Romanulu, septembrie 1870 (Anul 14)

1870-09-11

ANULU ALD PATRU-SPRE-Z­­ECELEA VOIESOR ȘI VEI PUTE ABONAMENTE L. n. L. n. am­­ană .... în capitale 48 districte 58 d­e luni „ „ 21 „ 29 Trei luni „ „ 12 „ 15 US lună lu­n 5 „ 6 Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei. Unii exemplarü 25 bani. Francia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Austria și Germania trim. fl. arg. v. aus. 7 AJST­TTSTTITIHI L. b. Linia de 30 litere. . . ... .. — 40 Inserțiunî și reclame, linia . . •­ ­:ĂâmlalstrațÎanp& in P&Baglnltt Romaa, Ko* L— Kedaoțhmea Strada Golțoa Ho. 43.VINERI 11 SEPTEMBRE 1870 laüHIwfeZÄ-TE ȘI VEI PI Pentru abonamente și anunț­uri a se adresa: In Bucurase I, la Administrațiunea tliarului In Districte, la­ corespondinții sei și cu poșta dÂ. PARTS Pentru abonamente: La d. Darras-N­allegrain Rue de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunțiuri: La d-in Drain, Thomas et C-ie Rue Lepeletier, 23. X. A VIBHA Pentru abonamente : La d. G. B. Popovici, 15 Pleischmark­t. Pentru anunțiuri: La domnii Hansenstein­­ și Vogler, Jl. Neuermarcht Ne vinü în tóte dilele, prin te­legrafii, cereri de abonare cu pro­misiunea d’a ni se trimite de ’n­­data costum­. Satisfacemu totu de­­una cererile, ânsă adesea se Titem­­plă că nici peste mai multe luni nu ni se trimite prețiunii abonării. Administrațiunea Romanului cre­de deja că are dreptulu a cere ca esactitatea se fie reciprocă. SERVITIU TELEGRAFICII An­ii Beailii'i.i­n Berlin, 21 Septembre. — Oficiale, espe­­diată din marele cuarfiară generale la 20 Septembre. Tóte corpurile severșindu-șî mersulu lord înainte, la 19 Septembre, Parisulu s’a­fla cu totulul împresurate. Trei divisiuni din corpulu generalului Vi­­noy fură atacate de către doua corpuri de Germani, pe înălțimele de la Sceaux, și se retraseră după forturile Parisului, pe ronde 7 tunuri și mulți priseniari. MANDELSHEIM, 21 Septembre. Landwehra a luat­ lângă Strasburg a 53-a lunetă (ter­menii de fortificare). (Servițiul­ privata al­ Monitorului). PARIS, 19 Septembre. (Sorginte berli­­nese). Guvernul­ a decișit sa se înființeze o sistemă de baricade, impregiurulu Parisului, care se potä forma ca unu alți douila« ronde de ziduri de apărare. Rochefort a fost­ nu­­mitü preșe­dintele comisiunii însărcinată de a realisa acestü proiectü. 4,000 de ulani au ocupatü ieri Versailles. Servițiulu regularu alei postelora sa în­treruptă parțială astă­țiji și administrațiunea a organisatü servițiulQ prin mesagerii. Sâmbătă și Duminică au avutü locü­pici combateri între ecleronul prusian­ pe do­uă parte și guarp-mobili și franci tirori pe de altă parte. "*! ) ) Bucuresel, 22 popciune, 1870. Depeșia oficiala din Berlin, pe care ne-o transmite acl­ servițiului nostru telegrafic­, ne arată că dacă vocea diplomaților­­, tratând­ pa­cea, nu va amuți filele acestea vo­cea distrugetóre a tunului, lupta cea mare, lupta de astă dată cu națiunea francese se va ’ncepe suptă zidurile Parisului. Suntem­­și cumi că acestă depeștă berline se va produce la prima citire uă­durerosă împresiune asupra celor mai mulți dintre cititorii Romanului, ânsă ce ne vestesce ea are atât d de ne­liniștitor, pentru simpatiele nóstre pal­pitante către Francia ? Sciam de mult, că Parisulü­are se fie asediată, și ne asceptam, ca asediarea se se facă de ’ndată după desastrul­ de la