Romanulu, noiembrie 1870 (Anul 14)

1870-11-21

1026 ROMÁNÜLD 21 BRÜMÁRU 1870 Va tăcea ore asupra arestărilor cetățiani­­lor, arestări ilegale, de porunc­­ă, fără man­date judecătoresc!, cu disprețuiți inviola­bilității libertăței individuale? asupra bă­­tăiloru barbare pene a arunca pe preve­nțți în bale, în închisori? asupra acusa­­țiunilor­ neadevărate de atentate cu totulu imaginari, cari n’au esistatu de­câtă în imaginațiunea sau intențiunile guvernului? Va tăcea ore asupra torturiloru de la Cuca-Măcăi, a ucidere!copiilor și pené sin pântecele mameloru, asupra prădarii ave­­riloru, asupra violențeloru și batjocorei să­vârșite asupra femeiloru, asupra impuni­tății asigurată de guvernă făptuitoriloru? Va tăcea ore asupra atrocităților­! de la Ploiești, asupra sângelui versatu la Pi­tești, asupra măceluriloru săvârșite, și a întemnițării cetățianiloru ce sedu nejude­­cați de atâta timpă? Va tăcea ore asupra neregularitățiloru și nelealității direcțiunii telegrafeloru și poșteloru, asupra nepredărei unorfi scri­sori, gazete­ și depeșe, asupra unei sis­teme inchizitoriale și asupra puținului respect de secretul­ scrisoriloru și depeșeloru pres­crisă prin Constituțiune ? Va făcea ore asupra învinuiriloru ne­demne, și calomnierilor, incalificabile de conspiratori și conspirațiuni aduse ome­­niloru în societate, asupra faptului arbritar de a fi arestată, sau intențiunilor, de a aresta^ pe domniță generală Golescu, Ion­ Ghica, Ion Brătianu, Colonelă D. Cre­­țulescu, Anton Arion, și alții mulți, fără motive și fără dreptă ? Și acești cetă­țeni, omeni de considerațiune, nu voră dobândi ore nici uă preparațiune în nu­mele societăței ultragiate cu atâta cu­­tesarest Voră tăcea ore asupra lipsei de știință și de principiulî în administrațiune, asu­pra acestei sisteme de persecuțiune, es­­clusivismă, favoritismă, injustiția, nesoco­tință a drepturilor­ și legiloră, și presiuni violente; asupra desorganisării serviciu­­rilor­ publice; asupra stărei deplorabile a administrațiunii județelor­ și a comu­­nelor­; asupra neglijenții și neurmării drumurilor­ județene și comunale, asupra anarh­iei și destrămarii in tote ramurele serviciurilor­ statului; asupra lipsei de se­curitate publică? Va tăcea ore asupra neîndeplinirii con­­dițiuniloră concesiunii Strasberg ; asupra materialului rulantă și stabilă; asupra in­­vasiunilor l a horde de Prusian­ în func­țiunile drumului de seră Română; asupra disprețului de nemțiia românescă espri­­m­ată în gura mare de impiegații ger­mani pe aceste linii penă a’l face seifică că „țigănesce ar învăța dâră romănesce ba!“ asupra relei stări a lucrărilor, ce [UNK] nici sever șite încă nu suntă ? Va tăcea ore asupra misterului pe s­­trată de guvernă despre faptele d-lui Am­­bron și descoperirile comisariloră trăiai și se cerceteze și se constate cu mă stă mă in privința obligațiunilor e­liberate? Va tăcea ore asupra contradicțiunii fla­grantă de sentimente și atitudine, între na­țiune și guvernă, către Francia? asupra acestei politice de duplicitate și de ostili­tate surdă din partea miniștrilor, către națiune, a cărei ei suntă că delegațiune pe lângă tronu, asupra multei și cu pri­­sosă simpatii aretate Prusiei de guvernă, și simtimentului contrariu exprimată Fran­ciei asupra nesocotirei din partea guver­nului a datorieii ce ne impune gin­­­ta nostră Latină și recunoscință ce tre­­buiesce se avemu către o putere care a­versată pentru naționalitatea și starea noi­­stră politică actuală sâng