Romanulu, octombrie 1870 (Anul 14)

1870-10-25

938 c­iăiată, decă Repubica n’ar fi ră­dicată cu dânsa la cărma ferei dem­nitatea și onorea naționale, în locul turpitudinilor­ imperiului! Temerile de lovitură de stată au­ începută a se domoli la noi, împre­ună se pare cu decisiunea puterii. Cu tote acestea Pressa, evitândă d’a ne respunde categorică, face reser­vele sale, clicându „că-i facă puțină „impresiune deducțiunile nóstre, și „că va respunde la timpü, în­tre­a puține cuvinte.“ Pressa ensé nu vrea se spune cândă va fi timpulü; se’să spunemu noi, atunci cândă se va lua uă de­­cisiune definitivă. Dacă regimele se va convinge că nu este în putere d’a face oă lovitură de stată, Pressa ne va striga: „calomnie“! Și ’n aparință va avea dreptate. Dacă crima se va decide, Pressa ne va repeți: „n’amă fostă demni de libertăți, și bine a făcută puterea de le-a pusă la păstrare, pene cândă absolutismulă ne va face demni, cum îi făcu pe Francesi despotismulă imperiale“. E că responsulă „la timpă și ’n pré puține cuvinte!“ E comodă! MINISTERIULU DE FINANCIE. Comptabilitatea generală a Statului este temeiulu tuturor­ mișcărilor și financiare, busola, în casă cândă ministrulü Litre­prinde oă operațiune óre­care. Lucrarea acestei direcțiuni nu pote pro­duce de câtă resultate positive basate pe cifre și acte, opere reale și incontestabile. Nu pote fi unii alții serviții mai im­portante, fiindu­că fără densulti nu poți încasa, fără densulți nu poți cheltui. Nu póte fi unii altă serviție mai deli­cată, fiindu-că nimică nu póte compromite mai multă financiere unui Stată de câtă uă greșielă de socotelă, care se judecă, se osândeșce și se plăteșce totă prin so­­cotelă. Cu tote aceste de câtă­va timpă men­­ționatulă serviții­ a fostă lăsată cu totulu fără îngrijire. Comptabilitatea generale a statului lu­­creza fără directore, și, numindu-se unu supt directore fără destulă practică, fără cunoscința mecanismului complicată ală acestei direcțiuni, a ajunsă astă­zi într’uă stare atâtă de deplorabile, în­câtă pen­tru anulă cuvinte nu esiste nici uă în­­cheiare exactă pe lună, una adevărată h­aos. Uă mulțime de hîrtii nelucrate suntu puse la dosară. Situațiunea actuale e necunoscută, pentru că nu sa publicată prin Monitorulu oficiale măcar și pentru uă singură lună asemene situațiune, — după cumu este regule, împlinirile au mersă forte slabă, ca­­siarii au remasă fără controlă seriosă, unii puși fără garanții suficiente, și pro­­tegiați în tote împregiurările. Domnul ministru arătă prin comunicată că casiarul­ de Doljiu a depusă garanția prescrisă de lege. Acesta nu este exactă fiindu­că n’a depusă mai multă de câtă pe jumătate din cotizația fișată după în­casările acestui districtă. Domnulă ministru înlocuiesce pe casia­­r­ulă de Dâmbovița supt motivă că n’a realizată garanția, și, îndată ce află for­mulă despre una deficită în casă, peste 100.000 lei nudi, s­ă reintegrezi la mo­menta, trămițendă pe una inspectoră la fața locului care a potolită foculă și fostă silită d a regula comptabilitatea ca­sieriei— cee­a ce nu intra în atribuțiu­­­nile unui inspectoră. Domnul ministru C. Grădiștenu numeșce pentru județul­ Covurluiă­ună casiază cu garanția nesuficiente de și a avută alți candidați capabili și solvabili pentru a­­cestă poștă. Feliciteză pe domnu C. Grădiștenu de caragiulu ce are în administrarea întregei averi a Statului, care îlă potă asigura că consecințele să se fie forte grave. Ce va face domnu ministru, cândă Ca­mera legiuitore va cere uă exactă situa­­țiune, și va