Romanulu, februarie 1871 (Anul 15)
1871-02-14
130 D-lui președinte al Senatului. Domnule președinte, Mulțămescă cu cea mai vită recunoscință onor. domni alegatori ai I-lui colegiu din districtulu Muscelă pentru înalta onore ce mi-au făcută, delegăndu’mi puterea d-loru ca se’i represinta în onor. Senato. Inse rațiuni de profunda respectă către constituțiunea țerei îmi ordonă a nu profita unu momentu de acesta onore, mai cu semă în urma primirii moțiunii d-lui Weisa. De aceaa, d-le președinte, ve rogă se bine-voiți a comunica onor. Senată de misiunea mea, pentru ca onor, alegători ai col. I din Muscelu, de voră aproba acea moțiune, se trămită pe altulă, căci că pe acea cale niî potă represinta. Ori cumă, mé‘simtă detoră a lăsa loculă, ca se se pronunțe d-loră. Primiți, etc. 1871 Fevruariu 10. Sc. Turnavitu. ADUNAREA DEPUTAȚILOR!! Ședința de Sâmbătă 13 Fevruariu, 1871. Ședința se deschide la ora una după amedi. Președința domnului vice-președinte Ion Agarici. S’aprobă sumarului ședinței președinte. S’acordă congendiă d-lui Dumitru Brătianu la Roma, d-lui Iacob Negruți, Campiniu, etc. Mai mulți cetățiani din Tecuci protestă n contra votului Senatului, care atentă ’n contra constituțiunii. Se citesc comunicatele dilei. D. Prim-ministru citesce mesagial prin care se prelungesce sesiunea camerei pene la 16 (28) Marte 1871. 70 Pinclfi Jingel.pecn p.prft fift face 11 ă: rectificare la ședința din 8 Fevruarie publicată în Monitoru. D. D. Lupașcu anunță d-lui ministru de interne uă interpelare, privitore la administrarea generale a județului Tecuci. • Urmeză precare lungi disensiuni asupra ordinii dilei. Inchidendu-se disensiunea, D Gâlcă anunța că interpelare d-lui ministru de finance, privitóre la delictele de pădure de pe moșia Mălinii din Suceava. D. D. Ghica Comanescunu anunță din nou d-lui ministru de justiție că interpelare privitóre la destituirile făcute în justiție. Se continuă cu ordinea dilei: cercetarea petițiunilor și — începându-se cu petițiunea locuitorilor a comunei Potlogî) și și care, după mai multe discusiuni, se reîntorse la comisiunea de petițiuni. In acestă timpă comisiunea bugetară trece a lucra la bugete. DUNAREA, AUSTRIA ȘI CONFERINȚA DE LA LONDON. De la începutul nenorocitului resbelă , franco-germană nenorociții pentru umanitate și pentru latinitate în parte, nu trecu mai nici vădi, fără se nu se rădice pentru Romănia, cestiuni de cea mai mare gravitate. Abia îndulcită puțină, Gestiunea israelită—aceea care a fostă și are se fie cea mai esploatată în defavarea nostră, — se rădică Gestiunea denunțării de către Rusia a tractatului din 1856, în ceia ce privește neutralitatea Marei negre. Era imposibile ca Austria se nu caute a profita de impasulu în care era se fi pusă diplomația europiană, cu denunțarea acestui tratată. Acestă sângedă și astută putere ! 1) Publicată și de noi întrumiri din numerile trecute* ROMANULU 14 FEVRUARIU 1871 aduse deja în conferința de la London cestiunea gureloră Dunărei, despre care amă mai <^isă câteva cuvinte cu altă ocasiune. Ea nu se mulțămi a cere conferinței protectoratulă esclusivă asupra acestoră părți ale fluviului română, după cumă își formulase cererile sale la începută, ci apetitulă să se mări cu timpulă. Zilele trecute cancelarială austromaghiară ceru conferinței a pune supui protectoratului Austriei tot percursulu fluviului, pene la porțile de Ferit. Exă cumă buna nostră vecină, purtându-ne interesă, presintă conferinței cererile sale. Se scie că