Romanulu, octombrie 1870 (Anul 14)

1870-10-18

914 GAMBETTA. Gambetta lucrezi cu turbare. Nu primes­­ce pe nimeni. Lucrezi. Fără ’ndoieli care ține plana a cărui esecutare o Începe. Arătă mai bine, atâtö mai bine, orî­care arti fi acela plană. In momentele acestea grave nu mai re­­mine de câte doue lucruri: ori se se Inchiăie pace, ori se se facă o­ Încercare pe care o și face Gambetta.­­ In departamentele Eure-et-Loire lupta ur­­mază mereu. Dreux se apără. Sosirea la Tours a lui Gambetta pare a fi dată guvernului din Tours uă nouă viață. In ministerie se lucreză pene membrii delegațiunii țin o consilie noptea și pené la morțile nopții. La 8 ore de dimineță generalele Lefort se vede în conferință cu membrii guvernului. Plecarea lui Gambetta In Vosges, unde Garibaldi organisezi că viguros, resisting și nisce atacuri neașteptate, nu póte fi fără bune resultate. §dri din Francia, RESBELULU. Citimii în Gazeta de Colonia. Francesii construiesc o una forte, lucrare tare de piméntu, între Vanves și Mont­rouge și lucrază cu energiă a fortifica Villejuif. Casele sunt: Îndopate cu arme și unelte amonitare, stradele sunt­ aprovisionate de baricade și de șianțuri. Reduta de la est de Villejuif și de la Sud de Bicêtre, mai ântăi fi părăsită, e din nou ocupată. έ­ntărită și armată cu tu­nuri cari batü la 5,000 pași, Francesii construiesc o­uă linie de comu­­nicațiune care lagă Villejuif cu Bicêtre. * * * Comerciantul d­e la pământ­, industria..., nu mai e de vorbitu; artele.... nici cuvente... Germană Francia! Omenii nu se mai găndesc­ de­cât­ a purta­tă pușcă. * * * Generalele Matterouge, sosindu la Tours, luă direcțiunea trupelor­ care se pregatesc­ a lupta la Orleans. Ense unde credeți că ora a doua­ zi? În­trebă une corespondinte ale Independinței belge. In capule luptatorilor­ ? Nici de cume, era la gară, fumăndu’și cigara și asceptăndO noutăți. Eră generalii imperiului! Și aproposito de dânșii, mai adauge co­­respondintele: „Aruncai privirea, zficea óre­cine. In sa­la de consilie unde erau Întruniți generalii. Pe legea mea­ nimică de câte capetele lor, pleșuve și tremurende, ș’atunci mi-am­ esplicatu tóte visurile nóstre!“ Faptul­ este, adauge corespondința, că pân’acumi, nimeni n’a­mțeles­ că trebuie res­­turnată tóta ierarh­ia și că trebuie se se puie tineri sau celü puținO­ameni In pute­rea etății, in locul­ l­itregei acestei geron­­tocrații, care a perduta Francia. » * # Curierii francezi ajunge a intra In Paris chiar­ cu periculul­ vieței. Asta­fel0 nne curierO, care venia de la Tours, ajunse lângă Paris după ce trecuse de done ori Sena In­nota. Fioolo oprito de sentinele, căci se bănuia că e unü spionii prusiano, fu conduso la fortula cele mai apropiații, unde fu recu­­noscutö. * * * După triariul, Comercialii breton din Saint-Malo, uă persină, care a venito din Jersey, raportă că mareșialele Le Boeuf, care ugise cu tata familia sea in acesta insulă, a fostű constrânsa d’a o părăsi după pa­­tru­zeci și optu de ore, ca se scape de in­­dignațiunea Francesilor­, cari residu in ea. Ei, ln adeverO, auțJindO de sosirea ve­ chiului ministru de resbele, causa principale a desastreloru, se duseră la domiciliul­ lui, unde rupseră porțile și sparseră ferestrele a­­menințându’le că’10 vor­ ucide. Mareșialul­ fu nevoitO se plece