ușa de drepturile ei consti­tuționale ? Nu cumă­ va speră că se va trece vre­oă situațiune de ocasiune, vre­uă masca­rada? O, d-le Grădiștene și Iepurene! timpii au trecut! A cădut masca acelora cari se servină cu asemene acte — astă­zi nu se mai trece. — In totă casula preve­­nimă pe domnii deputați pentru a nu fi victima unei surprinderi în acestă vitale cestiune. Care este cuventulă că nu s’a ocu­pată postură de directore la comptabili­tatea generale? Nu s’a găsită omul­ ? Ore asceptiî pe cine­va din străinătate, saă speră că va apărea cine­va substamente? Nu cumă­ va ore se se desființeze acestă poștă? A uitată d-nu C. Grădiștenu că n­^ire directore, sau care este planul ă d-sele cu ținerea vacanței acestui poștă ? La tóte aceste voiă respunde altă dată énse totă aretândă lucrări oneste și in­geniose date d-lui C. Grădiștenu, și ’î voiă aminti mașina: „Me sntor ultra crepidam.“ Se aude că se va numi acuma ca di­­rectoră ală comptabilităței generale d-nu Nițescu membru al­ su­rsei de compturi. Așî consilia pe d. C. Grădiștenu a lăsa în pace pe acestă omu, a nu’lă perde cu deseversire. Séű este și aci planulă d’a câștiga locă la curtea de Compturi spre a pricopsi vre-ună candidată ală d-lui C. Grădiștenu sau cine scie ală cui? Primiți, etc. B. Publicamu articlulu de mai la vale, relativă la una din cele mai însemnate ramure ale administrațiu­­nii financielor­. Ori­cine înțelege că atunci, cândă servițiulă inspec­­țiunii financieloră va fi compusă din omeni pe atâtă de activi și scrupuloși pe câtă mai cu semă de speciali, în materie de financie, vomă vede îndată îmbunătățiri în­semnate, casiarii și perceptorii nu vor­ mai cutiza a face din lucră­rile loră ună labirintă nediscutabile și rămășițele nu se voră mai gră­mădi cu zecimele de milione. Dacă articlul­ de mai la vale dă și nume proprie, nu este pentru a le denigra, ci numai pentru a le arăta că, capabile în alte ramuri, n’au des­tule cunoștințe speciale pentru a ocupa cu folosă pentru tesaurii func­țiunile de inspectori financiari. INSPECTIUNEA FINANCIARI. Intre denominațiunile diferiteloru func­țiuni publice, acea de inspectare denotă una impiegată ce împărtășeșce, pene la ore­care puntă, vegherea și grija șefului seu superiore, în ramura unui serviții­ ală Statului. Se înțelege deră, din acestă definițiune, că ună inspectori de finanțe trebuie se înțelegă, prin cunoscințele sale, tote acele detaliuri de teorie și de practică, în ce­­stiunile ce atingă încasările, efectuarea cheltuelelor­, rămășițele, viiturile în ser­­vițiă, abuzurile ce să ară comite și pedi­­cile în împliniri, etc., care sunt­ princi­palele condițiuni ce potă pune mașina fi­nanciară în stare de mișcare regulată și eficace. Ca se corespundă deră inspectorii de financie la tote aceste cerințe, trebue ca ROMANULU 24 BRUMARELU 1876 ei se fie recrutați numai dintre vechii am­ploiați de la finance, cu bună reputațiune, cu cunoștințe proprii de servițiă, și cu aptitudine recunoscută pentru asemenea lucrări. Actuala inspecție de finance se compune din personalula următoră: I. D. Tach­e Vora, fostă amplaiată la curte și ocupată la financie cu licitațiunile moșiilor­ Statului, de la care a fostă re­vocată în două rânduri. N­. D. D. Danielopolu, fostă amplaiată la comitatul­ teatrului, s'a rutinată numai cu lucrarea verificării tabelelor, de impro­­prietărirea foștilor­ clăcași. M­­. D. Pencovici, fostă telegrafistă, a­­flată în ministerial­ de finanțe, numai de 7 luni. Prin urmare nespeciale în finance, IV. D. Locustenu, fostă amplasată