Sedan; cu tote acestea depeșia prusiană ne spune eă abia la 1B S sp­­tembre tote corpurile de asediare sosiseră în jurulu Parisului. Nimică mai naturale și mai asceptatu de totă lumea: se vedemü énse resul­­taturu finale. Câtă despre ataculă a trei divi­­siunî din corpulu generaliuluî Vinoy, depeșia prusiană ne spune adeve­­rulu cumu ne-a datu atâte probe că scie se’le spuie. După curau se scie, trupele comandate de gene­­raliulu Vinoy se retrăgeau spre Paris, în urma învingerilor­ de la Sedan, inemiculii le atacă, și, cu tote aceste, ele ajungi­ acolo unde mergeau­ fortificările Pari­sului. După câtă se pute înțelege din depeștă, inemiculü a căzută asupra cadei corpului francese, și nici uă luptă seriosă nu s’a rncăe­­rat­, căci depeșta prusiană se mărgi­­nesc e a­dice de astă dată cu mode­­stiă: „s’a retrasă perdenda șapte tunuri și mulți prisoniari“ trenardi póte, iară s’adauge­ „luptă victorió­­să, victoria strălucită“ ca de obici­nuit­ă. Luarea lunetei a 53-a, déca spi­rea este adevărată, ard fi în a­­devĕrd una­are­care avantagia pentru asediatorii Strasburgului, cu tote că ocuparea unei asemene lu­crări înaintate de fortificare — pentru alte fortărețe forte primejdiosă, — pentru că fortăreță ca Strasburgul­ n’are nici oă însemnătate decisivă în ștansele de luare a cetății; cu tote aceste, vigorea ce se desfășiară în asediarea Strasburgu­lui este din cele mai mari, mijlócele ’întrebuin­țate sunt­ imense. Publicămu­mai la vale interesante lămuriri în a­­cestă privință. Din parte’î, Francia întregă se serlă, la sunetulu trompetei republi­cane arborândă gloriosulu stindard din 1792. Amănuntele pe cari le pu­­blicamü mai la vale, despre înrolarea voluntarilor­, simtă de natură a ră­dica chiarü­ănimele cele mai abă­tute. Pe de altă parte uă epistolă, ce primim și noi în­șine, de la una amică, care a luată el a insüst­­ă­z­i parte gloriosă ca căpitani aici unei companie de trăgători liberi, în a­­cea luptă dată în urma desastrului de la Sedan, și in care trăgătorii li­beri au oprită puteri însemnate pru­­siane d’a trece und zid, acesta e­­pistolă, flit­­eniu, ne spune că de­și lupta actuale nu mai este und­res­­cheld, ci uă măcelărie în care lup­­tătorii cadă ca iarba sub casa care o taie, că de­și, spre exemplu lupta de la Vitry-le-Francois, bata în h­onuld din care făcea a­micul a nos­tru parte a foștii redusă la 142 o­­meni din 820, câți erau la ’nceput­, totuși esaltarea patriotică este as­­tfel­ atât d de mare în Francia, în câtă toți cântă cândă se bată și vădu murindă, făr’ a se ifiora de spaimă, mii de camarazi în ju­­rul ă loră. Se vedemă ce va face îngâmfa­­rea prusiană în faoia unei atâtu de mărețe deșceptărî, și decă uă na­țiune întregă ce se scolă, nu va a­­runca spada în locd de aură în balanța pe care ’i o arătă regele Prusiei, strigândd, cumd vă dinioră u­ă rege barbară naintea zidurilor­ Capitoliului: „Vai de cei învinși!