noptea la Londra, lăsândă tata familia la Jersey. * « Tours, Sâmbătă, 16 Octombre. Uă scrisóre din Paris, cu data de 11, conține urmatorele scrii: Unö consiliö de resbelö a judecatO aZi pe desertorii de la Chatillon. Cinci aö fostO condamnați la mórte: ședința urmézá. S’asigură că statule majore ale gardei naționale a decise d’a nu mai tolera întru­nirea a 5 batalioni intr’uă legiune, sub or­­dinile lui Flourens. Nici une baloni n’a plecatO ani dimineță, venturi fiind­ nefavorabile. Poporul­ din Paris se opune cu energie la ori ce pace, care s’ara basa p’uă cestu­­ne de teritorie sée p’uă umiliațiune a na­țiunii. » * * Epernay, Jouî, 13 Octombre. Dintre cei 1500 bolnavi prusianî, morO câte 15 pe zi-Locuitorii din Aube și de la fruntariele departamentului de Marne sunt­ deciși a re­­siste cu energie. Numeroșii liberi trăgători, ascunși prin pă­duri, atacă fără veste pe inamice. 4fr # * Troyes, H Oetombre, séra. Uda balene cu cinci saci de scrisori, care vine de la Paris, s’a scoboririt lângă Troyes In bună stare. * * * Bouillon, 13 Octombre. Garnisona din Montmedy a locusü să e­­șire la 11 cuvinte. Francesii au făcut­ 60 de prisonieri. U­­nii pretinde c’acésta cifră are lî mai mare. * 4* ** IdariulO Times, Intr’uă depeștă din străi­­nătate, semnaleza că: Prusianii n’au stabilită ăncă baterii des­­tul­ de aprope pentru a pute bombarda Pa­­risul­. Tifusul o seceră pe Prusianiî de la Ver­sailles. * # Soiii din Versailles, cu data de 13 Oc­­tombre, spune că Francesiî, fără cele mai mici curente, au întreprinsa unö aspru a­­tacu­rn contra posițiunii Saint-Cloud, pe care l’aö bombardată cu cea mai mare rigore. Resultatul­ acestui atac­ a fost­ aprin­derea palatului și completa’! distrugere. U i cșire din Mont-Valerien fu din nou Încercată, dérii cele Zece batalioni, cari lua­ră parte la locăierare, au fost­ respinse. * * * * S’a secura,­­frec unu triarin din Paris in­tr'uă notă a sea, s’asigură din sorginte des­­tul­ de sigură că principii de Orleans sunt­ la marea armată de la Rouen, de 160,000 omeni, care merge la ajutorul­ Parisului. * * * După ijiamile International, mareșialele Canrobert are fi rănită grec. * * * Se scrie de la Dieppe, la 10 Octombre a istam­ului francesa la Liberté: „Alesandru Dumas tatale e aprópe d’aici, intr’une sătulețe, la Pans, unde e aprópe d’a espira. „E Înconjurații de zogrijirele fiicei și fiu­lui seu. „M’amü presintate ca se’le salută, déra nimeni nu este priimitö. „Dumas e isbitü de paralisie și a caijuta Io stare de copilăria. * ft * ROMANULU 18 BRUMARELU 1870 Unii emisarii, care a venit­ de la Verdun, asigură că garnisona, într’uă eșire de cu­­rende, a redusu pe 800 inamici In stare d’a nu se mai pute lupta. Trei­­ zile In urmă Prusianiî au încercată se dea une asalte, care fu instructuose, căci perdură 1800 ómeni. Invitare la cununie. D. Miltiade Grig­orie Costiescu anunță amicilor­ și cunoscuțiloru sei celebrarea căsătoriei sale cu dom­­nișora Anna Matilda Gay, care se va sevârși Duminică la 18/30 cu­rentă în sf. biserică Stejaru, strada Palatului, suburbea Brezoianu.