de fiilor­ ei și banii ei? Va tăcea ore asupra acestei politice lipsită de energia, asupra acestei atitu­dini apatică și plină de slăbiciuni în fa­d­a complicațiunilor­ Europeane, ce pară gata a isbucni in­vadia pretențiunilor­ Rusiei? Va tăcea ore asupra tractatului cu Ser­bia de care se afirmă că există, fără a fi fostă ratificată de Cameră, și chiară fără ca representațiunea naționale se fi fostă nici chiară consul­at­! ? Va tăcea ore? E că întrebarea ce-și face întraga na­țiune. Representațiunea ei ține-va compuu de opiniunea publică, de simțimintele, cre­dințele și ideiele ei, pe care are misiune se le susție și se le esprime? Majorita­tea Cameriloru se va considera de care se fie espresiunea țerei? Aceste suntă cestiunile pe care datoria nostră de publicistă ne impunea se le punemu sub ochii mandatariloru națiunii, și încă vă dată se le anunțămă că o­­piniunea publică se întrabă: acei ca se­dicu represintanți ai națiunii, voiescă ei se represinte drepturile și interesele iei, suntă ei pentru regimele sinceră ală li­bertății și ală constituțiunii, séu pentru sistema torofpanului? Rămâne ca majoritatea Camereloru se probeze ce voiesce se fie, și se’și aducă aminte în conscitația și onorea iei, că dacă a primiții de la națiune mandatul se spri­jine drepturile și interesele iei, trebuiesce se o facă cu lealitate și patriotism!!, și că de acelii mandatul au se dea comptă a­­legetorilor fl, și se primésefi binecuvân­tările sau oprobriu lu soră. Pantazi Ghika. Dămu publicității articlulu de mai josu, recomandându’lű atențiunii ci­­titorilor­ și mai cu samă dom­­niloru deputați. Póte se conțină u­­nele propuneri de măsuri camü pu­țină practice, ense nu este mai puțină adevărată că conține apre­­ciări juste, intențiuni escelente și mai multe propuneri forte nemerite. Aste­fel, dojii merită cea mai se­­riosá atențiune a cititorilor­ noștri, și a celoră cari aă putința și dato­ria d’a cugeta și lucra pentru vin­­­decarea feluritelor g­rele de cari su­feră greă România. Zîmnicea, 8 Noembre, 1870. Reforme de focuri in organ!» sarea Statului Românii. Domnule redactore, Ecă cumu s’are putu micșora chlăl­­tuielile Statului. Totă lumea, de la guvernă până la ță­rână , cu toții strigămii „contribuțiunile sunt fi grele, bugetele neecilibrate, și da­­toria flotante de 46,000,000.“ — acum fl cine scie câtă s’o fi urcații! — și cu tóte astea nimeni nu arătă locului sau amelio­rarea, căci mai nu este bula fără lecu, și apoi doctori avenul destui și de totul fe­­ulil. . . . De­și nu suntfl doctoră, ba nici licen­țiată chiarfi, ci numai inițiată, printr’uă lungă esperiință, de și n’am pretensiunea a face vr’unfl capă de operă, ba pare că nici voiă fi citită mai alesă de cei cari sacii „Românului“ vr'ună râă ponosă de Roșii, de­și alții au vărsată și varsă sânge inocentă, totuși mă voiă încerca a do­uă mică ideiă de cuină credă eu că în câțî­va ani sară putu vindeca reală ma­teriale, și cu densulă și celă morale. E că câte­va numai două cam-dată, celă I. Contopirea ministeriului de interne cu de resbelă, din care ar fi resultat realisarea armării naționale (după broșura d-lui Nucșoranu) pe care o am norocirea a’lfl cunosce nici sei cine este. Esecutarea servițiului ad-literam, âru nu ca acumil, căci până se dea ajutor­uici necesară ad­ministrațiunea și finanțele armatei și armata administrațiunei și finnancielor, trece vreme, se paralisază și mai totulu remâne „re­­mășiță“ (ca atâtea milióne neîmplinite de atâția ani), apoi