pe lângă prefectura de Ilfovă, fără cunostin­­ță despre diferitele lucrări financiare. V. Bolintineau, ale cărui inspecțiuni au provocată, a­dese­ori, necesitatea de su­pra inspecțiuni, neavând­ cunoscințe de diferitele servicii financiare. Elă­deră personalul­ de inspecțiune ală finanțelor­, compusă parte de președin­­tele ministru, și parte de d-nn actuale ministru, care a respinsă pe vechii amplo­iați la finance, onest­ și capabili, mai cu semă pentru c’am avută nenorocirea a denunța mai multe abuzurî. Ideia convingetore ce pate se’șî facă cine­va despre binele adusă servițiului de acești d-ni inspectori, se reduce la acesta că se dă neocupați în capitală, și d-nn mi­nistru a propusă altor­ persone însărci­narea de a merge cu diurne de câte ună napoleon, se constate remășițe ce lasă m­ă golă la tesaură. Cu asemenea personaje se pute ajunge la scopul­ înființărei serviciului de inspec­țiune ală finanțelor­? Opiniunea publică va prețui decă tre­buie a mai fi încărcată budgetulă Sta­tului, cu lefurile d-loră actuali inspectori. V. MEDICII ROMANI IN RESBELULU ACTUALE Organisarea serviciului medicale alei armatei germane­ (A rede „Românulu“ de la 18, 19 și 22—21 cuvinte) La Domcourt era serviciule medicale cen­trale, represintată prin general slab doctoru Loeffier, unul­ din delegații congresului din Berlin, bărbată eminentă care organisa și inspecta necontenită tóte ambulanțele din sa­tele învecinate. Acțiunea s­a era directă a­­supra întregului personală sanitară, asupra materialului și administrațiunii. TOTULU în interesul­ serviciului era pusă la dispo­­sițiuma și ordinile sale. Fie­care medică de­tașată era adevărată șefă ală ambulanței, și adminis­rațiunea era acea­a ce trebuie se fiă, rogrijitarea materialului, care este abso­lută în disposițiunea mediciloră. Fie­care corpă de armată prusiana are un organi­sațiune completă pentru 12 ambulanțe de resboie, (Feldlazarett) și fie­care din a­­ceștia are materialulă completă spre a a­­șeria cu tote ale loră 200 de vu­nerațî pe nisce paturi mobile,­­cari servescă și de tărgi și formeza astă-felă pentru fie­care rănită mijloculă de transportă și de repausă. Materialul­ de ambulanțe este clasificată și pachetată astă-felă, în câtă póte sa fie împărțită la trebuință în două sau patru di­­visiuni spre a fi dirigintu în diferite punc­­turi mai aprope de linai de bătăi­. Fie­care ambulanță este sub direcțiunea și ordinile medicului prin­ipale (Oberststabsarzgt), care are sub densula ună medică de reg. Clasa I, trei medici de regimente. Clasa II, ună spițeră, ună ajutoră ală acestuia, 12 sub-Chirurgî, 24 soldați sanitari bine instru­iți, și în sfârșită ună ofițără de administra­­ție, bucătari, soldați, ajutori ună oficiără sâă valimaistru de trenă cu soldați speciali, spre a conduce numerosele trupuri de am­bulanțe. Fie­care ambulață are­ două trăsuri două construcțiune speciale fie­care cu două cai, care conține tóte bandajele, aparatele și me­dicamentele necesarii pentru 200 de bolnavi și răniți, precum­ și oă colecțiune com­pletă de instrumente de chirurgie, pentru diferite operațiuni. Repetă că clasificațiunea și împachetarea este astă-felă, în­câtă fie­care trăsură are ună materială completă și pate astă­ felă se funcționeze separată ! Afară de aceste două trăsuri de constitu­­țiune speciale, există încă patru furgone, fie­care cu câte patru cai, cari conținu totă materialulă, ustensilele și aprovisionamente de alimente și băuturi trebuinciuse pentru 200 de bolnavi. Eî­nă în totă-de-v­a uă a­­provisionare