Romanulu, noiembrie 1870 (Anul 14)
1870-11-02
ANULF ÄW/PATRD-SPkE-DECELM VO ESCEȘI VEI PTTTÉI abonamente L. n. L. n. Unei anű .... în capitale 48 districte 58 Sase luni „ „ 24 „ 29 Trei luni „ „ ]2 „ 15 A l lună „ „ 5 „ 6 Abonamentele íncepü la 1 și 16 ale lunel. Unfi esemplarfi 25 bani. Fmena, Italia și Anglia trimestru franci 20 Autria și Germania trim. fl. arg. v. aus. 7 ANUNTIURI L. b. Linia de 30 litere. ....................— 40 Inserțiuni și reclame, linia ... 2 — Administrația«^* la gasaglnlfi Kom&n, Mo. 1.- lU»d.oțlimea strada Colțea Ho, 48. ^ LUNI, MARȚI 2-3 BRUMARU 1874), t1/MIlIfEZATE ȘI VES PI Pentru abonamente și anunțuri se adresa: In Bucuresei, la Administrațiunea Ziarului In Districte, la corespondenții sei și cu poșta 1:.A PARIS Pentru abonamente: La d. Darras-Hallegraise Bue de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunțiur!: La d-il Órain, Thomas et C-ie Bue Lepeletier, 23. LA VIENA Pentru abonamente : La d. G. B. PopoyicI, 15 Fleischmarkt, Pentru annnțiurl: La domnii Haasenstein et Vogler, 11, Neuermarckt A11STRAREA „ROMANULUI.“ Avisii abonațiloru din Pitescî. D-niî abonați din Pitescî și Argeșit, precum și personele cari voru a se abona, surtă rugați a se adresa, pentru facere sau tenouire de abonamente și pentru plată, la d. Michailo Negulescu, avocatu, în orașial Pitescîi. LISTA DE SUBSCRIERE în favorea rănițilori Francesi si a familielorü lorü. Bucuresci, 2 Noembre 1879. D-lut redactore alu fnariului ROMANULU. Domnule redactore Căutând» a’mi îndeplini din datoriele ce ’mî impune sensule meu, ve ’nainteze unu pachet» cu seamă, rugăndu-ve se bine-voiți a dis 1 ne trimiterea lui pentru ajutorul» rănoilor» francesi. Primiți, ve rog», d-le redactore, asigurarea distinsei mele stime și considerațiuni. Vasaichia R. Theodorescu. DEPEȘE TELEGRAFICE. (Strviciunii private ale Monitorului). Telegrama regelui Prusiei către regină: VERSAILLES, 11 Noembre. — Alaltăierî generalul» Tann, cedând» unora foi« s— mice SUperiure, a evacuat, v....g.outiu, orașul» Orleans, și s-a retras» la Tours unde a efectuat» împreunarea sea cu generalul» Wittich și cu principele Albrecht (tatăl»), cu cari se va Întâlni astă-Zî,nind» de la Chartres, marele duce de Mecklemburg. a spiritulu caustică ală Românului a ă găsită vorba de derîdere: „Sărace ăi Turce!“ deră ar fi tristă ca și Turcicii, mulțămită inteliginței regimenütei actuale, se incepa a <tioe: „Sărace j Romăne!“ părți, mare este și aventuri eroice ale operatorilor[ Republice], victorioși deja la Orleans, mare este și ■ încrederea și coragiulű vechilor soldați ai armatelor prusiane, dei prinși a fi totă victorioși, a înainta mereu. Se sperămu énse că mă resultata nefericită nu va veni se arunce din nou durerea în inimele nóstre, căci trădătorii cu armatele molipsite de lașitatea lor, șijau luații deja, în disprețuiți sclaviei, prednsă miseliei lorO, și ’n Francia nu mai suntu acuma de către adeverați aperători ai patriei, [cari, luandu-și devisa, „a ’nvinge sau a muri,“ deși vorü mai pute căde uciși supta numerű, vor remasce necontenită în numerit destul de mare pentru a nimici la rândulă loră pe cotropitori. Amă repetită necontenită că Francia va eși de sicură victoriosă, decă va scutura de pe dânsa pulberea corupțiunii imperiale, adî pare că deja suflarea Republicei a spulberată în asia scurtă timpă acea pulbere și a aruncatu-o totă numai asupra trădătorilor. Se asceptă mă derii și se nude speră mă! > v. V.VHU fu ^nic j)f 11 nai aŭ publică în capulă foiei următorea reclamațiune: „UNU CE NE AUJUTU. Bucuresci, A Brumaru De la victoria armatei de la Leira, suptă comanda generaliului Aurelles, nu ne mai veni nici uă altă scrie. Se pare că d’amendoue părțile pregătirile sunt seriose și căi se apropiă oă luptă care va fi des sicură una din cele mai memorabile prin consecințele ce va atrage după sine. Oricine înțelege de ce imensă însemnătate va fi pentru Francia uă nouă victorie, repurtată de astă dată contra puterilor considerabile prusiane ce s’au grămădit la Toury în urma înfrângerii de la Orleans, căci fără îndouială, victoria armatei Republicei a fostă deseverșită, și faptulă ce ni s’a relatata prin depeșia telegrafică, că numerusă prisonianiloră prusiană cresce necontenită prin urmărirea inamicului, este proba cea mai evidente că inamicului fugia înfrânții. Probă încă despre strălucirea victoriei generaliului Aurelles este alergarea în ajutorul generaliului von Tann a trei corpuri de armată, comandante de principele Albrecht, tataii, de generaliul Wittich și de marele duce de Meclemburg. Î £ luptă s’asceptă ín curenda : ea vr fi teribile, căci, după cată se pare, puterile sunt mari de ambel „Represintanții d-lui Strasberg au declarată că mobilile, până și casa de bani, ale direcțiunii din Galați sunt luate cu chiriă. D. vice-consulă ală Prusiei a afirmată acesta prin nota pre care am fiejdut-o la portărei. Pe de altă parte tribunalele de Covurluiu a declarată că nu se póte pune seces tru pe materialele căiei ferate, căci eliste avere publică. „De unde se ne desdaunămrio! toți, ce avemu bani a lua de la I J. Strasberg, cu sentință definitivă! jsi aflată de atăta timpă în mărilel portăreilor ? „De ce nu este declarată del falită ? ! „Ore străinului Strusberg îi estei permisă, după ce a esploatată Sta ltură, se ne esploateze, în parte, și pe noi cetățianii?“ Fără se ne asociămă la cererea pariului brădeană, d’a se declara falită compania Strasberg, credemă d’a nostră detoriă a lua cuventură în cestiunea de care trateză reclamarea în celelalte părți ale iei. Este vorba, în adevĕrü, de mai multe milione de lei noul, cari dejapróte două ani stau în minele companiei Strasberg, fără nici ună dreptă, prin violarea flagrante a legii și cu paguba mai multor sute de proprietari români. Suntă câteva luni de cândă amăi denunțată acestă adusă guvernului și, cu părere de reű, suntemă nevoiți a constata că și în acestă privință nici uă reparare nu s’a făcută celoră nedreptățiți. Românii sunt lipsiți și de proprietatea loră și de prețul desproprierii, în fifiosulă domnului Strasberg ș’alți asociaților săi de totă felulă și de toată trepta, și, cândă își reclamă dreptulă, li se respunde că mobilele, casa de bani și totă ce aparține direcțiunii căiei ferate fiind luate cu chiriă și materialele căii avere publică, ele nu potă fi supuse la nici ună secestru. Cu alte cuvinte că cei ce aă se primescă bani de la d. Strasberg n’aă de câtă se rabde, căci n’aă nici ună mijlocă d’a dobândi uă urmărire eficace contra lui. Nu vomă releva monstruoșitatea unoră asemeni hotărîri; nu vomă cert hi decă materialele căiei ferate se póte considera ca avere publică înainte s’a fi fostă predate și primite de guvernă in totă regula, conformă lotului de concesiune, nu vomă cerceta dacă, chiară după acestă primire, concesionarii se pot ă sustrage de la îndetoririle loră către partticulari suptă protestă că materialele cărei suntă avere publică. Acestea sunt n ^pasiune *■—u...