vomu face și vre­mă 10,000,000, economie celu puținii. ll-lea. Contopirea ministeriului cultelor și cu ală agriculturel. Și de aci economie de câte­va milióne, și de ce șapte miniș­trii și nu cinci, dâră buni și cu frica lui Dumnezeu. In­-lea. Reducțiunea districtelor: din 32 la 20 prefecturi și 12 tribunale mai pu­ține, și câte­va milióne mai multu eco­nomii Se nu­mi se clică că „aru fi pre mare depărtare pentru împricinați,“ căci avem s1 judecători de pace prin orașe și târguri, și apoi crede că a sosit a tim­­pulu—de și camă târziiă,— ca justiția se distribuie chiar si prin comunele rurale dérit cu condițiune ca se nu mai fie că­­­­tunul fără scotă, casă, colibă și pușcă. IV-lea. Suprimerea directorilor­ de ser­­viciuri din tote minister­ele, remăindă nu­mai directorii generali, și șefii de bi­­­rouri căci în realitate totă aceștia din urmă lucrază ce este mai greu, orii directorii­­ de serviții numai contra-sem­­neză și „ducă hârtiile la iscălită“ și de multe ori încurcă pe cei cari seici și vor­ aluneca bine. V­rea. Simplificarea comptabilității, care, cum­ este deja, absorbe uă dreie de fun­­ționari, și toți nu sciu unde și cumu se află socotelile statului,mai alesă curtea de compturi, unde suntă mai numai șefi, care nu ținti nici unui compun că trebuie să munească iute și bine. VI. Suprimerea batalionului al­ III-lea de la fie­care regiment­ de linie, ai că­­rora soldați se trecă în cele­lalte două batalione, și abia atunci aceste doua ard fi­ aprape de completarea efectivul­u legiuitii, carii, bine echipați și instruiți, la trebu­ință lesne se potă forma ală 3-tea batalioni care, o mai repetă, în timpii de pace suntfl de prisosit; orii oficiării se trecă la miliții câte șase la uă plasă, și de tote gradele spre a pute organisa acastă mare, pu­ternică și bine-făcâtore armare; ore nu ca acumö, numai câte una sub-locote­­nente, care și decà arü avea cele mai mari calități militare, totă nu póte face nimica; ori nu totul făcându-se mereu la grade oficiereșci, cari să se coste forte scumpű­ră dată când­ fie­care va ajunge a-șî cere dreptul!a sefi de retragere. Vii. Suprimarea cu desăvârșire a tn­­endinței militare, care cumil ește astă­zi, nu aduce nici unul folosit armatei, fiind și numai unii încetinelii, biuroți de transmi­­ere, și înființarea unei divisiuni de compta­­bilitate în ministerul­ de resbelfi, și mai multă latitudine, încredere și prin ur­mare și respundere tuturor ai șefilorfi de corpuri, cee­a ce va da rude multű mai bune și uă economii considerabile. VIII. Chrămarea tutorii pensionarilor­ la serviciul­ activă , se înțelege a ace­lora care sunt­ în totă puterea lorii fisică și morale, cari pot­ fi cei mai folosi­­tori patriei; și decă amu căuta numai de la 1859 încoce, de când al egoismul­ și urile de partide, au lipsită țara de atâți bărbați folositori, vomă găsi multe sute în tote ramurile de servicii­, și credd că chiămațî de unu guvernă ații națiunii, iubită de dânsa , pe lângă că sunt fi datori a veni chiar­i dupe vechia lege a pensiunilorfi. darîl ca Români și Rom­ânulă are abnegare cândă țâra ’lu chiamă cu dulcele sĕu glasu, saru întrece a cores­punde chiămărei, adăugându-li-se pe lângă pensiune uă mică diurnă; și de aci ar fl eși pe lângă unil serviciu proba și lealii, și câte­va milione economic. Fote că mi sar obiecta că, „Ofițerii vă­dată ești, nu mai potd reintra de­câtă ca simplii soldați.