Romanulu, noiembrie 1870 (Anul 14)

1870-11-02

ANULF ÄW/PATRD-SPkE-DECELM VO ESCEȘI VEI PTTTÉI abonamente L. n. L. n. Unei anű .... în capitale 48 districte 58 Sase luni „ „ 24 „ 29 Trei luni „ „ ]2 „ 15 A­ l lună „ „ 5 „ 6 Abonamentele íncepü la 1 și 16 ale lunel. Unfi esemplarfi 25 bani. Fmena, Italia și Anglia trimestru franci 20 Au­tria și Germania trim. fl. arg. v. aus. 7 ANUNTIURI L. b. Linia de 30 litere. ....................— 40 Inserțiuni și reclame, linia ... 2 — Administrația«^* la gasaglnlfi Kom&n, Mo. 1.- lU»d.oțlimea strada Colțea Ho, 48. ^ LUNI, MARȚI 2-3 BRU­MARU 1874), t1/MIlIfEZA­TE ȘI VES PI Pentru abonamente și anunț­ur­­i se adresa: In Bucuresei, la Administrațiunea Ziarului In D­i­s­tr­ic­t­e, la corespondenții sei și cu poșta 1:.A PARIS Pentru abonamente: La d. Darras-Hallegraise Bue de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunțiur!: La d-il Órain, Thomas et C-ie Bue Lepeletier, 23. LA VIENA Pentru abonamente : La d. G. B. PopoyicI, 15 Fleischmarkt, Pentru annnțiurl: La domnii Haasenstein et Vogler, 11, Neuermarckt A11STRAREA „ROMANULUI.“ Avisii abonațiloru din Pitescî. D-niî abonați din Pitescî și Ar­­geșit, precum­ și personele cari voru a se abona, sur­tă rugați a se adresa, pentru facere sau tenouire de abonamente și pentru plată, la d. Michailo Negulescu, avocatu, în orașial­ Pitescîi. LISTA DE SUBSCRIERE în favorea rănițilori­ Francesi si a familielorü lorü. Bucuresci, 2 Noembre 1879. D-lut redactore alu fn­ariului ROMANULU. Domnule red­actore Căutând» a’mi îndeplini din datoriele ce ’mî impune sensule meu, ve ’nainteze unu pachet» cu seamă, rugăndu-ve se bine-voiți a dis­ 1 ne trimiterea lui pentru ajutorul» ră­noilor» francesi. Primiți, ve rog», d-le redactore, asigura­­rea distinsei mele stime și considerațiuni. Vas­aichia R. Theodor­escu. DEPEȘE TELEGRAFICE. (St­rviciunii private ale Monitorului). Telegrama regelui Prusiei către regină: VERSAILLES, 11 Noembre. — Alaltă­ierî generalul» Tann, cedând» unora fo­i« s— mice SUperiure, a evacuat, v.­­...g.outiu, orașul» Orleans, și s-a retras» la Tours unde a efectuat» împreunarea sea cu ge­neralul» Wittich și cu principele Albrecht (tatăl»), cu cari se va Întâlni astă-Zî,­nind» de la Chartres, marele duce de Mec­­klemburg. a spiritul­u caustică ală Românului a ă găsită vorba de derîdere: „Sărace ăi Turce!“ deră ar fi tristă ca și Tur­­c­i­cii, mulțămită inteliginței regimenüt­ei actuale, se incepa a <tioe: „Sărace j Romăne!“ părți, mare este și aventuri eroice ale operatorilor[ Republice], victo­rioși deja la Orleans, mare este și ■ încrederea și coragiulű vechilor­ soldați ai armatelor­ prusia­ne, de­­i prinși a fi totă victorioși, a îna­inta mereu. Se sperămu énse că m­ă resultata nefericită nu va veni se arunce din n­ou durerea în ini­­mele nóstre, căci trădătorii cu ar­matele molipsite de lașitatea lor, și­­jau luații deja, în disprețuiți scla­viei, pred­nsă miseliei lorO, și ’n Francia nu mai suntu acuma de către adeverați aperători ai patriei, [cari, luandu-și devisa, „a ’nvinge sau a muri,“ de­și vorü mai pute căde uciși supta numerű, vor­ re­­m­asce necontenită în numerit des­tul­ de mare pentru a nimici la rândulă loră pe cotropitori. Amă repetită necontenită că Fran­cia va eși de sicură victoriosă, decă va scutura de pe dânsa pulberea corupțiunii imperiale, adî pare că deja suflarea Republicei a spulbe­rată în asia scurtă timpă acea pul­bere și a aruncatu-o totă numai a­­supra trădătorilor­­. Se asceptă mă derii și se nude s­­peră mă!