esistenă comisiune riverană și altă comisiune europiană, amândoue arendă de scopă ameliorarea navigațiunii Dunării de la sorginte și pene unde se versă în Marea Negră. Austria propuse dorit conferinței desființarea comisiunii riverane și întinderea lucrăriloră comisiunii europene pene la porțile de Feră, totă de uădată cere ca comisiunea Europienă se semănă pentru totodeuna. Afară de acesta, Austria se fia libera a face la porțile de merii lucrările ce va crede de trebuință » și, în compensațiune, se’i dea voie d’a percepe noi tase de navigațiune pe unii timpii nedeterminate. Lăsămă acumă se judice fie cine ce resultate ară putearé pentru Romănia uă asemenea decisiune a conferinței de la Londra. Vă dată scriptorulă austriacă implantată la porțile de Feră, anevoie îlă mai pote cine va scote de pre teritorială romană, facându ca modulă acesta comercială și industria nostră tributarie comerciului și industriei austro-maghiare. Veți crede pate că aceste cereri dă alarmată arătă conferința cătă și regiunile înalte din țeră de la noi ? Nici de cumă. D. de Beust scie a-și juca rolulă cu destulă dibăcie. Elă presintă acestă spinosă cestiune, acoperită cu rose, pentru ca se nu înțepe și imite cel ce ară pute-o atinge. Dibaciulă-Saxonă profită de minciunile răspândite de ensiși unii din diplomații noștrii, că starea lucrurilor în țară este agitată, aruncă din cabinetulă scănăcire și culare prin care e spune Europei,— întronă modă convingătorii,—răpedele progrese materiali și intelectuali, făcute de Romăni, și promite Europei, din partea nostră, ună viitoră apropiată de prosperitate și glorie. I) Cu modulă acesta d-nn Beust voiesce se ne facă se înghițimă hapulă aurită. Zoculă seăpnse se dă pe faclă în acestă momentü chiară înaintea conferinței de la London. Și etă cumă: Anglia propune Rusiei și Prusiei ca, înțelegendu-se împreună, se esereite influența lor colectivă pe lângă Porta Ottomană, pentru a o decide se se desiste de suveranitatea sea în favorea Romăniei, plătindu-i-se Forței, vă dată pentru totudeuna, uă sumă őrecare ca compensațiune a tributului anuale, ce plătimă actualmente. Ei bine ! Sciți cine se opune la acestă combinațiune ? Porta ! Va respunde oricine. Nu! Porta nu se opune de cătă după instigațiunile bunei nostre amice și vecine. Numai ea caută a face pe Portă intratabile în acestă privință! Interesul edorit al Austriei nu este de a ne vede progresândă materialmente și moralmente, după cum 1) VeȘî indipendința belgică 13 Fevruarie, arta Europei prin circulara sea. Interesul ă seă este de a vede Romania pururea umilită și impotentă de a pute revendica drepturile sale strămoșesc. Interesul ă seă, care nu cere perdere de timpă, este d’a posede totă lungulă Dunării pene la Marea Negră. Interesul ă seă este d’a ne slăbi în întru, suscitândă cotidiană felă de felă de cestiuni, ținendă firură unoră intrigi, cari pene acumă nu'i aă eșită la căpeteni și cari sperămă că nu 1 voră eși nici uă dată. Penă ce nu vomă vede déri pe Austria acordându-ne cererile nóstre legitime, adică: desființarea jurisdicțiunei consulare, închiriarea linielor nóstre ferate pe acolo, pe unde ceră interesele comerciului și agriculturii, era nu interesele strategiei cuceritóre a Maghiarilor, denunțarea convențiunei de estradițiune până atunci, dică, nu vomă crede vorbeloră dulci și circularieloră periodice ale d-lui cancelariă Beust. Se ne probeze Austria sinceritatea și desinteresarea ingrijirii ce ne pbrtă, probeze prin fapte, eră nu cu