“ Se lasfl că acestă restricțiune a legii militare este cea mai nedreptă, pe când fl totul acea lege, decă nu me înșeld, primesce pe străini din alte armate pânâ la gradul­ de locotenentu­­colonelu; dérü­déca generalii, colonelii și maiorii pensionari, s’ard numi prefecți, și căpitani sub-prefecți, ard refușa? Credu că nu, căci o mai repetă, suntu Români, și știu că fiindu în capulu administrațiunii, în scurta timpu spiritulu ostășescil s’arfi introduce în administrații Jorfi fără nici uă greutate, și amu deveni un statil militarii, cumîi a îl fostd strămoșii noștrii, și cumil trebuie se simți, decă dorimil a­r sista ca națiune........ Póte că mi sară mai dice, „dară func­ționarii civili etc.“ la acasta voiă respunde că, d­acă să nui revoca străinii, cu­ cari de nă­dată s’au cocoțată la funcții înalte fără a fi trecută prin filierea Erarh­iei, cei fără garanții morale și faliții, de cari va găsescă mulți ocupându funcțiuni mai alesă în ramura financiară (pe la vămi și cele-i­alte) precumă și cei tineri se nu fiă admiși în funcțiunii pene nu’șî ter­mină studiulă, tocmai bine sară com­plecta și nimeni din cei buni nară suferi. Sciu că cei cu musca pe căciulă voră fi tare sbârliți contra acestoru propuneri; déru națiunea trebuie se trecă peste a­­ceștia, fiindu comptă numai de voința, punga și esistența iei. Domnule redactare, déci credeți că cele ce precedă merită a fi citite, nu ca stilă și ca ceva justă, și pentru impulsiunea altora cetățeni mai competing, d-vostră care susțineți iotă ce este românescă, ve rogă se bine-voițî a se însera în stima­­bilulă­diaru Românulu, care este până morale a Româniloră adevărați. . . Bine-voițî, vâ­rogă, a primi asigurarea stimei ce va păstrez Ci. Unii abonată. CALEA FERATĂ BUCURESCI-PLOIESCÎ. In numerulü de la 16-17 cuvinte, espuserama câte­va apreb­ărî asu­pra complotului germanismă, ce domnesce in ad­ministrațiunea nouei linie ferate Bucuresci-Ploieșci, și na­­zazama batjocora fără exemplu, pe care a putut-o aduce vr’uă dată una străină limbei nóstre. Uă românescă indignare nu pate se nu coprindă pe ori­ ce cetățenii, care cu durere ș’ar fi arunca ochii pe paginele ’n care se ’nregistreza aceste manifestațiuni ale străinis­mului în contra naționalității romăne. Adevărurile relatate de noi sunt­ confirmate, după clone­zile, de d. Ulysse de Marsi­llac, în d-seie, „Le journal de Buc­ar­est“ de la 31 Brumar­i st. n. 1) Etă cumü se esprime d. de Mar­­sillac: „Celu d’ântâiă lucru, care impresionézi pe viiagiore, la sosirea’i la gară sau la su­­irea’î în vagon, este că nu se mai află ’i România, ci ’n Germania. Imprejurulu lui nu se mai vorbesce de câta nemțesce: în nemțesce i se ceru­ biletele, în nemțesce i se spune numerulu mipuțelor, ce trebuie se stea la stagiune, în nemțesce sunt­ inițialele înscrise pe trenurile de transporta R. E. B. Rumänische Eisen-Bahn, în sfârșiti­ parte ’n românesce parte ’n nemțesce sunt și in­­scripțiunile obicinuite Für Herren, für Da­men etc. „Ca compania Strasberg se aibă impie­gați germani, nuavemă nimica de imputatu, f celu puțină pentru momente. Era pate di­ficile a se găsi printre Români unii îndes­­tulătură numerul de impiegați, dădațî cinoi serviții! așia de importanta și așta de com­plicată ca ale unui drumu de fere. Déru pare-ni-se că s’arü puté pretinde de la im­­p*egaț­iî, pe cari servițiul ă lorü ti pune în contactă imediată cu publiculu, cunoscința de frasele cele mai întrebuințate ’h limba română. „E cel puțin una ce straniu ca, p’ră cale fe­­rată română, plătită cu nescebutai bani gata de către Români, se nu poți fi ’nțelesă, dacă nu scii limba germană.