­­ > v. V.VHU­ f­u ^nic j)f­ 11 nai a­ŭ publică în capulă foiei următorea reclamațiune: „UNU CE NE­ AUJUTU. Bucuresci, A Brumaru De la victoria armatei de la Lei­ra, suptă comanda generaliului Au­­relles, nu ne mai veni nici uă altă scrie. Se pare că d’amendoue păr­țile pregătirile sunt­ seriose și căi se apropiă oă luptă care va fi des sicură una din cele mai memora­bile prin consecințele ce va atrage­­ după sine. Ori­cine înțelege de ce imensă însemnătate va fi pentru Francia uă nouă victorie, repurtată de astă dată contra puterilor­ con­siderabile prusiane ce s’au grămădit la­ Toury în urma înfrângerii de la­ Orleans, căci fără îndouială, victo­ria armatei Republicei a fostă de­­severșită, și faptulă ce ni s’a rela­­tata prin depeșia telegrafică, că nu­­merusă prisonianiloră prusiană cres­­ce necontenită prin urmărirea ina­micului, este proba cea mai evi­­dente că inamicului fugia înfrânții. Probă încă despre strălucirea vic­toriei generaliului Aurelles este a­­lergarea în ajutorul­ generaliului von­ Tann a trei corpuri de armată, comandante de principele Albrecht, tataii, de generaliul­ Wittich și de marele duce de Meclemburg. Î £ luptă s’asceptă ín curenda : ea vr fi teribile, căci, după cată se pa­re, puterile sunt­ mari de ambel „Represintanții d-lui Strasberg au declarată că mobilile, până și casa de bani, ale direcțiunii din Galați sunt­ luate cu chiriă. D. vice-consulă ală Prusiei a afirmată­­ acesta prin nota pre care am f­ie­­jdut-o la portărei. Pe de altă parte tribunalele de Covurluiu a decla­­­­rată că nu se póte pune seces tru p­­e materialele căiei ferate, căci eli­ste avere publică. „De unde se ne desdaunămr­io! toți, ce avemu bani a lua de la I J. Strasberg, cu sentință definitivă! jsi aflată de atăta timpă în mărilel portăreilor­ ?­­ „De ce nu este declarată del falită ? !­­ „Ore străinului Strusberg îi estei permisă, după ce a esploatată Sta­ l­tură, se ne esploateze, în parte, și­­ pe noi cetățianii?“ Fără se ne asociămă la cererea­ pariului brădeană, d’a se declara falită compania Strasberg, credemă d’a nostră detoriă a lua cuventură în cestiunea de care trateză recla­marea în cele­l­alte părți ale iei. Este vorba, în adevĕrü, de mai multe milione de lei noul, cari dej­apróte două ani stau în minele com­paniei Strasberg, fără nici ună dreptă, prin violarea flagrante a legii și cu­­ paguba mai multor­ sute de pro­­prietari români. Suntă câte­va luni de cândă amă­i denunțată acestă adusă guvernului și, cu părere de reű, suntemă ne­voiți a constata că și în acestă pri­vință nici uă reparare nu s’a făcută celoră nedreptățiți. Românii sunt­ lipsiți și de proprietatea loră și de prețul d­esproprierii, în fifiosulă dom­nului Strasberg ș’alți asociaților­ săi de totă felulă și de toată trepta, și, cândă își reclamă dreptulă, li se respunde că mobilele, casa de bani și totă ce aparține direcțiunii căiei ferate fiind­ luate cu chiriă și ma­terialele căii avere publică, ele nu potă fi supuse la nici ună secestru. Cu alte cuvinte că cei ce aă se primescă bani de la d. Strasberg n’aă de câtă se rabde, căci n’aă nici ună mi­jlocă d’a dobândi uă urmărire eficace contra lui. Nu vomă releva monstruoșitatea unoră asemeni hotărîri; nu vomă cer­­t hi decă materialele căiei ferate se póte considera ca avere publică înainte s’a fi fostă predate și primite de guvernă in totă regula, conformă lotului de concesiune, nu vomă cerceta dacă, chiară după acestă­­ primire, concesionarii se pot ă sus­­t­­rage de la îndetoririle loră către part­t­iculari suptă protestă că materia­­l­ele cărei suntă avere publică. A­­­­cestea sunt n ^pasiune *■—u...