către noula guvernămentă francese. Curtea Rusiei are multă aplecare de a accepta acestă guvernămentă ca seriosă. Ea se póte Împăca și chiară cu presința d-lui Henri Rochefort Intre membrii lui, de căndă s’a re<juta la fapte vechiulă primă redactare ală ziarului Marsiliesa. Noutatea despre misiunea d-lui Thiers a mai întărită acesta disposițiune favorabile. Acestă celebru bărbată de stătu se bucură aici, în sferele înalte, două pre mare considerațiune, și alegerea lui de către guvernământal apărării naționale spre a intra în relațiune cu cabinetulă rusă, nu pate fi de cătă pre plăcută capului acestui cabinet, care admiră multă talentulă d-lui Thiers. Cabinetul d’aici déri este destulă de