“ Negligeniü a reproduce și cele alte aprob­erî ale d-lui de Marsillac, pe d’uă parte asupra faptului câ vagonele sunt­ supuse unei trun­­cinăturî, unei c­etinări în susü și m sosit ca uă navă pe mare, cee­a ce „constituie uă seriosă displăcere pentru visagiorî," era pe d’alta a­­supra puținei eleganțe și comodi­tăți a vagonelor", destulu că și d-sea constată, ca și noi, că cea mai des­­gustătare impresiune, ce simte Ro-1) Na 33 pag. 3- A. mânuiți care vrea se facă unu per­­cursü de câte­va ore cu calea ferată de sub administrațiunea companiei Strasberg, este gmsirea intenționată a usului limbei române. Și acestă impresiune cresce, crește mereu, din împrejurarea că așii cea mai ardinte cestiune, care preocupă mintea adevăraților­ iubitori de na­ționalitate, este germanisarea colo­niei daco-române de la Istru , creșce mereu, pentru că, începându de la marele insule acoperite de câță ale Oceanului Atlantic( — represintate prin șliarul( Times 1) — pet­e la munții Caucasului, opiniunea cea mai acreditată și mai dominante este că România, care a scăpată de atâtea valuri ș’a rĕmasa totu ro­mânescă, astă­zil e pe cale a se germanisa „p’m 'ntinsa scara”. E timpulu ca se simti mai în­­grijinți de câtă amu fostu pene a^­î de conservarea naționalității, déca nu și de inflorirea și prosperarea ei. E tim­pulu se ’necreama ca, prin tóte medi­ele, se nu se mai înrade­­cineze ideia că civilisațiunea mo­dernă aduce, prin introducerea ei în țară, aduce știrbirea datinelor­, stricarea obiceiurilor și, alungarea lim­bei, nimicirea naționalității. E timpulü a pune pe fie­care straion la loculu lui, căci. ..... pentru Dumneșteu I ar­ fi mai multă de­câtvl­uă lașitate a lăsa pe câțî­­va străini, ce vinü nu spre a ne ’mbogăți pe noi, a’l lăsa se ’și bată joeu de limba țerei și de sfin* tele’i aspira­țiu­ni. E timpulu, în fine, a ținu­ la tot fi ce e românescă ca la însăși vieța nóstrá ! Și 0tă pentru ce vă imensă fe­ricire ne-a coprinsu sufletulu, ve­ 4endu p’uă mulțime de Români sim­­țindă, ca și noi, aceașî indignare s’avendu aceleași dorințe. Ceremu déru cu stăruință a se da uă justă și demnă satisfacțiune unanimei opiniuni publice, unani­mului simțimântă de românismu, ultragiată într’unu modu ín adeverit prusia­nescu prin batjocorirea limbei române. G. Dem. Theodorescu. •tov.­­:6«äacs 3 Siat 5S: ADUNAREA DEPUTATILORD. Ședința, de Vineri, 20 Brumară. Ședința se deschide la 12 % ore sub președința d-lui Em. I. Florescu. Presinți 98 d-nî deputați. Se citesce sumarul al ședinței de ieri. La «alegerea că misiunei bugetare, alegere făcută ieri, resultatul­ a fostu : 1) VeȘl num­erul de la 12 Brumar alui „Românului.“ Votanți deputați.........................90. AbțiDUțÎ ....... 7. Voturi valabile.........................83. Majoritatea absolută . . * 43. S'aă alesă : 1. D. Gen. Ed­. I. Fiorescu 83 voturi. 2. „ Alesandru Holban. . 82 „ 3. „ G. Costaforu ... 80 „ 4. „ Nicolaö Páeléuu . , 7£* „ 5. „ Alesandru G. Golescu 78 „ 6. „ George Vernescu . 78 „ 7. „ Iőu Codrescu , . 77 „ 8. , George Leca ... 77 „ 9. „ Dimitria Ghica . . 77 „ 10. „ been Era elide . , 75 11. „ Alesandru Georg'u .75 „ 12. „ V. Ales. Urechii . 7 4 „ 12. „ Radu Mihaiă ... 73 „ 14. „ Nicolae Ionescu . 72 „ 15. „ Aristide Pascal . . 71 » 16. „ Mih. Gogalnicéou . . 69 „ 17. „ Antonü Árion . . ®7 „ 18. „ Nicolae Blaremberg , 65 „ 19. „ I. Văcărescu . . 63 „ 30. „ George Lahovary .58 „ 21. „ Gesar Boleac ... 53 „

Next