de alimente și de vină pentru mai multe­­ jile. Spre a menține ordinea și disciplina în­tre sold ți infirmieri și conducătorii de tră­suri, mediculă șefă ală ambulanței trans­mite ordinele sale prin oficiăruilă sex Vah­­maistrului da trenă, care este absolută și directă sub ordinele sale. Vedemü­doja că pentru uă ambulanță a unui corp­ d’armată prusiana, organisată pen­tru 2 400 de răniți, esiste afară de persona­lul­ medicale, care merge cu regime­ntele, ună Genaralstab doctoră, 12 medici de regi­­mentă Clasa II, 144 sub-chirurgi, 28­8 sol­dați sanitari, 12 ofițărî, 5­24 bucătari, 48 soldați pentru trebuințele administrațiunii , 12 oficiirî sau Vahm­aistri de trenă și peste 120 de soldați și sergenți de trenă, cari îngrijescă de cai și de trăsuri, în totală 630 de persone. In acestă enumerațiune nu intră numerósele trăsuri speciale pentru transpor­tul răniților­, deră numai trăsurile de materialii. Pentru transportul­ mediciloră generalulu slab doctoră are o­ trăsură închisă cu doui cai, și toți medicii fără escepțiune­au cai de călărie în proporțiune cu gradulă loră. Notămă ca în Domcourt trăsura d-lui Loeffier era întocmai de același modelă și mărime ca trăsura pe care era scrisă cu litere mari Principele Frederic Karl. Mai mulți medici sunt­ atașați la medi­culă șefă și însărcinați se centralise rapor­turile listele curieraților­ și se dea instruc­țiunile cuvenite mediciloră ambulanțeloră di­visional. Generalul­ stab doctoră este In tóte fi­lele în relațiune directă în generalulă co­mandanții șefă ale corpului. Fie­care medică principală, șefă de am­bulanță, este asemenea în relațiune cu ge­neralul­ de diviziune sau de brigadă la ca­re este atașată. In momentul­ unei loviri, căndă armata merge înainte, generalul- comandantă supe­riori comunică generalului slab docloră direcțiunea bătăliei. Fie­care generală co­mandantă de divisiune dă indicațiunile ne­cesarii șefilor­ de ambulanțe, cum se se sta­­bilesca în locurile cele mai apropiate, ca sa nu remăse astă­feră mai departe de câtă celă multă 1000 metre de linie. Medi­ii alegă sub o loră respundere locurile cele mai convenabile pentru stabilirea ambulanței pe câtă se pate, în sate, case mari, sau câmpuri acoperite prin undulațiuni de teren și în apropiere de păduri și ape. Ună locă speciale este alesă pentru operațiunile cele mai urgente materialul este despachetată, și îndată se rădică steagulă internațională, pe nisce prăjini speciele cari sa lungescă prin adoptarea una lângă alta, ca ast­­fel o sem­­nulă de neutralitate din Geneva se pute fi văzută la uă distanță cită se pare de mare. Lângă drapelulă cu cruce roșie, se află în tofă-de­una drapelulă națională ale belige­­rantelor, conformă art. 7 din convențiune. Drapelul­ adoptată, crucea roșie pe pânză albă este modificațiunea drapelului republi­­cei elvețiane, care purta crucea albă pe pânză roșie. Este acela­și desemnă cutsa cu schimbul­ coloritoră. Prin adoptare­a steagu­lui elvețiană s'a stabilită uă legiuitură dura­bile și visibile între noulă dreptă ală gin­­țiloră și republica, care fu legenula ei. Notămă că chiară Turcia a apotată a­­cestă semnă al lui Cristă,c­$ a devenită semnulă salvărei pentru vulterați, semnulS alesă se recomandă încă prin simplicitate, prin Înlesnirea de confecționare, prin apa­rință, că' î colorile fiind­ atâtă de diferite, se vădă la aă mare distanță. Lângă drapelul­ convențiunei trebuie se se rădice totă­dea­una drapelulă naționale al ambulanței, căci altă dintrelea soldații iso­­lațî și chiară corpurile de trupe