*­_ * ăinte. Ne mărginimă numai a întreba­re guvernă dacă crede că scopul ă­ie trebuie se se urmărescă cu con­­­­struirea căiei ferate este despuiarea­­ proprietarilor­ români, în folosului străinilor­, ducerea la falimentu a clasei de mi­jlocă române spre a da locă burgesiei prusiane scă evreiescă, — deosebirea, pe câtă vedemă, nu e mare și negreșită nu în desfa­­varea celor­ din urmă!— Intrebămă pe guvernă, decă n’are acestă cre­dință, ce mesure­a luată ca se pură capetă unui alusă strigătorii, unui scandală neauzită? Guvernulă scie, trebuie se scie ce prescrie legea dej­a sproprieri în privința despăgubi­­iloră. Elă scie, trebuie se scie că Art. 63 prescrie că îndemnisările rebuie se se achite înainte de lua­­r­­ea in posesiune, în mâna celor ă­­n dreptă, seă, în casă de refusă de primire, se se depuiă la casa de repuneri. Elă scie, trebuie se sciă că, léca este trebuință a se lua în pose­siune de urgință terenurile supuse es­proprierii, înainte d’a se pute face for­malitățile, îndată după otârîrea de către tribunală a câtimii indemnității pro­­visorie, suma acea­a trebuiesce de­pusă la casa tribunalului împreună cu dobânda relativă pe m­ă­ană. Elă scie, trebuie se sciă că cea mai mare parte a tărâmurilor­ luate pentru calea ferată s’aă luată fără nică uă formalitate și ca de urgință, fără oisé se se fi făcută declara­­țiunile legale prin ordinanța dom­­nescă, precumă prescrie art. 69 din lege. Elă scie prin urmare că suntă I mii de pogane de paméntu luate în posesiune de concesionari, în conta legii, fără se se fiă plătită nici un bonî celoră îndreptă s­ă se se fi depuși măcară la Tribunale precumă pre­scrie legea. Ce­a făcută spre a se da dreptate celoră a căroră propri­etate s’a călcată și din cari mulți s-au adresată reclamațiuni și plân­geri repetite? Și deca n’a făcută nimica, nu înțelege­­re că lumea pote­sc’să bănuiescă că este în în­țelegere cu concesionarii, ca se splo­­nteze și se păgubescă pe proprietarii români? Nu înțelege c’a tăc0 în­ facia abusului, a furtului averii par­ticulare, este a­ lă aproba, a se fac complicele seă ? — Punemă guver­nului aceste întrebări de uă cami dată, și în același timpă atragem asu­pra acestei cestiuni atențiunea prese române, pe care cu părere de reű < vedemă tăcendă asupra unoră ase­mene despuiări, cândă mai de u­ă­­di s’a grăbită a lua, póte nu­ci multă dreptate, apărarea companie Strasberg contra proprietarilor­ ro­mâni din Galați, cari ceră pentru pământă ună preță în pro­porțiune nu cu valorea lui intrinsecă, ci ci na frao­st din elă. Suntă mai multe dile de ca,iu­­ama întrebată pe guvernă se ne spuie ce se petrece la Brăila de natură a compromite bunele nóstre relațiuni cu Porta ? Guvernulă n­e voită se ne spuie nimică. Ieri pri­­­mirămă diabiulă din Brăila, Brăi­la-jurn­alü, care ne reiat­ză faptulă Acesta relațiune portă sigiliulă im­parțialității și în nici u­ă casa nu este făcută ca armă de oposițiune contra guvernului. Cu atâta mai­­ multă sintemă de ră dători a a pre­­țui simțimentulă de rușine, care a făcută pe guvernă se tacă, după ce jucase m­ă rolă atâtă de ridi­culă ca acela d’a ocupa milităresce fără prealabile și matură cercetare ună slepă turcescă, ș’apoi d’a cede acelă stepă, recunoscendă că pe­ne­­ I dreptă la fostă ocupată. Iară bine camă avută a face numai cină amirală turcescă, nu -i mai isteță de câtă guvernulă ac-i tuale în modulă seă d’a procede f­l acésta cestiune, căci dec’amü fi a-l vută a face cu vre­ună amirale f ală altei