vorbe încelătore, — cari potă ameți pentru ună momentă diplomația occidentale, déra care nu voră ave forța soporifică d’a ne arunca în somnulă perdărei. Numai astăfelă Austro-Ungaria póte se ascepte de la noi amicie și recunoscință. Scrmă că deuăcamdată Austria își are ochii ațintați asupra Dunării, acestă arteră a corpului orientale, legătura comerciale a trupei occidentale cu Orivntele. Scie bine Austria că, posedând acestă fluviă, va ave imediată în mână comercială acestoră părți și cu dânsulă Principatele române. Conferința însă nu credemă că va acorda Austriei asupra Dunărei drepturi ce nu le ar acorda și celeră alte puteri semnătare tratatului din 1856 și mai cu deosebire terilor riverane: Turciei, României și Serbiei. In adeverü, déca este necesitate de lucrări de arte pentru facilitarea trecerei Porților de Feră, pentru ce are acele lucrări n’ară pute fi făcute de Romănia și Serbia, proprietari termureni, și s’ară puté face de Austria? Ore Turcia, Romănia și Serbia nu sunt mai interesate în esecutarea acestor lucrări decâtă Austria? Dacă Austria însă voiesce ca lucrările se se facă cu mai multă răpeziciune, se contribuiscă împreună cu noi la esecutarea lor, după cum este și logică și ecitabile, ori nu se cere drepturi exclusive și privilegiuri de percepțiune de rase, cari suntă martea comerciului și industriei în generală. Suntemă și cum că guvernulu română este deja pusă în stare de a aprecia gravitatea cererilor Austriei la conferința de la London, și că va șei se proteste la timpă pentru orice călcare a drepturilor și suveranităței nóstre naționale. S. Periețeanu Buzeu, celă de astăzi, nu ați fi menționată numele meu, și nu ați fi făcută apelă la mine, parendă a’mî atribui recomandațiunea d-lui Pavelă Chirițescu séhin sinuiodă cu dibăciă și cu perdea că eă ași fi fostă instigatorulă acestei numiri. In ceea ce privesce mustrările injuste și, permiteți’mi adice cuvênturi, pasionate, ce faceți d-luî ministru de interne, că, nefiindă nici rolulă nici amesteculă meă se’su aperă în trebile ministerului seă, nu amă adice nimică, de câtă voiă supune numai la chiară aprebarea d-vostră se judecați, décá este justă și imparțială se acusați cu atâta acrimoniă ună ministru de a fi confirmată uă numire chiară rea, fie d. Pavel Chirițescu, celă mai mare culpabile, fie densulă ună criminală, cândă acea numire ’i este recomandată de șefulă directă ală servițiului de care depindă? De unde putea ministrulă se cunoscă precedentele, gradul de moralitate și culpele fiecărui cetățenă anume? Și ce ați dice despre ună ministru constituțională, liberală, care ară refusa recomandațiunile șefilor de servițiurî [și le ară impune personele care -i ară plăce lui, cândă fie-care șefă de servițiă recomandă pe propria sa responsabilitate pe impiegații servițiului sef și cândă controlul ministrului și rigorea puterei sale nu trebuie se se esereize asupra funcționarilor, decâtă atunci, cândă culpele, imoralitatea sau incapacitatea loră îi este cunoscută și probată? Vedeți dară că v’ațî pripită și ați fostă injustă, cândă ați acusatu pe ministru că ’i era reservată se resplătescă pe ciomăgașî, căci. densulă nici nu soă cine este d. Pavelă Chirițescu, și, decă’lă soia, póte nu cunoscea precedence sele, déca este séd nu morală, déca are asupră’i culpe séd nu, și ’lă a confirmată, comformă legei, după recomandațiunea șefului de serviniă respectivă, care este responsabilă către densulă de orice rea recomandațiune. Acumă, în câtă privesce recomandațiunea numirei d-lui Pavelă Chirițescu, avere aerulă a insinui că eă amă cunoscută pe d-lă Pavelă Chirițescu, că sciamă că a fostă capă de bandă și că eă ași fi instigată la acestă recomandațiune. 