*_ * ăinte. Ne mărginimă numai a întrebare guvernă dacă crede că scopul ăie trebuie se se urmărescă cu construirea căiei ferate este despuiarea proprietarilor români, în folosului străinilor, ducerea la falimentu a clasei de mijlocă române spre a da locă burgesiei prusiane scă evreiescă, — deosebirea, pe câtă vedemă, nu e mare și negreșită nu în desfavarea celor din urmă!— Intrebămă pe guvernă, decă n’are acestă credință, ce mesurea luată ca se pură capetă unui alusă strigătorii, unui scandală neauzită? Guvernulă scie, trebuie se scie ce prescrie legea deja sproprieri în privința despăgubiiloră. Elă scie, trebuie se scie că Art. 63 prescrie că îndemnisările rebuie se se achite înainte de luarea in posesiune, în mâna celor ăn dreptă, seă, în casă de refusă de primire, se se depuiă la casa de repuneri. Elă scie, trebuie se sciă că, léca este trebuință a se lua în posesiune de urgință terenurile supuse esproprierii, înainte d’a se pute face formalitățile, îndată după otârîrea de către tribunală a câtimii indemnității provisorie, suma aceaa trebuiesce depusă la casa tribunalului împreună cu dobânda relativă pe măană. Elă scie, trebuie se sciă că cea mai mare parte a tărâmurilor luate pentru calea ferată s’aă luată fără nică uă formalitate și ca de urgință, fără oisé se se fi făcută declarațiunile legale prin ordinanța domnescă, precumă prescrie art. 69 din lege. Elă scie prin urmare că suntă I mii de pogane de paméntu luate în posesiune de concesionari, în conta legii, fără se se fiă plătită nici un bonî celoră îndreptă să se se fi depuși măcară la Tribunale precumă prescrie legea. Cea făcută spre a se da dreptate celoră a căroră proprietate s’a călcată și din cari mulți s-au adresată reclamațiuni și plângeri repetite? Și deca n’a făcută nimica, nu înțelegere că lumea potesc’să bănuiescă că este în înțelegere cu concesionarii, ca se splonteze și se păgubescă pe proprietarii români? Nu înțelege c’a tăc0 în facia abusului, a furtului averii particulare, este a lă aproba, a se fac complicele seă ? — Punemă guvernului aceste întrebări de uă cami dată, și în același timpă atragem asupra acestei cestiuni atențiunea prese române, pe care cu părere de reű < vedemă tăcendă asupra unoră asemene despuiări, cândă mai de uădi s’a grăbită a lua, póte nuci multă dreptate, apărarea companie Strasberg contra proprietarilor români din Galați, cari ceră pentru pământă ună preță în proporțiune nu cu valorea lui intrinsecă, ci ci na fraost din elă. Suntă mai multe dile de ca,iuama întrebată pe guvernă se ne spuie ce se petrece la Brăila de natură a compromite bunele nóstre relațiuni cu Porta ? Guvernulă ne voită se ne spuie nimică. Ieri primirămă diabiulă din Brăila, Brăila-jurnalü, care ne reiatză faptulă Acesta relațiune portă sigiliulă imparțialității și în nici uă casa nu este făcută ca armă de oposițiune contra guvernului. Cu atâta mai multă sintemă de ră dători a a prețui simțimentulă de rușine, care a făcută pe guvernă se tacă, după ce jucase mă rolă atâtă de ridiculă ca acela d’a ocupa milităresce fără prealabile și matură cercetare ună slepă turcescă, ș’apoi d’a cede acelă stepă, recunoscendă că pene I dreptă la fostă ocupată. Iară bine camă avută a face numai cină amirală turcescă, nu -i mai isteță de câtă guvernulă ac-i tuale în modulă seă d’a procede fl acésta cestiune, căci dec’amü fi a-l vută a face cu vreună amirale f ală altei