puteri, tristă îderă ș’ar fi fi făcută ea despre ună guvernă romănescă, care face atâtă de multă larmă pentru nimică, desfășoară pu­tere armată, ș’apoi sfârșesce prin a satisface prima cerere a amira­­­lului, în schimbulă unoră­espli­­cărî’ banale. Cu alte cuvinte, ne­­rocită dintr’uă parte și dintr’alta, și la urmă mărturisiri dintr’uă parte și dintr alta.... Frumosul Câtă despre Turcă, n’avemă de ce ne mira, căci de multă âncă ! Cîtimă în Brăila»jurnalii de la 1125 Brumărelă : Dumineca trecută, 18 curenta, pre sera, ai mare mișcare domina In urbea nóstra. I Civilii, mai cu sema cei ce locuiescfl partea I­oasă, erau Ingrijați, înfricoșați chiarü : le e­ Ira frică se nu își vCrsă locuințele bombar­date; érő militarii, grănic­ărî și soldați de I liniă, adunați pre ripa Danubiului. In no-­i roiulű péné la glesne, stau subtü arme, a­­i vându puscile Încărcate. Care era causa a­­cestora zăpețiî preparative de combate, aces­­­te’ panice ? — Causa inocentă a tuturii a­­cestora era . . . une șlepQ. Comuna de Brăila. Intre alte ramuri de venito, ’și a creat Q, cu consentimentulö Cor­pului Legislative, vă lasă, sub numire de ANCOFTAGIU, ce se precepe de la vasele ce ancoreza in porta, afară de cele cu abur, și anume cari facu servic­iulu poștalii. Acestă rasă, ca și aceia a CHIALAGIULUI, s’a dato prin licitatiune unui întreprinzătorii. Acesta a pretinsă plata și de la batelele cu aburi otomane, făcendu servitiule poștale. Direcțiu­nea acestora vapore nu s’a supuse. era Intre­­prinzetorule,—cu tóte c’are declaratiunea Pri­măriei că nu este in dreptü a percepe ta­­sele pe la vaporele otomane fiind­ de poște, a pe'’ 'Oii C.|-Í---- *— ||------­ ___ . Era Intreprinzetorul Q, cu modulo acesta, a mai dobândita și alte cărți de judecata prin cari se condamna la alte plăți directunea otomană.. Aceste cărți de judecată, remâindu definitive, s’au data spre esecutare, cee­a ce avuta de efectu sechestrarea șlepului, de­venită celebru prin evenimentele la cari ere a dată nascere. Vedende că autoritățile din Brăila se con­ducă, în privința vaselor­ otomane, cu to­­tulă alta­ feră de­câtă o facă pentru va­porele de poștă ale celorü-l­alte Puteri, di­­zes­țiunea otomană a reclamată guvernului sef. Acesta n’a Întârziată a cere esplicațiuni gentului nostru acreditată pe lângă dên­­sulu. éra d. Sturza, agentulu României pre lângă sublima Pórta, ’î ar­ fi respinsă că pe nedreptu s’a sechestratu șlepulă. In urma tutulor­ acestora, s’a cerută se se libereze șlepulă. Eră prefectura din Brăila ară fi respinsă direcțiunii otomane că, șlepulă fi­­ind­ oprită de puterea judiciară, nu póte in­terveni, fără a eși din cercul­ sea de acti­­une­ și a asuma, pentru acesta, pedepse asupra sea. Nimică mai logică. După trecere de multa timpă, d. prefecta se pomeni, Duminică la 18 ale curentei, spre sera, cu uă notă din partea vice-admiralelui otomanii Dilavet- Pașa, datată dinaintea por­tului Brăila, prin care reclamă șlepulă oprită, declarând­ că face ca autoritare locale responsabile de totu ce se va întâmpla su­­peritorii, în casă de reíușii. Pentru acesta punea termenii do­uă oră. Prefectura ceru unii termeni mai lungi. Telegraful O­lăcăni Intre Brăila și Bucuresci și vice-versa. „Re­­„sultatuia la concentrarea militarilor”, des­­­voltarea forței române, și panica vârstă „In orașiO la vederea acestora preparative de luptă.“ Bietulă șlepă, de­și legata de masa și ocolită de alte vase ce se puseseră la ade­­post”, — cee­a ce ’I făcea luarea dificile, deca nu neposibile,­­ fusese totuși ocupate de I

Next