1. Este adevărată că amă avută onóre a figura încă comisiune însărcinată de alegători spre a cere de la d-lă Iepureni, atunci ministru garantarea libertăței și a securităței personelor în operațiunile electorale, și este încă adevărată că amă dată atunci cu toții d-luî Iepuremi uă listă de individile care, ca ciomăgașî, amenințaă și oprimeaă libertatea alegetoriloră; dard sciți pre bine că, neavendă nici uă relațiune cu acei ciomăgașî nici nu’i cunosceamă cine suntă, și lista s’a făcută la d-nă C. A. Rosetti de către alegătorii cari îi cunosceau și aveaă a se plânge de densii, scrii âncă cumă că pe acea listă figurád sume de nume, prin urmare că nu puteamă se mî aducă aminte deca d-lă Pavelă Chirițescu figura sed nu pe acea listă, nu puteamă sei dacă fusese ciomăgașă sed capă de bandă și nu era tocmai reală se faceți apelă la mine, de nă solință pe care nu o amă, nu-’mî-o aducă aminte și nu ași putè face uă afirmațiune imparțiale într’ună sensă sau într’altulă. 2. Nu cunosceamă pe d-lă Pavelă Chirițescu înainte, nici nu avuseseră nici uă relațiune cu d-sea anterioră, prin urmare ve rogă se credeți că nu amă nici ună motivă d’a’lă recomanda și d’a-lă susține și ve mai rogii se credeți că n’amă protegiază nici creaturi ale mele. Recomandațiunile nu se facă de ajutorul ă legiune, se facă de șefulă legiune!. Domnulă colonelă-șefăală legiuneî, după cunoscința d-sale, fără instigațiunea nimenui și fără influința nimenui, din propria sea voință, a recomandată pe d-lă Pavelă Chirițescu pentru că era celă mai vechiă căpitană din legiune, pentru că ținea chiară loculă de șefii de batalionă, pentru că nici d-sea nu cunoscea precedentile d-lui Pavelă Chirițescu, décá era sau nu capă de bandă în alegeri sau décâ a bătută pe cutare sau cutare alegetoră. Nu mamă opusă la numirea d-nului Pavelă Chirițescu, 1 pentru că nu să puteamă opune, ală 2 pentru că nu amă acestă dreptă, ală 3 pentru că, nesciindă precedence d-lui Pavelă Chirițescu, nu aveamă motive de a mĕ opune. Este adeveratü că nu amă atrasă atențiunea d-lui colonelă-șefă de legiune asupra nici unei observațiuni, pentru că, pe câtă mĕ informasemă că însumi, fără a cunosce precedence d-lui Pavelă Chirițescul în alegeri, d-sea se bucură de uă bună considerațiune ca cetățenă, în legiuni este exacă, activă și inteligentă în servițiă, este onestă în exercițiulă atribuțiunilor sale și pune multă stăruință și bună voință în împlinirea funcțiunei sale ; aceste cualitățî și vechimea trebuiau luate în considerațiune și, pentru aceste motive, d-na colonelă, șefă de legiune, a recomandată numirea sea încă vă dată din propria d-sele voință și fără instigațiunea nemerită. Este adevérata că d-nulă Pavelă Chirițescu pate să nu fiă, ca mine și ca alți omeni de bine, Roșii déru fiăcare omu cu credințile și principiurile lui. D. colonelă, șefă de legiune, nu crede că țara este moșia unu î_ partită, că e pusă aici ca să facă trebile Roșiloru séu Albiloră séu Fistichiilor, sau că funcțiunile în gvardă trebuiesc reservate numai omeniloră unui partită! D-sa crede că instituțiunile (érez suntă făcute pentru toți Români! deuă potrivă, de orice celare, principiu, sau credinți politice ară fi, fără deosebire, că toți au dreptulă deuă potrivă sub surele României la beneficiurile, favorile