“ Citiamd așii în Pressa— cu în­­diferința cu sare ne-a deprinsă șe’î cstimă grațiositățile ce dilni­ă ne servesce — unu esorciu injuriosă, cumd singură are daruri d’a pute inventa, și ne ’ntrebamd la ce vo­­iesce ea s’ajungă, treceadă prin a­­cestă surugieseft prolegomenă ? Gen­tilul­ sed articlu era citită pene a­­própe de sfârșitu, căndu vedurămă că tóte aceste argumente erau pen­tru a ne imputa pentru ce amu per­misă isgonitului Giuseppe Bidischini a spune în diariuîu nostru und a­­fectuosă adio frațiloră sei Români, în momentulu căndu era isgonitd d’uă putere arbitrariă de pe pă­­mântulu capitaliară și generoșii ai­ României. Ne pare bine Öä putem­ lichida întruă singură dată acestă costume, și cu Pressa și cu ultragiatoria simțimintelor­ de ospitalitate ale Ro­mânilor d. Maî ántéii­ câte­va cuvinte pen­tru a arăta estrema și neaudita rea­litate cu care Pressa presintă epi­stola d-lui Bidischini către Români. Acestă faie fjice că d. Bidischini a mersd „perna face din Români­a uă națiune mai sălbatică de­câtu „Beduinii pustiiloru* ș’apoî ne desemnă pe noi urgiei și­ vindichei națiunii române, pe care o in­sul­­tămd astă­ felu, împreună cu d.Bi­­dischini. Intrebămd pe ori­cine, d­éc’uá asemene afirmare nu este culmea nerușinării, cândă ecă cari suntă propriele cuvinte ale bătrânului co­lonelă isgonită: „Frațiloru, „Ud putere brutale și arbitrarid a călcată în picióre legile interna­ționali și dreptulu ginților”, respec­tată până și de Beduinii pustieloru, isgonindu-me de pe pămentulu celu MAÎ OSPITALIARU ȘI GENEROLU DIN EU­ROPA, România, sora patriei mele, Italia. „Primiți salutările mele, frați Români! Totă viața mea nu vom­i uita simpatia pe care totu­de­una mi-ați demonstratu-o, și recunoscința mea va fi eternă.“ Cine va pute fi­ce că aceste linie nu palpită de cea mai viuă iubire, stimă și recunoscință pentru națiu­nea română, pe care o declară es» presamente de cea mai „generosă din Europa?“ Cine nu vede, cu cea mai de­plină siguranță, cu acele calificative pe cari Pressa are neaudi­ta lipsă de putere d’a le aplica națiunii române, indignarea bătrânului co­lonelă nu se aplica de cătu puterii brutale și arbitrarie, care ’In­ isto­­ria dintre frații sei Români, de lângă copii sei, căci eld are uă fetă măritată în România, cu und oficială Română, și alta în mo­­mentul­ de a se mărita totu c’und Romănă! Pressa ne mire dă cumă noi, cari ne ch­­emă Români, amă putută publica ună asemene adio? Tocmai pentu că suntemă Romăni l’amă publicată, căci ar fi uă rușine se se pera­dice cu temeiü că puterea domnitore a^i în România este uă putere romănescă! Cumd ? Acestă putere presintă Romănia astd-feld, în­câtu atrage asupră’î reprobarea tutoror puteriloru, și face pe representanții lor, se ți­nă conferință în Constantinopole pen­tru a interveni ș’a nimici acestd cuibu de resvrătire, ?și noî se di­cemd­e’acestă putere este românes­­că, ci din contra se nu ne silimd a o areta ca fiindă luată afară din națiune ? Cumd ? Acesta putere, în pasiu­nile’] fosorite și rele, pentru că und omu i-a refusat, d’a-și mânji pă­­ruld sec cehi albă prin acte infame de spionagiu, merge cu degradare până a­luteri în temniță ș’i presintase subscrie uă sentință de vagabon­­dagid, și cândă acesta bătrână es­te Italiană, frate alc nostru, se nu ne fie rușine d’a dice cină aseme­ne putere póte se fie romănescă ? Se mai dă dreptate óre colonelulu Bidischini d’a fi­ce că puterea care la isgonitor este brutale și arbitra­riă și s’o despartă de națiune, când ein, il’aiația aut în­­Tumumia. uvouf I copii stabiliți aci, fiin­d socruld li­nul bravă oficiărd romănă, fiindă socrulă lui Menotti Garibaldi, fiul­ eroicului luptătorii aid unității i­­taliane, cândd ela, ajunsă la bă­trânețe, este terîtd cu neomeniă la pușcărie