ară putea răteci și cădea în mânile inamicului, cândă credă că m­ergă spre liniile loră. Germanii păstraă stogurile particulare, se vede acelă ală Saxoniloră, Hessieniloră, Ba­­varesilora, Badesiloră și Wurtenbergesiloră și mai în deosebită ală putere! dominante, albu și negru ală acele! din Berlin, Bilgînarî, Englesii, Americanii Holandesiî, Italienii, Elvețiană, Spaniolii etc. aveau și o drapelulă naționale lângă crucea roșie; nu­mai drepelulă României nu fălfăea suptă scutură neutralității națiunea, simpatia guver­nului proclamată în adunare lipsea cu de­­sevărșire. Considerăndă cestiunea din pun­­tură de vedere esclusivamente filantropică numai, totuși simpatiele trebuiafi se fiă pen­tru celă mai nenorocită, căci ele are tre­buință de ajutoră. Acestea fjise­se reveniră la serviciului medicale al­ armatei organisarea prusiane. Ună altă personală purtătoră de vulne­rați este mobilitate, cu brancarde perfecțio­nate pe­rete, și urmeza pe câtă se pate linia de bătae spre a ajuta ambulanțele re­­gimentale și a transporta vulnerații în am­bulanțele divisionale, căci se scie că medi­cii militari ai regimenteloră urmără ca a­­ceștia în totă timpulu luptei spre a da celă d’ântăiă ajutoră. La fie­care ambulanță, se gătesce ciorbă, și la multe s-a constatată că estrad­ură de carne de Liebig era întrebuințată în cuan­­titățî considerabile. Mijlocele de a transporta răniții fiind o totă de­ una nesuficiente, una din preocupațiunile unei ambulanțe este de a face cu cea mai mare activitate din tote satele de prin pre­­tură, reqursițiuni din tote mijlocele de trans­portă , trăsuri particulare de tote felurile, căruțe mici, care mari, tote sunt trebuinciose pe linia de bătaie spre a transporta răniții în mare maneră, la ambulanțele de reservă ce sunt­ așed­ate la 10—2­0 kilometre de­parte de loculă luptei. potă Aici se vede câtă de însemnate serviciulî se aducă sătenii și locuitorii, transportul­ și adăpostirea răniților­.pentru : Ia ambulanțele de reservă se întrebuin­țămi de Prusian! mai multă organisațiunea de voluntari cari sub direcțiunea cavalerilor)­ de Malta, cu personale speciale de medi­cii și pe infirmieri. Înzestrați cu materialul­ celă mai perfectă, cu mijlocele speciale de transportă, cu aprovisionamentele de alimente și vinuri, de îmbrăcăminte de totă felulă, sunt­ trimise prin comitatele de ajutoră din tote orașele Germaniei. Acești omeni patrioți și devotați au adusă serviciurile cele mai eminente și a­­probată cea ce pate iniția­tiva personale pentru ușurarea omenirei su­ferinde. Ajutorul, care s’a­rată de ambulanțele voluntare, respectate sub scutul­ drapelului internaționale, este ne­apărată în mijloculă prom­leră resboiului cea mai mare dovada de civilisațiune a secolului nostru, căci, fără deosebire de naționalitate, vulnerații francezi sau germani, câte­va minute în urma luptei erau alături unii cu alții și căutați de me­dici de diferite naționalități. Am­­ fise că ’n ambulanțele ge­rmane, voluntarii erau diri­­giațî prin cavaleri de Malta , între cari să află, cum se scie, representation celei mai Înalte aristocrații. Ei nu cruțau nici uă oste­­nilă, și nu refusaă nici uă dată a îndeplini chiar funcțiunile cele mai modeste și se po­te zice că aă servită de pildă tuturoră na­­țiunilor. In modulă cu care am îndeplinită misiunea loră filantropică. Exista încă și ună altă ordină; acelă ală sântului lórn, al cărui membri erau între­buințați în diferite spitale, unde domnea ti­­fusul­ și desenteria. Devotamentul ă loră n’a slăbită! (Va urma).

Next