și drepturile legei, și că a dă guvernă și niște instituțiuni în adeveră liberale se țină pe calea justiției, a nepărtinirei și a legalităței, fără destincțiune de pasiuni sau colori politice; și, tare de aceste principiuri, a recomandat pe d. Pavelă Chirițescu, care este Albă, și pe d. Petronie, care este Roșu, decisă a nu permite nici unuia nici celui l’altu a se amesteca ca guardiștî sau ca comandanți în alegeri, altă-felă decâtă ca cetățeni alegători, cari au deplina libertate a votului d-loră. Aceste fiindă justificările mele și respunsură ce potă da la apelulă ce ați binevoită a ’mi face onore se faceți la mine, precumă și a recomandațiuneî numirea d-lui Pavelă Chirițescu, pentru care chiămați fulgerile d-lui ministru asupra nostră, ca și cândă posițiunile ce ocupămă în guarJă ară fi chiverniseli de unde tragemă salariuri pentru servițțele aduse patriei. Ve rogă se primiți, domnule redactore și iubite amice, acumă ca totă dauna asigurarea stimei și amicieî mele. Pantazi Ghika. D-luî redactare alu faáruim ROMANULU Iubite amice și stimate d-le redactare, Compteză pe bine-voitórea d-vostră justițiă și pe simțimintele de imparțialitate, care trebuie se caracterize pe orice organă de publicitate onestă și reală, care bine-voiți a însera, chiară în numérulü de mâne, acesta scrisóre ce amu onorea ve adresa ca, respunsă la cele înserate de d-vostră în privința numirei ca șefă de batalionă în legiunea IV-a a d-lui Pavelă Chirițescu. Ași fi păstrată tăcerea cea mai deseverșită în acestă cestiune, decă atâtă în numerală d-vostră precedentă, câtă și în ---------------------------------------------------------- FRANCIA’N FACIA EUROPEI de JULES MICHELET *) Sufle (nou neînvingibile ale Franciei *) A vede „Românul“ dela 11 și 13 Fevruarie Este curiosi, straniu, că națiunile cele mari se ignorezu unle pe altele. Umanitarii sunt nebuni de a crede că zidurile, gardurile, barierile ce erau între densele s aă mic și o rată. Ore cari prejudețe antice de felulu acesta aă dispărută. Însă altele dă ieșită din rivalitățile moderne. Personalitatea crescendă, desparte din contra, din ce în ce mai multă, dintre cari punte de vedere, și națiunile și individii. E că Germanii car de la Sadova, în timpă de trei ani și mai multă, cu ună studiă seriosă, luătură aminte, metodică, privinü, oservau Francia. Tóte mijlocele opticei au fost întrebuințate. Cu ochianele pasiunii, ale urei, ale invidiei, ale fanatismului, junii misionari devoți al Teutomaniei, veniră se mesare și se numere totă, și trăiiseră cifre precise. Aceste cifre militare și altele, concentrate sub ochielarii putericî ai bătrânului calculatore, care dă intregeî machine nervulU sufletului sex de oțelă, întemeină combinările unei noue artrologii. El găsi în siguranța matematiceloră, și însemnă cu degetulă scă uscată pe calendariulă anului 1870, diua morțe a Franciei. O scandală! Ea trăiesce încă! Deșertăciune a sciinței ș’a studieloră omenesc!! Germania cu gemaiicula scă, cu marele’! pretensiune morală, nu soluse nimică, nu calculase nimică, decâtă puterile mecanice. O țară a idealismului, ai ignorată . . . sufletulă ! Erudiții eî, limbistic ei, îi diseseră că Alsacia, că Loraina să se vină în procesiune naintea ei, bărbații în lungile haine negre pe cari le purta deja Charlemagne, fetele cu fustele roșie și căntândă cele mai vechie lieds. Nici uă apăare. Singura încurcătură va fi d’a străbate mulțimea, d’a înlătura intusiasmulă. Dérü déca acești buni omeni ară năbuși iți