­ A­­cesta va servi de invitație pentru cei ce nu vor­ fi primită bilete. SINUCIDEREA DOMNULUI DELESVAUX. Citimü în­­iatul­ Echo du Nord din Lille următorulu articlu despre sinuciderea d-lui Delesvaux: Multe renumitule președinte Delesvaux ișî sdrobi creierii. Bine de densult, acesta era singurul­ mijlocü cu care putu scăpa de galere și póte de ceva și mai rec­ Etă causa sinuciderii lui: își aducă ori­cine a­minte condamnările esorbitante pronunțate fără deosebire de d. Delesvaux In contra scriitorilor­ politici și ’n contra nenorociților, pe cari plăcea po­liției sed denunțe ca pe unii ce are fi fă­cuto, vorbita și gândită zéö despre Na­poleon. In tota lur,ga’o carieră de magistrate, â. Delesvnux n’a avuti­ se ’și impute uă sin­gură achitare, Pentru dénsulű orî-ce pre­­venite go­sticai era convinsa de mai nainte, causa judecată, procesulu perduta! D. Deles­vaux era ’n felule seü une oma completa. In lume, chiarö In cea oficiale, toți se cam spăimântaă d’acésta nemilosa severitate totu de­ una neobos­ită, nici vă­dită sleită. In fine ajunseseră se considere pe președintele ’n cestiune ca p’une fele de inamice de au­steritate, una solo de magistratu janse­nist. . . Lumina trebuia se se facă ’ntrui țji și acea Zi sosi. Intre hârtiele inventariale din cabinetul­ împăratului, alături de esplicarea devotamen­tului d-lorö Jérôme David, Cassagnac etc, s’a mai descoperită și acea­a a rigorilor­ d-lui Delesveaux. Fie­care condamnațiune aducea d-lui președinte celei d’a 6-a camere uă sumă mai multă sau mai puținii rotundă, după importanța condamnatului. D. Delesvaux strânsese, prin aceste mnici comereiü, capitaluri considerabile care au servită a*î­mulțămi pasiunile și a cumpăra moșii de la Stată. îndată ce fu vestită despre acesta desco­perire, d. Delesvaux, sicure de sorta ce’le accepta și fiindu puse, prin asediare, în im­posibilitate d’a fugi din Paris, se hotărî a’și face singură dreptate . Își sdrobi creierii cu pistolulö.­­ Câmpu­ Lungu In ambulanța a V-a și Poli­­hroaie din Slatina In ambulanța a X-a. Evenimentele resbelului precipitându-se cu iuțală, doctorul­ Davila a fost­ trimisü la­ misiune estra­ordinară cu uă escuadă de ambulanțe, împreună cu d. Monier (consliarii de State), la Gravelotte, in armata mare și a­­le lui Bazaine. Intre personalului ambulanței se afla d-nnî doctori Bouties din Tours, altă medică din Epernay și între infirmieri d. A. Monod avocate, d. G. Monod profesorii de istoria, din scala normale superiora, d. Oberkampf legista din Bordeaux și mai mulți studiațî In medicină și teologia. Mergândü cu drumuri de ferii la Sedan, s’a găsită acolo trei trăsuri așezate pe va­­gone cu totii materialul, trebuinciosü am­bulanței, și, urmându calea prin Carignan și Montmedy, a ajunsu diminață la Audun, la Roman, unde a părăsită calea ferată. Trecându prin Montmedy, întâlni pe in­­spectorele generale baron Larrey, care era însărcinată cu evacuarea răniților a armatei care era deja fără comunicațiune cu corpul­ de armată din care făcea parte. Prin urmare, după u­ matură consultare, ambulanța lua direcțiunea prin Trieux și Avril la Briye. Scopul­ era de a ajunge la armata lui Bazaine sée a pătrunde in fortă­­reța Metz­, dére la pădurea Moyeuvre au fostö Incongiurați de uranii prusianî. Drapeluri internaționale, care era pe fie­care trăsură, fu respectată, în acesta sens, că uranii, după câte­va ocupațiuni ostile, se mărginiră a conduce ambulanța sub escortă la oficialii lor­, cari erau în ferma F­iere la Grange. Oficialiî, după