împreună cu hoții, unde i se presintă se subsemneze uă sen­tință de vagabond agid, pentru că nici uă altă nausațiune nu s’a pu­tută susține pentru add. condamna? Din contra, suntemă recunoscă­tori uniunea filoromâne a colonelului italiană, c’o deosebită de națiune uă putere capabile de asemene ne­­calificabile fapte. Și suntemă recu­noscători cu atâtd mai multă, cu câtă instrucțiunea judicias­ă ce i s’a făcutu, a dată cu probe pe fac­ă infamia acteloru puterii. E că în ce modă cere gr.vermilo ca junii mem­brii ai parchetului se ’și începă a­­postolatulu de dreptate și impar­țialitate : „iubiților”, „Póte nu veți găsi de uă dată „neci­ud hârtie compromițătoriă a­­„supra indivișliloru.l) Acesta se „nu ve descuragieze. Ii strimtorați. „voră areta. Arestații provisorm. „Faceți lucrurile asta-felu, in­catu „SE PUTEMU SCOATE LUCRURILE D’A­­„SUPRA. „Amiculă vostru, „G. Petrescu.“ Astă-felă scrie colegilorü sei o­­mulă de lege, care a meritată în­ I­. D. Bidischini și proprietarul« casei unde locuia­ crederea puterii, pentru a nu pune în capulu parchetului tribunalului de Ilford. „Nu veți găsi hârtii compromi­­țătore; dejii strimtorați, arestați și faceți ca se puteau scote lucrurile d­asupra“ adică, prin presiune și te­­rorisare se găsimu culpabile pe celer care voind se fiă pedepsită, cu ori­ce prejd­­ică sistema după care suntu tâ­­rîți atâți cetățiani onorabili la tem­niță, împreună cu hoții! Nu e nici un probă, după cumu o mărturisesce însuși integrala primă procurare, nu face nimică!.. „strim­torați,­­întemnițați !“ Puterea ve ordonă: cine are se ve ’ntrebe cumă comiteți asemeni abuzuri de putere ? E că morala și modul­ de câr­muire a acestei puteri, pe care n’o putem­ numi rămână. E că ce vo­­iesce ea se fiă juneta instruită și luminată, viitorulu și speranța na­țiunii, schhingiuitorii lord, seu nisce simplii înregistratori ai actelord­iei criminale. Ense deșerte! suntu si­lințele, mai este încă inimă nobile în peptul­ acestei junețe, care se revoltă contra atâtord crime: ună mică și tristă adeptă ca d. G. Pe­trescu nu formeză generalitatea, probă este că membrii parchetului au refnsat a fi a găsi­tă Clu­pă a­colo unde nu era, și isgonirea bă­trânului Bidischini purta sigiliulă celui mai brutală și arbitrariă a­­busu de putere. Dera prin asemene mijllace, și cându se găsescu servitori ca d. G. Petrescu, uă putere abusivă totă póte face acea-a ce­a făcută la Plo­­iescu, de unde publicămu ai,li none soiri revoltătore, în Bucurescî, la Pi­­tescî, la Craiova, la Brăila, în totă țara în fine. 1 A strimtora, a întemnița, cu tóte că nu esiste nici uă probă , apoi a faca ca inocintele se fie găsită culpabi­le și pedepsită: ecă sistema după care este guvernată afli nefericita nați­une română! Ecă căiele pe cari se î mplinesc­ speranțele și aspirațiu­­nile, resimțite la întronarea regime­­lui care urmă lui 11 Fevruarie! SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA Luni, în 14 Septembre, la ora 1, se va ține ședință publică în Aula Universității, sala Senatului. Obiectele vor­ fi: a) Darea de semn despre lucrările societății, fon­durile ei, și întrebuințarea lord; b) Discursă asupra importanței istoriei la Romani, și mai vîrtosă a istoriei Romănilor”, de d. Georgiu Bariți. Intrarea la locurile reservate, cu biletu. La galeriă, liberă pâne la orele 12 și %

Next