puteri, tristă îderă ș’ar fi fi făcută ea despre ună guvernă romănescă, care face atâtă de multă larmă pentru nimică, desfășoară putere armată, ș’apoi sfârșesce prin a satisface prima cerere a amiralului, în schimbulă unorăesplicărî’ banale. Cu alte cuvinte, nerocită dintr’uă parte și dintr’alta, și la urmă mărturisiri dintr’uă parte și dintr alta.... Frumosul Câtă despre Turcă, n’avemă de ce ne mira, căci de multă âncă ! Cîtimă în Brăila»jurnalii de la 1125 Brumărelă : Dumineca trecută, 18 curenta, pre sera, ai mare mișcare domina In urbea nóstra. I Civilii, mai cu sema cei ce locuiescfl partea Ioasă, erau Ingrijați, înfricoșați chiarü : le e Ira frică se nu își vCrsă locuințele bombardate; érő militarii, grănicărî și soldați de I liniă, adunați pre ripa Danubiului. In no-i roiulű péné la glesne, stau subtü arme, ai vându puscile Încărcate. Care era causa acestora zăpețiî preparative de combate, aceste’ panice ? — Causa inocentă a tuturii acestora era . . . une șlepQ. Comuna de Brăila. Intre alte ramuri de venito, ’și a creat Q, cu consentimentulö Corpului Legislative, vă lasă, sub numire de ANCOFTAGIU, ce se precepe de la vasele ce ancoreza in porta, afară de cele cu abur, și anume cari facu serviciulu poștalii. Acestă rasă, ca și aceia a CHIALAGIULUI, s’a dato prin licitatiune unui întreprinzătorii. Acesta a pretinsă plata și de la batelele cu aburi otomane, făcendu servitiule poștale. Direcțiunea acestora vapore nu s’a supuse. era Intreprinzetorule,—cu tóte c’are declaratiunea Primăriei că nu este in dreptü a percepe tasele pe la vaporele otomane fiind de poște, a pe'’ 'Oii C.|-Í---- *— ||------ ___ . Era Intreprinzetorul Q, cu modulo acesta, a mai dobândita și alte cărți de judecata prin cari se condamna la alte plăți directunea otomană.. Aceste cărți de judecată, remâindu definitive, s’au data spre esecutare, ceea ce avuta de efectu sechestrarea șlepului, devenită celebru prin evenimentele la cari ere a dată nascere. Vedende că autoritățile din Brăila se conducă, în privința vaselor otomane, cu totulă alta feră decâtă o facă pentru vaporele de poștă ale celorü-lalte Puteri, dizesțiunea otomană a reclamată guvernului sef. Acesta n’a Întârziată a cere esplicațiuni gentului nostru acreditată pe lângă dênsulu. éra d. Sturza, agentulu României pre lângă sublima Pórta, ’î ar fi respinsă că pe nedreptu s’a sechestratu șlepulă. In urma tutulor acestora, s’a cerută se se libereze șlepulă. Eră prefectura din Brăila ară fi respinsă direcțiunii otomane că, șlepulă fiind oprită de puterea judiciară, nu póte interveni, fără a eși din cercul sea de actiune și a asuma, pentru acesta, pedepse asupra sea. Nimică mai logică. După trecere de multa timpă, d. prefecta se pomeni, Duminică la 18 ale curentei, spre sera, cu uă notă din partea vice-admiralelui otomanii Dilavet- Pașa, datată dinaintea portului Brăila, prin care reclamă șlepulă oprită, declarând că face ca autoritare locale responsabile de totu ce se va întâmpla superitorii, în casă de reíușii. Pentru acesta punea termenii două oră. Prefectura ceru unii termeni mai lungi. Telegraful Olăcăni Intre Brăila și Bucuresci și vice-versa. „Re„sultatuia la concentrarea militarilor”, desvoltarea forței române, și panica vârstă „In orașiO la vederea acestora preparative de luptă.“ Bietulă șlepă, deși legata de masa și ocolită de alte vase ce se puseseră la adepost”, — ceea ce ’I făcea luarea dificile, deca nu neposibile, fusese totuși ocupate de I