ce constatau cu cela mai mare amănuntă identitatea personalului am­bulanței internaționale, a dirigeatu-o spre Briey, sub-prefectură la 22 kilometre de la Metz. Aceste orașie, ca și câmpurile de prin prejure, prusiane, era ocupată de numeróse trupe In orașă una mare numerű de case erau transformate In ambulanțe și fie­­care casă purta semnule convențiunea de la Geneva, oă cruce roșie pe pânză albă. Răniții erau în numerű aprope de 800, dintre cari mai mulți francesi, căci Pru­­sianii erau în mare parte evacuați la Pont­­a-Mousson. Personalul­ medicală era destulă de nu­meroși. Cu tote aceste, s-a petrecut o mare parte a nopții prin spitale spre a da ajutore vulneraților­. In aceste orașiO se aflau sésse regimente de cavalerie prusiane dintre cari și dragoni din garda regale cu uniformă colore albastră deschise. Orășianii erau la descuragiarea cea mai mare, căci In noptea precedentă la 3 ore de dimineță, tote casele fuseseră visitate de soldați cu cea mai mare rigore spre a lua requisiu­uni. — Fie­care pute se-și facă uă idee de spaima locuitorilor, do uă asia de mare violare de domiciüe Ia tacerea nopții. — Lipsa de hrană era asolută, cu remăsese nici pâne, nici carne, nici făină, nu remă­sese nimicö. Mișcarea trupelor a începu la 4 ore de dimineță prin plecarea în grabă a 3 regi­mente de ulani. La 5 ore de dimineță, după invitarea chiarö a comandantelor prusiane, ambulanța a luată direcțiunea spre Monthey și Cam­­­ville și a ajunsă la St.-Marie au­ebenes și St.-Privat la Montagne, unde erau sute și sute de răniți încă la polițienea la care căzuseră în luptă. Câmpurile erau acoperite cu morți cu casce și echipamente militare. Soldații erau ocupați cu îngroparea morților, cari formau șiruri de companii întregi în liniă de bă­tălie, grămădiți cum căduseră în luptă; — căci, în aceste locuri, mai deosebită în partea stângă a șioselei prin St.-Privat mitralieusele și chassepolurile făcuseră vic­time numerase. Satele erau cu desăvârșire pă­­site de lo­cuitori. Casele, în cele mai mare numără, erau arse și găurite de bombe, devastațiune pretutindene ! Pentru îngroparea morților, se făceau șanțuri chiar­ alături cu morții în mărimi proporționate cu numerule lor­, ânsă nici uă dată destul­ de mari, nici uă dată des­tulă de adânci, și cu totul­ afară din con­­dițiunile ce permitű pământului a absorbi gazele cari resulta din putrezirea cada­­vrelor­. Infecțiunea care resulta era deja mare, și se simte astăzi de Prusianiî cari asedieza Metzulü, căci íatr’un­ perimetru de 30 ki­lometre faerule ?este molipsită și tifusul­ și disenteria cari decimază armata principelui Frideric Karol. Prusianii erau ocupați a îngropa ântâifi morții lor­, lăsându pe cei francesî în urmă. Se ințelege că asta­fel­ procedeza armatele ca sa ascundă câtă sa póte perderile lorö și se arate pe câta se póte pe acele ale inamicului. La satul­ St. Marie numerulö morțiloră francesî era maî considerabile; nu se luase însă nici ui disposițiune pentru îngroparea lor­. — Câmpul­ și drumurile erau mai cu sumă acoperite cu eqhipamente fram­ese; ra­nițe la mare mimerit, căci ele sunt­ arun­cate de soldați în timpul­ luptei. Prusianii, în genere, nu purta ranițe la bătaie ; ei nu purta de câtă mantaua legată pe umere. La atacul­ satului St. Privat ambulanța francase fu acoperită de diusurile prusiane, cari incendiau casele, omorau și răneau încă vă­dată pe vulnerații din cari uda își găsiră mortea în flacăre. Faptul­ era din cele mai grozave și reclamările răniților­ francezî erau unanime în contra Prusianilor­. Ura produsă prin acesta nenorocită întâmplare nu găsi de cât o espresiune violente de resbu­are. Era datoria fiă­cărui om­ de a cerceta îm­­pregiurările cari au putută se producă uă asemenea nenorocire; datoria flă­cărui­a se 'și formeze cu sânge rece uă convicțiune spre a putea mărturisi adevărulă la cunoș­tință de causă. Resultatul­ cercetării a fost­ că la înce­­putul­ luptei, spre St. Privat, casa In care erau răniții francesî n’avea drapelul­ inter­națională , că, de astă parte, chiarö In urma rădicărei drapelului cu cruce roșie, acesta nu se putea vedea de artileria prusiana, căci ea era ca la 2000 de metre In vale, și casa ambulanței, de­și în dealu, era însă ascunsă de alte case for­te înalte, cari formau linia satului spre ataculü Prusianilor­, că prin urmare aceștia nu putură vedea sem­nale de neutralitate care, abia de un­ me­tru, fâlfâia d’asupra vârfului casei. Bombardarea și incendiarea ambulanței este dor­­iă nenorocire prin ororile resbelului fără ca se pote fi imputată relei voințe ori cruzimea. Atât­ la satulu St. Privat câtă și­­ satulö St. AI­arie una numero Însemnată de medici francesi și germani erau ocupați c­u căutarea vulneraților, și se înțelege că au dată fără deosebire ajutoră la răniții am­­belor­ armate. Obiectele de pansamente și tota ce c­on­­­ținea furgonele erau în abundanță, înse erau în lipsă absolută de hrană, chiar­ apa lipsia.­­ Puterile erau secate, tulumbele stricate. Răniții cu une cuvente sufere de sete și de fume, și se plângeau mai multü de a­­ceste suferințe de­câtu de durerile ce le causau rănile. Ambulanța din care făcea parte d. Davila a fost­ destulă de fericită a des­coperi lntr'uă casă isolatâ și ruinată una pură care le­ a dată apă Îndestulător?. Uă ambulanță Lasonă a Împărțită cu cea francesá o rezule, careua, pânea, carnea, vinulü și totu ce avea, și numai asta­fel, vulne­rații francesî au putută se nu­meri de fume. Rănile erau din cele mai grele, căci sol­dații cei mai ușoară răniți erau deja trans­portați în satele învecinate unde erau cău­tați pretutindenea de medici. Medicii germani purtau toți fără escep­­țiune brasardulu cu cruce roșie, énse me­dicii militari francesî n’aveau acesta semne de neutralitate și se plângeau cu drepta cu­vântă contra intendenței, care nu împărțise brasarde la începutulu resbelului. Trăsurile de ambulanța ale Prusienilor­, furgonele de aprovisionare și chiar­ trăsu­rile de rechisițiuni purtau pe pereți crucea MEDICII ROMANI IN RESBELULU ACTUALE V. Doctore Davila. D. Davila, după sosirea sea la Paris, sa presentata la comitatuli internaționale presi­­date de com­itele de Flavigny, care, pe baza convențiunei de la Geneva, era Însărcinată a organisa ambulanțele spre a da ajutoră ră­­niților­ pe câmpuri de bătălia. Preocupațiunea sea principele a fostu d’a obține inscrierea formale a mediciloru români In ambulanțe, și, după ore­cari stăruințe, s’a Înscrisă d-nii doctori Miloteanu și Iovîță din Meh­edințî, și Petrașii din Tecuci In ambu­lanța No. VIII; doctorulö Ștefănescu din *

Next